tag:blogger.com,1999:blog-74472791202715353492024-03-13T22:36:31.400+02:00Revista URMUZRevista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.comBlogger21125tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-86522374568878409852016-04-15T20:28:00.000+03:002016-04-15T20:28:18.926+03:00URMUZ No. 3-4 martie-aprilie 2016work in progress!!!!Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-32146483335710185242016-04-15T20:23:00.003+03:002016-04-15T20:23:38.548+03:00URMUZ No. 1-2 ianuarie-februarie 2016<span style="color: red; font-size: x-large; text-align: center;">work in progress!!!!</span>Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-84120168620637098432015-12-22T18:30:00.004+02:002016-04-15T20:22:46.747+03:00URMUZ No. 11-12 noiembrie-decembrie 2015<h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-hXY1K08C1rs/Vnl4OGuvmNI/AAAAAAAABFo/1SVU1sCpkX0/s1600/urmuz%2Bno%2B11-12%2B2015_B501.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-hXY1K08C1rs/Vnl4OGuvmNI/AAAAAAAABFo/1SVU1sCpkX0/s320/urmuz%2Bno%2B11-12%2B2015_B501.jpg" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-weight: normal;"><i><span style="font-size: xx-small;">Redactor-şef: Florin Dochia</span></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-weight: normal;"><i><span style="font-size: xx-small;">e-mail: <a href="mailto:revistaurmuz@gmail.com">revistaurmuz@gmail.com</a></span></i></span></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-weight: normal;"><a href="https://www.scribd.com/doc/293862816/URMUZ-no-11-12-2015" target="_blank">descarcă pdf</a></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-weight: normal;"><a href="https://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_11-12_2015_b5_lectura/1?e=3330885/30000297" target="_blank">citeşte e-book</a></span></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
În acest număr semnează: </div>
<div style="text-align: center;">
Codruţ Radi, Florin Dochia, Mioara Bahna, </div>
<div style="text-align: center;">
Silviu Ciocanelli, Angi Cristea, Vlad Dumitriu, </div>
<div style="text-align: center;">
Carmen Negreu, Emilia Zăinel, Eliza Niţă, </div>
<div style="text-align: center;">
Ionela-Violeta Anciu, Tudor Voicu, Diana Trandafir, Maria Nicolai, Alexandra Irimia, Adriana Bulz,</div>
<div style="text-align: center;">
Traduceri din: Dacia Maraini, e. e. cummings, Emile Verhaeren, Blaise Cendrars, Clément G. Second</div>
</h4>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;">
Rezonanţa poetică</span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Codruţ Radi</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Constanta fatalităţii noastre artistice rămâne nevoia de eliberare din constrângerile limbajului, pentru a găsi expresiile cele mai nimerite creaţiei. Neliniştile care preced, invariabil, conştientizarea acestei nevoi, vor fi determinante în alegerea ulterioară, fundamentală. Căutând nu definiţii, nici măcar răspunsuri la incertitudinile cotidiene, ci o altă lume, care se detaşează prin însăşi poziţionarea ei de aceste aparente probleme. Omul inteligent va găsi întotdeauna o stare de echilibru, dacă nu în sine, cel puţin prin identificarea acelei lumi faţă de care îşi poate regăsi armonia existenţială. Cel care, mai mult de atât, va îndrăzni o reprezentare a întâlnirii lui cu noile forme superioare, chiar, realului, păşeşte în zona creaţiei. Aici, toate porţile pare-se a fi deschise imaginaţiei, dar şi exerciţiului mental care poate păstra punţile cu amintirea experimentată deja. Suprimarea totală a concretului, în afara percepţiei, ar fi un salt prea mare în lumea strict ideatică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, implicarea în exces a gândirii, la nivelul creaţiei, riscă o golire de semnificaţii artistice, de esenţe metafizice, de magie a cuvintelor, în cazul poeziei. „Gândirea spulberă farmecul poetic”, spune Petre Ţuţea. Poate nu aşa de drastic, reconsiderând această afirmaţie metaforică, nu trebuie să condamnăm implicarea gândirii în poezie decât dacă, în momentul ei de sublim, intervine prin epurarea imaginilor, nu a ideii. Reconstrucţia continuă, posibilă în această zonă, a poeticului, implică desigur şi o anumită ordonare, respectarea unor canoane literare pe care gândirea le controlează mai bine decât orice subconştienţă artistică. Excepţie face, poate, doar genialitatea, în faţa căreia neputinţa minţii trebuie acceptată. Omul care, în general, se lasă amăgit de lumea înconjurătoare, nu va înţelege această genialitate care vine dinăuntrul fiinţei, chiar dacă este de natură divină. Implicarea divinităţii, în acest caz, se poate rezuma la actul şi momentul iluminării, ceea ce ne-ar deturna, cumva, din drumul recunoaşterii conştiente a creaţiei artistice. Şi pentru că genialitatea nu acoperă o întindere consistentă în spaţiul creaţiei, sau însăşi conştiinţa noastră refuză acest lucru, rămâne în echilibru ordinea universală stăpânită de raţiune, ferită de un eventual haos rezultat din atotstăpânirea geniilor în afara raţiunii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ar urma, într-un alt spaţiu probabilistic, regăsirea spirituală, începând cu neliniştile noastre existenţiale, de care încercăm, altfel, să scăpăm, până la contopirea cu neliniştile artistice, pe care ni le induce Creatorul artistic suprem, pentru a le trece prin filtrele creaţiei personale, de la percepţie până la interpretare, încărcarea cu simboluri şi semnificaţii, sublimarea, în fond. Reîntoarcerea este evident cauzală, dualitatea noastră consacrată, împerecheată pe toate planurile trăirii. Nu trebuie să ne deruteze această tendinţă intrinsecă, de a o lua mereu de la început, raţiunea este cea care ne va stabili şi restabili ordinea şi locul nostru în lume. Doar că raţiunea nu „porunceşte” întotdeauna şi nu controlează toate stările ori momentele noastre existenţiale. Nevoia de creaţie este însăşi tendinţa omului de a depăşi stările limită respective, cele conflictuale cu sine, la nivelul, mai degrabă, al acceptării decât al înţelegerii. Creaţia ajunge, astfel, să fie împăcarea omului cu natura generatoare, de cele mai multe ori, a acestor energii negative, precum şi cu el însuşi, într-un loc de popas al spiritului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Subliniez iarăşi privilegiul operei de artă, al cuvintelor „potrivite”, de a recompune natura fărâmiţată de propriile-i conflicte, de prejudecăţile sau de interpretările greşite, ale oamenilor într-o relaţie deficitară cu aceasta. Scopul, mai mult sau mai puţin conştientizat, nici nu mai contează, de vreme ce urmează unei necesităţi evidente, de restaurare a matricelor primordiale. Singura modalitate prin care omul poate interveni asupra naturii, nu în sensul subordonării, ci al asocierii, al armonizării cu ea. Altfel, rămâne, paradoxal, deşi permanent în mijlocul ei, în afara ordinei impusă de legile fundamentale instaurate, unele divine, chiar, înăuntrului atât de misterios. De aceea artistul, cel mai apropiat naturii, dintre oameni, prin sufletul său, nu trebuie să intervină niciodată brutal asupra punţilor lăsate de Dumnezeu, sau construite cu migală de înaintaşii noştri, între om şi natură. Cele două entităţi, în care lumile materiale şi cele imateriale sunt atât de diferite, nu pot, deci, decât la nivel spiritual să se întâlnească, să coexiste. Se spune despre omul de astăzi că ar fi liric, în prisma experienţei artistice, lirism care, altfel, vine pe o linie romantică ce ar motiva, poate, însingurarea, dar nu şi multe alte însuşiri ale omului modern. Incertitudinea, oboseala spirituală într-o zonă conflictuală tot mai acută a realului cu idealul, înmulţirea progresivă a dualităţilor care întreţin neliniştea, nu se pot dizolva, pur şi simplu, într-o stare intempestivă a lirismului. Poate doar într-o tendinţă de simplificare lirică a nevoii de exprimare artistică, pe culoarul gândirii active, proprii omului modern creativ.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când realul se apropie de absurd, sau nimicul de haos, poate să fie o reminiscenţă existenţială, o retrăire a unei experienţe anterioare, finalizată artistic. Într-un punct intermediar al conştientizării, fără să fi atins sublimul, absolutul, şi care-ţi permite să încerci încă o dată. Pentru că atingerea sublimului trebuie să fie opţiunea artistului. Nu exprimarea, care presupune deja acceptarea lui, situându-te pe treapta filozofică a înţelegerii, îndepărtat, uşor, uşor, de condiţia poetului. Nu este o alegere, o alternativă, ci poziţia distinctivă pe care se situează şi prin care se individualizează, în procesul cunoaşterii, oamenii. Sublimul, în artă, este şi rămâne nu exclusiv, dar determinant, apanajul Poeziei, aceasta fiind mai mult decât imaginea reprezentată, mai mult decât percepţia senzorială, mai mult, chiar, decât orice reflectare, dincolo de graniţele raţiunii, permanenţa divină. </div>
<h4 style="text-align: justify;">
<i>(din volumul în pregătire subintitulat „Eseuri în favoarea poeziei”)</i></h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">«Unicat» sau Însufleţirea obiectelor</span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;">Florin Dochia</span></h3>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-5cRtMXgrTdo/VxENxlxQnnI/AAAAAAAABG4/SlbKQWcirJsCw26fHrPEZtbEODZDRg5eACLcB/s1600/radmila.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="198" src="https://4.bp.blogspot.com/-5cRtMXgrTdo/VxENxlxQnnI/AAAAAAAABG4/SlbKQWcirJsCw26fHrPEZtbEODZDRg5eACLcB/s200/radmila.jpg" width="200" /></a></div>
Cu o prefaţă lejeră a distinsului critic Gheorghe Grigurcu, apare la Editura Vinea volumul „Unicat” al frumoasei poete Radmila Popovici. Deloc întâmplător adjectivul anterior, căci, mărturisesc, primul contact cu imaginea fizică a autoarei mi-a provocat un aparent inexplicabil déjà vu. Moment decodificat mai târziu, când am aflat că este nepoata încântătoarei actriţe Ileana Popovici, cea care m-a fascinat cândva, la vârsta adolescenţei, în filmul lui Lucian Pintilie, „Reconstituirea”. Iată, aşadar, cum m-am apropiat de poezia Radmilei Popovici, cu câtă subiectivitate şi, concomitent, aşteptare-înfrigurare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Prima impresie este a surâsului şăgalnic ce însoţeşte, discret, dar permanent, versul, o invitaţie la un joc de-a joaca, pe care o adresează cititorului, aproape o vrajă în care-l prinde şi nu-l mai lasă să scape. Lumea construită în jurul lui, din cuvinte, ca mătasea unui cocon, este veselă şi tragică, este tristă şi reconfortantă. Este vie. În ea, obiectele prind viaţă, plantele, seminţele simt şi resimt sentimente umane, are loc un transfer spiritual, o revărsare de gând şi de dorinţă, de bucurie şi suferinţă în universul înconjurător. Precum: „mesteceni uscăciune / pădure rară albă caut / sub stratul de iarbă / un pantof fără el / îmi înţep talpa schimb / decorul oameni îmbrăcaţi / ciudat se întorc de undeva / mă ascund de ei în minte / bâjbâi răcoarea cu degetele / singure se prind / în capcană jubilează / vârtejul // […]” (şi arderea). Jocul este, se observă lesne, plin de capcane, versul scurt, răstit, rupe gramatica elocvenţei – „aveai un nume / cu rădăcini / tulpină şi vlăstari / străvezii // […] // sângeros e micul / nostru album / de familie” (veşted) – dar şi creează un ritm obligatoriu, un răspăr a cărui stridenţă voită are rolul de a nu lăsa loc de trecere spre odihnă, spre abandon.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-F0WT3XQ2EJE/VxEN5YxBK-I/AAAAAAAABHA/qbN94884Vco_1fGIL9D_rsiHbszEERxqACLcB/s1600/radmila%2Bpopovici.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-F0WT3XQ2EJE/VxEN5YxBK-I/AAAAAAAABHA/qbN94884Vco_1fGIL9D_rsiHbszEERxqACLcB/s320/radmila%2Bpopovici.jpg" width="134" /></a></div>
Cea de-a doua impresie este a intervenţiei chirurgicale pe sentiment, analiza c(l)inică a trăirilor expuse cu generozitate. Poemul verde în wiki poate fi un exemplu de bogăţie imagistică şi dexteritate expresivă, care denotă o largă libertate a poetei în lumea cuvintelor. „… frica e o tipă / modernă fumează / doar trei ţigări la / asfinţit se parfumează / după urechi // nu mă întrebaţi unde / şi cum am văzut-o ultima / oară avea cearcăne am salutat-o / din fugă hei blondo te prinde / violetul // să fi uitat cum dormeam / de-a-n picioarele cum îi / călcam fustele pliseu / cu pliseu cum ne ţineam de / mâini când traversam străzile / tentaţiilor cum chicoteam / în troleibuz dacă urca / vreun ochelarist // dedublarea personalităţii / e o boală psihică / îmi spune verde în wiki- / pedia // e timpul să schimb / doctorul”. Dacă funcţia de înlocuire a „funcţionat” aici în cheie vag ironică, cu totul altfel se întâmplă în curgere: „iarba îşi smulge / din rădăcini / mormintele crucile / înalţă braţele / cerul se trezeşte / se freacă la ochi / până crapă / tălpile îngerilor / supraobosiţi / stropii de ploaie / se înfrăţesc în / cădere şi curgere/ pe obrajii zbârciţi / ai pământului / lupii îşi pierd / toţi odată / colţii în faţa / mieilor când / se roagă / o mamă.” Gravitatea se instaurează ori de câte ori ne aflăm în prezenţa apropiaţilor, familiei – copil, mamă, tată; aici jocul devine serios, sobru, dar nu mai puţin bogat imagistic şi plin de forţă, ci dimpotrivă. În tace tata, sentimentul zădărniciei este şi mai puternic: „tata se ceartă/ muţeşte cu alfabetul / omite / literele trădătoare îşi / loveşte fruntea / cu palma nu-şi mai ascunde / lacrimile de cinci luni / tata e un copil supărat pe / copilul din el îşi întoarce / arcul zâmbetului / în jos aruncă / privirea şi tace // […] // ajunge la poartă o / deschide mă vede / mă strânge / în braţe // şi tace // bună tată / mulţi ani sănă- / tata îmi face semn / să tac // îl ascult şi înăbuş / copilul / din mine / că tace”. Enumerarea gesturilor, aproape ritualic, creează o tensiunea, care explodează lăuntric, genetic –cum altfel? – într-o tăcere semnificativă, o absenţă a cuvintelor, a „literelor trădătoare”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ultima impresie este de dependenţă a cititorului, care nu se mai poate desprinde din plasa întinsă cu dibăcie de Radmila Popovici. Rafinamentul discursului – observat, undeva, de Şerban Foarţă – iscat din ritmurile pe care le impune, ca într-o coregrafie pe linia frontului – din bucăţi de trupuri-suflete, din zdrenţe şi petice de trăiri, din cioburi de oglinzi care-au păstrat chipuri uitate, rafinamentul, aşadar, este marca acestui volum aflat în certă ascendenţă faţă de cele anterioare. Dramatismul trăirilor şi seninătatea spunerii – era să spun sinceritatea, dar ce sinceritatea se poate cere subiectivităţii supreme, care izgoneşte orice urmă de fals, de prefăcătorie? – conduc la formulări poetice de evidentă excelenţă: „cine să-ţi / asculte vioara /când cerul sălii / crapă şi / plămânii tăi / se zdrobesc / în aplauze // cine să-ți arunce / la picioare jumătatea / de garoafă / dacă zidul cortinei e / o ghilotină iar / tu nu ai decât iluzia / umărului şi a bărbiei / complici ai capriciului / no 24 de paganini // numai o lamă / bună şi foarte subţire / te poate ajuta / decupându-te / cu precizie microscopică / din totul în doar tu care /accepţi luatul ca pe un / dat şi nu invers şi nu / altădată şi nu / oricui // abia atunci când te / dezici de tălpi / ca de nişte şosete / rupte cărările încep / a străluci şi munţii / te înalţă” (decupându-te). Demn de remarcat, într-un volum, altfel, unitar, puseul oniric din semafor, un exemplu de virtuozitate şi densitate dramatică, un monolog încărcat de tensiune ce poate întrezări?, cine ştie?, alte faţete, surprinzătoare, ale caleidoscopului, care ni se pregătesc, undeva.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poeta Radmila Popovici din Chişinău, România, „traversând curcubeul / alb-negru al / prezentului”, îl umple de culoarea trăirilor complete, profunde, a tuturor neliniştilor, la întâlnirea cu tot ceea ce lumea înconjurătoare şi lumea lăuntrică pot cuprinde şi pot înţelege prin intermediul inestimabil şi inefabil al poeziei adevărate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">Cântecele femeii-copil *</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<h3 style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: small; font-weight: normal;">Imaginea unei poezii proaspete şi ludic-senine, într-un peisaj contemporan mai degrabă dedat la stări umbroase, deprima(n)te şi pline de nelinişti metafizice post-erotism douămiist, aduce Ada Carol, autoare cu o solidă pregătire livrescă şi cu un simţ particular al metaforei cristaline, surprinzătoare şi revelatoare. Este evidentă plăcerea cu care scrie-descrie cu delicateţe stări şi relaţii obişnuite, fireşti, transformându-le în evenimente existenţiale curăţate de umbre şi de furtuni. Ada Carol este, în acest volum, în primul rând, emoţie, apoi este cuvânt şi gest, este trăire intensă mascată în joc, ironie, delicată copilărire. Nici un pic de sentimentalism desuet, unda de romantism este cu îndemânare pusă în surdină, versul ei este agreabil şi simplu precum acuarelele japoneze, cu linii unduioase şi vagi umbre de culoare palidă.</span></h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-3MWI6umy6Ig/VxEN_7A6biI/AAAAAAAABHI/8LXQAaiA-8UdkWR3qSlpWQhEFTh57ed4gCKgB/s1600/pada%2Bcarol.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://3.bp.blogspot.com/-3MWI6umy6Ig/VxEN_7A6biI/AAAAAAAABHI/8LXQAaiA-8UdkWR3qSlpWQhEFTh57ed4gCKgB/s200/pada%2Bcarol.jpg" width="196" /></a>Candoarea observată deja de comentatori se degajă din toate poemele marcate de o neobosită dragoste pentru celălalt, pentru cel pereche până la identificare. Îndemânarea prozodică îi ajută din plin talentul, îl pune în valoare, ritmurile se aşază atât de muzical încât aproape că lectorul nu-şi dă seama de firele ascunse care-l conduc spre emoţie, îl captivează. Declaraţia de dependenţă a Adei Carol este un jurământ la altarul poetic al trăirilor totale întru dăruire necurmată celuilalt. „Unde mă poartă drumul, întortocheata cărare? / Poate e linişte la un capăt de zare, / poate-i zarvă sau poate-i petrecere… / Oricum eu sunt doar în trecere. / Pasărea mea albastră a zburat / şi nu mă mai pot opri din cântat!” (Cavalerul dragostei) mărturiseşte dintru-nceput şi continuă cu o plăcere a textului calofil rar întâlnită astăzi: „Poate vei afla că trebuie / să-mi iubeşti corpul / ca antecameră a sufletului. // Sau, dacă e să-mi aleg cuvintele, / ca pe o grădină de flori / unde, în colivia pieptului, / pasărea paradisului aşteaptă, / cuminte, să fie furată.” (Promisiune) Limpezimea expresiei, lipsa de bibiluri ornamentale în ceea ce, altfel, s-ar putea încărca de mulţimi de amănunte anatomice care să ilustreze „la petite mort” (cum frumos îi spun francezii orgasmului) face ca emoţia să fie dintre cele înalte: „Mi-e dor de tine aşa de rău / că vreau să te iubesc acum / până rămân fără trup, / până mi se închid ochii / şi buzele de topesc în pielea fierbinte…” (Dorinţă). Şi chiar când patima devine sălbatică, expresia rămâne la fel de luminoasă şi bogată: „Dacă te-aş avea la îndemână, te-aş tortura niţel / ca atunci când mă ţii la distanţă / printr-un cuvânt care despică – tăiş de sabie / cu lama curbă a buzelor tale. / E seară deja şi ninge cu bucăţi mari de gheaţă. / Vin la tine de departe pe coate şi pe genunchi, / cu gândurile albe. / Mângâie-mă pe cap – sunt o femeie aţâţată / care vrea să-ţi bea sângele cald, / uşor amărui.” (Idee fixă). Sau: „M-am lipit de tine ca o grefă reuşită / şi am început să simt din ce eşti făcut / de parcă îmi mai descopeream un trup / […] / te-am lăsat să-mi răspunzi la sărutări, / ca şi când o centralistă distrată / îmi făcuse legătura cu mine însămi” (Ieri). Ori: „Dacă te-aş putea dori mai mult / aş face-o cu gura plină, / muşcând din strugurii mov / care îţi cresc după urechi. / M-aş tăvăli în sucul lor / cu miros de toamnă târzie. // După dezmăţ mi-aş spăla / mâinile la izvorul care-ţi şiroieşte / prin barbă, m-aş căţăra pe buzele tale / şi m-aş arunca în extaz / de pe vârful limbii / într-o lingură de smântână / fără prea multă grăsime!” (Dorinţa coaptă). Ambiguitatea revelatoare persistă de-a lungul întregului volum, răsfăţul de a se tot întrepătrunde cu iubitul până la contopire conducând la imagini de aleasă frumuseţe: „Acum îţi ascult pulsul verde / prin carnea de peşte molatec. / Mă pătrund de mirosul ei proaspăt / ca surâsul apei într-un pahar cu lumini” (Rezumat). Sau şi mai mult de atât: „Viitorul are culoare ochilor tăi / şi inima mea bate ca să pompeze sânge / în venele altui trup, cu adevărat al meu / aşa cum trupul meu îţi aparţine. / E atât de frig aici că aş îngheţa / dacă sângele tău nu mi-ar inunda / uneori pieptul, fără voie şi fără supărare.” (Declaraţie). Răsfăţul se aliază foarte bine cu jocul femeii-copil şi expresia devine zburdalnică: „Azi dimineaţă te ţineam în braţe, / era aşa de moale şi cald de parcă / îmbrăţişam un cozonac.” (Floare de soare).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Desfătarea dragostei se încarcă, uneori, de vagi ecouri bacoviene, când „tristeţea… atârnă în gene / ca un fruct prea copt” (Impromptu) şi ne duce gândul la nichitiana „noi ne iubeam prin mansarde”: „Merg cu autobuzul, / sub cerul acoperit de nori. / Dimineaţa e plină de tine: / tu în mâinile mele, / pieptul tău arcuit peste faţa mea, / tandreţea ploii dincolo de geamuri… / Gânduri plutesc peste oraş / intangibile ca pescăruşii / sclipind în noapte. / Prezenţa ta – ca o fereastră sau ca o boltă, / mă desparte de lume.” (Prezenţa ta)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Provocarea poeziei Adei Carol este continuă, expresia surpriză apare parcă aşteptată, de la un punct încolo al lecturii, aşa că este firesc să citim invocări de genul: „Dragă Màrquez, / […] / La noi în Macondo e linişte şi cald, / ca într-o burtă de somn. / […] / Nu ştiu dacă / osămaiajungvreodată acasă / sau poate mă voi înălţa din pat / directlacer. […]” (Un veac de «singurătate») sau „Dacă lumea s-ar sfârşi, aş simţi încă lipsa ta? / Mirosul gerului ar mai supravieţui poate un timp / în mijlocul flăcărilor.” (Dacă lumea s-ar sfârşi). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Avem de-a face cu o poezie a metaforei cotidianului senin, în care suferinţele sunt mai degrabă jocuri de-a baba-oarba sau de-a prinselea. S-a remarcat deja absenţa angoaselor, a frustrărilor de orice fel, autoarea-personaj este o fiinţă fericită, bucurându-se de Sine şi de Celălalt, care este un alt fel de Sine. Iubitul este oglinda în care-şi citeşte propria fizionomie sufletească. Astfel încât poeme de certă expresivitate orientală (japoneză) nu sunt deloc o întâmplare, precum Sărutul nostru sau, mai cu seamă, Prizonier uitat, într-un spirit de haiku dintre cele mai evidente. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Dincolo de simpatica senzaţie de „lasă-mă, dar nu-mi da pace” din unele texte poetice, Ada Carol reuşeşte, cel mai adesea, adevărate tururi de forţă expresivă şi emoţională. Un minunat poem de dragoste – aş spune summum al genului, în acest volum – este Mărturisire, al cărui final sună astfel: „Sunt o fecioară îndrăgostită. / Iubitul meu e un trandafir albastru.”, după ce versurile evocaseră acel captivant eternel retour. Forţa creatoare a poetei este din plin pusă în valoare în Memento, poate cel mai bun poem al volumului; cu un debut, în fond, metafizic („De unde atâta energie – mă întreb acum, / cu ochii la jarul răscolit din cenuşa noastră…”), continuă cu pierderea înaltului şi căderea („Ne-am îngreunat şi ni se pare / că singurul rost ar fi pe pământ”), pentru a sfârşi, în recunoaşterea eşecului, cu „În nopţile care picură la geam / doar lacrimile mai sclipesc ca praful de stele”.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Nu ştiu ce cale va urma poezia tinerei Ada Carol, dar, cu siguranţă, este capabilă de numeroase surprize, expresivitatea limbajului şi îndemânarea stilistică fiindu-i deja calităţi evidente, iar volumul de faţă dovedeşte că ea are multe de spus. Viaţa are, în poezia ei, o altă valoare de întrebuinţare decât la majoritatea colegilor de generaţie şi deţine toate uneltele necesare pentru a o disemina în texte dintre cele mai convingătoare şi furnizoare de încântătoare dependenţă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
_______________</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
*Ada Carol, Declarație de Dependență (Ars Docendi, 2015)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Monica Patriche - Cât o mie de nopţi</h2>
<h3 style="clear: both; text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Poezia de dragoste - dacă e să o judecăm ca manifestare în sine - se arată azi a fi mult </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-jdu50_Mak-4/VxEOjTw25HI/AAAAAAAABHU/H1GxEh8j4U4sxaxYr9gTvKn8xAguLoGWgCLcB/s1600/ppatriche.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-jdu50_Mak-4/VxEOjTw25HI/AAAAAAAABHU/H1GxEh8j4U4sxaxYr9gTvKn8xAguLoGWgCLcB/s320/ppatriche.jpg" width="202" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
diferită de aceea a secolului trecut - retorică, intimistă, sentimentalistă - şi de aceea dezinhibată din preajma anului 2000 - cu excese emfatice nepudibunde şi mizerabiliste. Fără să piardă din angajamentul amoros şi din patima implicită, ea pare a se fi refugiat fie într-un robust intelectualism asexuat, fie într-o încercare de comuniune biotopică largă, uneori cu aspiraţie spre transcendent. Imnurile dedicate partenerului, chemările, plângerile nu mai au nimic din entuziasmul sau vaierul inimii în deplină bucurie ori suferinţă. Dulcile nostalgii sau frustele invitaţii au cam dispărut, lăsând locul, mereu mai mult, reflecţiei asupra trăirilor emoţionale, interogaţiilor despre sine la contactul cu celălalt. După ce i-ai parcurs pe Freud şi Jung, e greu să mai fii „amărâtă turturea”, „floare-albastră” ori să mai iubeşti „cu patimă ploile” şi chiar „dacă ţi-aş săruta talpa piciorului” nu prea te-ai mai feri „să nu-mi striveşti sărutul”, cu toate că mai încerci să povesteşti cum „bărbatul care-mi oferă plăceri/ îmi mângâie în fiecare zi sexul/ până ajunge carne vie”. Cel mai bine este să te fereşti de senzaţia unui nou déjà vu. Nu lipseşte şi o „sincronizare” cu ceea ce se-ntâmplă în lumea largă, ba poate chiar o propunere de direcţie, în măsura în care textele româneşti ajung, tălmăcite, la un public din alte zări. Desigur, cu excepţiile de rigoare… niciodată nimic nu stăpâneşte totul şi varietatea este cu deosebire benefică tuturor. Avem de unde alege, doamnelor şi domnilor!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Într-o zi, am ales cartea de poezie Cât o mie de nopţi*, a Monicăi Patriche, cu o prefaţă alăturând texte de Ioan Es. Pop şi Florin Caragiu, din care puteam afla că „în ultimă instanţă, ce lucruri i se potrivesc mai bine poeziei decât noaptea, somnul şi visul?” sau că „poezia înseamnă a-i găsi vieţii un cuvânt potrivit, răsfrângând în erosul ei cele lăuntrice.” Afirmaţii de tot adevărate şi frumoase, foarte potrivite poeziei de faţă şi, inevitabil, cel mai adesea, unei foarte largi arii din poezia universală. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Chiar demersul poetic al Monicăi Patriche ţine de această arie universală, nu se localizează şi nici nu datează, este originală atât cât se poate ca să se păstreze comunicabilă, redundanţele rămân discrete, metaforele sugestive, amintind cumva de stările extatice ale autoarei sintagmei „suntem un popor vegetal”. Căci vegetalul şi, uneori, acvaticul sunt mărci ale universului Monicăi Patriche, cum sunt, mai mult chiar, noaptea şi trupul. Poezia acestui volum adastă în preajma făptuirii. Sunt preludii şi postludii, spaţiul intermediar este păstrat în zona discreţiei. Primul grupaj, Nopţile iguanei, pare a pune scena la dispoziţia unei Seherezade care îi povesteşte Prinţului cum vede ea viaţa lui. Fără să fie neapărat Ava Gardner sau Deborah Kerr – Charlotte sau Hannah din celebrul film al lui John Huston, Noaptea iguanei -, poeta cochetează, aici cu jocul adolescentin nu neapărat nevinovat, dar şi cu frustrările unei maturităţi prea grăbite. Dar, mai degrabă, îmi pare că ne trimite înspre tensiunile psihologice din textele dramatice ale lui Tennessee Williams, căci versurile mărturisesc neobosita căutare de Sine în Celălalt, nevoia de comunicare ca reflex într-un timp-oglindă: „E noaptea unică a femeii, care, cu păsări / izbucnind din braţe, intră acolo unde te aştepţi /ca păsările să nu găsească niciodată odihnă. / […] / viaţa mea în care intru / ca o străină, în miezul cărei tu eşti prezent / mereu cu un pas mai devreme.” (1. E noaptea mea). „Tu erai deja acolo, erai în această călătorie. / Mă aşteptai.”, spune cu aparentă siguranţă, dar, tot atunci, „Trăiesc întâmplări despre care nu mai ştiu / când au fost.” şi ambiguitatea creşte odată cu refugiul în poveste sau în realităţi paralele, unde „Te-ai retras pe o vale a somnului. / […] / Vorbeşti despre biruinţa unui ceas. Slava lui / se vede din micimea secundei, în trecerea ei / înceată şi lină, în mod repetat înceată şi lină. / Timp biruitor. Ni se dă să-l gustăm în secunde. Fărâme de timp.” (3. Sub cearşaful alb dorm toate). Deja este un timp de hârtie, mat, inert, mort, care devine un prezent perpetuu („Este acel astăzi pe care îl trăim”), iar partenerul din iubire se arată a fi un salvator imaterial: „Între ţipătul naşterii / mele şi ultima mea zi, totul a curs lin, ca şi când / aş fi stat mereu faţă în faţă cu viaţa. Dacă am / plâns uneori, mâna ta a apăsat cu putere mâna / mea. Apoi ai alergat înainte spre o noapte pe care / eu o vedeam pustie şi neagră, dar pe care tu o numeai răsărit. / […] / Viaţa mea toată a fost ca aceasta: / faţă în faţă cu tine. / […] / Cu cât mai greu de îndurat, cu atât mai înalt / se ridică fluturi albaştri.” (4. O floare a rămas deschisă). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Într-o lume în care „fiecare respiră viaţa celuilalt / […] / având memoria unei sigure zile” şi „Trăiam ceea ce nu venise / şi ne hrăneam cu fructe care erau încă seminţe”, este tot mai evidentă propensiunea spre contopirea perpetuă între iubită şi iubitul ca ange gardien, être céleste, qui nous protège et qui nous aime. Bucuria se desprinde din toate rândurile, bucuria de a fi, de a fi fost inventată, de avea trup care să lumineze nopţile la sfânta atingere amoroasă: „Devin conştientă de fiinţa mea, de propriu-mi / trup. Viaţa urcă foarte încet. / […] / Suntem una, ne împărtăşim dintr-o unică viaţă. O viaţă care respiră prin trupurile noastre, / prin păsări şi râuri şi plante.” (10. Spui că în acele momente nu pot vedea altceva). Se mai adaugă dorinţa de re-facere a lumii – cu o evidentă tentaţie a atingerii transcendentului – la întâlnirea frustrantă cu „cei care se nasc în afara mea”: „Şi pruncul aceasta, născut de o / altă femeie! Născut în afara mea. Lumea se naşte / în afară, mereu în afara mea. O pereche de ochi / albaştri e semn că Dumnezeu umblă prin ea”. Un egoism al maternităţii cu totul acceptabil, ivit din iubire, dăruire şi contopire cu Celălalt, dacă nu ar sosi revelaţia eşecului, inevitabilului final al Universului: „Curând nu mă mai bucur şi stau singură în faţa / peretelui gol. Nori de praf suspendaţi, în care / sunt martirizaţi ochii albaştri.” (13. Sunt geloasă pe cei care se nasc în afara mea). Nu foarte vizibilă, conştiinţa micilor eşecuri, între marile victorii, nu atenuează, ba chiar întăreşte nevoia de prezenţă a iubitului-înger-păzitor, salvator, aducător de speranţă şi de extaze: „Ştiu că nu te-aş putea iubi, dacă nu te-aş / cunoaşte şi dacă nu mi te-ai dărui în întregime, / în singurătate.” (21. Am vrut să fiu femeie cu păr de culoarea). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Bună cunoscătoare a poeziei de dinaintea ei, legată cumva de marile valori poetice ale deceniilor şapte-opt-nouă din secolul al douăzecilea, Monica Patriche nu evită evocarea unei atmosfere care să amintească de Nichita Stănescu (vezi 18. Unul cu celălalt, respirând unul cu celălalt) sau de Ana Blandiana (14 februarie 2015). Cu acest din urmă exemplu, am intrat în grupajul intitulat „Jurnal poetic sau Despre retragere”, secţiune cu o altă retorică, cu respiraţie scurtă, repezită. Introspecţia sobră, reflecţiile existenţialiste amintind „Mitul lui Sisif” al lui Albert Camus, aşteptarea unui sfârşit, al unei retrageri (salvări?) improbabile: „Retragerea în cuvinte, retragerea în inima / unei femei care poartă dureros lumea.” (20 februarie 2015); „În vreme ce picioarele poeţilor merg pe pământ / inima lor este stăruitoare în ceruri.” Asemenea metafore-sentinţe abundă în această secţiune, în fond, reconfortantă intelectual: „Nu rămâne din noi decât ceea ce am iubit”; „Lumea trăieşte fără să fie numită. Poetul nu mai / are curaj. Se retrage, nemaiştiind să vadă ochii / care încă veghează”; „Puterea poetului stă în adâncul său” (aici amintind de Hugo-Mallarmé-Valéry). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Grupajul intitulat „Femeia amurgului” ilustrează o altă faţetă al poliedrului oferit nouă de Monica Patriche. Avem aici un narativism pasiv, peisajul interior este desemnificat, un du-te-vino leneş în căutarea sensului. Lungul şir de tablouri nu se leagă, deliberat, într-o coerenţă, ilustrând cu dibăcie chiar imaginea de exit din titlu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Lungul poem final la volumului - „Opt” - încununează - prin parabolă - un demers foarte reuşit de a ni se prezenta patru feţe ale poeziei posibile, în viziunea unei poete contemporane. Se promite un alt început, o reînviere a speranţei: „Priveşte viaţa! Copii sunt / în grupuri. O fetiţă desface haina de staniol / galben a unei bomboane de ciocolată. / mâni respiră pe trupuri care dimineaţă / vor purta altă lumină.” De aici încolo, orice este posibil.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
___________</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
* Brumar, 2015</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
Lucian Mănăilescu: Atrocităţile fericirii</h2>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
<div style="text-align: justify;">
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-y8akZO2D4Y0/VxEOraPj_0I/AAAAAAAABHc/shRunNh06loUkpl245YT3hM9gO6w3a6XgCLcB/s1600/manailescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-y8akZO2D4Y0/VxEOraPj_0I/AAAAAAAABHc/shRunNh06loUkpl245YT3hM9gO6w3a6XgCLcB/s320/manailescu.jpg" width="202" /></a></div>
Oximoronic, titlul volumului de versuri al lui Lucian Mănăilescu, Atrocităţile fericirii – Editgraph, Buzău, 2015, cu o prefaţă de Liviu Ofileanu –, precedă o poezie de o tristeţe molcomă, incurabilă şi, totodată, resemnată, fiindcă fiecare dintre cele patru părţi ale cărţii (Cântecul cucuvelei, Bulevardul Sartre, Patria de la capătul lumii şi Zăpadă spulberată) este pusă, prin motto, care e acelaşi, sub semnul implacabilei risipiri a fiinţei, cu toate consecinţele care derivă de aici, resimţite în plan sufletesc: La fel şi eu / ca frunza care cade/ m-agăţ cu disperare de văzduh.</div>
<div>
Invocarea mamei, apoi, în primele poeme, accentuează sentimentul de tristeţe, primul dintre acesta deschizându-se blagian (Mamă, tu ai fost odată mormântul meu..., se tânguia poetul născut în Lancrăm): Ce mai mormânt mi-ai fost, mamă! Şi, tot blagian, fiul se aşază sub pecetea tăcerii: moaşa mea, muţenia.</div>
<div>
O simbolistică bogată este anunţată, tot de la început, prin tristeţea nucului şi cântecul cucului, iar metafora-simbol a vântului întregeşte imaginea unui teritoriu sufletesc travesat mereu de iluzii, ca în jocul de-a fericirea.</div>
<div>
Tonalitatea versurilor e de litanie, mama fiind zeitatea invocată – către care, explicit, dar şi implicit, se îndreaptă gândul şi glasul fiului, instanţa morală faţă de care îşi expune mereu, bilanţul vieţuirii –, a cărei sacralitate răzbate din orice gest, oricât de simplu, dar cu ecou covârşitor: Am primit pachetul de la tine, mamă, / gesturi ambalate frumos în staniol, / fotografiile galbene ale toamnei, / borcanul cu cireşe amare / şi tristeţea ta călduroasă... </div>
<div>
Retoric, glasul fiului exprimă căutarea rostului său, întrebarea îndreptându-se tot către cea care i-a dat viaţă: Eu ce să fac?</div>
<div>
Prozodic, Lucian Mănăilescu îmbină în scrisul său versul liber cu versul clasic şi, prin acurateţea imaginilor artistice, a mesajului transmis, creaţia sa se înscrie în poezia autentică, rezultat al coroborării unor trăiri sincere cu o formă artistică adecvată.</div>
<div>
Sub aspectul construcţiei, poemele din volum sunt, în general, de dimensiuni medii, mai degrabă concentrate, atât la nivelul expresiei (surprinzătoare adesea prin expresivitate), cât i la cel al imagisticii. De pildă, într-unul, intitulat Totul se transformă, în doar trei catrene, panoramează dramatismul existenţei firii şi, cu precădere, al celei a omului, care învaţă să descopere totul, de la molecule şi atomi, dar numai visul, plăsmuind imperii, / şi numai gândul ce-a murit pe limbă, / şi numai c-am simţit şi că am fost / nu ştim, nu bănuim în ce se schimbă.</div>
<div>
Ataşat de un trecut aureolat de prezenţa părinţilor, în special a mamei –amintită, uneori, doar metonimic (precum / odinioară mâinile mamei) sau în invocaţie (Unde, mamă, unde ai pus hainele noastre / de duminică? Unde e veselia ta molipsitoare?), unul dintre laitmotivele cărţii – , în copilărie, dar conectat, în acelaşi timp, minut cu minut, la prezent, în poezia sa, Lucian Mănăilescu pendulează între aceste repere, reductibile la două trăiri definitorii contextual: entuziasm şi resemnare, sintetizate lapidar, metaforic, în două versuri: Adio, aripi! – / tristă recuzită...</div>
<div>
Fără a se declara ateu, eul creator din volum îşi ia pe cont propriu existenţa, luând asupra sa, aşadar, şi responsabilitatea oricărui act (În vis se trăieşte / mult mai greu decât pe pământ), dar şi evoluţia şi consecinţele ei, de vreme ce Totul e o întâmplare /a acidului dezoxiribonucleic... Cu toate acestea, acceptă acest dat şi declară: ştiu că, de fapt, Dumnezeu / e un artist mediocru.</div>
<div>
O tendinţă regresivă, cu efect salutar scontat se remarcă mai ales în poemele din prima parte a cărţii, fiindcă eul poetului este scindat între două timpuri, cel subiectiv şi cel obiectiv: copilăria îmi stă pe umărul stâng / şi pe cel drept se gudură ţipătul cucuvelei, şi, în consecinţă, pentru a se salva, „inventează” o inimă în flăcări, în speranţa necurmată de a se apropia de fericirea care umblă hai-hui /mereu numai pe strada cealaltă, însă, dincolo de orice demers, sentimentul înstrăinării de sine sporeşte, necontenit, încât, În fiecare dimineaţă, un străin / se trezeşte în locul meu, iar, ca o consecinţă, sentimentul care se instalează e contradictoriu, pentru că Se face primăvară, se face târziu, / inima mea cântă şi se risipeşte, într-o căutare în depărtări neguroase...</div>
<div>
Bulevardul Sartre, a doua parte a volumului, aduce un periplu cultural, ale cărui repere sunt nume sintagme, locuri care au punctat mersul omenirii spre un „înainte”, dorit superior faţă de un „înapoi”, în care curge continuu, pentru a-şi justifica raţiunea de a continua. Între jaloane, se numără: Urechea lui Van Gogh, Eugenio Montale, Charlie Chaplin, Hernán Cortés, Napoleon, Moby-Dick, Tiamat cea firavă, Ninive, Jacques-Yves Cousteau, Spania, Dostoievski, dar şi toate drumurile şi mările lumii. Şi nu este întâmplător nici numele lui Sartre, sugestie a existenţialismului, a fenomenologiei.</div>
<div>
Din drumurile pe meridianele istoriei, ale mitologiei, ale spiritualităţii, în general, marcate în partea a doua a cărţii, Lucian Mănăilescu se întoarce, în cea de-a treia, la un eldorado, paradisul pierdut obiectiv, dar rămas definitiv în conştiinţă, acasă sau Patria de la capătul lumii, căreia îi face o tulburătoare declaraţie de dragoste şi, în acelaşi timp, un jurământ de credinţă totală, într-o formulare aforistică: Dumnezeu, ca şi patria, este iubire... Iar concluzia exhibă acest ataşament irevocabil: Pentru mine, patria aceasta, de la capătul lumii, / crucificată pe toate punctele cardinale, / este singura Americă posibilă, singura şansă, / unica iubire, pe care nici măcar speranţa / nu o mai poate ucide...</div>
<div>
Poeziile din această secţiune sunt, prin mesaj, în contiguitatea unora din prima parte a volumului, pentru care copilăria este epoca de aur a fiinţei, în pofida particularităţilor ineludabile de la o generaţie la alta, aşa cum cea de-aici se derulează traversată alternativ de caravana cinematografică şi de duba securităţii.</div>
<div>
Nostalgie şi încrâncenare naşte, în poezia lui Lucian Mănăilescu, amintirea lumii de demult, pentru care satul, casa părintească, părinţii constituie universul matricial al fiinţei: În grădina din spatele casei / amintirea culege cireşe amare, / strivindu-le ca pe nişte lacrimi, / în colţul buzelor...</div>
<div>
Dezamăgirea este nota definitorie a poeziilor din a treia parte a volumului, unde vocea lirică pendulează între evocarea unui trecut edenic, în ansamblu, dincolo de inerentele sincope, neglijabile prin raportare la ansamblu, fiind identificat în special cu vârsta copilăriei, şi prezentul dezabuzant, raportat, mai ales, la incomensurabilele speranţe ale tuturor celor care au visat măcar, dacă nu chiar au fost de faţă, au luat parte, la încercările de schimbare a destinului ţării, într-un decembrie nenumit aici, dar sugerat.</div>
<div>
În consecinţă, dacă Atlantida adolescenţei noastre / s-a scufundat în ceaţa paradisului proletar, iar lectura, ocupaţie principală a vârstei, în epoca amintită, ignora polurile puterii planetare (Citeam enorm pe atunci şi cuvintele / inundau oceanele pacifice / dintre ruşi şi americani), urmărind, ulterior, traiectoria evoluţiei unui neam din care e parte, mersul pe liziera timpului, eul creator face o escală – consistentă, ca pondere, la nivelul întregii părţi a treia a cărţii –, oprindu-se la evenimentele decembriste şi reflectând asupra naivităţii de atunci a lui şi a celor asemenea lui, animaţi de un entuziasm pur, uriaş, încât, Orbiţi de fastul mirajului, n-am văzut / că apar gratii în cer, pe pământ şi pe ape / şi că se nasc alţi morţi, îmbălsămaţi / în formolul tare al fericirii..., imagini sinonime contextual cu ironic-dureroasă perspectivă oferită de luminiţa oarbă de la capătul tunelului.</div>
<div>
Remarcabil este, în acest volum, că Lucian Mănăilescu scrie şi poezie patriotică autentică, de bună calitate, într-o epocă în care cei mai mulţi – din ignoranţă, de fapt! – se feresc de acest sector sau, şi mai mult, îl incriminează, dezicându-se de orice posibilă atingere cu acesta.</div>
<div>
În fine, în Zăpada spulberată, ultima secvenţă a cărţii, lirismul se accentuează, expresivitatea, susţinută pe parcursul întregului volum prin îmbinări insolite de cuvinte, sporeşte. Ca şi părţile precedente, şi aceasta debutează – asemenea epopeilor antice, mutatis mutandis – cu o poezie ce poate fi considerată o sui-generis omoloagă a invocaţiei către muză, aci reprezentată, mereu, de lumea de demult, infuzată de flash-uri cu secvenţe din copilărie, leagănul existenţei şi, implicit, al personalităţii. Spre exemplu, Plecarea din copilărie este similară desprinderii eroului din basme de lumea lui, pentru a porni în bildungsromanul care urmează să-l consacre ca om: – Săru’ mâna, mamă şi tată, / eu plec să-învăţ cititul / şi socotitul şi muritul... / Prin văzduhul satului spart / se vede infinitul. Spre acest metaforic infinit se îndreaptă imaginaţia celui care visează să cucerească lumea cu arma cuvintelor din raniţa cu care a plecat de acasă.</div>
<div>
Maturizat, mai apoi, eroul plecat cu inocenţă spre infinit clamează, privind înapoi spre cei din plutonul cărora a dezertat: Copii, / nu vă bucuraţi prea tare de circul / în care copilăria voastră vrea să pară fericită!</div>
<div>
Uneori alegoric (Moartea avea ochi blânzi / şi albaştri, mergea cu mine de mână / prin târg şi îmi cumpăra / nimicuri ieftine, bucurii de care / niciodată n-am avut parte), volumul lui Lucian Mănăilescu este, prin unele dintre poezii, sorescian, poetul căutând, ca şi Marin Sorescu, să se definească, „în funcţie de rădăcinile, de obârşia” lui. Mai mult, ca şi poetul oltean, reţine, adesea, aspecte simple din realitate, cărora le conferă o aură aparte, creată de trecerea timpului, care aduce detaşarea, dar, totodată, şi un mod aparte – privit din afară – de supralicitare a semnificaţiilor acestora pentru cel care a fost cândva în miezul lor.</div>
<div>
În concluzie, privind în ansamblu volumul, se disting câteva teme majore – copilăria, ţara, dragostea – urmărite în două epoci, fiecare dintre acestea fiind surprinsă în câte două ipostaze majore : copilăria trăită şi cea reflectată în gândul maturului; ţara reală şi cea visată şi iubirea, cea de demult, cu toată prospeţimea şi tot entuziasmul juvenil (Mai ştii, iubita mea, să-mi fii mireasmă / cum eu îţi sunt de-a pururi ţie ram? /Mai ştii zăpezile de flori şi fluturi / pe care eu ţi le ningeam la geam?) şi cea matură, în care cinismul devine parte substanţială (Acum, când aproape te-am uitat, / cum uită pietrele care rămân trecerea apei, / cred că nu mai contează prea mult / pe care ţărm stau, visându-te. / Oricum e bine să ai amintiri... / o să developez sentimentul ăsta / şi ţi-l trimit prin e-mail; / dacă nu mâine, luni, / dacă nu din viaţa asta, din alta...).</div>
<div>
Şi încă o observaţie: Atrocităţile fericirii e o carte profundă, dar care, paradoxal, se citeşte pe nerăsuflate, iar când dai ultima filă, regreţi că s-a terminat. Eu aşa am simţit!</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a><br />
<br />
<h2>
Silviu Ciocanelli</h2>
<br />
<h3>
Scrum</h3>
<br />
am o urgentă nevoie<br />
să respir singur<br />
să nu împart aer sau priviri<br />
vorbe sau trăiri<br />
până când mă pot scufunda din nou<br />
între voi<br />
mă găsesc în nopţile distorsionate<br />
şi râdem şi suntem<br />
şi plângeam şi am fost<br />
...totul<br />
<br />
<h3>
Din când în gând</h3>
<br />
Din când în când<br />
Încearcă să nu uiţi de mine,<br />
...aşa cum fac eu,<br />
Când îmi uit chipul şi trupul şi gândul<br />
Şi trupul şi chipul dansează<br />
Şi gândul se distanţează<br />
Şi eu nu mai sunt ce am uitat cândva că sunt...<br />
Ca din când în gând.<br />
<br />
<h3>
Migrene</h3>
<br />
mi-a picat capul de pe umeri<br />
şi s-a sfărâmat<br />
ca o vază goală<br />
ca o varză-n oală<br />
ca o frază pe coală<br />
l-am adunat, l-am aruncat<br />
altul la loc mi-am înşurubat<br />
am întors pagina şi am repetat.<br />
sunt tavan, sunt podea<br />
şi tu nu poţi să-ţi iei ochii de pe mine<br />
sunt întuneric, sunt bezea<br />
ambasador special dintre bovine...<br />
<br />
<h3>
Ne vedem pe Luna</h3>
<br />
Mi-am turnat un pahar de javu.<br />
A fost dulce, ca niciodată,<br />
Şi-nspre luna, roată,<br />
Priveai doar tu...<br />
Ţi-am sorbit ca marea din plajă<br />
Fiecare clipire şi paşii<br />
Scrişi pe cântec de lire,<br />
Până te-am cunoscut...<br />
<br />
Am învăţat să-ţi vorbesc<br />
Că-n plimbare te însoţeam tăcut.<br />
Eram copil, erai tot ce am avut,<br />
Şi încă eşti... tot ce îmi doresc,<br />
dar prezentul e deja trecut!<br />
<br />
<h3>
Clişeul #1</h3>
<br />
Nu sunt înger...<br />
Am primit aripi<br />
Dar nu să zbor<br />
Ci să te păstrez sub ele<br />
Lângă inima mea<br />
Mănunchi de lumină<br />
Pe lângă inima ta<br />
Mănunchi de trăire...<br />
Am doi ochi. Sunt orb.<br />
<br />
ochii îmi sunt un arc<br />
şi trag priviri retorice<br />
ca sagetile de lumină<br />
înspre cerul speriat.<br />
ador să-i văd rănile<br />
<br />
ochii îmi sunt un arc<br />
şi inima ta-i un măr<br />
ştim ce-i de făcut<br />
aşa că stai nemişcată.<br />
ador să-ţi văd rănile<br />
<br />
<h3>
Nu-mi place să ascult muzică în văzul tuturor</h3>
<br />
sunt pretenţios şi privesc totul de sus.<br />
vreau să spun ce nu s-a mai spus,<br />
să nu trăiesc zilele care au apus<br />
şi la sfârşitul zilei, când secundele s-au scurs<br />
fir-ar, beat-ul s-a dus...<br />
<br />
Amintiri din copilărie<br />
<br />
când eram mic<br />
mă jucam cu mâinile în lipici<br />
şi nu mi-aş fi închipuit vreodată<br />
că aşa m-aş prinde drag de cineva<br />
<br />
Şoaptele nu au rost<br />
<br />
noaptea...<br />
muzica nu ar trebui să te facă să vorbeşti cu voce tare<br />
ci ar trebui să fie o îmbrăţişare<br />
pentru cuvânt<br />
pentru duh<br />
să nu te lase să spui ce nu ar trebui<br />
că oricum eşti singur<br />
şi luna râde de tine<br />
cu obrajii ei rotunzi şi albinoşi<br />
<br />
...sunt prea multe trebuinţe ca să pot funcţiona normal<br />
<br />
<h3>
În cercuri</h3>
<br />
mi-am alergat coada<br />
timp de ani de nopţi<br />
doar să mă găsesc<br />
într-o fantezie de rugină<br />
într-o clipă de lumină<br />
<br />
...dar nu trăiam acolo<br />
săream coarda într-un colţ<br />
şi mă tot loveam de tavan<br />
de ieri şi de-un geam<br />
şi nu vedeam sfârşitul meu<br />
<br />
în cercuri mă învârtesc<br />
<br />
<h3>
M-am impiedicat</h3>
<br />
se aud din nou ciocanele cum lovesc<br />
dar nu se construieşte nimic<br />
şi nici nu se repară<br />
sunt confuz şi am uitat culoarea verde<br />
mi-e cam greu să sincronizez orchestra<br />
pe bătăi neîndemânatice<br />
precum ploaia pe tabla ruginită<br />
<br />
iar s-a rupt firul<br />
<br />
poţi să-mi spui ce simţeam<br />
că nu-mi amintesc...<br />
<br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a><br />
<br />
<h2>
Angi Cristea</h2>
<br />
<h3>
Talazuri</h3>
<br />
pe retina mea lumea se scaldă în nopţi polare<br />
miroase a savană a leu ce rage în amurg<br />
luna are picioarele ascunse în nisipul rece<br />
se curăţă cu fiecare val de pielea de şarpe<br />
şi stinge stelele cu amfora sufletului uneori<br />
aş desface soarele ca pe o portocală felie cu felie<br />
să îmi miroasă tălpile a lumină<br />
când voi înota în talazul mărilor cu genele întoarse spre cer<br />
în palmele mele sentimentele se mulează<br />
nisip umed apă şi soare<br />
îţi beau lentoarea clipelor<br />
necuminecate<br />
patima roşie dezleagă harta cuvintelor<br />
vino de pe marte şi coboară-n vezuviu<br />
poţi balansa contrasentimentele cu o perdea sau<br />
nişte vitralii albastre<br />
pe care am pictat aburul iubirii<br />
/şerpoaică de apă/<br />
<br />
<h3>
Zecimalele lunii</h3>
<br />
cu o mie de cai<br />
poţi cumpăra o scară spre cer<br />
dar liniştea cu glas de greier<br />
nu o poţi haşura<br />
stând la fereastra ovală a orizontului<br />
cu pintenii înfipţi în talazul ierbii<br />
câte secunde dorm în lanul de veghe<br />
şchioape de infinitul o sau de interminabilul a?<br />
număr stelele care înrămează bolta<br />
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală<br />
vor apune iubiri în filigran<br />
iar noi vom sparge fosforul secundelor<br />
mângâind coama cuvintelor<br />
ce îmi flutură peste umeri<br />
respir sarea albă<br />
pe lună plină<br />
/sepie a mărilor înstelate/<br />
cine îşi va înneca sorţii<br />
cine aburul nopţii îl va ancora lângă mal?<br />
<br />
<h3>
Descântec de singurătate</h3>
<br />
calea spre strâmta singurătate se bifurcă...<br />
în piaţa mare columbii aşteaptă ziua de pensii<br />
zilele cad ca nişte firimituri uscate<br />
golaş pomul de la uşa bisericii muşcă din căldură<br />
mângâind umbra câinelui<br />
de la atâta arşiţă apele răpesc minute<br />
cu burţi umflate de peşti<br />
singurătatea sparge pietre lupul pădurii îşi linge coada<br />
licantrop de nopţi fierbinţi<br />
fantastic vântul îmi suflă în ceafă<br />
îmi respiră neliniştile cu o discreţie de septuagenar<br />
sub cerul fierbinte îngrop păpuşa de lut<br />
va ploua într-o vară...<br />
vor creşte nucii va cânta prigoria<br />
căldura îţi dilată inimă până la mine<br />
şi suflu înspre tine zece secunde de gheaţă<br />
suflete, ce-mi descânţi de singurătate într-o vară<br />
hrănită de columbi<br />
<br />
<h3>
Poem cu cerneală simpatică</h3>
<br />
se scurge pe cele două mâini<br />
cerneala simpatică<br />
pasez lentoarea timpului cu un croşeu de stânga<br />
taci cu amurgul între dinţi<br />
îmi eliberezi hulubii<br />
<br />
improvizaţia aceasta de clipe<br />
miroase a ratare amoroasă<br />
dacă ai bea cafeaua din palme<br />
poate aş dormi nopţile pe cuvinte altfel<br />
<br />
se citeşte pe malul Senei din cărţi<br />
îmi este dor<br />
de alegoria din Luceafărul<br />
<br />
luna îmi plimbă singurătatea în landou<br />
te închizi în birou şi scrii pe pereţi<br />
<br />
sunt o jigodie pictez anapoda<br />
sunt clară ca vinul nu pot<br />
colora un destin iar graurii minţii mele<br />
zboară în zigzag<br />
<br />
spirala dintre moarte şi azi<br />
este ca o jardinieră<br />
am învăţat că în cer te încalţi cu singurătate<br />
iar aici spui du-te dracului şi mai pui de-un poem<br />
<br />
<h3>
Metamorfoza </h3>
<br />
ne putem curaţa de cuvinte<br />
în toate dimineţile când băutul cafelei<br />
devine epopeic<br />
am arta de a nu-ţi face pe plac<br />
de a bea dintr-o ceaşcă minusculă<br />
zaţul clipelor/fâlfâit de berze în surdină/<br />
<br />
în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea<br />
că praful zilei se va aşeza pe umerii<br />
oraşului<br />
iar tu îţi vei pierde iarba din palme<br />
vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi<br />
nu-ţi mai vin păsările cerului<br />
la ora de cumpărat armonii<br />
serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect<br />
şi inventez cuvinte lipsite de şireturi<br />
închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile<br />
nesomnul păsării în zbor<br />
ce gust de cafea la ibric are oraşul fără omizi<br />
cu armoniile lui pastelate<br />
insomniile îmi târăsc setea antologică pe asfalt<br />
şi mă imploră<br />
preschimbă-te în omizi<br />
sau vino vopsită hedonist<br />
prin tăcerea verii care falsează<br />
<br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a><br />
<h2>
Vlad Dumitriu</h2>
<h3>
„Cred că e foarte bine ca un artist să aibă cunoştinţe din cât mai multe domenii”</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-bw_BpFNSLs8/VxERY9_5NVI/AAAAAAAABHs/bj9tsw03-fwqZ8GWYzfeFzoKYnP_dlydACKgB/s1600/13.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://4.bp.blogspot.com/-bw_BpFNSLs8/VxERY9_5NVI/AAAAAAAABHs/bj9tsw03-fwqZ8GWYzfeFzoKYnP_dlydACKgB/s200/13.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>După ce a terminat liceul la Câmpina, Vlad Dumitriu, care are acum 33 de ani, a urmat Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de sculptură. De zece ani, îşi expune lucrările în expoziţii, atât în ţară cât şi în străinătate, călcându-i pe urme tatălui său, Alfred Dumitriu, un nume deja consacrat ca sculptor. E membru al UAP din 2005. Încercând să-şi găsească menirea în artă, Vlad Dumitriu se află într-o continuă căutare de sine în relaţia cu Universul, cu Divinitatea, reuşind să dea viaţă unor creaţii artistice inedite, privitorul neputând să plece din faţa lor fără să constate transpunerea unor reflecţii filozofice, fără să mediteze sau să interpreteze concretul abstract al operei.</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-2SjLWwRhQYM/VxERYyPW2oI/AAAAAAAABH0/l4VqGvDOXbkZnriadzIQxwLXeRd_zvTZwCKgB/s1600/14.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://1.bp.blogspot.com/-2SjLWwRhQYM/VxERYyPW2oI/AAAAAAAABH0/l4VqGvDOXbkZnriadzIQxwLXeRd_zvTZwCKgB/s200/14.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Încă din timpul şcolii, ţi-ai descoperit talentul sau ai fost atras de latura artistică datorită tatălui tău, sculptorul Alfred Dumitriu?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Bineînţeles că am fost încă de mic în contact cu acest domeniu, trecând de multe ori prin atelierul tatălui meu. Dar eu m-am hotărât destul de târziu să urmez acest drum. Cred că eram prin clasa a X-a. Multă vreme am fost mai apropiat de materiile realiste, de fizică, matematică. În cele din urmă am încercat şi latura artistică. Am fost la atelierul tatălui meu, încercând cu lipsa mea de pricepere de atunci, să lucrez câte ceva din ce mi-a recomandat el. Mi-a plăcut şi, după o perioadă de reflecţie, am hotărât că ar fi un drum potrivit pentru mine.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-6R-3UaAYwlg/VxERYxyHRyI/AAAAAAAABHw/rsv_fgzZlkEmL5pvGSn5rC12eUpTFOYOQCKgB/s1600/18.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://1.bp.blogspot.com/-6R-3UaAYwlg/VxERYxyHRyI/AAAAAAAABHw/rsv_fgzZlkEmL5pvGSn5rC12eUpTFOYOQCKgB/s200/18.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Te-ai axat pe ceva anume, în facultate?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Am urmat secţia de sculptură a Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti. Am făcut, în special, studii de tip academic, lucrând după opere antice sau după model viu. Ca temă principală, în anii de facultate, dar şi de master, am avut „Ochiul - Poarta Sufletului”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Care a fost prima ta lucrare?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Primele lucrări erau studii, copii după statui antice, pentru a-mi îmbunătăţi tehnica. La început, am avut un ciclu de lucrări pe care l-am botezat „Natura Universală”. Nu mai ţin minte exact care dintre aceste lucrări a fost prima. Dar asta a fost prima temă pe care am abordat-o. Întotdeauna </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-kr08TIoqJ7M/VxERZdHkC0I/AAAAAAAABI4/FViHCWGuMpkh02I23kh2FY9NuQCI9GJHwCKgB/s1600/19.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://2.bp.blogspot.com/-kr08TIoqJ7M/VxERZdHkC0I/AAAAAAAABI4/FViHCWGuMpkh02I23kh2FY9NuQCI9GJHwCKgB/s200/19.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
am fost interesat de felul în care a apărut Universul, de partea de ştiinţă din spatele Universului. Am încercat, cumva, să prind o frântură din aceste lucruri. Este o temă la care îmi doresc să revin în viitor. Am nişte gânduri legate de ea dar, nu sunt încă sedimentatei. Meditez asupra acestei teme în continuare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cum îţi vin ideile, inspiraţia?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, ideile nu vin pentru că le chemi. Poţi să citeşti ceva, poţi să vezi ceva, să auzi ceva, care, legat de experienţele tale şi trăirile tale, să-ţi declanşeze un „arc” în creier… se creează o reacţie în lanţ ce te poate duce la o idee, la inspiraţie.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-_lLXWoIMSsY/VxERZvD8H2I/AAAAAAAABI8/i4ihAuWfHDckwBd0NPwESvs2mZCvkGRKQCKgB/s1600/x2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://3.bp.blogspot.com/-_lLXWoIMSsY/VxERZvD8H2I/AAAAAAAABI8/i4ihAuWfHDckwBd0NPwESvs2mZCvkGRKQCKgB/s200/x2.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Vorbeşte-mi despre o lucrare, despre cum ţi-a venit inspiraţia să o creezi.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Pot să-ţi dau două exemple. O idee mai simplă, care mi-a venit prin anul III de facultate, dacă nu mă înşel. M-am dus pe Muscel, pe la orele 11-12 noaptea. Probabil că ai văzut că uneori, pe timp de zi, soarele trimite raze printre nori, care se văd aproape ca un desen. Ei bine, în acea noapte, luna a fost cea care a trimis raze printre nori. A fost un lucru pe care nu-l mai văzusem, nu ştiam că e posibil şi m-a impresionat în mod deosebit. Şi atmosfera era de aşa natură, făcându-mă să mă simt privit sau supravegheat cumva, de sus. Lucrul acesta mi-a dat inspiraţia pentru lucrarea „Ochiul Divin”. Lucram în perioada aceea la ciclul „Ochiul - </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-B8p37ZGgT9Y/VxERZ--cjLI/AAAAAAAABI8/JDqKKm_wJIArKrtkAzwVXTJXsFpwJkuuwCKgB/s1600/x8.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://2.bp.blogspot.com/-B8p37ZGgT9Y/VxERZ--cjLI/AAAAAAAABI8/JDqKKm_wJIArKrtkAzwVXTJXsFpwJkuuwCKgB/s200/x8.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Poarta Sufletului”, seara aceea inspirându-mi una dintre lucrările acestuia. O altă lucrare din acelaşi ciclu este „Ochiul Meduzei”, fiind legată cumva, şi de ciclul „Naşterea Universului”. În acea perioadă am recitit Legendele Olimpului, am preluat legenda Meduzei si am încercat, prin lucrare, sa sugerez starea de vlăguire a sufletului. Ochiul meduzei seamănă cu un tunel având la cele două, fiind ca un vârtej ce-ţi absoarbe energia la interior. Mi-a plăcut pentru că am putut să leg cumva şi de Naşterea Universului, asimilându-se la ideea de gaură neagră, putând reprezenta poarta spre începutul unui nou Univers. Este un exemplu de idee care s-a </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/--6wDJK8Fv-g/VxERZo5mKdI/AAAAAAAABI8/4v3RzjflGO0DktRDrfOtu56vrRrf4rrogCKgB/s1600/x16.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://2.bp.blogspot.com/--6wDJK8Fv-g/VxERZo5mKdI/AAAAAAAABI8/4v3RzjflGO0DktRDrfOtu56vrRrf4rrogCKgB/s200/x16.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
închegat din mai multe elemente. Nu este doar legenda sau doar Universul sau doar ochiul Meduzei. Sunt trei elemente pe care le-am îmbinat într-o lucrare, pentru că aşa mi-a dictat inspiraţia în momentul respectiv. </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Se pare că totuşi te ajută dragostea mai veche pentru fizică şi matematică, în artă. </b></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că este foarte bine pentru un artist să aibă cunoştinţe din cât mai multe domenii, lărgindu-şi baza din care să îşi tragă substanţa necesară creaţiei. Poate fi un lucru bun, pentru un artist, să urmeze un liceu teoretic înainte de a face Universitatea de Arte.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-uyzd-SYxZN4/VxERa00jq0I/AAAAAAAABI8/wKY-JNvIpq85zL3HT-UhalpTCyLjr4qNwCKgB/s1600/xDSC_7810.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://4.bp.blogspot.com/-uyzd-SYxZN4/VxERa00jq0I/AAAAAAAABI8/wKY-JNvIpq85zL3HT-UhalpTCyLjr4qNwCKgB/s200/xDSC_7810.JPG" width="198" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ai participat la expoziţii de grup sau chiar personale?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
La expoziţii de grup particip destul de frecvent. Am avut şi câteva expoziţii personale. De când sunt membru al UAP, de vreo nouă - zece ani, am participat la majoritatea saloanelor judeţene de la Ploieşti. În ceea priveşte expoziţiile personale, am avut-o pe prima la Palatul CEC-ului din Bucureşti. Am mai avut şi la Ploieşti, în Galeria UAP, cu tema „Ochiul - Poarta Sufletului”. La expoziţiile de grup, am avut şi trei participări la Salonul de Toamnă de la Paris, unul dintre cele mai prestigioase din Europa, apoi am mai participat la bienala de la Beijing, organizată cu ocazia Olimpiadei de vară. Tema </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-XS8uY1j8frQ/VxERas52y3I/AAAAAAAABI8/kYRggNxsybg5gjuUcpMJGNPGRo0YJsZSwCKgB/s1600/xDSC_7848.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://1.bp.blogspot.com/-XS8uY1j8frQ/VxERas52y3I/AAAAAAAABI8/kYRggNxsybg5gjuUcpMJGNPGRo0YJsZSwCKgB/s200/xDSC_7848.JPG" width="196" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
expoziţiei a fost firesc, „Sporturi”, iar eu am participat cu lucrarea „Amazoană” – o arcaşă. Am luat şi câteva premii. Am primit un premiu la Salonul Naţional de Artă, premiul II la un concurs de sculptură din Franţa, organizat de primăria oraşului Grasse, căruia i se mai spune capitala parfumurilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lucrezi la ceva acum?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Am încheiat recent un ciclu de lucrări numit „Rugăciune”. O parte dintre lucrări se află la Casa de Cultură „Geo Bogza”, unde domnul Florin Dochia a organizat o expoziţie de grup cu toţi artiştii câmpineni, Salonul „Artfoyer”.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-4nvvHjoyvGg/VxERazGHZdI/AAAAAAAABI8/TqNb98A60XAF5MkXst0sbFZ7QqvnqWj7ACKgB/s1600/xhope2%2B36x36.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://4.bp.blogspot.com/-4nvvHjoyvGg/VxERazGHZdI/AAAAAAAABI8/TqNb98A60XAF5MkXst0sbFZ7QqvnqWj7ACKgB/s200/xhope2%2B36x36.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>În artă, influenţele sunt inerente. Există aşa ceva în arta ta, inclusiv de la tatăl tău?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu siguranţă că undeva, în subconştient există influenţe. În ceea ce-l priveşte pe tatăl meu… sigur, din moment ce am crescut printre lucrările lui. Dar eu încerc să mă desprind prin ceea ce creez.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Îţi dă câte un sfat, când trece pe lângă vreo lucrare de a ta, mai face vreo observaţie?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Cumva, treaba asta este reciprocă. Nici eu nu mă feresc să fac aprecieri legate de lucrările sale, aşa cum şi el face faţă de ale mele. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-dIhYbFliosE/VxERbfUFYjI/AAAAAAAABI8/H6QPcZb7dTAM7ZSSqduW8vsE087qtYduwCKgB/s1600/xhope4%2B27x27.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://2.bp.blogspot.com/-dIhYbFliosE/VxERbfUFYjI/AAAAAAAABI8/H6QPcZb7dTAM7ZSSqduW8vsE087qtYduwCKgB/s200/xhope4%2B27x27.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Poţi să trăieşti din arta ta?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, dar în general suplinesc şi cu nişte lucrări tehnice. Prelucrări, turnări în bronz, pentru cei care au nevoie de aşa ceva. Totuşi, se poate trăi, odată ce stăpâneşti meseria, chiar dacă, nu ai tot timpul succes în vânzarea lucrărilor tale. Este o meserie, o artă pe care nu o cunosc foarte mulţi oameni, şi te descurci. Sunt perioade şi perioade. Ȋn general, atunci când organizezi o expoziţie, ai ocazia să fii văzut, apreciat şi să poţi vinde. </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Te simţi împlinit ca artist? Ce îţi doreşti cel mai mult?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că mai am mult de lucru, mai e mult de muncă… Ce-mi doresc? Să am inspiraţie, să am idei. Trebuie să le şi cauţi, să creezi condiţiile, premisele de a se manifesta.</div>
<br />
(Prezentare actualizată a unui interviu realizat de Carmen NEGREU în 2012)</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Emilia Zăinel</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Mamă de nevoie</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
bunica mea a încercat să-mi fie mamă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
prin atâtea feluri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
bunica mea a înţeles că lumea bună e acolo</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
în sufletul fusului şi-n inima sobei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi că poezia nu se coace dintr-o dată</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
mai trebuie să o învârteşti de câteva ori</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
o zi sau poate mai mult</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
până când mirosul aspru iese de tot</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
o ţin minte pe această mamă de nevoie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
care a plantat curaj în casa noastră</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
a unit drumurile la răscrucea din sat</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ea m-a lăsat să aleg</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu ochii la tristeţea câmpului neobosit</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Mă auzi, Doamne?</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ploaia a intrat în casele oamenilor şi-şi face cuib în mintea lor</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
le dă un impuls pentru a nu uita să ducă lingura la gură</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
vremea decide</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
vine când vrea, stă cât vrea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nu ştiu ce o face dumnezeu dincolo de nori</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
sau poate că duce lingura la gură</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi suntem la mâna oricui</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
iar când se deschid uşile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ca două aripi de fluture ţinute prea mult între degete</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
mergem prin gunoaie căutând iluminarea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
viaţa asta nu poate fi aşa de rea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
hei, doamne, dar ce tot ai cu noi de ne pedepseşti?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
doamne?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
mă auzi, doamne?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Martorii tăcerii</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
am atins un asemenea calm încât</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nicio cutie cu vopsea vărsată pe covor</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nu mă poate indispune</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
lasă, să miroasă casa asta</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
prea plină de curaj</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi prea multe fumigene ale trecutului</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
e timp şi pentru liniştea mirositoare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
e timp destul ca toţi pereţii să iasă </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ce bucurie pe mâhnitele colţuri roase de igrasie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
se mai aerisesc de-atâtea lucruri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
pe care-au fost silite să le-absoarbă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nimeni nu întreabă pereţii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
dacă vor să fie martori</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
la atâtea resturi de tăcere</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
În noiembrie nu se moare</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
e noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
a îngălbenit până şi timpul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
spitalele se luptă s-o omoare pe bunica</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nicio lumânare de sfântul mina</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nicio lumânare dintr-o zi obişnuită</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nu o va salva</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
fiindcă aşa trebuie să fie noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să îl zăreşti printre garduri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cum fuge pe cauciucurile-i tocite</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi chiar dacă nu ar fi noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
doctorii tot ar încerca s-o omoare pe bunica</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
prea mulţi bătrâni ce luptă pentru viaţa lor</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
prea puţine morminte, dar prea multă colivă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
însă încă e noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi în noiembrie nu se moare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Eliza Niţă</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
ŞARPELE</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cobor cu capul în jos de pe tavan</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe firul de chirurgie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Aproape transparent</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mă legăn ca o scândură şubredă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Care mai stă într-un cui</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mi-am agăţat toată camera de picioare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Răsturnată</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu uşa deschisă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Care pendulează între exterior şi interior</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Şarpele se încolăceşte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe braţele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Lustrei, suspendat ca un yoyo</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
De propriul corp</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Bucătăria bunicii e plină de</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mierea care curge greoi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Şi nu se termină decât când borcanul se sparge</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Apoi atârnă de cioburi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Aşa cum face un ghem de mătase</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Auriu, zaharisit</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ce miroase a ceai de tei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mă leg la gleznă cu un fir lipicios</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Stau agăţată de borcane verzi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Şi bunica mă aruncă în iarbă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu tot cu miere</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
ZIDURI</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Merg prin zăpada strânsă de ei.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Le e teamă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Alerg către conacul cu ziduri prăbuşite.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Rădăcinile se încolăcesc pe pereţi,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Frunzele pulsează,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ramurile se încleştează.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Umblu cu un caiet încurcat în coroană</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Lângă un tufiş</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pentru care plâng,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Plâng!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cândva aici erau trandafiri.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Acum doar spini şi petale uscate, doar buruieni căzute.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cărarea de marmură-întreruptă de bucăţi de tencuială.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Din ziduri nu mai sunt decât cărămizile negre.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Dincolo de ele, o masă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Aud şi acum vocile de atunci.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe lemnul putred stătea cândva</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Catifeaua.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Acum, doar fire înnodate şi vase sparte de porţelan,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
trandafiri ofiliţi pe masă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Şi fata-copac zidită pe jumătate</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În ruine.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
TATĂ</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Tată, lasă-mă să sparg geamurile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu podurile palmelor.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Nu am ieşit niciodată.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Privesc printr-o frunză de trandafir japonez.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Aerul ne activează sinapsele.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Internetul le anulează brutal.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Tată, lasă-mă să dărâm zidurile.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Nu am avut niciodată</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Părul răvăşit de vânt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Nu mai pot să trăiesc pe colţul canapelei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu oglinzi în loc de perne.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
O să ajung să mă conectez la curent.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Tată, m-aţi descărcat de pe YouTube?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Nu sunt antivirusul care vă salvează memoria.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Termopanele mă sperie, tată,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Secolul mă sperie.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
David mă roagă să intru în cetatea lui</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Construită din lego.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Ionela-Violeta Anciu</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Activitate </h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Lumini violete dansau</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe spatele pisicilor culcate pe pervaz</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Descălţate şi ude</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Dincolo de gratiile de lână</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ploua cu peisaje albe şi negre</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În tablourile care se scurgeau</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Din cui spre fereastră</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Unde pisicile le zgâriau şi se întorceau </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Revoltate înapoi în cui. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Alei de portocali</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe aleea mea de portocali</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu felinare sângerii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Se plimbă îngerii de mână</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În trupuri verzi şi stacojii;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Prin fumuri albăstrii cu gust de vin</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Îngerii mei se încâlcesc în basme</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Și calcă sirene mii pe solzii din coadă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Transformându-le glasul în fluturi,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Fluturi mii în culori sensibile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Și aripi de catifea purpurie.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Dintr-un colţ întunecat</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Femeia cu ochii scurşi şi părul arzând </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Îmi ghiceşte-n paharul cu vin,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Iar glasul ei sfărâmă norii.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ninge. Ninge cu nimfe</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Peste părul şi picioarele mele din portocali.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Cronică fără vreme</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Printre scândurile celulei mele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pătrund actori în devenire</div>
<div style="clear: both; text-align: center;">
Cu aşchii în genunchi şi buzele cusute</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Printre care evadează ritmuri de carton.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Îi adun într-un buchet</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Și îi arunc în gol,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În golul dorinţelor mele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Și-i las să se prăbuşească în hăuri încete</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pentru ca în cădere să-şi dea seama cine sunt;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Prin scândurile celulei mele aflu cine sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Ecouri</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe sub oraşul adormit</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Se plimbă timpul cu măsura,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
La ceasul aspru, temelii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Îşi zguduie zâmbind ţărâna.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe coridoare cafenii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Vezi voci captive-n felinare,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu pasul încercând să vii </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Te-afunzi mai mult în depărtare.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ecouri trec în rând cu lumea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În ritmul dansului de fier,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Din turnul serilor răsună</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Suflarea zilelor de ieri.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
Hazard dat la maximum</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În cercuri sfere paralele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe omul meu se-ntinde noaptea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Cu voci obscure se închină</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În urma lui volum de castă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Culori fără ieşire-n mare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Orori cu tentă de sfârşit</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
În corpul dulce de cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Ies pofte albe-n scene fumurii.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Desculţ se merge pe pervaz</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Și pe-nălţimi în margini rupte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Se scurge fierea în mulţimi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Din agitaţia transversală</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pahar de rumeguş cu vin.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Tudor Voicu</h2>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
starea de veghe</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să vorbească prin tine un tată mai vechi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu vocea întinsă ca un obuz peste dealuri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi să nu-l poţi traduce nici în vis nici în apă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să te-ntrebe mereu</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ce mănânci prin locurile unde mergi să nu dormi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să vorbească prin tine o iubită mai veche</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu glasul stins ca o cruce spălată de ploaie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să afle ce gânduri te petrec prin tramvaie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să iubeşti o femeie cu ochii copilului</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
care a desenat prima oară o casă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi să crezi că într-o zi cerul tău va fi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
mai curat decăt depărtarea oceanelor</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
dar ştii din viaţa trecută că se termină bine</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
se va găsi cineva să îţi cumpere</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
un costum nou nouţ pantofi care să nu te strângă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi cel puţin o femeie şi un beţiv să te plângă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
cântec de leagăn</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
dacă n-am somn </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
visează tu acest cântec de leagăn </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
când amintirile inexistente vin târâş </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
precum sufletul celui ce nu s-a născut </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
visează tu pentru mine </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
înainte ca tăcerea </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să cadă în faţa ferestrei tale </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
rupându-şi genunchii </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
înainte ca unghiile roase şi înghiţite </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu noduri </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să-ţi ceară pielea nemângâiată înapoi </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
vânătăile de pe coapsele tale </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
mă trezesc cu biciul </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
din coşmaruri </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi mă gândesc că ai murit sau poate sunt eu </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
o fantomă </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
care se uită la omul viu din tine </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ca la o uşă de fier</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
economie</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
suntem aici jurându-ne că facem </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
focul pe ascuns </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
două steaguri de piatră </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
la capetele unei simple distanţe</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
pe de altă parte </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
beau şi fumez mai mult decât ştii şi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
parc-am visat că mă rugai să termin</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu toate astea </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
să mă spovedesc odată pe bune</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
era întuneric </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
în burta peştelui din vis ne auzeam</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ecoul </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ca-ntr-o biserică fără icoane </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi-mi spunei taci şi te roagă </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
dar nu m-am trezit nici acum</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
caut în continuare o bătură mai ieftină</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ceva care să nu-mi mănânce şi creierii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
şi banii de pâine</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: center;">
insomnia a doua</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
te-ntrebi ce faci te-ntorci te rogi </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
absent</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ai spart ai rupt bărbii obraji tăiaţi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ai râs şi ai scuipat în bălţi de sânge </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
acum când noaptea e un câine</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu ochii degeraţi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
iar crengile se-ntind la </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Dumnezeul nostru</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
tu încă mai aplauzi bezna</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
de parc-ar fi măcelul altui orb </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
nimic nu te salvează iată </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cum nimeni nu te preface-n strigăt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
tu care mă îmbraci</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
cu chipul şi asemănarea mea </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
când îmi scot trupul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
ca să mă pot urî din toate părţile</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
Diana Trandafir</h2>
<div>
</div>
<h3>
CONFESIUNI EPICE</h3>
<div>
<br /></div>
<h3>
Cocoşul</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
bărbatul taie capul cocoşului dintr-o mişcare</div>
<div>
gâtul cum ţeava secţionată lasă la iveală</div>
<div>
o tăcere roşie</div>
<div>
o tăcere gâlgâitoare</div>
<div>
heruvimii lipsesc din tablou...</div>
<div>
cu gândul la ploaie ochii încep să usture</div>
<div>
cocoşul tânăr alb ar aduce înapoi recoltele satului</div>
<div>
şi totuşi nu ştiu de ce</div>
<div>
în loc să se întrebe </div>
<div>
dacă sunt compatibili cu lumea aceasta</div>
<div>
oamenii sacrifică păsări de curte</div>
<div>
femeia cu basma vede trupul cocoşului </div>
<div>
ţopăind fără cap </div>
<div>
şi simte pe loc cum i se deschide o fereastră</div>
<div>
direct în stomac</div>
<div>
a curs chiar şi puţin sânge </div>
<div>
fără de care </div>
<div>
s-ar putea crede că manechinu-i defect</div>
<div>
în drum spre hambar mâna nu-i tremură</div>
<div>
frica poate fi o pasăre mototolită</div>
<div>
sau ceva dizgraţios</div>
<div>
e ca şi când te-ai dezvăţa de toate într-o singură clipă</div>
<div>
gâtul cocoşului pulsează precum o inimă secţionată</div>
<div>
trei doi unu</div>
<div>
grâu păpuşoi linte secară mei orz</div>
<div>
au trecut mai multe zile</div>
<div>
chiar săptămâni</div>
<div>
femeia cu basma îl tot hrăneşte </div>
<div>
prin esofagul tăiat</div>
<div>
vara trecu</div>
<div>
cocoşul trăia acum o viaţă ce nu mai era doar a lui</div>
<div>
apoi s-au mutat în hambar</div>
<div>
bărbatul şi-a luat lumea în cap</div>
<div>
femeia a devenit din nou mamă</div>
<div>
a şi început ploaia</div>
<div>
curgând încetişor peste hambar </div>
<div>
peste recolte şi sat</div>
<div>
pic</div>
<div>
pic...</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Copci</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
miza rămâne tot individul</div>
<div>
doamna devenise supărător de insistentă</div>
<div>
purta pantofi cu toc cui</div>
<div>
deşi avea platfus de mică</div>
<div>
şi îşi înnoda mereu colţul batistei</div>
<div>
îşi parfuma petecul de piele de după ureche</div>
<div>
cu acelaşi parfum franţuzesc</div>
<div>
acelaşi</div>
<div>
doamna avea şi un văr</div>
<div>
vărul luptase în afganistan dar toţi/ absolut toţi</div>
<div>
îi ziceau că o fugă e mai păguboasă</div>
<div>
decât un cutremur de pământ </div>
<div>
a treia seară n-au mai rezistat</div>
<div>
au început să compună epistole scurte</div>
<div>
prin care să ceară în mod expres</div>
<div>
fel de fel de donaţii</div>
<div>
capturi de război</div>
<div>
dividende</div>
<div>
vin americanii</div>
<div>
vin americanii</div>
<div>
zicea unchiul bătrân al doamnei</div>
<div>
sprijinit în baston </div>
<div>
privind cerul cu un aer absent</div>
<div>
la drept vorbind replica asta pare cu totul irelevantă</div>
<div>
se încurajează cuvântul unora </div>
<div>
pus în slujba unor cauze nobile </div>
<div>
şi se uită foarte uşor</div>
<div>
că meseria de interpret al prezentului</div>
<div>
este prinsă în copci</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Cina</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
cina e gata</div>
<div>
clara-camelia e palidă tremură</div>
<div>
şi-şi opreşte vorbele abia şoptite sub tălpi</div>
<div>
striveşte silabele încet cu călcâiul</div>
<div>
apoi le aruncă în găleata de gunoi cu capac bleu </div>
<div>
la un loc cu resturile de memorie</div>
<div>
şi cojile de cartofi</div>
<div>
trage aerul rece care intră pe fereastră</div>
<div>
adânc în plămâni </div>
<div>
strada moare în braţele ei vlăguite</div>
<div>
căci în capătul străzii îl zăreşte pe el</div>
<div>
camelia are un amant iar amantul ei e nebun</div>
<div>
în loc să o mângâie </div>
<div>
s-o întrebe duios ce mai faci </div>
<div>
el îi măsoară IQ-ul o supune la teste </div>
<div>
şi o însărcinează cu şarade rebusistice</div>
<div>
cerându-i să ghicească anii de domnie </div>
<div>
ai voievozilor din evul mediu</div>
<div>
morţi mult prea devreme</div>
<div>
femeia are un iubit</div>
<div>
iubitul ei e nebun sau e poate numai marcat </div>
<div>
de literatura plină de istorii şi smintiţi de tot felul</div>
<div>
de aceea clara-camelia-ofelia e palidă</div>
<div>
şi tot tremură cu umerii strânşi</div>
<div>
privind pe fereastră </div>
<div>
înainte de cină</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Scene</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
fata călătoreşte într-un vagon-lit</div>
<div>
şi pare o linie sinuoasă intrată în criză</div>
<div>
îi desenează pe loc întoarcerea</div>
<div>
răsfoieşte preocupată un vraf de reviste străine</div>
<div>
are plete negre sâni mici ochi adânciţi în orbite</div>
<div>
la el contează doar faptul că se duce des în provincie</div>
<div>
de aici imaginile se ţin lanţ</div>
<div>
e un subiect de o fascinaţie fără sfârşit</div>
<div>
civilizaţia videns acaparează toţi călătorii</div>
<div>
cum în tren ferestrele se succed</div>
<div>
existenţa lor se măsoară-n secunde</div>
<div>
el aprinde o ţigară </div>
<div>
ea aprinde o ţigară</div>
<div>
cu siguranţă masculul crede</div>
<div>
că ar deţine un adevărat savoir-faire </div>
<div>
se apleacă </div>
<div>
o sărută gura se umple cu fum înecăcios</div>
<div>
nu trage în piept îi mai spune</div>
<div>
ea trage şi aspiră toate imaginile inoportune</div>
<div>
călătorii se arată curioşi pe la uşi</div>
<div>
scenele abia se mai pot derula</div>
<div>
parcă văd cum rola se tot învârteşte</div>
<div>
pletele ei negre flutură în răspăr </div>
<div>
pe loc ei </div>
<div>
ei călătorii</div>
<div>
spectatorii</div>
<div>
decid să încropească un scenariu </div>
<div>
mai bun</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2>
Maria Nicolai</h2>
<h3>
PEREMPTORIU</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
La tine plouă, căci la mine</div>
<div>
Se frăgezesc norii pe chip</div>
<div>
Şi ce acvarii se reflectă</div>
<div>
În afluenţii de pe trup</div>
<div>
Ah! Ce diluviu iluzoriu</div>
<div>
Cu ropot calp, ca de Vezuviu</div>
<div>
Şi în ce iris peremptoriu</div>
<div>
Nădajduiesc să-ţi cos refugiu</div>
<div>
La tine plouă, căci la mine</div>
<div>
Răpăie gândul, ce ued</div>
<div>
Şi streaşina privirii ţine</div>
<div>
Tâmpla boltită de aed</div>
<div>
Recită curcubeul pentru sine</div>
<div>
De stăvilarul fraged ce nu poate</div>
<div>
Să ţină la distanţă de un pas</div>
<div>
Ploaia mocnită, de pripas...</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
LATENŢĂ</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Pleacă păsările călătoare,</div>
<div>
Grenade pe cerul stacojiu</div>
<div>
Îngenunchez în graniţa verii,</div>
<div>
Printre mătăniile greierilor, prea târziu...</div>
<div>
Cuvinte coborâte în bernă</div>
<div>
Zborul - un teatru de război</div>
<div>
O alice în toamna solemnă</div>
<div>
Tranşee pentru amândoi...</div>
<div>
Pleacă păsările călătoare,</div>
<div>
Croncanit de sânge-n artere</div>
<div>
Privirea învoaltă zenitul</div>
<div>
Piedestal de tăcere</div>
<div>
Mâinilor de granit</div>
<div>
Îmbrăţişările brumei de la răsărit</div>
<div>
Monolit de dor</div>
<div>
Uşor, uşor mă desprind</div>
<div>
Sunt o Perseidă când</div>
<div>
Pleacă păsările călătoare</div>
<div>
Visul, un stol de pietre cu pene.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
PLANETARIUM</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Mâinile tale zemoase</div>
<div>
Mi-au sorbit mângâierile</div>
<div>
Până la cuticulele nopţii</div>
<div>
Saturn după Saturn</div>
<div>
Apoi şi-au băgat unghiile-n gând</div>
<div>
Să-mi scoată dorul</div>
<div>
Rumenit de luna plină</div>
<div>
Ce obraji pârguiţi are cerul</div>
<div>
Care se-adapă din căuşul</div>
<div>
Luceferilor!</div>
<div>
Cuvântul tău aduce cu sistemul solar</div>
<div>
Privirea ta miroase a stea căzătoare</div>
<div>
Te-am aşteptat până la carâmbul inimii</div>
<div>
Ancorând într-o constelaţie de meteorit.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
CLEPHIDRĂ</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Visul, amforă sonoră</div>
<div>
Cum irigă, cum îndeamnă</div>
<div>
Îmi ţâşneşte drept în palmă</div>
<div>
Degetele, uite, toarnă</div>
<div>
Lutul pielii tale magmă</div>
<div>
Mă zideşte-n poezie</div>
<div>
Pân’ la cot, pân’ la bărbie</div>
<div>
Te cuprind în braţe, iată</div>
<div>
Aripile au prins toarte</div>
<div>
Le desfac noapte de noapte</div>
<div>
Ca pe un pistil de carte</div>
<div>
Mai aproape, mai aproape...</div>
<div>
Un baraj întins de şoapte</div>
<div>
Cu acvariile coapte</div>
<div>
Visul, amforă sonoră</div>
<div>
Din tenebra insipidă</div>
<div>
Rai prin mine şi clepsidră...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2>
Dacia Maraini</h2>
<h3>
Dragele mele femei</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Dragele mele femei fermecate şi fermecătoare </div>
<div>
ce urmaţi universităţi liberale,</div>
<div>
învăţaţi latină, greacă, istorie, matematică, filosofie, </div>
<div>
însă nimeni nu vă-nvaţă mândria, încrederea, curajul, cutezanţa.</div>
<div>
La ce vă foloseşte istoria dacă vă-nvaţă că subiectul uns şi binecuvântat de Dumnezeu</div>
<div>
este bărbatul şi că femeia este obiectul pasiv al tuturor timpurilor?</div>
<div>
La ce vă foloseşte latina sau greaca </div>
<div>
dacă apoi lăsaţi totul baltă </div>
<div>
pentru a-i sluji soţului mult iubit</div>
<div>
ce are nevoie de voi ca de-o mamă?</div>
<div>
Dragele mele femei ce vă temeţi că nu păreţi feminine</div>
<div>
când înduraţi ameninţările şantajiste ale bărbaţilor voştri, </div>
<div>
femei ce fugiţi de orice revendicare din slăbiciune, din prostie ereditară, </div>
<div>
şi din bunătate candidă şi onestă. </div>
<div>
Aş prefera să mor</div>
<div>
decât să cer cu voce tare drepturile voastre</div>
<div>
călcate în picioare de mii de ori. </div>
<div>
Dragele mele femei leneşe, speriate, temătoare, </div>
<div>
aflaţi că, de vreţi să fiţi persoane şi nu lucruri, </div>
<div>
trebuie să începeţi imediat un război dureros şi rodnic, </div>
<div>
nu împotriva bărbaţilor, ci împotriva vouă înşivă</div>
<div>
ce vă scoateţi ochii pentru a nu mai vedea nedreptăţile ce vi se fac. </div>
<div>
Un război glorios împotriva celor care vă cred duşmane, rivale, obiecte ale altora,</div>
<div>
împotriva celor care vă ofensează</div>
<div>
în fiecare zi, fără ca măcar s-o ştiţi</div>
<div>
împotriva celor care vă trădează fără s-o vreţi, </div>
<div>
împotriva femeii-idol ce vă priveşte seducătoare</div>
<div>
în fiecare dimineaţă, din cadrul ei de trandafiri ofiliţi, </div>
<div>
şi vă mutilează şi vă abandonează înainte să vă fi născut</div>
<div>
strălucitoare în colierele voastre, dar fără braţe, fără picioare, </div>
<div>
fără mâini, fără gură, fără inimă, având ca bagaj</div>
<div>
doar o iubire încordată, prelungită, oarbă şi necesară</div>
<div>
(datoria de a iubi te face să urăşti iubirea, ştiu)</div>
<div>
o iubire fără drept de a alege, o iubire inconştientă şi brutală.</div>
<div>
Din iubirea asta plicticoasă şi celestă trebuie să ieşim, </div>
<div>
dragele mele femei, strângându-ne în braţe solidare în intenţie,</div>
<div>
libere, în sfârşit, să fim noi</div>
<div>
complete, puternice, sigure, femei fără temeri.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Tălmăcire de Alexandra Irimia</h4>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2>
e. e. cummings</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
[dintr-un loc unde nu am ajuns nicicând, cu bucurie dincolo] </div>
<div>
<br /></div>
<div>
dintr-un loc unde nu am ajuns nicicând, cu bucurie dincolo </div>
<div>
de experienţă, ochii tăi îşi păstrează tăcerea;</div>
<div>
în gestul tău cel mai mărunt sunt lucruri ce mă cuprind</div>
<div>
ori pe care nu le pot atinge căci îmi sunt prea aproape</div>
<div>
<br /></div>
<div>
privirea-ţi cea mai simplă mă va descoperi</div>
<div>
chiar dacă m-aş închide ca degetele-n pumn,</div>
<div>
tu mă deschizi mereu petală cu petală precum Primăvara</div>
<div>
(cu atingere tainică şi plină de avânt) primu-i trandafir</div>
<div>
<br /></div>
<div>
sau de-ţi doreşti să mă acoperi, eu şi</div>
<div>
viaţa-mi brusc s-or închide, îmbucurător,</div>
<div>
ca şi când floarea-n inima-i visează</div>
<div>
zăpada gânditoare cum coboară;</div>
<div>
<br /></div>
<div>
nimic din ce putem percepe azi în lume nu egalează</div>
<div>
în intensitate fragilitatea-ţi ce mă copleşeşte: mătasea ei</div>
<div>
mă ţintuieşte sub curcubeul întinselor ţinuturi,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce moartea oglindesc şi o durată de veşnicii respiră</div>
<div>
<br /></div>
<div>
(necunoscutu-n tine se cască şi </div>
<div>
se-nchide;</div>
<div>
o parte doar a mea poate înţelege</div>
<div>
că vocea din priviri ţi-e mai profundă decât toţi trandafirii)</div>
<div>
căci nimeni, nici chiar ploaia, nu are mâni mai fine.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Tălmăcire de Adriana Bulz</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2>
Emile Verhaeren</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Ploaia </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Prelungă precum firul fără sfârşit, prelunga ploaie</div>
<div>
Interminabilă, de-a lungul zilei cenuşii,</div>
<div>
Trasează dalele verzi cu firele lor prelungi cenuşii</div>
<div>
Nesfârşită, ploaia,</div>
<div>
Ploaia prelungă, </div>
<div>
Ploaia.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Astfel se prefiră, de ieri seară,</div>
<div>
Cârpe moi care atârnă,</div>
<div>
În cerul capricios şi întunecat.</div>
<div>
Se-ntinde, răbdătoare şi înceată,</div>
<div>
Pe drumuri, de ieri seară,</div>
<div>
Pe drumuri şi alei</div>
<div>
Încontinuu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De-a lungul depărtărilor,</div>
<div>
Care merg de la câmpuri la periferii,</div>
<div>
Pe şoselele interminabil curbate,</div>
<div>
Trec, trudind, transpirând, afumând</div>
<div>
Carete, coviltire bombate;</div>
<div>
În şanţurile regulate</div>
<div>
Paralele de atâta de mult timp</div>
<div>
Încât par, noaptea, că se alătură firmamentului,</div>
<div>
Se scurge apa ore-ntregi;</div>
<div>
Şi copacii plâng şi locuinţele,</div>
<div>
Înmuiate cum sunt de prelunga ploaie,</div>
<div>
Tenace, indefinită.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Malurile, de-a lungul digurilor lor putrede,</div>
<div>
Se dezumflă pe pajişti,</div>
<div>
Unde plutesc departe de căpiţele de fân;</div>
<div>
Vântul pălmuieşte arinii şi nucii;</div>
<div>
Ameninţători, în apa până la brâu,</div>
<div>
Boii cei mari şi negri mugesc spre cerurile curbe;</div>
<div>
Seara se apropie, cu umbre sale,</div>
<div>
În care câmpii şi tufişuri se-amestecă,</div>
<div>
Şi e mereu ploaia</div>
<div>
Ploaia prelungă</div>
<div>
Fină şi deasă, ca funinginea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ploaia prelungă,</div>
<div>
Ploaia – şi firele sale identice</div>
<div>
Şi unghiile sale sistematice</div>
<div>
Ţes veştmântul,</div>
<div>
Ochi cu ochi, din sărăcie,</div>
<div>
Pentru case şi curţi,</div>
<div>
Sate cenuşii şi cătune:</div>
<div>
Lenjerii şi mătănii de zdrenţe</div>
<div>
Ce se deşiră,</div>
<div>
De-a lungul bastoanelor drepte;</div>
<div>
Porumbei albaştri lipiţi de acoperişuri;</div>
<div>
Carouri cu, pe sticla sinistră, </div>
<div>
Un petic de hârtie maronie;</div>
<div>
Locuinţe ale căror jgheaburi regulate</div>
<div>
Se-ncrucişează pe frontoanele de piatră;</div>
<div>
Mori plantate uniform şi monoton,</div>
<div>
Pe movila lor, ca nişte coarne.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Turle şi capele vecine,</div>
<div>
Ploaia,</div>
<div>
Ploaia prelungă,</div>
<div>
Iarna, le ucide.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ploaia,</div>
<div>
Ploaia prelungă, cu prelungile sale fire cenuşii.</div>
<div>
Cu părul de apă, cu ridurile ei,</div>
<div>
Ploaia prelungă</div>
<div>
A vechilor ţinuturi,</div>
<div>
Eternă şi amorfă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
(Din vol. <i>Sate iluzorii</i>, 1895)</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Tălmăcire de Florin Dochia</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2>
Blaise Cendrars</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Paşte la New York</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Doamne, sunt în cartierul hoţilor,</div>
<div>
Al vagabonzilor, al desculţilor, al tăinuitorilor.</div>
<div>
Mă gândesc la cei doi tâlhari care erau pe Eşafod cu tine,</div>
<div>
Ştiu că ai binevoit să zâmbeşti nenorocirii lor. </div>
<div>
Doamne, unul voia o frânghie cu un nod la capăt,</div>
<div>
Dar frânghia nu e gratis, costă douăzeci de bănuţi.</div>
<div>
Raţionament de filosof, la acest bandit bătrân.</div>
<div>
I-am dat opiu ca să meargă mai degrabă-n paradis.</div>
<div>
Mă gândesc şi la muzicanţii de pe străzi,</div>
<div>
La violonistul orb, la pinguinul ce-nvârte flaşneta,</div>
<div>
La cântăreaţa cu pălărie de paie şi trandafiri de hârtie;</div>
<div>
Ştiu că ei sunt aceia care cântă cât ţine eternitatea.</div>
<div>
Doamne, miluieşte-i pe ei cu mai mult decât strălucirea unei lămpi cu gaz,</div>
<div>
Doamne, miluieşte-i pe ei cu bani aici, jos.</div>
<div>
Doamne, când ai murit, cortina s-a rupt,</div>
<div>
Nimeni nu ne-a spus ce-om vedea apoi.</div>
<div>
Noaptea, strada e ca o lacrimă</div>
<div>
Plină de aur şi de sânge, de foc şi de coji.</div>
<div>
Cei ce te-au urmărit la templu cu biciul tău</div>
<div>
Lovesc trecătorii cu o mână de fărădelegi.</div>
<div>
Steaua care atunci a dispărut din tabernacol</div>
<div>
Arde pe ziduri în lumina crudă de spectacol.</div>
<div>
Doamne, Banca iluminată este ca un seif</div>
<div>
În care s-a coagulat Sângele morţii tale.</div>
<div>
Străzile se golesc şi devin mai întunecate.</div>
<div>
Mă clatin ca un beţiv pe trotuare.</div>
<div>
Mi-e frică de marile pete de umbră pe care casele le apără.</div>
<div>
Mi-e frică. Cineva mă urmează. Nu îndrăznesc să întorc capul.</div>
<div>
Un pas şchiopătat saltă din ce în ce mai aproape.</div>
<div>
Mi-e frică. Ameţesc. Mă opresc brusc.</div>
<div>
Un înspăimântător bizar mi-a aruncat o privire</div>
<div>
Ascuţită, apoi a trecut, rău ca un pumnal.</div>
<div>
Doamne, nimic nu s-a schimbat de când nu mai eşti Rege.</div>
<div>
Răul a devenit cârja crucii tale.</div>
<div>
(1912, fragment, traducere liberă)</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Ziar </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Cristoase </div>
<div>
A trecut un an de când nu m-am mai gândit la Tine</div>
<div>
De când am scris penultimul meu poem Paşti</div>
<div>
Viaţa mi s-a schimbat de atunci</div>
<div>
Dar sunt mereu acelaşi</div>
<div>
Tot mai vreau să mă fac pictor</div>
<div>
Iată tablourile pe care le-am făcut şi care în seara asta atârnă pe ziduri</div>
<div>
Îmi deschid stranii perspective asupra mea care mă fac să mă gândesc la Tine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cristoase</div>
<div>
Viaţa</div>
<div>
Iată ceea ce am căutat</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Picturile mele îmi fac rău</div>
<div>
Sunt prea pasionat</div>
<div>
Totul este portocaliu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am petrecut o tristă zi gândindu-mă la prietenii mei</div>
<div>
Şi citind ziarul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cristoase</div>
<div>
Viaţă răstignită în ziarul mare deschis pe care-l ţin în braţele întinse</div>
<div>
Anverguri</div>
<div>
Rachete</div>
<div>
Fierbere</div>
<div>
Strigăte</div>
<div>
Se spune un avion care cade.</div>
<div>
Sunt eu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pasiune</div>
<div>
Foc</div>
<div>
Roman-foileton</div>
<div>
Ziar</div>
<div>
E frumos să nu vrei să vorbeşti despre tine însuţi</div>
<div>
Trebuie uneori să strigi</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt altul</div>
<div>
Prea sensibil.</div>
<div>
August 1913</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Clar de lună</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Se leagănă se leagănă cu barca</div>
<div>
Luna luna face cercuri în apă</div>
<div>
Pe cer e catargul cel ce face cercuri</div>
<div>
Şi desemnează toate stelele cu degetul</div>
<div>
O tânără argentiniancă se sprijină de balustradă</div>
<div>
Visează la Paris contemplând farurile care desenează ţărmul Franţei</div>
<div>
Visează la Parisul pe care-l cunoaşte atât de puţin şi regretă deja</div>
<div>
Luminile sale turnante fixe dublu colorate la eclipsa îi amintesc ceea ce vedea de la fereastra hotelului pe Bulevarde şi îi promit că se va-ntoarce repede</div>
<div>
Ea visează să revină curând în Franţa şi să locuiască la Paris</div>
<div>
Zgomotul maşinii mele de scris o-m piedică să-şi ducă visul până la sfârşit.</div>
<div>
Frumoasa mea maşină de scris care sună la fiecare capăt de rând şi care e la fel de rapidă ca un jazz</div>
<div>
Frumoasa mea maşină de scris care mă-mpiedică să visez la babord ca şi la tribord</div>
<div>
Şi care mă face să urmez până la capăt o idee</div>
<div>
Ideea mea.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Apusuri de soare</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Toată lumea vorbeşte de apusurile de soare</div>
<div>
Toţi călătorii sunt de acord să vorbească de apusuri de soare în aceste împrejurimi</div>
<div>
Există o mulţime de cărţulii care nu descriu nimic altceva decât apusuri de soare</div>
<div>
Apusuri de soare la tropice</div>
<div>
Da e adevărat e splendid</div>
<div>
Dar prefer mai degrabă răsăriturile de soare</div>
<div>
Zorii</div>
<div>
Nu ratez niciunul</div>
<div>
Sunt totdeauna pe punte</div>
<div>
La fir de păr</div>
<div>
Şi sunt mereu singur admirându-l</div>
<div>
Dar nu vreau să descriu zorii</div>
<div>
Vreau să-i păstrez pentru mine însumi</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Insule</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Insule</div>
<div>
Insule</div>
<div>
Insule din care nu se va lua niciodată pământ</div>
<div>
Insule pe care nu se va coborâ niciodată</div>
<div>
Insule acoperite de vegetaţie</div>
<div>
Insule la pândă ca jaguarii</div>
<div>
Insule moi</div>
<div>
Insule nemişcate</div>
<div>
Insule de neuitat şi fără nume</div>
<div>
Îmi arunc pantofii peste bord pentru că aş vrea să ajung cu bine până la tine</div>
<div>
<h4 style="text-align: right;">
Tălmăcire de Florin Dochia</h4>
</div>
</div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2>
Clément G. Second</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Purtat de tăcere</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Indicaţia copacului este de a reciti</div>
<div>
în adâncul inimii, lângă peretele</div>
<div>
pe care umbra lui în vântul calm confuz</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Problema înclinării capului sau privirii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Că acest tremur al cărui interior se rafinează, </div>
<div>
unghiul lecturii abia modificat</div>
<div>
se poate spune – Aici era un cântec scris</div>
<div>
a cărui culoare de piatră aproape a îmbătat ramurile</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sau încă – Acolo se desenează cu trăsături fine un surâs</div>
<div>
creponat de aşteptare pregătiri să simtă mâna</div>
<div>
care va veni să-i înconjoare faţa</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acolo conţinutul lecţiilor, conţinut chiar întreţinut</div>
<div>
- neobosit de gustul nou la băuturii</div>
<div>
în cupa ochilor umbriţi de-o palmă – </div>
<div>
va depăşi frazele</div>
<div>
mai vechi decât el, paradoxală copilărie</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O simţim deja că nici nu tace nici nu vorbeşte</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Compania sa răbdătoare</div>
<div>
sub coaja trecută</div>
<div>
sinuoasă</div>
<div>
a unei zile,</div>
<div>
difuză destul de-a sa supleţe</div>
<div>
nemişcată în faţa trepidaţiilor ce vin</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să enunţi identic cu tăcerea tot ce rămâne</div>
<div>
dacă nu te clinteşte ceea ce spui</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Încă la fel de-năbuşit</div>
<div>
înainte să profereze cu buzele nelipite,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să invoce ca prim cuvânt al rândului</div>
<div>
pe acela întâiul febril între cele ce urmează,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
îndepărtate reflecţii albastre</div>
<div>
estompate şi nobile</div>
<div>
un pic răsuflate deja de aerul curgând,</div>
<div>
traversând cu-n pas de intonaţie dansată</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce se grăbeşte spre acea dorinţă aşteptată dureros </div>
<div>
Tresa din fibre mai textile</div>
<div>
decât un pur covor de in zburând ca orizont</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Orizontul este aici, Tresa fiind limba</div>
<div>
linguşitoare a micilor ei plăpânzi pentru care cresc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Ar trebui mai multă reţinere în prezenţă</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Fără să pierzi corp,</div>
<div>
să laşi deschisă topirea</div>
<div>
destul ca să nu o mai vezi interpusă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Că zboară ochii frumoşi, privirea</div>
<div>
îşi revine doar</div>
<div>
ca să-şi găsească lumina absentă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Că mâna în nevoie de odihnă</div>
<div>
pe crăpătura reşapată a unei plecări</div>
<div>
încă palpitante în inima cu bătaie redusă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sau că, spus şi dat,</div>
<div>
cuvântul renunţă să sigileze</div>
<div>
atât spaţiu spinos fără recurs</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oh, dacă asta nu vine decât aşa de târziu</div>
<div>
după momentul potrivit</div>
<div>
poate cel puţin grăuntele său de adevăr, dacă are unul,</div>
<div>
absolvă sau nu târziul, oricare,</div>
<div>
să unească minuscul</div>
<div>
cu trecerea îngustă ce tremură de-a lungul</div>
<div>
curenţilor congestionaţi</div>
<div>
de prea multă ocupaţie, greutate, urgenţă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Căci dacă furia a putut bate mult timp laturile,</div>
<div>
într-o zi, aşezându-se, s-a văzut mai bine cerul banal</div>
<div>
de-un albastru patetic şi îngrăşat de confuzie</div>
<div>
vârtejuri, semnale, abundenţe, urlete, regrete, tentative, restituiri</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se tace apoi se trece la scris</div>
<div>
această linie punctată de alb şi negru</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Această cusătură care uneşte</div>
<div>
fără a lega jocul vag al amplorii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Intermitenţă</div>
<div>
clipind spre ceilalţi</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Liniştea e un cuvânt care se retrage, se ignoră</h3>
<div>
pentru că limba totdeauna-l uită</div>
<div>
<br /></div>
<div>
El se dezvaţă se desface se ascunde</div>
<div>
voind din linia punctată să facă una continuă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar atunci visătorii ar avea o problemă</div>
<div>
cu aerisirea văzului şi a auzului</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În care ar trece mutele şi palidele</div>
<div>
lungi plaje depliate sub cerul plutirii?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Le place să calce bogăţia nisipului</div>
<div>
de la o dună al alta inventariind vidul</div>
<div>
să ascult să contemplu dintr-un punct convocând aşteptarea</div>
<div>
<br /></div>
<div>
marea care dă nume ţărmul enunţă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Căci Sărăcia regină iese la suprafaţă</div>
<div>
acolo unde se usucă ce e de auzit</div>
<div>
nu cred dar asta se poate</div>
<div>
- Ieşi, curgi, cine o spune? -</div>
<div>
- unde se usucă ce e de auzit:</div>
<div>
un fluviu zdrenţuit care şerpuieşte fără bălţi –</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oh Domnitoare fără un cuvânt, care la ora ei</div>
<div>
curge, se revarsă şi umple totul! </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Camera e-nchisă şi goală şi pe mal</div>
<div>
rămâne, uitat, oferit,</div>
<div>
de cerneală nespusă</div>
<div>
pentru alţi nemernici</div>
<div>
ai prăduielii </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu nu văd aici n-aş vrea să mă văd</div>
<div>
sau din profil întors spre acest eu însumi</div>
<div>
părăsind la rândul său</div>
<div>
pentru urmaşul său şi ceilalţi</div>
<div>
până la extincţia listei</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La bătăile unei inimi</div>
<div>
care variază, nu încă sau curând avariate</div>
<div>
atenţia din stânga pirogă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La fiecare mână crăpată în apa puţină de băut</div>
<div>
nivelul se ridică puţin</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cine ştie, în curând până la mijloc?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Întrezărit poate din eroare,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oh vreodată nevoiaşi</div>
<div>
Sărăcie magnifică în majestatea izbucnirii</div>
<div>
care face ca totul</div>
<div>
să se spargă de vid</div>
<div>
de-aici.,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
care cu greu se leagănă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- care picură goliciune între mâinile mele,</div>
<div>
Regină de neţinut şi netedă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Opulentă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
A</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nimicului.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Tălmăcire de Florin Dochia</h4>
</div>
<div>
_____________________________________________</div>
<div>
<h2>
Clément G. Second</h2>
<div style="text-align: justify;">
<i>A scris după 1959: poeme, nuvele, note în special despre practica scrisului. Câteva comunicări artizanale au avut difuzare confidenţială. Frecventează literatura, artele, filozofia şi spiritualitatea. A început să colaboreze la reviste (Le Capital des Mots, La Cause Littéraire, N47…) după 2013din nevoia unei mai mari deschideri. Participă la blocgul colectiv de foto-texte L’Œil & l’Encre, iniţiat de fotografa Agnès Delrieu. Se simte apaoape de orice scriitură care „conduce la lectură şi la reflecţie” (din înţelepciunea chineză), în care „un singur lucru contează, acela care nu poate fi explicat” (George Braque) şi care relevă constatarea lui Albert Camus: „Expresia începe când gândul s-a sfârşit”</i>. </div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>l Poţi spune că «pentru tine» scriitura a venit într-o anumită zi?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu. A intrat pas cu pas în viaţa mea. Nici o revelaţie sau big bang declanşator. Din ce-mi amintesc, a fost ca o impregnare. Poezia a plutit multă vreme ca să se manifeste mai târziu sub forma unei atracţii conştiente, apoi ca nevoie vitală a adolescenţei. Nu e nici o «datare» exactă, doar repere. Iată unul dintre ele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Copil fiind, serile mă fascinau. Monotonia progresivă a sunetelor, un fel de densitate ambiantă mă transpuneau într-o stare de exaltare surdă. Impact magic al cuvintelor dincolo de semnificaţia lor (chiar şi azi îl mai încerc). Retrospectiv, îmi pare că era o experienţă perceptivă în raport cu inefabilul. </div>
<div style="text-align: justify;">
A fost la fel mai târziu, când, tot copil fiind, tatăl meu evoca anii tinereţii sale timpurii. Modul ritmat şi savuros de a relata situaţiile şi a descrie personajele ţineau de poveste. Accentul pe care-l purtau cu ele cuvintele sale mă captiva. Mă pierdea repede, uitam restul şi chiar ceea ce îmi spunea.</div>
<div style="text-align: justify;">
În anul patru de colegiu, am avut un prof de franceză deschis şi tolerant. Ne lua aşa cum eram, adesea destul de turbulenţi. Recunoscându-ne dreptul la cuvânt, el ne-a îndreptat spre interesul pentru literatură. Era un deschizător de ferestre şi de uşi. Cât bine ne făcea! Într-o zi, acasă, răsfoiam manualul de franceză. Asta-mi plăcea. Pagină cu pagină, am ajuns la un pasaj din Mizerabilii. Acela cu candelabrele. Am fost bulversat şi am realizat confuz că poate mai mult decât situaţia atât de dificilă, omeneşte, tonul lui Hugo şi felul său de a îmbrăţişa realul pentru noi făcându-l mai lesne de atins, mi-a provocat o emoţie extremă. Din acest moment am început să iubesc Limba sub aspectul stilurilor unora sau altora.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am citit mult… Romancieri, nuvelişti şi, din ce în ce mai mult, poeţii. Programele şcolare mă lăsau flămând. Cu mijloacele de bord şi prin prietenii şi întâlniri, am descoperit cu pasiune istoria, varietatea, marile figuri ale literaturii. Puterea verbală a poeziei m-a cucerit (nu am practicat nuvela decât mult mai târziu, pe la cincizeci de ani). Aproape că nu mai aveam decât poezie în minte şi în vorbă. Pentru mine, poezia era creaţia prin excelenţă. Un cântec transformator. Circumstanţele adolescenţei mele nu au fost dintre cele uşoare. Mă locuia un sentiment de singurătate. O imensă nevoie de comuniune cu esenţialul însuşi. Nu am ajuns la scis prin dorinţă sau necesitate. La mica mea scară, aveam ceva de spus… şi spus din nou. La cincisprezece ani, fărâmă cu fărâmă, cu texte dezamăgitoare pentru început, am trecut la acţiune. Apoi nu m-am mai oprit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ştii, explicaţiile pun adesea cuvintele pe masă cu o presupusă claritatea lipsită de nuanţe… Totul e atât de amestecat, alternat, uneori paradoxal într-o evoluţie. Sper să nu o fi epuizat pe a mea (de fapt, ea continuă!) prin cele spuse mai înainte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>l Această «scriitură» îţi vine în anumite locuri după anumite ritualuri?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Mărturisesc că sunt reticent să admit că anumite locuri, anumite elemente combinate ritualic pot fi valabil semnificative în practica poetică. În ceea ce mă priveşte, în orice caz, starea e afectată de circumstanţelor adesea propice, adesea banale şi uneori chiar inconfortabile.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din fidelitate faţă de originile mele modeste şi coerent cu drumul obişnuit pe care l-am parcurs, mă revendic a fi un hombre del común, cum spun spaniolii: un om comun. Comun, un adjectiv bogat în semnificaţii implicite (modestia, participarea) şi care-mi place. Rezultă o convingere: interesul pentru poezie se înţelege că nu tinde să sacralizeze exerciţiul ei. Ea ar risca să-şi piardă profunzimea condiţiei umane pe care o conţine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Existenţa pe care mult timp am avut-o a traversat partea sa peripeţii şi constrângeri. Importante schimbări timpurii în familie, responsabilităţi profesionale cronofage şi zigzaguri nu neapărat nefolositoare. Destule limitări, aşadar, temporale, între altele. Dar nu eram trist, iubind, atunci ca şi astăzi, la fel de mult viaţa, care ştia să treacă în texte care abundau de poezie. Poemele, la care am fost totdeauna harnic, puteau să aştepte. Mi-am spus mai mereu că scriam pentru mai târziu. Asta nu m-a împiedicat să arăt textele câtorva apropiaţi. Tehnica mea s-a adaptat cu tenacitate, zi de zi, spre a putea să-i dedic: interstiţii de timp furat, veghi nocturne, treziri foarte matinale. Carnete, ah, carnete în care să notez cuvinte, versuri fulgurante. Sertare aglomerate, în aşteptare. Problema locului, momentului, ritualului nu avea nici un sens. Avea numai acela al disponibilităţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>l Ce loc ocupă ea în viaţa cotidiană?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
După câţiva ani, ce mai mare parte a acestor constrângeri a trecut. În ciuda incompresibilităţii obligaţiilor cotidiene şi al câtorva distracţii ce-mi sunt dragi (lectura, plimbările, grădinăritul…), scrierea – în parte o recuperare a poemelor anterioare – poate să se moduleze în flexibilitatea şi în numărul de ore dedicate satisfacerii dorinţei de a scrie şi de a mă deschide mai mult împărtăşirii poetice, de unde iniţiativele mele în ceea ce priveşte publicarea în reviste după 2013. Nu am nici obiceiuri anume, nici dispoziţii rituale.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate acestea, ca şi înainte, nu sunt insensibil, de exemplu, farmecului degajat de terasa unei cafenele animate în plină strălucire a soarelui, de o plimbare întreruptă de haikuuri ascunse, de un petic de hârtie pe care alunecă lin bila pixului, de jocurile de lumină şi umbră ale lămpii în înserare, sau, încă, de compania melancolică a lui Coleman Hawkins sau Schubert… mereu rătăcitor… </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>l Care este biblioteca ta ideală?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Biblioteca mea ideală de poezie răspunde la trei necesităţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ea reflectă preferinţele care mă poartă spre poeţii existenţialişti şi mai cu seamă aceia ai intimităţii şi ai confidenţei (Charles d’Orléans, Du Bellay, E. Dickinson, Supervielle, Jaccottet printre alţii).</div>
<div style="text-align: justify;">
Ea se deschide altor voci mai îndepărtate (precum Ronsard, Hugo – doi granzi, totuşi - Perse, Michaux, de asemenea Celan şi Char pentru anumite texte ale lor în care lecturile mele încă încearcă să pătrundă).</div>
<div style="text-align: justify;">
Frecventată de prietenii şi apropiaţii mei, ea ar trebui să ascundă în rafturile sale (câţi metri!?) volume pe care le-ar plăcea să le găsească printre altele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mutatis mutandis, acelaşi lucru se întâmplă şi cu genurile narative.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>l Ce cuvinte poţi asocia aceluia de «poezie»?</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Asociabile poeziei sunt pentru mine, în ordine, frumuseţea, profunzimea şi iubirea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Toate mărturisesc împreună ceva din care este dificil de ales. A separa unul înseamnă a le pierde pe celelalte. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt cu toatele acela care asamblează poemul şi în fac să cânte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mă gândesc, de exemplu, la enumerarea abundentă a braziliencei Águas de Março pusă în valoare de vocile lui Elias Regina şi Tom Jobim (versiunea franceză cu Stacey Kent ou Georges Moustaki).</div>
<div style="text-align: justify;">
… Fără a uita cuvântul cuvintelor, acela care le traversează pe toate şi tot ceea ce conţin ele şi care merge un pic mai departe când vom dori să-l enunţăm, pentru a se întoarce mai târziu, dar când vrea el.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cuvântul libertate-prezenţă?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
(Realizat de Clara Regy pentru TERRE À CIEL)</h4>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2>
Thirukkural </h2>
<h3>
Cartea a treia. Despre dragoste<br />109. Fascinaţia</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Thirukural este una dintre operele literare cele mai valoroase în limba Tamil. Este o capodoperă a literaturii Tamil și este considerată ca având cea mai pură formă a gândirii umane. Thirukural este o Carte universală compusă în timpul ultimeia dintre cele trei epoci Sangam. Thirukural a fost scrisă de un mare poet Tamil, Thiruvalluvar, care se crede că a trăit cândva între 500-200 î.en. Aceasta este compusă din 1330 cuplete, structurate în 133 capitole cu 3 secțiuni. Alte nume pentru Thirukural sunt Uthradam, Poyyamozhi, Vayurai Vazhthu, Deyvanool, Pothu Marai, Muppal, și Tamil Marai. Thirukural este unică în furnizarea unui cod de conduită pe care omenirea să-l urmeze permanet. Acoperă o serie de teme esenţiale, precum comportamentul, administrarea, familia, dragostea, averea şi virtutea.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
1081.</div>
<div>
அதோ பெரிய கம்மல்அணிந்து இருப்பது தெய்வமா? நல்லமயிலா? பெண்ணா? யார் என்று அறிய முடியாமல் என் மனம் மயங்குகிறது.</div>
<div>
Ce e această formă cu cerceii grei? Zeiţă a dumbrăvii? O specie de păun anume creată de Zeu? Ori e femeie? Inima mea e tulburată prea ca să o spună. </div>
<div>
1082.</div>
<div>
அவள் வீசிடும் விழிவேலுக்கு எதிராக நான் அவளை நோக்க, அக்கணமே அவள் என்னைத் திரும்ப நோக்கியது தானெருத்தி மட்டும் தாக்குவது போதாதென்று, ஒரு தானையுடன் வந்து என்னைத் தாக்குவது போன்று இருந்தது</div>
<div>
Privirea pe care, la rândul ei, mi-o aruncă are darul să-mi spună că-i zeiţa, ea însăşi atacată şi făcută să sufere, cu sine îşi aduse o armă de asalt. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
1083.</div>
<div>
கூற்றுவன் எனப்படும் பொல்லாத எமனை, எனக்கு முன்பெல்லாம் தெரியாது; இப்போது தெரிந்து கொண்டேன் அந்த எமன் என்பவன் பெண்ணுருவத்தில் வந்து போர் தொடுக்கக்கூடிய விழியம்புகளை உடையவன் என்ற உண்மையை</div>
<div>
Te-am ascultat vorbind de Yama (Exterminator), dar nu l-am cunoscut. Îl cunosc acum: cu ochii-aduce luptă violentă şi e femeia pură: modestă, ingenuă, speriată, castă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1084.</div>
<div>
பெண்மையின் வார்ப்படமாகத் திகழுகிற இந்தப் பேதையின் கண்கள் மட்டும் உயிரைப் பறிப்பதுபோல் தோன்றுகின்ற னவே! ஏனிந்த மாறுபாடு?</div>
<div>
O simplitate dulce, o formă graţioasă. Femeia. Şi totuşi, ochii ei, mereu pe certă puşi, beau viaţa mea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1085.</div>
<div>
உயிர்பறிக்கும் கூற்றமோ? உறவாடும் விழியோ? மருட்சிகொள்ளும் பெண்மானோ? இளம் பெண்ணின் பார்வை இந்த மூன்று கேள்விகளையும் எழுப்புகிறத</div>
<div>
Are Yama ochi peste tot? Lucesc în lumina de ceai? Spaima fu lancea morţii puiului de cerb? Femeia-i cea ce-l are în grijă şi îl poate pierde.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1086.</div>
<div>
புருவங்கள் வளைந்து கோணாமல் நேராக இருந்து மறைக்குமானால், இவள் கண்கள், நான் நடுங்கும்ப டியான துன்பத்தைச் செய்யமாட்ட</div>
<div>
Dacă pleoapele crude ca un voal îi acoperă ochii, dureri mă fac să tremur, de parcă-n inimă o aşchie a pătruns.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1087.</div>
<div>
மதங்கொண்ட யானையின் மத்தக த்தின் மேலிட்ட முகபடாம் கண்ட ேன்; அது மங்கையொருத்தியின் சாயாத கொங்கை மேல் அசை ந்தாடும் ஆடைபோல் இருந்தத</div>
<div>
Veştmântul ce sânii fermi i-acoperă femeii, pare urechea unui elefant prins de furiile iubirii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1088.</div>
<div>
களத்தில் பகைவரைக் கலங்கவைக்கும் என் வலிமை இதோ இந்தக் காதலியின் ஒளி பொருந்திய நெற்றிக்கு வளைந்து கொடுத்துவிட்டதே!</div>
<div>
Singură fruntea ei mi-nfrânge forţa ce face altfel duşmanii să tremure pe câmpul de bătaie, dar cine pune pe asta vreun pariu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1089.</div>
<div>
பெண்மானைப் போன்ற இளமை துள்ளும் பார்வையையும், நாணத்தையும் இயற்கையாகவே அணிகலன்களாகக் கொண்ட இப்பேரழகிக்குச் செயற்கையான அணிகலன்கள் எதற்காக?</div>
<div>
Cu ce folos podoabe pentru o fată, când cum e căprioara de sprintenă aleargă şi modestia-i luminează chipul?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1090. </div>
<div>
மதுவை உண்டால்தான் மயக்கம் வரும்; ஆனால், கண்டாலே மயக்கம் தருவது காதல்தான</div>
<div>
E un deliciu vinul pentru cel cu gust, cum este dragostea pentru acel ce vede.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
***</div>
<div>
<i>Pentru prezenta versiune românească </i></div>
<div>
<i>s-au folosit ca surse, comparativ, versiunile poetice engleză (Division III. Love. 109 Love that beauty darts – din vol. Thirukural, transliterations & translation, Sura Books Ltd, 2000, english version J. Narayanasamy) şi franceză (Livre 3éme. Traîté de l’amour. Chapitre 109. Comment sa beauté le torture, din vol. Tirou Koural: Traduit du Tamoul, version française Ashraf N.V.K.)</i></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-32714892839090100892015-11-09T18:56:00.001+02:002015-12-22T18:10:26.375+02:00URMUZ No. 9-10 septembrie-octombrie 2015<h4>
</h4>
<h4 style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-DpJJ-DqqolY/VkDPKiJVYXI/AAAAAAAABBc/8FqtBp9dDHs/s1600/urmuz%2Bno%2B9-10%2B2015_lectura01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: #333333; font-family: "arial" , "tahoma" , "helvetica" , "freesans" , sans-serif; font-size: 13.524px; line-height: 20.286px; text-indent: -27.5pt;"><br /></span></a></h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-DpJJ-DqqolY/VkDPKiJVYXI/AAAAAAAABBg/psIHYLsp1bI/s1600/urmuz%2Bno%2B9-10%2B2015_lectura01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-DpJJ-DqqolY/VkDPKiJVYXI/AAAAAAAABBg/psIHYLsp1bI/s320/urmuz%2Bno%2B9-10%2B2015_lectura01.jpg" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: xx-small;">Redactor-şef: Florin Dochia</span></i><br />
<i><span style="font-size: xx-small;">e-mail: <a href="mailto:revistaurmuz@gmail.com">revistaurmuz@gmail.com</a></span></i><br />
<div>
<br /></div>
<br />
<br />
<a href="https://www.scribd.com/doc/288212052/Urmuz-No-9-10-2015" target="_blank">descarcă pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_9-10_2015_lectura" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></h4>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;">În acest număr semnează: </span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;">Florin Dochia, C. Trandafir, Dan Drăguş, Mioara Bahna, Dan Perşa, Emil Niculescu, Codruţ Radi, Ioan Vintilă Fintiş, Diana Adriana Matei, Liviu Vişan, Alice Sturiale, Alexandra Irimia, Fernando Pessoa, Charles Bukowski, Liliana Ene, Charles Baudelaire, Raymond Queneau, Adonis, Federico García Lorca, Boris Vian, Czeslaw Milosz, Jorge Luís Borges, Alexandra Alina Negru, Diana-Andreea Beldeanu, Victoriţa Tudor, Adina Maria Vaman, Ani Bradea, Mihaela Galu</span></h4>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"></span><br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;">
</span></h2>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: inherit;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-TNbostYiM4E/VkDR_BPEiTI/AAAAAAAABBo/w8bo5OmQkX8/s1600/dochia%2Bgalben.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-TNbostYiM4E/VkDR_BPEiTI/AAAAAAAABBo/w8bo5OmQkX8/s200/dochia%2Bgalben.jpg" width="200" /></a></span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<br />
<h2 style="text-align: right;">
<span style="background-color: yellow;"> Poezia nu e marfă! </span></h2>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;">Florin Dochia</span></span></h4>
<span style="font-family: inherit;">
</span>
<br />
<div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"></span></span><br />
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">Vara ce trecu şi începutul toamnei ce veni m-am lăsat (con)dus spre o seamă de întâlniri poetico-literariceşti de toată stima şi cu mare încărcătură de prietenie şi de desfătare sufletească. Spre cu folos şi chiar nostalgică aducere aminte, am să le pun aici în rând: 1. „Ridicat-am ochi mei la munţi” – colocviu de literatură creştină, care m-a păstrat în delicată, dulce şi adâncă „rătăcire” cu oameni senini şi luminoşi prin grădinile generoase ale mănăstirii caraimaneze din Buştenii de Prahova (3-5 iulie); 2. la Sibiu, Tabăra de poezie „Artgothica” m-a adunat, încă o dată, trei zile faste, cu oameni deosebiţi, dedicaţi melancoliei proactive (ca să folosesc un termen aflat în trend); 3. la Cafeneaua Regală din Sinaia, un Maraton de poezie a adunat, în sala Ferdinand, vreo patruzeci de poeţi şi de bine-ascultători răbdători, vreme de peste trei ore; 4. Câmpina a serbat iarăşi Ziua limbii române cu un Maraton de poezie şi a adăugat festivitatea decernării celor zece premii ale Festivalului naţional de literatură «Geo Bogza»; 5. la Râmnicu Sărat, gazdă fiind Costică Marafet, s-au decernat premiile concursului „Titel Constantinescu”, prilej de întâlniri cu vechi sau noi cunoscuţi din lumea largă a literaturii şi de scurtă şi încântătoarea călătorie pe urmele lui Octavian Moşescu, la Balcic; 6. Braşoavele de la… Braşov au însemnat o inedită şi foarte frumoasă tabără de literatură şi muzică (de coarde), organizată impecabil de poeţii Laurenţiu-Ciprian Tudor şi Cătălin Stanciu, în trei locuri semnificative ale oraşului: Casa „Ştefan Baciu”, Librăriile „Okean” şi „Şt. O. Iosif”(serile în cafenele cu parfum de epocă au fost off the record); 7. Am fost la Iaşi, adică şi eu, cu prietenii mei Marian Ruscu, Gabi şi Codruţ Radi, nu am lipsit de la lansarea cărţii de critică literară „Zigzag prin literatura lumii”, a minunatei Mioara Bahna, la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” (prilej de periple nocturne prin Iaşii dintotdeauna, pe la Bolta Rece, Terasa Bursei şi alte stabilimente de petrecere şi mare încărcare spirituală).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">După lungul raport al drumurilor din ultimele luni, am ajuns, din nou, la confirmarea unei convingeri care a dat titlul acestui text: Poezia nu e marfă! Poezia e orice altceva, cu deosebit folos pentru suflet şi pentru minte. Ea este aceea care face din prima literă a cuvântului „om” majusculă şi îl aşază pe acela care se hrăneşte cu ea în fruntea fiinţelor raţionale. Poezia este şi o treabă de intimitate, ca iubirile secrete ori nemărturisite. Aiurea, în lume, se petrec recitaluri de poezie în săli sau în parcuri, vin spectatori plătitori şi ascultă şi se ascultă pe ei înşişi – căci poezia nu se spune pe sine, ci te spune pe tine. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">Se poate trăi din poezie? Nu.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">Se poate trăi fără poezie? Da. Dar merită?</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #cfe2f3;"> „Chipul poeziei” </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.zvp.ro/wp-content/uploads/cache/2091_BnHover.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.zvp.ro/wp-content/uploads/cache/2091_BnHover.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
C. Trandafir</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
Corneliu Sântioan Cubleşan e poet şi pictor. A publicat până acum cinci volume de versuri, despre „poemul desenat”, „plânsul secret”, „singurătate”, „splendoarea capcanelor” ş.a. Comentatorii decelează caracteristici, cum ar fi „oscilaţie între senzualitatea formei şi abstracţiune”, „exerciţiul metaforic” (Gheorghe Grigurcu), „temperament de raţiune ori chiar de ştiinţa poemului” (Nicolae Prelipceanu), „mixtura organică dintre abstract şi concret”, „Senzaţia vizuală” (Nicolae Oprea), timbrul „eleat” (Lucian Gruia), „dimesiunea elegiacă nedisimulată”, „virtualitatea structurată din suferinţă” (Florin Dochia). Cine vorbeşte de suprarealism se gândeşte la insolit. Dar poetul e „deschis” chiar şi când transfigurează special, e drept, recurgând abundent la metaforă. De aceea, lasă impresia că îşi construieşte discursul după un tipar consacrat, adus la scenariu/registru propriu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-uUp66I634hM/VkDZNLcXQrI/AAAAAAAABB4/1P3T2Ztc9Mc/s1600/cublesan%2Bmasina.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-uUp66I634hM/VkDZNLcXQrI/AAAAAAAABB4/1P3T2Ztc9Mc/s320/cublesan%2Bmasina.jpg" width="209" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Maşina de cuvinte, cel mai recent volum al său, spune chiar din titlul despre „facerea poemului” şi, din poemul cu acelaşi titlu, despre puterea cuvântului, nepieritoare dacă are sevă poetică. În realitate, poetul cată să ontologizeze în limbajul subiectivităţii. Se autodefineşte ca exponent al fiinţei, prin arhicunocuta coincidenţă a opuselor, în doi timpi oximoronici, „în părţi albe şi negre” - „dublă oglindă”, cele mai uzuale fiind înfăţările sumbre. Imagistul vede mai mult în spaţiu, dar nu putea să se lipsească de efectul timpului. În tonul meditaţiei şi al elegiei, se caută pe sine („poezia trebuie să capete chipul poetului”), pândeşte „sonurile cosmice” şi „sufletul înregistrează cutremurele fiinţei”. Rar se împacă retorica liricizată cu peisajele umanizate, dar şi atunci poetul-pictor se îmbracă „în faţa şevaletului ca într-un sicriu”. Ca la romantici, cel mai frecvent e visul: „noapte înstelată. / Cerul e un câmp de păpădii / ce-şi scutură florile / în visul meu”. Dincolo de vis e singurătatea, peisajele de gheaţă, timpul „al nimănui”, haina „de ceaţă”, lumina îl acoperă „precum rănile pe Iov”, „aceleaşi cuvinte / ară acum nisipuri” (Sisif), între strigăt şi tăcere, unde strigătul ar fi „modern”, iar tăcerea nu-i a poeziei romantice sau simboliste, ci a stărilor neguroase, în ciuda declaraţiilor patetice: „Un gol ca un şarpe flămând mă hrăneşte / în nopţile albe cu imaginea oglinzii întunecate / ce aşteaptă fulgerul trupului tău. / Mi-e sufletul ca un Bărăgan iarna, / locuiesc singurătatea lumii – o floare a soarelui / ce-şi scutură seminţele însângerate în mine” (La capătul strigătului). Poetul, cum spune, „îşi culcă visele pe o pernă de gheaţă”, închipuie cenuşă, umbră, cimitir, „mâinile neantului”, „carnea neantului”, moartea.</div>
<div style="text-align: justify;">
S-ar crede că secţiunea a doua, Viaţa pe bicicletă, aduce un fior insular prin invocarea femeii-cântec, dar şi raiul de odinioară se topeşte, e o amintire a unui început, şi acela incert. Şi, din nou, visul şi obsesiile înlocuiesc trecutul şi „spaţiile /lui/ virgine”. E o artă a visului care vrea să resimtă senzaţiile de altădată, „e o carte transparentă / pe care o citesc numai îngerii” (Visul). Alt poem, intitulat tot Visul, se întâlneşte fericit, aproape textual, fără să fie în paradigmă postmodernă, cu un fragment mai vechi: „Suntem visul / pe care-l visează altcineva / adormit / altcuiva”. Să se observe densitatea de haiku specifică lui Cornel Sântioan Cubleşan, muzicalitatea de flaut, enunţul pilduitor, acurateţea stilistică (mai puţin construcţiile genitivale!), aliajul de glacialitate şi incandescenţă, autocontrol şi descătuşare: „La marginea lumii să fiu / o moară alcătuită din orgi, / în delir / să mă rotesc, în cântec / să mă destram, ca într-o înflorire / dusă de vânt, / până dincolo de pământ” (În delir). Erotica retrospectivă are şi câteva secvenţe atemporale, cu o execuţie bine implantată în temă (Şansa, Albastru de banchiză, Jertfa, Trupul tău verde, Jocuri cu fotografii).</div>
<div style="text-align: justify;">
Poemele lui Cornel Sântion Cubleşan, grave şi muzicale, îşi caută expresia mai apropiată de chipul poeziei celei mari.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
„Maşina de cuvinte”</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Il9o0UJjZ54/VkDZ2ZbTlvI/AAAAAAAABCA/QJd_NkgBLso/s1600/dragus.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-Il9o0UJjZ54/VkDZ2ZbTlvI/AAAAAAAABCA/QJd_NkgBLso/s200/dragus.jpg" width="141" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
Dan Drăguş</h4>
</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
Cu virtuţile sale picturale, Cornel Sântioan Cubleşan îşi desenează poemele, uneori mort de somn, robit de emoţii, alteori cu suliţa raţiunii în noapte. </div>
<div style="text-align: justify;">
Apele-sudori îi şterg numele din triunghiul neputinţei, din „forma soarelui negru”. Moştenitor al „celor mai rafinate dureri”, Cubleşan îşi acoperă poemele cu iarba cuvintelor. Sau numără, răsnumără „o bibliotecă umplând coridoarele creierului”, o bibliotecă scrisă la zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
În cuvintele poetului parcă atinse de leucemie, prin „uşa subţire a unei clipe” aud plânsul numerelor, „ce-şi caută inima pierdută / printre semne” /, printre cifre.</div>
<div style="text-align: justify;">
Intrarea în parabola poemelor lui Cubleşan nu e deloc uşoară, acestea au gustul mustului de toamnă ori plutesc „pe gratii unsuroase” adulmecate de „câinele negru a lui Goya”. Intrarea în poemele sale o cauţi cu lupa printre „galaxii de corbi” şi, evident, vei găsi PICTURA – aşa cum o defineşte Cubleşan: Lumina ce licăreşte printre cuvinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cornel Sântioan Cubleşan cred că va rămâne prins în această „maşinărie lacomă”, în această bandă a sufletului numită POEZIE:</div>
<div style="text-align: justify;">
Linişte de acuarelă / O transparenţă de acvariu / În ochiul ce mă reflectă / Ochi ce mă apasă încet / Ca o roată vie / Deformându-mă / Încât această lume nu mă mai încape / Lumea în palme reci; / O linişte de acuarelă în care / Lumina, formele, / Se dizolvă / Încet</div>
<div style="text-align: justify;">
Cubleşan rămâne însă şi în culori noi, leagă stâlpi de apă cu „o culoare mov / la butoniera nopţii//. Îl cuprinde apoi o «Linişte de acuarelă», o „Maşină de cuvinte”.</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
Se mai poate cineva salva?</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-XKd4QnFTlhA/VkDabz9USTI/AAAAAAAABCI/pdFeEo0vSOw/s1600/mioara.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-XKd4QnFTlhA/VkDabz9USTI/AAAAAAAABCI/pdFeEo0vSOw/s200/mioara.jpg" width="200" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
Versurile lui Nicolae Grigore Mărăşanu din volumul Deşertul invizibil [Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2014, apărut în Colecţia OPERA OMNIA, Poezie română contemporană] trasează un perimetru spiritual ale cărui date s-au sedimentat de mult în sinele poetului, fiind atributele devenirii lui adunate prin timp, pe care acum, de la înălţimea unor decenii de experienţă de viaţă, le decantează, transformându-le într-o poezie uneori doar nostalgică, însă, pe ansamblu, mai ales, gravă, de o tristeţe profundă, însă resemnată.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa cum se anunţă încă din titlu, volumul sugează existenţa a două spaţii în care se desfăşoară sinele, unul vizibil, exoteric, şi altul nici măcar bănuit de ceilalţi, al cărui ezoterism este dezvăluit prin creaţie, constituind deşertul invizibil, teritoriu care are însă două forme concentrice de manifestare: e deşertul lumii şi, în interiorul lui, deşertul celui conştient de acest statu-quo şi, prin urmare, dublu apăsat de durerile tuturor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu, din acest volum, este un palimpsest, unde persistă urmele trecutului, dintre care cele mai pregnante sunt ale casei părinteşti, ale părinţilor, şi – covârşitor pentru memoria cuiva, mai ales când un fapt de o asemenea gravitate se petrece în copilărie – arderea bibliotecii şcolii, în contextul larg al tragicului eveniment petrecut în anii ’50 ai secolului trecut, cu urmări de neşters pentru orice ins conştient de gravitatea momentului, când Cu flaacără înaltă, / cu dogoare până la cer / ard cărţile interzise / în curtea şcolii sub invazie, iar gestul copilului hipnotizat de marea lumină, care simte imboldul de a se arunca în rugul cărţilor, este oprit de învăţător, pentru că, spune acesta, cineva trebuie să trăiască, / să aibă cine, /ce povesti. Aşa, deşertului din afară, vizibil pentru toţi, i se adaugă unul, al omului în devenire, covârşitor de la început, care sporeşte cu fiecare întâmplare ontologică, a cărei gravitate o percepe şi şi-o asumă cu durere, ca pe un dat.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-EXlEjUJ9xw8/VkDajWrHD6I/AAAAAAAABCQ/I-bLnFyvskE/s1600/marasanu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-EXlEjUJ9xw8/VkDajWrHD6I/AAAAAAAABCQ/I-bLnFyvskE/s320/marasanu.jpg" width="244" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Volumului lui Nicolae Grigore Mărăşanu, cuprinzând trei secvenţe, CARTEA ÎNTÂIA. ARDEREA LUI A, CARTEA A DOUA. MIRIAPODUL şi CARTEA A TREIA. TRIPOLITANELE, se deschide cu un text programatic, Crucea Sudului, unde, în versificaţie modernă, dar cu evidente rezonanţe folclorice, se trasează un teritoriu spiritual jalonat de metafore-simbol, expresii artistice ale eforturilor fiinţei, prin care caută să se salveze de efemer, convertindu-l, în felul acesta, fie şi parţial, în forme care să aibă datele perenităţii sau chiar ale veşniciei. În scopul amintit, eul identifică în sine un loc (...) /unde poţi zidi o mănăstire, materialul de construcţie fiind logosul, a cărui extracţie (din foc, aer, apă şi sânge) face trimitere, mutatis mutandis, la cea a fluierelor ciobanului mioritic, având menirea de a-i atesta dreptul la viaţă, materializat prin ridicarea zidului care să cuprindă – ca pe o altă Ană – memoria trecutului, cu tot ce a adunat dintr-un trecut cu datele lui edenice, dar şi cu germenii infernului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din această perspectivă, evaluarea devenirii proprii, de când Eram tânăr /şi departe de iminenţa morţii, având drept dar doar bucuria de a trăi, încât toate ale mele cântau, şi până la maturitate, când sunt povestaş despre fiinţă / şi păstorul ei sunt, capătă o tonalitate gravă. Versurile traduc maturitatea creatoare a autorului lor şi, totodată, fireşte, experienţa culturală acumulată, din perspectiva cărora poate să proclame că Trebuia să ştii până acum / că întruparea verbului /este întemeiere.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adesea conceptuală, poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu face, pe de altă parte, din alegorie (cu deosebire în partea a treia a cărţii, unde imaginile artistice, construite prin largul aport al câmpului semantic al lumii deşertului, reconstituie, la suprafaţă, exotismul caracteristic al acestui spaţiu, traversat de arabi, cămile, miraje, muftii, beduini etc.) una dintre formele ei principale de manifestare, fiindcă, de pidă, eul liric îşi încrucişează replicile cu ale fachirului, care îl învaţă cum să-şi deschidă larg pieptul, în aşteptarea cuţitelor, primindu-şi destinul, cu amintirea dramaticelor prejudicieri ale evoluţiei lui, când Copil, mi-aţi smuls icoanele din pereţi, / crucea, / cristelniţa, / catapeteasma. // Legate cu funii aţi culcat turlele bisericilor la pământ (...). În acelaşi context, înlocuind experienţe fireşti, cum este cea a întâlnirii cu sacrul canonic, devenirea înglobează trista conştiinţă a unui neam sortit să trăiască necontenita demolare a propriei construcţii şi continua reiterare a miticei jertfe creatoare, câtă vreme Nu se termină ce zideşte tatăl / că vine fiul / şi cu râvnă războinică incendiază, încât mitul surpării nu se termină / şi invaziile nu se mai opresc, iar traiul între două fronturi pare a fi singurul ştiut.</div>
<div style="text-align: justify;">
Totodată, cu incantaţii amintind, uneori, de retorica sacrului, căruia îi relevă influenţa asupra actului creator, volumul lui Nicolae Grigore Mărăşanu avansează, subliniind, în acelaşi timp, aspiraţia spre o pacificare a creatorului cu sine. Fără a fi, totuşi, religioasă, poezia lui, coroborată, uneori, intertextual, cu fragmente din scrieri sacre, face din credinţă scheletul argumentativ, pe care se expun propriile convingeri, adunate prin timp, ale poetului, despre existenţă, despre artă etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Între dorinţa alungării sau, măcar, a marginalizării acidelor iasme de pe târâmul sufletului său şi şansa de a fi făcută limba cântătoare, poetul trăieşte pe lunecoasa gheaţă a poemului, pe care a căzut, mai întâi, tânăr şi la tuleie, deprinzând devreme crucificarea din sfatul tatălui: Să-ntinzi braţele-n cruce, / să nu te duci ca fierul, / ca fierul afund, / să te fure curentul. Valorificând, în consecinţă, învăţătura paternă, fiul o transformă în crez artistic pe care, la rându-i, îl împărtăşeşte cititorului: Şi de nu ţii de povaţă, / de nu-tinzi repede braţele-n cruce, / de nu spargi gheaţa cu pieptul, // gheaţa cu pieptul până la mal, / la tuleie,/ cu pieptul, / te duci... //Te fură curentul!</div>
<div style="text-align: justify;">
De asemenea, acceptându-şi destinul, sub eticheta nebiruitului naufragiu, creatorul de artă – trecut prin experienţe-limită, cum sunt cele prilejuite de un regim totalitar în care şi-a dus cea mai mare parte a vieţii, dar şi de o izolare venind din teama, aproape concomitentă de cei din est, dar şi de cei din vest – trăieşte angoasele fireşti ale omului care-i înţelege implacabilitatea, fără ca acest atu să-i anuleze sau, cel puţin, să-i minimalizeze gravitatea şi, asemenea celorlalţi confraţi ai lui, în context, îşi face din posibilitatea scrisului unicul aliat, Că singură rostirea / colac de salvare mă ţine / pe creasta nebiruitului naufragiu, fiindcă, preocupat de actul creaţiei, caută să înţeleagă, în acelaşi timp, şi perspectiva din afară asupra acestui alt mod de manifestare, umană, pentru care E o sfidare a realului să scrii poezii! </div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, pe traiectul existenţial, eul creator, privind de la înălţimea unor decenii a căror sumă îl duce acum nu spre începuturile fiinţei, recunoaşte (recunosc păcatul), resemnat sau nu, tot ce a trăit, zbateri, nelinişti, trădări (Sunt Brutus), voluntare, dar, mai ales, impuse.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din altă perspectivă, fără a fi vorba de o percepţie insolită, în poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu, fiinţa se desfăşoară între două coordonate: tinereţea, cu încredere-n sine, care-i creează convingerea că se află deasupra a tot şi a toate (În tinereţe fost-am zeu!) şi acuta credinţă, aflată la antipodul primeia, că acumulările ontologice îl pun în altă postură: Acum / sunt povestaş despre fiinţă / şi păstorul ei sunt. În plus, simte Strâns, / tot mai strâns / în jurul trupului / năvodul sticlosului deşert, fără a obosi să urmărească obsedantul miraj, cu speranţa că ne lepădăm de propriile lanţuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Simboluri translate, aşa cum am văzut, din textele religioase în poezie, constuie osatura celor mai multe dintre poeziile din volum şi, prin extindere, susţin coloana vertebrală a întregului, de-a lungul căruia poetul îşi analizează parcursul vieţii, implicat, pentru că e vorba de evenimentele sale, dar şi cu detaşarea pe care a aşezat-o timpul între momentul când s-au petrecut şi prezent. Astfel, Cain, Achereonul, Leviathanul, nunta din Niceea sunt dar câteva asemenea eşantioane cruciale ale unei spritualităţi care influenţează omenirea de nişte milenii şi pe care poetul le aduce în creaţiile sale, propunându-le ca simbol al încercărilor de tot felul pe care omul le-a traverasat în istoria sa. </div>
<div style="text-align: justify;">
Aproape ritualică, atingerea cu sacrul devine, în consecinţă, în creaţia lu Nicolae Grgore Mărăşanu, un modus vivendi, fiindcă, mai ales după o îndelungă experienţă de viaţă, identificarea unor reverberaţii în amurg este revanşa pe care şi-o ia fiinţa după toate cele trăite, dar, mai ales, după estimarea lor înţeleaptă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mai mult, eşantioane din propriile trăiri, din propria istorie, transcend, la rândul lor, timpul în care au fost şi răzbat scurt la suprafaţă, apoi coboară, din nou, în adâncurile memoriei, de unde au fost aduse la suprafaţă, ca în Balada celor două brazde de mărar. Tata, mama vin de departe, animaţi de aceeaşi iubire dintotdeauna, să dea sfaturi, să reamintească, să avertizeze: ai grijă, fiul meu, / frigul taie pe nesimţite!</div>
<div style="text-align: justify;">
Concomitent, eul se confesează, subliniind necontenit lupta, în primul rând cu sine, încât eşecurile şi victoriile, feţe ale aceluiaşi tot, nu sunt decât consecinţe ale unor acumulări. De aceea, de pildă, dezvăluie constatări de felul: biruind războiul, / fiara din mine am biruit, iar, din perspectiva isihastului, conchide: Îmi iese că nu cu duşmanul am luptat, / ci cu trupul.// Şi nu oamenii m-au învins, când fost-am învins, / ci neputinţa de a rezista ispitei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tema fragilităţii condiţiei umane este, de asemenea, prezentă în poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu (câtă vreme vocea lirică constată / strigă: ... sunt sub iminenţa dezastrelor, / iar zeii sunt atât de nepăsători, / de inerţi...), coroborată cu secvenţe autobiografice, a căror reverbeare, în poeme, se traduce prin prin imaginea tatălui muribund, cu grijă de cele rămase, a sentimentului iminenţei înecului, când deseori am căzut în marele fluviu, a unor tablouri care se decupează singure din copilărie, aureolate de convingerea că, mai mereu, în momente cruciale, Cineva m-a salvat de fiece dată...</div>
<div style="text-align: justify;">
Prezenţa livrescului, prin trimiteri la o seamă de creaţii literare sau la numele unor scriitori (Ezra Pound, Eliot, Seferis, Eminescu, Voronca etc.), este o altă caracteristică a poeziei lui Nicolae Grigore Mărăşanu din acest volum, relevante, în acest sens fiind, în acelaşi timp, de pildă, ecourile, între altele, din creaţiile blagiene, ca în Crude şi coapte, Nimic nu ştiu; Laudă celui ce aprinde focul etc. Iată, de pildă, distihurile primei poezii amintite: Coaptă vârtute / viaţa îşi scutură. // Lumi ne-ncepute /flamuri îşi flutură. // Lămuri de oase / sună chindiile. //Ard în mătănii /noaptea chiliile. // Cremenea plânge. / veselă-i dalta. // Stea de se stinge, / scapără altă. // Cântă ciuvica / noapte de noapte. // Cresc cele crude, /cad cele coapte. Sau, în altă parte: Seara / sprijinit de lespedea veche / întreb pe cei morţi despre tine...</div>
<div style="text-align: justify;">
Prin deşertul invizbil, de fapt, poetul etalează, fără să fie elegiac, dramatismul condiţiei umane, de care cei mai mulţi semeni, dacă devin conştienţi, aceasta se întâmplă abia târziu, odată cu trecerea timpului, ceea ce explică şi prezenţa flash-urilor din trecut, prin care se accentuează convingerea existenţei, în pofida tuturor dramelor aduse de epoca străbătură, a unui paradis pierdut, a unei epoci de aur din care fiecare se simte, mai devreme sau mai târziu, alungat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Între conceptual şi alegoric, aşadar, poezia lui Nicolae Grigore Mărăşanu este expresia artistică a bilanţului unei vieţi, ajunse la înaltul nivel adus de zestrea spirituală şi de experienţa adunată, prin prisma cărora cel care se află în această ipostază poate privi înapoi fără resentimente, în ciuda timpului care a trecut, privându-l ireversibil de posibilitatea de a adăsta întru salvarea de nefiinţă. Şi, de aici, întrebarea spre care converge întregul demers liric din volum, de un dramatic retorism: Se mai poate cineva salva?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<h2>
Între minte şi inimă</h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ya9PZ1BpQ8U/VkDctl8TScI/AAAAAAAABCg/wE65SgsGc-I/s1600/persa.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-ya9PZ1BpQ8U/VkDctl8TScI/AAAAAAAABCg/wE65SgsGc-I/s1600/persa.jpg" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
Dan Perşa</h4>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Volumul de poezii „Întredeschis” al Cameliei Iuliana Radu este cartea unei obsesii. A unei obsesii despre adâncimea universului, a unei adâncimi imaginate fără voie şi independentă de viaţa diurnă a omului. În viziuni ce vin fără a fi cerute, fără a fi căutate. Şi niciodată cu adevărat înţelese. Şi având conştiinţa că există un cosmos real, nelimitat, din care poţi cunoaşte doar cât îţi imaginezi. Imaginaţia suprapune o viziune peste realul cosmos, viziune niciodată suficientă pentru înţelegerea adevăratului univers. De aceea viziunile doar întredeschid o uşă, o poartă... şi omul (poetul) poate să rămână în patul său, căutând să-şi asume sensibil viaţa de zi cu zi, dar întrerupt de reverii astrale, ce aduc veşti despre un spaţiu ce nu poate fi pătruns cu gândul, nu poate fi înţeles – şi rămâne doar imaginea lui, adică viziunea unui cosmos în care plutesc franjuri de piele năpârlită a lumii. Franjuri ce alcătuiesc o altă lume, din materie organică moartă... Pe de altă parte, mai puţin obsesivă, mai destinsă, apare în carte imaginea vieţii trăite, intime, binecunoscute celui ce-a trăit-o şi totuşi, şi ea, refugiată în trecut, rămasă ca un ecou numai, pentru a deveni, ca şi cosmosul, o reverie. Iar în centrul acestor reverii stă eul poetic, sau nu eul, ci subiectul viu al celui ce-şi notează reveriile şi tulburările sau netulburările, pentru că reveriile sunt involuntare şi indiferente. Subiectul viu ar putea fi mintea, cea care gândeşte, dar nu poate pătrunde, ci doar aproximează prin închipuiri, însă poeta ar vrea ca subiectul viu să fie inima, centru al vieţii umane, centru al existenţei sensibile. Dar nici pe inimă poeta îşi dă seama că nu poate fi stăpână, din cauza curgerii timpului, ce duce viaţa trăită în trecut... şi din ea ne parvine tot un vis. Iar prezentul (căci nu rămâne decât prezentul)? E compromis de alteritate, e compromis de lipsa de răspuns la propriile sentimente, ce condamnă, în ultimă instanţă, la singurătate. Aşa încât, aş îndrăzni să spun că, dincolo de tromba viziunilor, a explorărilor, cartea de poezii a Cameliei Radu este o carte despre singurătate.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-5c2WSFw7MWE/VkDeZ9FrFRI/AAAAAAAABCo/MOe9CsWyZDA/s1600/intredeschis%2Bcamelia.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-5c2WSFw7MWE/VkDeZ9FrFRI/AAAAAAAABCo/MOe9CsWyZDA/s320/intredeschis%2Bcamelia.jpg" width="202" /></a></div>
Iar imaginea emblematică a singurătăţii este cea a bărbatului indiferent, steril, dar care-şi însuşeşte viaţa lăuntrică a femeii, pentru a putea părea fecund, însă nu reuşeşte, însuşindu-şi-o, decât să o transpună într-un alt limbaj, s-o deghizeze, ea rămânând de fapt copilul adevăratei sale mame, femeia de la care a fost furată. Sunt două graniţe, aşadar, de care se loveşte eul poetic (ca subiect viu): pe de o parte indiferenţa apatică şi infinită de neînţeles a cosmosului, iar pe de alta compromisul vieţii reale. Strâns între aceste graniţe imateriale, de aceea inatacabile şi necuceribile, este subiectul viu al poeziei Cameliei Iuliana Radu. Raţiunea este insuficientă pentru a cunoaşte cosmosul, sentimentele sunt ineficiente în a atrage un răspuns. Rămâne singurătatea.<br />
Dincolo de această viziune internă a volumului „Întredeschis”, viziune cunoscută poetei, căci e plămada ei, şi o poate cunoaşte cititorul extrem de atent şi empatic, ceea ce interesează este poezia, poeziile ca alcătuiri din cuvinte şi adunate în volum. Ele nu urmăresc efecte lirice. Altfel, poeta s-ar lăsa pradă formulărilor muzicale şi fără sens în idee. Ci merg pe linia unui efort de a impune raţiunea constructoare, înţelesul, sensul. Deşi în viziune poeta îşi dă seama că nu poate stăpâni nici cosmosul (sau cunoaşterea cosmosului) şi nici viaţa reală, totuşi raţiunea caută să normeze poeziile, să le facă inteligibile (într-o opoziţie vizibilă cu „poemul care nu poate fi înţeles” mureşanian). Şi totuşi, calitatea versurilor nu are de suferit, iar asta datorită unei dobândite maturităţi poetice. Iar faptul este întărit de Dan Iancu, autorul unui „colaj făcut cu drag din versurile acestei cărţi”... şi aşezat ca un cuvânt înainte la deschiderea volumului „Întredeschis”.<br />
Dincolo de acest spaţiu poetic al unei lumi în care omul este claustrat, sunt destule delicii ale existenţei ce aduc întredeschideri. Unul l-am amintit, conştiinţa subiectului viu că femeia este obârşia creaţiei sensibile şi spirituale. Apoi, scrierea, însăşi, a poeziei. Şi capacitatea ei, neritualică, de purificare, ca în poemul „107”: „parcă îi vedeam insomnia/ cuvintele/ alunecă încet/ foarte/ foarte încet// cea mai frumoasă ispitire/ spălarea de sine”. Iată câteva din cele ce fac existenţa omului antrenantă, ba chiar fericită.<br />
Capacitatea de a se focusa asupra unei viziuni poetice şi de a o transpune cu mare acurateţe, ca şi maturitatea expresiei poetice, puse cu precizie în slujba viziunii, fac din Camelia Iuliana Radu o poetă ce nu poate fi ignorată.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
Cultivatorul de umbre</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-OzfnctKSxGY/VkDey_eYpCI/AAAAAAAABCw/ghd74KfGEiM/s1600/emil%2Bniculescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="190" src="http://1.bp.blogspot.com/-OzfnctKSxGY/VkDey_eYpCI/AAAAAAAABCw/ghd74KfGEiM/s200/emil%2Bniculescu.jpg" width="200" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
Emil Niculescu</h4>
<br />
Luând ca reper titlul unui volum de versuri anterior, „Flagel”, ultima carte a lui Octavian Mihalcea, ,,Epicriza” (Editura „Semne”, 2011, cu expresive desene de Alex Ivanov), ar părea să cuprindă mai degrabă pasteluri, gen liric întru totul stimabil şi din ce în ce mai puţin frecventat. Accidental, ştiutor al unor anumite întâmplări din viaţa cotidiană a autorului, sunt cumva somat de texte să iau act de o experienţă care şi-a depăşit ceea ce s-ar numi, în termeni de specialitate, foile de observaţie şi are o anumită gravitate, ce o extrage dintre crizele de suprafaţă orientând-o către literatură. Din crâmpeie, fragmente, fărâme livrate cu parcimonie, o transă, de multe ori controlată de o omerta a discreţiei, se poate realiza o atmosferă, un topos al suferinţei şi claustrării: Împărţirea/ corpului pe verticală aminteşte că oasele se mai şi rup. Bucuria/ întinderii, gând colorat, va fi închinată unui zeu numărând (Zeu numărând); sau: Părerea de a fi culcat. Patul pătrunde şi modifică structura/ organismelor vii. Inerţia fiarelor. Inima ca deosebire (Interior). Translând dinspre cărţi mai vechi, se aude un rigid „Mane. Tekel. Fares”, cum şi observaţii ale unui Lazăr, înainte de miracol, o asimilare mentală a mediului la corpul fizic. De fapt, patul nu procustizează reacţiile celor „condamnaţi” să îi fie prizonieri, există trepte şi gradaţii; Constantin Ţoiu, la rubrica sa „Prepeleac”, din „România literară”(nr.12,2004), aprecia faţă de faza „terminală” a lui Miron Radu Paraschivescu din 1971: Ideea că între toţi oamenii de pe pământ există alte <span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-RUyegTTxjQk/VkDfA-DaljI/AAAAAAAABC4/UQfBDvXrg3Y/s1600/epicriza.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-RUyegTTxjQk/VkDfA-DaljI/AAAAAAAABC4/UQfBDvXrg3Y/s320/epicriza.jpg" width="202" /></a></div>
graniţe decât cele geografice, graniţele culturii şi experienţelor individuale, dobândite; precum şi cele ce îi despart în cele ce priveşte dispariţia fizică, felul în care acceptă ei trecerea dincolo, unde dispar toate frontierele în haosul aparent al universului (…). Aceste hotărnicii îl ţin pe autor departe de naturalismul naraţiunii despre un organism în alarmă şi servituţile biologice ale acestei posturi, aşa cum le narează M. Blecher, deşi se află în Lumea venelor expuse (Unghiul se clatină), unde Boala ascunde unele sentimente (Mai mult decât eşti), iar anumite lucruri îşi arată latura malefică, Obiect vătămător, ceasul, fiindcă Sub grinzi nesfârşite, vei spune că orele / învinse au pierdut averea învierii. Trupuri în robie. (Gândind focul). Un fior bacovian al resorbţiei în elemente/materie, cu o conştiinţă a „scenei” acoperită (funcţionăreşte) cu acte se insinuează într-o lacustră birocratizată şi antiseptică. Fluxul hârtiilor negre vesteşte ancorarea trupului în nămol. Rolul vine, revine…(Magia malurilor subterane). Pe riviera lui Lethe, unde Doar nisipul plouat dimineaţa înţelege magia oamenilor vii (Urma se pierde sus), există o tentaţie a dispariţiei, a renunţării, izbăvitoare, în fond: Hai să alegem seducţia! Îndemn aşteptat în stadiul fulgerului/ Mâine urmează altă ordine când poate nu vrei să ieşi din/ adâncuri. Sunt puţine comori. (Comori). Sunt, totuşi, între compensaţii, acelea ale unor informaţii/depozite ezoterice, alfabetele unui alt limbaj: Coborârea în pântecele cuvintelor ce nu s-au mai spus/ demult, ca sângele sfinţit sub ochii toleranţi ai bibliotecilor îngropate. (Urmă şi floare de roşu pe timp de iarnă).În pofida unor vagi precizări, ce indică o epocă apropiată, aerul este, de cele mai multe ori, anistoric, şi tot astfel angoasa: Cu ochii noştri vedem animale din/ timpuri apuse. Pentru că trecutul trăieşte împodobit cu pene şi blănuri. Pericol de moarte. Există familii de spirite/ ce se îneacă în vise, spre a pluti apoi în dimineţi obscure (Pericol de moarte). Arta, poate, este un vechi exorcism, imemorială reţetă a şamanilor/lecuitorilor; prin asociaţie, un titlu al unei antologii din poezia lui Ion Caraion: „Antichitatea durerii”. Există date, biologice chiar, în afara timpului, compatibilităţi care fac posibilă sau nu, să zicem, o operaţie de grefă: Vârsta de aur, e o convingere,/ nu priveşte în calendarul risipei. Ţesuturile se recunosc prin/ intuiţii rămase din alţi evi, fără certificate natale. (Pericol în somn). Sub semnul unei vulnerabilităţi (intermitente, poate semipermanente), a proximităţii ultimelor transmisii/emisii ale unui „mesaj” încriptat uneori până la rună sau cartuş hieroglific, Octavian Mihalcea foloseşte, cu o bine deprinsă tehnică, aşa-numita „stilistică a eschivei”, cea pe care Eugen Negrici o semnala în versurile lui Virgil Mazilescu, cel care se recomanda „omul virgil”. Vi(r)gilenţele ţin de un fel de transă voit neglijentă, o obscurizare, un dicteu controlat dar de o mare spontaneitate asociativă, în care prezumatul lector are şi datoria, dacă binevoieşte, să conlucreze, să acopere salturi spectaculoase cu obolul fanteziei sale simpatetice. Ar fi echivalentul unei situaţii severe, în care o tremurare de pleoape, o discretă palpare suplinesc o spovedanie, indicaţii testamentare, comprimate până la orgolioasa, pe cât de modesta năzuinţă argheziană: „un nume adunat pe-o carte”. Sunt telegrame din no man’s land, dictate în tangajul unei charonice luntre, şi exact într-o Pauză de plâns în teatrul divin (Cala), care se recunosc a fi Fragmente după fragmente, ştiinţa iluziei întru ştiinţa/ plânsului relativ (Încă loviri naturale), cu buna speranţă consolatorie că undeva încă mai/ respiră armura soarelui pur (Armura soarelui), un puseu apollinic ca un salut transmis din metrou. E o atmosferă stranie, spitalicesc-cazonă, amintind de gimnasticile de ,,recuperare” (mai puţin conotaţia politică, cred), din filmul lui Mircea Daneliuc, „Glissando”: Vremea, ca şi viaţa, începe mâine, când vom fi mulţi la zidul/ plăsmuirilor antisingurătate. Aşa pătrundem în castelul/ voalurilor albe, sincer înconjuraţi de iluzia pisicilor negre,/ stăpânitoare. (Ciopliri). În rest, autoscopiile denotă, când şi când, o rimbaldiană înstrăinare/dedublare, un transfer în altcineva/celălalt: Se întâmplă iubiri de azi spre ieri. Al cui e străinul/ ce coboară? (Ajna). Confuzie, alteritate minată de o obosită autoironie: bună anatemă, cineva care/ mă iubeşte pentru ceea ce nu sunt… (Sămânţa). Scrisul devine şi o dexteritate/probă în obscuritate: Află-ţi sufletul şi/ scrie pe întuneric. Ajută! (Scrisul pe întuneric). După ce, şi el, rupe gâtul elocvenţei, chiar când uzează de nişte sentenţiozităţi à rebours, Octavian Mihalcea comunică, în treacăt, câteva „didahii” mundane, parcă posac matheine: Îţi spun că noroiul atrage banii, iubirea şi moartea (Iris); cum şi: Fără plăcere, toţi caută/ aur pe tărâmul broaştelor. Bărbaţii au carnea translucidă./ Femeile – mai multe porţi cu jar, iarna. S-a oprit ploaia. Ca ideea uitată, în faţă apare virtutea cariatidelor. (Virtutea cariatidelor). În alcătuirea de herb, poetul are (şi) fugare gusturi stendhaliene, pe care le divulgă sub rezerva că „nu a fost să fie”, promiţându-şi nişte reestimări ale câmpului de luptă şi, în cele din urmă, armistiţiul pe durată nedeterminată: Roşul poartă o mare vină. Încleştată în surâsul formei,/ orice întâmplare este veşnică rutină (…) Visez să mă vindec, să/ disec minunea, ca în legenda cultivatorului de umbre. (Numai ce străluceşte). Dacă „orice carte este o boală învinsă”, prin „Epicriza”, Octavian Mihalcea şi-a negociat, cu notabil profit la bursa evanescenţelor (va mai fi fiind, acum, de închipuit, la fel de uşor ca pe vremea când un poet se aventura să exploateze o plantaţie de cuie?), recolta de umbre din productiva zonă subliminală. Un paşaport elegant, cu vize negre-roşii la vedere. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Chemarea nedesluşitului</h2>
<h3 style="clear: both; text-align: right;">
Codruţ Radi</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
N-ai zice că este vorba despre o carte de debut, dincolo de graniţa tăcerii. Semnatarul, Valentin Irimia, membru al Grupului de la Ploieşti, este, în acelaşi timp, un bun cantautor ce m-a dus cu gândul la mişcarea Flower Power, în mod special la manifestul artistic al lui Bob Dylan. Însăşi poezia lui vine ca un astfel de manifest al ideii, într-o construcţie fără cusur, fără opintelile formale sub presiunea imediatului înconjurător.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Pentru că temele abordate vin, desigur, din această zonă existenţială, pe care Valentin Irimia o explorează într-o manieră originală, proprie adevăraţilor poeţi, care ridică esafodajul poeziei peste rugul veşnic aprins al simţămintelor omeneşti.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Chemarea nedesluşitului” este o acoladă a gândului la graniţa percepţiei poetice senzoriale, dureroasă de cele mai multe ori, prin deschiderea unor răni ancestrale.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Conceput în patru părţi-„cărţi”, cum le numeşte chiar autorul, volumul se conturează din aceste structuri într-o ordine universală firească. Plecând de la Cartea I - „Haotidiada”, ca percepţie a haosului imanent într-o formă constatatorie, bine susţinută poetic, cu elemente stilistice evidente, convingătoare, însăşi rima făcând parte din această recuzită ce leagă unitar versurile înspre poezie, precum:</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Se răsfira o boare de-nceputuri</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Un zvon desfoliind înfiorări</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Povară şi ofrandă altor trupuri</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi pofta lor ca un pieziş pe scări,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Înţelepciunea cere să se nască</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Dar golul timpului nedumerit</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi-aşează masca peste altă mască</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi noima lui se înfăşoară-n mit.”</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
(Leagăn)</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Cărţile se leagă între ele, Cartea a doua, „Alintul tenebrelor”, deja sugerează reflectarea realităţii prin sufletul poetic, vine cu mai multe răspunsuri decât întrebări, lumea înconjurătoare îşi găseşte refugiu, fără a se mai risipi, în chiar poetul ce şi-a deschis porţile pribegiei ca destin. Cuvintele încep să lege nu numai frânturile de lume surprinse de poet în declinul lor, dar şi ecourile acestora înăuntrului care trebuie să liniştească volburile. El, poetul, se va „întenebra” de toate trecerile prin haos, îşi va asuma întâmplările timpului risipite nepăsării, pregătind, „rugul de-ndurare” pentru cea de-a treia Carte, „Cântece de taină”, găselnita pentru depăşirea tenebrelor pare-se a fi dragostea, marea taină tăcută a suferinţei, „imposibila taină”, cum îi spune autorul, în sensul nemărginirii. Poetul va încerca o eliberare din propria veghe, alegându-şi o pereche imaginară cu care va împărţi durata iubirii. Ne dă uneori impresia unui „alter ego”, care îi răscumpără durerea fără prejudecăţi narcisiste, precum în poezia „Clipă furată”:</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Parcurgi un anotimp fără durată</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Purtând în trup amare frumuseţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi-n ochi cu înserări şi dimineţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Te scurgi dinspre oricând spre niciodată,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
De sub deochi de oarbă prevestire</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Vom zăbovi prin zodii de-mprumut</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Miraţi că niciodată n-am ştiut</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
De ce iubirea s-a numit iubire”.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi pentru că orice existenţă este ciclică, Cartea a patra, „Elegii şoptite”, vine să închidă, cu o diagonală metafizică, spaţiul creat de poet ca posibil refugiu, demonstrând că omul, invariabil, revine la stările de nelinişte, chiar declin, nu ca regăsire, ci ca o permanentă căutare.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Alunec pe-o iluzie abruptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
M-absoarbe o chemare fără glas</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Sunt clipa ce din veşnicii se-nfruptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Eu - Prometeul răstignit pe-un ceas,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Cum m-aş tămădui prin mine încă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Să-mi distilez tot sângele amar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
În vene-mi urlă patima adâncă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Nemarginire - singurul hotar”</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Spune poetul în poezia „Singurul hotar”, tot el declarând, suficient de grav cât să fie crezut, că „ne naştem singuri”. Aş adăuga eu că acest destin se duce până la capăt, trăind şi murind la fel de singuri. Ca şi cele patru părţi-cărţi ale volumului „Chemarea nedesluşitului” pe care Valentin Irimia le aduce la mal într-o deplină simbioză a chemării abisului, mai degrabă decât a nedesluşitului. Pe o insulă numai a lui, unde se poate exila, de fiecare dată, pentru întâlnirile de taină, cu Poezia.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both;">
Ioan Vintilă Fintiş</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
LUPTA CU UMBRA (1)</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu alergi către un punct luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
către o pasăre care dispare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se nasc seminţele rodind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi cresc tulpini din ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum din cuvinte înţelesuri noi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
locuiesc într-un concert </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori într-o simfonie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul devine absent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca şi cum în ape </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
triunghiuri bermude</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ar fecunda o lacrimă divină </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau nori de negru liliac </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
treziţi din somn adânc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu eşti doar un zbor </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
copacii dansează pe cer </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
păsări de ceaţă orbitoare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pentru îngerii de la marginea câmpului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
acolo unde vaste pustietăţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dau culoare în somn asfinţitului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi faci semn cu o îmbrăţişare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum într-o jertfă la templu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe trepte de fum sângele </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
crin în grădini de cărbune</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu smulge pumnalul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rotit mecanic în rana luminii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trasă pe roată </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de judecătorii marilor texte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mijeşte cenuşiu dimineaţa</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rostogolesc zaruri pe ea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
burează departe-n grădini </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
parcă ar fi un început de noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la vămi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
soldaţii răsucesc mecanisme bizare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ea nu se mai vede </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
plânge cu opium pe eşafod </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe coame de dealuri pândind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
corul bătrânilor surpat în altare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEMUL DE ROUĂ</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inexistenţa </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cerc luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înlăuntrul căruia </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
concepi tăcerea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sanctuar de cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
devine trupul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între dealuri şi văi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lenevind</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când pielea amurgului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înfloreşte peste</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
hieroglifele oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în purpura nopţii pluteşti</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe masă gramofonul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sticla de vin legănându-se</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
este decembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în părul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
balet de fluturi se croşetează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
din lumina plăpândă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a felinarului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span> IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îţi sărut lacrima de opium</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
coapsa de cânepă neagră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ne contopim </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până la dispariţie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trage cearşaful nevinovat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cortină gri deasupra oraşului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între cer şi pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bulevarde pustii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
umbrele stacojii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ale celor morţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi a celor vii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fulgerul despică piramida</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul aurit al faraonului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
se curbează după ecuator</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
biciuieşte tropicele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
polul nord şi polul sud </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cântece stranii curg de acolo</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum sărutul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
frunzei de diamant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
căzută de pe marginea visului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VI</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se deschide o poartă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inima cerului străpunsă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu o săgeată de timp </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ia forma secundei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o amintire </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se pare trupul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
abur divin </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori magie în constelaţii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n loc de trup</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o coasă pe aşternutul inocent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de parcă cineva a cosit </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fânul tinereţii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau poate crinul copilăriei </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VIII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îngerul bate cu aripa un val </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apa s-a cuibărit în vis</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de acolo ţâşnesc formule</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi alchimii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Diana Adriana Matei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Vişinul </h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Întâi, îngropasem un sâmbure</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-o margine </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a mea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apoi, sâmburele a început</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
să crească, să crească</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
oprindu-se lâng-o grămadă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele, am strigat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dar glasul mi-era</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trunchios</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-o ploaie de vişine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se-arcui în jos</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când veşnic vor creşte arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când oamenii ca şi arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
vor creşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dând din frunze ca dintr-o</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
creangă cu cinci degete</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
că nu vei simţi gustul omului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aşa cum simţi gustul vişinei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ce muşti dintr-un om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămâne om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar ce muşti dintr-o vişină</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sâmbure rămâne</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tocmai de aceea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc dintr-o piatră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scuip pietre</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc din noroi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tot noroi scuip</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar când muşc şi din nuiele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
le scuip pe rând urlând din piele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
numai eu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fără de mine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
privindu-mă din orişicine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
muscându-mă şi scuipându-mă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămân un cer crăpat în stele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi noroi, şi pietre, şi nuiele!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
începuse să strige</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi glasu-i deveni</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trupesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n ochi lacrimi căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
încă-i se arcuiesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Despărţindu-ne</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Aud cum creşte-un fir de păr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de cum se colorează-un măr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi picuri de ferestre-n ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
strivind sub scoarţele căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lumina ochilor, gutui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Te duci cum n-ai să vii curând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu mine-n gând şi în cuvânt,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mă-ntorc cum nu ai fost nicicând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mai viu ca-n mine, pe pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi-atunci mă lepăd de auz</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum răsăritul de apus</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n picurii ferestrei ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
văz-duhul crăpând în amiezi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bolta luceferilor verzi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Iubire</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Port în junghiuri</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
toate literele trupului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
al căror glas îmi fredonează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sângele din care-o să-ţi cânt</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până-ţi va trece ca apa,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
prin vene, rămânând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both;">
Ioan Vintilă Fintiş</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
LUPTA CU UMBRA (1)</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu alergi către un punct luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
către o pasăre care dispare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se nasc seminţele rodind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi cresc tulpini din ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum din cuvinte înţelesuri noi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
locuiesc într-un concert </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori într-o simfonie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul devine absent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca şi cum în ape </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
triunghiuri bermude</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ar fecunda o lacrimă divină </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau nori de negru liliac </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
treziţi din somn adânc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu eşti doar un zbor </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
copacii dansează pe cer </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
păsări de ceaţă orbitoare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pentru îngerii de la marginea câmpului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
acolo unde vaste pustietăţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dau culoare în somn asfinţitului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi faci semn cu o îmbrăţişare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum într-o jertfă la templu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe trepte de fum sângele </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
crin în grădini de cărbune</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu smulge pumnalul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rotit mecanic în rana luminii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trasă pe roată </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de judecătorii marilor texte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mijeşte cenuşiu dimineaţa</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rostogolesc zaruri pe ea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
burează departe-n grădini </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
parcă ar fi un început de noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la vămi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
soldaţii răsucesc mecanisme bizare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ea nu se mai vede </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
plânge cu opium pe eşafod </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe coame de dealuri pândind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
corul bătrânilor surpat în altare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEMUL DE ROUĂ</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inexistenţa </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cerc luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înlăuntrul căruia </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
concepi tăcerea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sanctuar de cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
devine trupul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între dealuri şi văi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lenevind</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când pielea amurgului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înfloreşte peste</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
hieroglifele oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în purpura nopţii pluteşti</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe masă gramofonul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sticla de vin legănându-se</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
este decembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în părul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
balet de fluturi se croşetează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
din lumina plăpândă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a felinarului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span> IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îţi sărut lacrima de opium</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
coapsa de cânepă neagră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ne contopim </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până la dispariţie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trage cearşaful nevinovat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cortină gri deasupra oraşului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între cer şi pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bulevarde pustii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
umbrele stacojii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ale celor morţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi a celor vii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fulgerul despică piramida</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul aurit al faraonului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
se curbează după ecuator</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
biciuieşte tropicele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
polul nord şi polul sud </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cântece stranii curg de acolo</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum sărutul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
frunzei de diamant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
căzută de pe marginea visului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VI</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se deschide o poartă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inima cerului străpunsă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu o săgeată de timp </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ia forma secundei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o amintire </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se pare trupul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
abur divin </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori magie în constelaţii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n loc de trup</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o coasă pe aşternutul inocent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de parcă cineva a cosit </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fânul tinereţii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau poate crinul copilăriei </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VIII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îngerul bate cu aripa un val </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apa s-a cuibărit în vis</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de acolo ţâşnesc formule</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi alchimii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Diana Adriana Matei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Vişinul </h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Întâi, îngropasem un sâmbure</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-o margine </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a mea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apoi, sâmburele a început</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
să crească, să crească</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
oprindu-se lâng-o grămadă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele, am strigat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dar glasul mi-era</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trunchios</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-o ploaie de vişine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se-arcui în jos</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când veşnic vor creşte arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când oamenii ca şi arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
vor creşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dând din frunze ca dintr-o</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
creangă cu cinci degete</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
că nu vei simţi gustul omului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aşa cum simţi gustul vişinei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ce muşti dintr-un om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămâne om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar ce muşti dintr-o vişină</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sâmbure rămâne</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tocmai de aceea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc dintr-o piatră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scuip pietre</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc din noroi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tot noroi scuip</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar când muşc şi din nuiele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
le scuip pe rând urlând din piele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
numai eu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fără de mine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
privindu-mă din orişicine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
muscându-mă şi scuipându-mă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămân un cer crăpat în stele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi noroi, şi pietre, şi nuiele!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
începuse să strige</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi glasu-i deveni</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trupesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n ochi lacrimi căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
încă-i se arcuiesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Despărţindu-ne</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Aud cum creşte-un fir de păr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de cum se colorează-un măr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi picuri de ferestre-n ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
strivind sub scoarţele căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lumina ochilor, gutui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Te duci cum n-ai să vii curând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu mine-n gând şi în cuvânt,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mă-ntorc cum nu ai fost nicicând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mai viu ca-n mine, pe pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi-atunci mă lepăd de auz</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum răsăritul de apus</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n picurii ferestrei ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
văz-duhul crăpând în amiezi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bolta luceferilor verzi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Iubire</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Port în junghiuri</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
toate literele trupului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
al căror glas îmi fredonează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sângele din care-o să-ţi cânt</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până-ţi va trece ca apa,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
prin vene, rămânând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both;">
Liviu Vişan</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
BALADA BĂTRÂNULUI PĂSTOR</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
(când aedul are iadă)</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
M-am îndrăgostit de iada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
blândă-a unui ţap de bere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca Pericle de Hellada,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca poeţii de himere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Prin păduri de conifere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iada mea poartă cercei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nu din vreo ureche-a Herei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ci din ciucuri de hamei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Astfel am descins din zei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi m-am încurcat cu iada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cea spumoasă de hamei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care zestre-mi dă cu lada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Mă simt chiar vânat de prada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care-mi toarnă-n gât polenul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
jur că-i apocrif poemul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEMUL LUI TICĂ ARDELEANU</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
(recitat de el dar scris de altul)</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Într-o toamnă foarte veche</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu ploi bete în fereastră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
deşi sunt fără pereche </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dau năvală la nevastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Las în urmă cu durere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
poate ziua cea mai fastă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
băutorii mei de bere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
n-au nici bani n-au nici nevastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Într-o toamnă ca aceasta</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care ne îmbătrâneşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
doar nevasta, doar nevasta</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nici nu moare dar trăieşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Parc-o văd cum iese-n poartă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
însoţită de un câine,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
draga mea, te rog, mă iartă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
n-am venit, te pup, pe mâine!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
MISTERUL</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Un pictor neştiut dar încă tânăr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
avea o pânză sul pe al său umăr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
precum cămila-n drumul spre Sumer</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
purta în ochi un petic vag de cer</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
În urma lui ecoul unui cântec</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ducea culori de curcubeu în pântec</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi o poveste tristă despre mila</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de-a răsplăti în plin deşert cămila</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Când scoase sulul, ca pe-o veche hartă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
desfăşurându-l peste marea moartă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
văzu şi oaza dar văzu şi cerul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi se-apucă de zugrăvit misterul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
BALADA LUI GÉRARD DE NERVAL</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Pe strada Vechiul felinar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
s-au fost oprit Gérard Nerval</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi atârna de un grilaj</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-un uşor şi trist tangaj</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Avea un sfanţ în buzunar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-un gând să fugă spre Fanar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe când cu deşte degerate</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-a scris biletul: Curaj frate!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
L-au fost zărit un caraliu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când încă mai părea că-i viu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
deşi săltase în etern</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe uliţa Vieille Lanterne</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Doar laţul atârnat de gard</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de care spânzura Gérard</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
părea fereastra unui nou</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fantastic luminat hublou</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
prin care se uita-n Levant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fantoma unui prinţ şarmant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aşa cum mirele se-ncruntă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când este gata pentru nuntă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEM DESPRE VIAŢA PICTORULUI IVAN TURBINCĂ IVANOV</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Viaţa e atât de amplă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
par’examplă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
viaţa noastră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nici anostă şi nici vastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Prinsă-n pânzele de in</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
viaţa este un suspin</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi bogată şi datoare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tuburilor de culoare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Au pictat pereţii casei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
din podea până la grinzi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
El Zorabul vieţii mele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fără moarte. Poţi să-l vinzi?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Abia ţin căpăstrul care</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
gâtul calului mi-l cere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în galopul lui spre stele.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Care-i preţul artei mele?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ISTORIOARĂ DE REZBEL</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Printre cărţi şi artefacte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-o şambră de bordel</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sta o pasăre de noapte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe un stârv de colonel</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
După multe gloanţe trase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
oarbe sau de cauciuc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în ciorapii de mătase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ardeau găuri de trabuc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Ea-l privea cu faţa suptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi ţinându-se de şale</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
-n zona câmpului de luptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
patronat de tuburi goale</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Se-auzea prin cercevele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
un colind cântat de Hruşcă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pluşul de pe canapele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mirosea a praf de puşcă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
TREN DE NOAPTE</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Călătoream cu-n tren de noapte iarna,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de mine se-ncălzea o navetistă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu-o mână-mi descheia încet vestonul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la nasturii cu stemă comunistă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Eram blocaţi de oameni şi bagaje,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
spre locul de la geam înghesuiţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-un compartiment de clasa-doua</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ticsit de babe şi de iezuiţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Fata şi-a tras pe faţă, insolentă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fularul meu de izmă şi tutun</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu o mişcare atâta de firească</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la care n-am putut să mă opun</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Mă întorceam ca dintr-o dezertare,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fusesem după un cazan de ţuică,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nu mă gândeam să legăn pe picioare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aroma unui trup de nevăstuică</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi în balansul trenului de noapte,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la un macaz i-am lunecat sub crupă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
că n-am să uit nicicând călătoria</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe când eram locotenent la trupă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both;">
Ioan Vintilă Fintiş</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
LUPTA CU UMBRA (1)</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu alergi către un punct luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
către o pasăre care dispare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se nasc seminţele rodind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi cresc tulpini din ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum din cuvinte înţelesuri noi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
locuiesc într-un concert </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori într-o simfonie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul devine absent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca şi cum în ape </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
triunghiuri bermude</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ar fecunda o lacrimă divină </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau nori de negru liliac </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
treziţi din somn adânc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu eşti doar un zbor </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
copacii dansează pe cer </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
păsări de ceaţă orbitoare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pentru îngerii de la marginea câmpului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
acolo unde vaste pustietăţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dau culoare în somn asfinţitului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi faci semn cu o îmbrăţişare </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum într-o jertfă la templu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe trepte de fum sângele </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
crin în grădini de cărbune</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tu smulge pumnalul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rotit mecanic în rana luminii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trasă pe roată </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de judecătorii marilor texte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mijeşte cenuşiu dimineaţa</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rostogolesc zaruri pe ea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
burează departe-n grădini </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
parcă ar fi un început de noiembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la vămi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
soldaţii răsucesc mecanisme bizare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ea nu se mai vede </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
plânge cu opium pe eşafod </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe coame de dealuri pândind </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
corul bătrânilor surpat în altare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEMUL DE ROUĂ</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>I </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inexistenţa </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cerc luminos </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înlăuntrul căruia </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
concepi tăcerea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>II</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sanctuar de cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
devine trupul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între dealuri şi văi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lenevind</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când pielea amurgului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
înfloreşte peste</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
hieroglifele oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>III</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în purpura nopţii pluteşti</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe masă gramofonul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sticla de vin legănându-se</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
este decembrie</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în părul tău </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
balet de fluturi se croşetează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
din lumina plăpândă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a felinarului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span> IV</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îţi sărut lacrima de opium</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
coapsa de cânepă neagră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ne contopim </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până la dispariţie </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trage cearşaful nevinovat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cortină gri deasupra oraşului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
între cer şi pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bulevarde pustii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
umbrele stacojii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ale celor morţi </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi a celor vii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>V</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fulgerul despică piramida</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
trupul aurit al faraonului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
se curbează după ecuator</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
biciuieşte tropicele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
polul nord şi polul sud </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cântece stranii curg de acolo</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum sărutul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
frunzei de diamant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
căzută de pe marginea visului </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VI</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
atunci se deschide o poartă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
inima cerului străpunsă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu o săgeată de timp </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ia forma secundei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o amintire </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se pare trupul </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
abur divin </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ori magie în constelaţii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n loc de trup</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
o coasă pe aşternutul inocent</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de parcă cineva a cosit </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fânul tinereţii </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sau poate crinul copilăriei </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>VIII</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îngerul bate cu aripa un val </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apa s-a cuibărit în vis</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de acolo ţâşnesc formule</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi alchimii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Diana Adriana Matei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Vişinul </h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Întâi, îngropasem un sâmbure</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-o margine </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
a mea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
apoi, sâmburele a început</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
să crească, să crească</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
oprindu-se lâng-o grămadă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de oase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele, am strigat</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dar glasul mi-era</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trunchios</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropaţi-le şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-o ploaie de vişine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mi se-arcui în jos</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când veşnic vor creşte arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
îmi spunea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când oamenii ca şi arborii</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
vor creşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dând din frunze ca dintr-o</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
creangă cu cinci degete</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
că nu vei simţi gustul omului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aşa cum simţi gustul vişinei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ce muşti dintr-un om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămâne om</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar ce muşti dintr-o vişină</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sâmbure rămâne</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tocmai de aceea</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc dintr-o piatră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scuip pietre</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când muşc din noroi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tot noroi scuip</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iar când muşc şi din nuiele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
le scuip pe rând urlând din piele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
numai eu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fără de mine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
privindu-mă din orişicine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
muscându-mă şi scuipându-mă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
rămân un cer crăpat în stele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi noroi, şi pietre, şi nuiele!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
începuse să strige</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi glasu-i deveni</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mult prea trupesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îngropară-le-om şi pe ele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n ochi lacrimi căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
încă-i se arcuiesc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Despărţindu-ne</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Aud cum creşte-un fir de păr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de cum se colorează-un măr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi picuri de ferestre-n ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
strivind sub scoarţele căprui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
lumina ochilor, gutui</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Te duci cum n-ai să vii curând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu mine-n gând şi în cuvânt,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mă-ntorc cum nu ai fost nicicând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mai viu ca-n mine, pe pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi-atunci mă lepăd de auz</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cum răsăritul de apus</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-n picurii ferestrei ploi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
scurgându-se din doi în doi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
văz-duhul crăpând în amiezi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
bolta luceferilor verzi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
Iubire</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Port în junghiuri</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
toate literele trupului</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
al căror glas îmi fredonează</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sângele din care-o să-ţi cânt</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
până-ţi va trece ca apa,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
prin vene, rămânând</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cuvinte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="clear: both;">
Liviu Vişan</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
BALADA BĂTRÂNULUI PĂSTOR</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
(când aedul are iadă)</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
M-am îndrăgostit de iada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
blândă-a unui ţap de bere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca Pericle de Hellada,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ca poeţii de himere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Prin păduri de conifere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
iada mea poartă cercei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nu din vreo ureche-a Herei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ci din ciucuri de hamei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Astfel am descins din zei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi m-am încurcat cu iada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cea spumoasă de hamei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care zestre-mi dă cu lada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Mă simt chiar vânat de prada</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care-mi toarnă-n gât polenul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
jur că-i apocrif poemul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEMUL LUI TICĂ ARDELEANU</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
(recitat de el dar scris de altul)</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Într-o toamnă foarte veche</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu ploi bete în fereastră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
deşi sunt fără pereche </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
dau năvală la nevastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Las în urmă cu durere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
poate ziua cea mai fastă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
băutorii mei de bere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
n-au nici bani n-au nici nevastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Într-o toamnă ca aceasta</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
care ne îmbătrâneşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
doar nevasta, doar nevasta</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nici nu moare dar trăieşte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Parc-o văd cum iese-n poartă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
însoţită de un câine,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
draga mea, te rog, mă iartă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
n-am venit, te pup, pe mâine!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
MISTERUL</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Un pictor neştiut dar încă tânăr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
avea o pânză sul pe al său umăr</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
precum cămila-n drumul spre Sumer</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
purta în ochi un petic vag de cer</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
În urma lui ecoul unui cântec</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ducea culori de curcubeu în pântec</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi o poveste tristă despre mila</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de-a răsplăti în plin deşert cămila</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Când scoase sulul, ca pe-o veche hartă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
desfăşurându-l peste marea moartă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
văzu şi oaza dar văzu şi cerul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi se-apucă de zugrăvit misterul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
BALADA LUI GÉRARD DE NERVAL</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Pe strada Vechiul felinar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
s-au fost oprit Gérard Nerval</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi atârna de un grilaj</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-un uşor şi trist tangaj</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Avea un sfanţ în buzunar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-un gând să fugă spre Fanar</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe când cu deşte degerate</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi-a scris biletul: Curaj frate!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
L-au fost zărit un caraliu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când încă mai părea că-i viu</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
deşi săltase în etern</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe uliţa Vieille Lanterne</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Doar laţul atârnat de gard</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de care spânzura Gérard</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
părea fereastra unui nou</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fantastic luminat hublou</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
prin care se uita-n Levant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fantoma unui prinţ şarmant</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aşa cum mirele se-ncruntă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
când este gata pentru nuntă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
POEM DESPRE VIAŢA PICTORULUI IVAN TURBINCĂ IVANOV</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Viaţa e atât de amplă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
par’examplă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
viaţa noastră</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nici anostă şi nici vastă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Prinsă-n pânzele de in</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
viaţa este un suspin</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi bogată şi datoare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
tuburilor de culoare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Au pictat pereţii casei</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
din podea până la grinzi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
El Zorabul vieţii mele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fără moarte. Poţi să-l vinzi?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Abia ţin căpăstrul care</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
gâtul calului mi-l cere</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în galopul lui spre stele.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Care-i preţul artei mele?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
ISTORIOARĂ DE REZBEL</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Printre cărţi şi artefacte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-o şambră de bordel</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
sta o pasăre de noapte</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe un stârv de colonel</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
După multe gloanţe trase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
oarbe sau de cauciuc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
în ciorapii de mătase</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ardeau găuri de trabuc</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Ea-l privea cu faţa suptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
şi ţinându-se de şale</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
-n zona câmpului de luptă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
patronat de tuburi goale</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Se-auzea prin cercevele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
un colind cântat de Hruşcă,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pluşul de pe canapele</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
mirosea a praf de puşcă </div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both;">
TREN DE NOAPTE</h3>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Călătoream cu-n tren de noapte iarna,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
de mine se-ncălzea o navetistă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu-o mână-mi descheia încet vestonul</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la nasturii cu stemă comunistă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Eram blocaţi de oameni şi bagaje,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
spre locul de la geam înghesuiţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
într-un compartiment de clasa-doua</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
ticsit de babe şi de iezuiţi</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Fata şi-a tras pe faţă, insolentă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fularul meu de izmă şi tutun</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
cu o mişcare atâta de firească</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la care n-am putut să mă opun</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Mă întorceam ca dintr-o dezertare,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
fusesem după un cazan de ţuică,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
nu mă gândeam să legăn pe picioare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
aroma unui trup de nevăstuică</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi în balansul trenului de noapte,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
la un macaz i-am lunecat sub crupă</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
că n-am să uit nicicând călătoria</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
pe când eram locotenent la trupă</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a><br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Pictura, o altă muzică</h2>
<h3 style="text-align: right;">
Codruţ Radi</h3>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="clear: both;">
De când îl ştiu, să tot fie vreo patruzeci de ani, Florian Bârsan trece discret prin viaţă, cu </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-N9RK7sQ6Cbw/Vnlr-hW1tbI/AAAAAAAABDQ/IhaYLWleGIk/s1600/bars1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="159" src="http://2.bp.blogspot.com/-N9RK7sQ6Cbw/Vnlr-hW1tbI/AAAAAAAABDQ/IhaYLWleGIk/s200/bars1.jpg" width="200" /></a></div>
toată încărcătura lui artistică. Ca atâţia artişti, pentru care începutul este hotărât de alţii, este absolvent al unei facultăţi tehnice, promoţia 1980, cu o amprentă decisivă în organizarea ulterioară a drumului său printre arte. În 1982, a absolvit cursurile Scolii Populare de Artă - secţia de chitară clasică, o pasiune din care va face, pentru totdeauna şi cu generozitate, un act de educaţie muzicală, dăscălind o sumedenie de copii dornici de iniţiere şi desăvârşire pe acest tărâm. Adevărata împlinire artistică o va cunoaşte, însă, în lumea picturii, autodidact în mare<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-MGKyBVmTplU/VnlsSlFEXwI/AAAAAAAABDY/xjp02JQ9VrU/s1600/bars3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="143" src="http://3.bp.blogspot.com/-MGKyBVmTplU/VnlsSlFEXwI/AAAAAAAABDY/xjp02JQ9VrU/s200/bars3.jpg" width="200" /></a></div>
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-y3Pl3x1f6ro/Vnlsdol9YhI/AAAAAAAABDc/BMqO3axXTQk/s1600/bars5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-y3Pl3x1f6ro/Vnlsdol9YhI/AAAAAAAABDc/BMqO3axXTQk/s200/bars5.jpg" width="165" /></a>măsură, dar şi sub îndrumarea pictoriţei Doina Duţă, ori în cadrul Cenaclului de artişti neprofesionişti „Arcade” din Ploieşti. Prima expoziţie personală vine, astfel, firesc, găzduită de Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina, în 1994, urmată de alte câteva, inclusiv două în Franţa (în 2003 şi 2006). Cea mai recentă, din februarie 2015, de la Centrul Cultural „Carmen Sylva” Sinaia, pune în evidenţă maturizarea artistului Florian Bârsan, drumul propriu pe care păşeşte acum. În condiţiile actuale, când arta nu se mai supune unor curente stilistice evidente, artistul,<br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-noXqOH---94/VnlslmcY0iI/AAAAAAAABDk/TX6o1O9wfLE/s1600/bars8.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="157" src="http://3.bp.blogspot.com/-noXqOH---94/VnlslmcY0iI/AAAAAAAABDk/TX6o1O9wfLE/s200/bars8.jpg" width="200" /></a>eliberat de canoanele concepţiei, îşi alege teme diverse, cele mai multe din imediata vecinătate. Într-o abordare realistă a creaţiei, pritocind înlăuntrul ei înţelesul acesteia, o convieţuire acceptată ca fiind normalul existenţial al vremurilor noastre. Şi pentru că pictura este, pentru el, o altă muzică, ecoul culorilor se regăseşte în sufletul condamnat artistic. Plin de lumina ce s-a recuperat văzduhului solitar, venind din ancestral, prin oglinzi mişcătoare precum pânzele însufleţite de autor. Peisajele lui Florian, temă dragă lui, te duc cu gândul la pictorul rus Levitan, dar şi la Ion Andreescu, lucrări precum „Fagul răzleţ” şi „Stejar bătrân pe Valea Moraviei” au conotaţii filosofice, meditative, accentuate de prim-planul solitudinii în raport cu natura. Altele, la limita realismului, cu vagi infuzii de impresionism, cum ar fi „Peisaj din Secăria”, „Căruţă cu fân”, o revelaţie a ochiului, amintesc poate de Nicolae Grigorescu, pe asemenea meleaguri. Artizan al <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-WWX94j06k2o/VnlssaigKMI/AAAAAAAABDw/4rsJUxHzUwo/s1600/bars14.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-WWX94j06k2o/VnlssaigKMI/AAAAAAAABDw/4rsJUxHzUwo/s200/bars14.jpg" width="143" /></a></div>
detaliilor, în tot ce creează, excelează în portrete de o expresivitate remarcabilă, fiecare trăgând, parcă, după ele, o întreagă poveste, invariabil tristă. Este cazul lucrărilor „Mutul de pe Voila”, „Pescarul”, „Turcul” şi, mai ales „Bătrân de pe Valea Timocului”, poate una dintre cele mai reuşite simbioze de sentiment şi culoare. „Pictor al stărilor emoţionale”, parafrazându-l aici pe Baudelaire care, într-o definire a impresionismului peisagistic, foloseşte expresia „pictori ai stărilor atmosferice”, Florian Bârsan re-creează personajele sale cu o aură specifică, îndurerată şi dureroasă, în acelaşi timp. El însufleţeşte până şi naturile statice, asimilate deopotrivă ciclurilor universale ale lumii, vedem la el „gogoşari rostogolindu-se”, o <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-6DjNUQo9TF0/Vnltevdxp8I/AAAAAAAABD0/SQqxFRpq7xY/s1600/bars13.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-6DjNUQo9TF0/Vnltevdxp8I/AAAAAAAABD0/SQqxFRpq7xY/s200/bars13.jpg" width="148" /></a></div>
„vioară cântând” singură, „nişte cărţi” în care putem citi orice. Este, poate, după cum intitulează însuşi autorul una dintre lucrări, „tăcerea vorbind”. Ca şi Goya, din câteva tonuri face să ţâşnească imaginea artistică, suprimând uneori trecerea la vecinătăţile auxiliare prin distincţii selective într-un comun primitiv. Este cazul, mai ales, a peisajelor lui în care culorile curg spre o deschidere neaşteptată, a mişcării în spaţii sparte. O altă constantă, obsesivă aproape, a tematicii artistului Florian Bârsan, este cea a florilor, comparabil cumva cu Ştefan Luchian, într-o paletă de culori mai restrânsă, adesea trei sau patru culori complementare, ce au înghiţit, parcă, toată lumina. Cârciumărese, lalele, trandafiri, mai ales, viorele (într-o <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-AOhB1PWvTGU/VnltlyAOikI/AAAAAAAABD8/HyvIsH8LqE0/s1600/bars11.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-AOhB1PWvTGU/VnltlyAOikI/AAAAAAAABD8/HyvIsH8LqE0/s200/bars11.jpg" width="153" /></a></div>
superbă acuarelă de „natură statică”), bujori, maci, cicoare, colţunaşi, chiar şi flori japoneze, transpuse în cele mai diverse tehnici, de la acuarelă, tempera, pastel, la ulei, acryl ori mixte. Toate descoperind sufletul plin de sensibilitate al artistului, aplecarea lui spre frumosul eternizat pe crâmpeie de efemer pământesc. Dintre lucrările care m-au impresionat cel mai direct şi ireversibil, aş aminti „Colţul de atelier”, cu revelaţia începutului artei moderne prin pictorul francez Delacroix, un „Nud pur”, rupt parcă din Michelangelo şi depus, ca ofrandă, pe un pat la fel imaculat, „Turnul Domniţei, Micul Trianon, Floreşti”, o acuarelă stil Petraşcu, de un realism trist, poate nu fatal, al închipuirii ruinelor, „Odaie din <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Wx8ibZ1-oeo/VnlttUggd_I/AAAAAAAABEE/CU4OuPdQVOA/s1600/bars7.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="176" src="http://1.bp.blogspot.com/-Wx8ibZ1-oeo/VnlttUggd_I/AAAAAAAABEE/CU4OuPdQVOA/s200/bars7.jpg" width="200" /></a></div>
Secăria”, pastel impresionant creat din suprapuneri de culori şi linii într-o tendinţă de verticalizare simbolistică. Nu întâmplător, am lăsat la urmă această lucrare, pentru a sublinia, încă o dată, faptul că Florian Bârsan şi-a marcat trecerea ori şederea, pe oriunde, cu o viziune personală a locurilor, oamenilor şi amănuntelor care l-au sensibilizat. Cele mai multe, evident, din zona Comarnicului, căruia i-a rămas un fidel scormonitor de talente artistice şi de imagini vrednice de a fi puse pe pânză. Adăugând la acest portret faptul că, de-a lungul timpului, artistul plastic Florian Bărsan a realizat sculpturi în lemn, remarcabile fiind mai multe icoane, lucrări în marmură (embleme, efigii monumentale, etc.), consider că am surprins, cât am putut de bine, din condiţia mea de admirator şi prieten, prezenţa printre noi, a unui adevărat artist.</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
Alice Sturiale</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Acum este seară</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă mă gândesc la clipa</div>
<div>
de azi-dimineaţă</div>
<div>
când cerul era senin, </div>
<div>
iar eu m-am sculat </div>
<div>
din pat</div>
<div>
îmi dau seama</div>
<div>
că a trecut</div>
<div>
o infinitate de timp.</div>
<div>
astăzi</div>
<div>
le-am ascultat pe profe,</div>
<div>
am făcut temele,</div>
<div>
am cântat la pian, </div>
<div>
dar acum</div>
<div>
totul s-a terminat,</div>
<div>
ce-a fost a fost, </div>
<div>
acum nu mai am</div>
<div>
nimic de făcut.</div>
<div>
Acum</div>
<div>
pot să mă odihnesc. </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Un alt fel de Crăciun</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Au trecut trei zile</div>
<div>
de când îmi scotocesc prin inima, </div>
<div>
caut...</div>
<div>
îmi caut Crăciunul meu dintotdeauna</div>
<div>
Crăciunul fericit</div>
<div>
şi emoţionant,</div>
<div>
Crăciunul împlinirii, </div>
<div>
Crăciunul </div>
<div>
pe care-l caut şi nu-l găsesc...</div>
<div>
unde l-oi fi pus?</div>
<div>
L-am aruncat într-o pungă</div>
<div>
care, anul ăsta, </div>
<div>
nu se mai deschide</div>
<div>
pentru că n-am nicio foarfecă, </div>
<div>
iar sufletul meu nu-i gata</div>
<div>
şi-mi vine să urlu:</div>
<div>
„Aşteptaţi!</div>
<div>
nu este încă timpul, </div>
<div>
nu sunt gata!</div>
<div>
Mai daţi-mi</div>
<div>
încă puţin timp</div>
<div>
pentru că n-aş vrea</div>
<div>
să văd sărbătoarea </div>
<div>
ce zboară repede </div>
<div>
sub ochii mei.</div>
<div>
Daţi-mi timp,</div>
<div>
ajunge şi-o noapte, </div>
<div>
această noapte. </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Sardinia</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi marea cânta, </div>
<div>
Şi vântul </div>
<div>
Îmi spunea poveşti.</div>
<div>
Nisipul îmi era</div>
<div>
Un cald aşternut.</div>
<div>
Şi atunci ştiam că visez!</div>
<div>
Stelele mă luminau</div>
<div>
Luna mă proteja</div>
<div>
Cerul îmi descătuşa sufletul.</div>
<div>
Şi atunci ştiam că visez, </div>
<div>
Însă când Dumnezeu îmi spuse</div>
<div>
„Eu te-am creat!”</div>
<div>
Marea rămase doar mare</div>
<div>
Şi totul era adevărat</div>
<div>
...Şi-atunci ştiam că trăiesc!</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Handicap</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate că fără patru roţi</div>
<div>
e mai simplu.</div>
<div>
Mai simplu să te distrezi.</div>
<div>
Mai simplu să te mişti.</div>
<div>
E mai simplu.</div>
<div>
E mai simplu şi</div>
<div>
să cucereşti baieţi. </div>
<div>
Dar eu cred</div>
<div>
că cele patru roţi</div>
<div>
ajută să cunoşti</div>
<div>
întreaga viaţă,</div>
<div>
aşa cum e ea,</div>
<div>
şi să ştii s-o înfrunţi</div>
<div>
şi să învingi. </div>
<div>
_________</div>
<h4>
Alice Sturiale è la Anna Frank d’Italia (Gianni Riotta, Corriere della Sera).</h4>
<div>
Alice Sturiale a trăit doar 12 ani. Suferea de o boală congenitală care o împiedica să meargă, însă n-o împiedica să iubească viaţa cu toată forţa şi profunzimea sentimentelor sale. Aflată mereu într-un mediu prietenos, şi-a trăit scurta viaţă cu entuziasm şi spirit de aventură, fără să fugă din calea greutăţilor. </div>
<div>
Astfel se descria în clasa a patra: „Sunt mulţumită cu ceea ce sunt. Mă numesc Alice, ai mei mă strigă «şerpoaica», dar eu nu mă supăr, pentru că sunt mândră de caracterul meu schimbător.”</div>
<div>
„Am multe calităţi, însă recunosc că am şi multe defecte, precum caracterul supărăcios. În schimb, printre calităţi, se regăseşte faptul că sunt extravertită, mă integrez uşor printre prieteni şi mă bucur de compania tuturor… Am o adevărată pasiune pentru sporturi, chiar dacă îmi este imposibil să le practic pe toate, pentru că am probleme motorii din cauza cărora nu pot merge, totuşi schiez şi asta mă face fericită.”</div>
<div>
De-a lungul vieţii sale, Alice nu a cunoscut numai suferinţa, ci chiar a fost fericită, aşa cum arată şi coperta cărţii în care a fost publicat jurnalul său. Acest volum cuprinde poeziile, gândurile şi poveştile ei fie adevărate, fie fantastice. </div>
<div>
Dar cine îşi imaginează că este vorba doar despre amintirea unei copile luate prea devreme din braţele părinţilor ei va rămâne surprins. Încă de la primele cuvinte, îşi va da seama de forţa pe care o au scrierile lui Alice de a tulbura, de a face orice persoană, de orice vârstă, să mediteze asupra sensului vieţii. </div>
<div>
De fapt, sub aparenţa simplităţii acestor scrieri străluceşte profunzimea unui suflet care pare să fi cules sensul vieţii şi să indice drumul trăirii implicate şi al deschiderii faţă de lume. </div>
<div>
„Să luptăm împreună pentru a-i ajuta pe ceilalţi şi pentru a schimba viaţa întregii lumi”, „Aş putea să-l ajut pe aproapele meu să depăşească orice greutate şi să-l învăţ să aibă mereu acea forţă, aşa încât el să se bucure de ea şi să-l înveţe, la rândul său, pe aproapele lui s-o găsească.”, „Dacă iubirea este motorul ce împinge fiinţa umana, înseamnă că oamenii nu au limite nici măcar în ceea ce pare imposibil.” Sunt doar câteva din gândurile lui Alice. </div>
<h3>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-style: italic;"><br /></span></div>
<i><div style="text-align: right;">
<i>Prezentare şi traducere din italiană de Alexandra Irimia</i></div>
</i></h3>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
Fernando Pessoa</h2>
<div style="text-align: center;">
(1888-1935)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-lv1kVjNlxps/Vnlw7Rf1EDI/AAAAAAAABEs/WoN0hpo3Qk4/s1600/fernando-pessoa-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-lv1kVjNlxps/Vnlw7Rf1EDI/AAAAAAAABEs/WoN0hpo3Qk4/s320/fernando-pessoa-3.jpg" width="258" /></a></div>
<h3>
Alberto Caeiro<br />Não basta abrir a janela</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Não basta abrir a janela</div>
<div>
Para ver os campos e o rio.</div>
<div>
Não é bastante não ser cego</div>
<div>
Para ver as árvores e as flores.</div>
<div>
É preciso também não ter filosofia nenhuma.</div>
<div>
Com filosofia não há árvores: há ideias apenas.</div>
<div>
Há só cada um de nós, como uma cave.</div>
<div>
Há só uma janela fechada, e todo o mundo lá fora;</div>
<div>
E um sonho do que se poderia ver se a janela se abrisse,</div>
<div>
Que nunca é o que se vê quando se abre a janela.</div>
<div>
4-1923</div>
<h3>
Alberto Caeiro<br />Nu e destul să deschizi fereastra</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu e destul să deschizi fereastra</div>
<div>
Ca să vezi câmpurile şi râul.</div>
<div>
Nu este destul să nu fii orb</div>
<div>
ca să vezi copacii şi florile.</div>
<div>
De asemenea, trebuie să nu ai nici o filozofie.</div>
<div>
Cu filozofia nu există copaci: nu există decât idei.</div>
<div>
Există doar un fel de peşteră în fiecare din noi.</div>
<div>
Există doar o fereastră închisă şi lumea întreagă de-afară;</div>
<div>
şi un vis despre ceea ce ar putea fi dacă fereastra s-ar deschide,</div>
<div>
ceva ce nu vezi niciodată când se deschide fereastra.</div>
<div>
4-1923</div>
<h3>
Ricardo Reis <br />Segue o teu destino</h3>
<div>
Segue o teu destino, </div>
<div>
Rega as tuas plantas, </div>
<div>
Ama as tuas rosas. </div>
<div>
O resto é a sombra </div>
<div>
De arvores alheias. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
A realidade </div>
<div>
Sempre é mais ou menos </div>
<div>
Do que nos queremos. </div>
<div>
Só nos somos sempre </div>
<div>
Iguais a nos-proprios. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Suave é viver só. </div>
<div>
Grande e nobre é sempre </div>
<div>
Viver simplesmente. </div>
<div>
Deixa a dor nas aras </div>
<div>
Como ex-voto aos deuses. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ve de longe a vida. </div>
<div>
Nunca a interrogues. </div>
<div>
Ela nada pode </div>
<div>
Dizer-te. A resposta </div>
<div>
Está alem dos deuses. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mas serenamente </div>
<div>
Imita o Olimpo </div>
<div>
No teu coração. </div>
<div>
Os deuses são deuses </div>
<div>
Porque não se pensam.</div>
<div>
1-7-1916</div>
<h3>
Ricardo Reis <br />Urmează-ţi destinul</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Urmează-ţi destinul</div>
<div>
Udă-ţi plantele</div>
<div>
Iubeşte-ţi trandafirii</div>
<div>
Restul e umbră</div>
<div>
De arbori străini</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Realitatea</div>
<div>
E mereu mai mult sau mai puţin</div>
<div>
Aşa cum ne dorim.</div>
<div>
Noi înşine suntem mereu</div>
<div>
Egali cu noi înşine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să trăieşti singur e plăcut.</div>
<div>
Mare şi nobil e mereu</div>
<div>
Să trăieşti cât mai simplu</div>
<div>
Durerea las-o pe altare </div>
<div>
Ofrandă zeilor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Uită-te la viaţa leilor.</div>
<div>
Niciodată nu pune întrebări.</div>
<div>
Ea nimic nu-ţi poate </div>
<div>
spune. Răspunsul </div>
<div>
Este dincolo de zei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar în linişte</div>
<div>
Imită Olimpul</div>
<div>
În inima ta.</div>
<div>
Zeii sunt zei</div>
<div>
Pentru că ei nu se gândesc pe ei.</div>
<div>
1-7-1916</div>
<h3>
Álvaro de Campos<br />Ah, um soneto… </h3>
<div>
Meu coração é um almirante louco</div>
<div>
Que abandonou a profissão do mar</div>
<div>
E que a vai relembrando pouco a pouco</div>
<div>
Em casa a passear a passear...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
No movimento (eu mesmo me desloco</div>
<div>
Nesta cadeira, só de o imaginar)</div>
<div>
O mar abandonado fica em foco</div>
<div>
Nos músculos cansados de parar.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Há saudades nas pernas e nos braços.</div>
<div>
há saudades no cérebro por fora.</div>
<div>
Há grandes raivas feitas de cansaços.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mas — esta é boa! — era do coração</div>
<div>
Que eu falava... e onde diabo estou eu agora</div>
<div>
Com almirante em vez de sensação?...</div>
<div>
12-10-1931?</div>
<h3>
Álvaro de Campos<br />Ah, un sonet…</h3>
<div>
E un amiral nebun, inima mea,</div>
<div>
Care a părăsit marinăria</div>
<div>
Şi care încet-încet îşi amintea</div>
<div>
Că-ntoarcerea acasă-i bucuria.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În mersul lui (mă chinui să schimb locul</div>
<div>
Pe un scaun, am vini imaginare)</div>
<div>
Marea abandonată e-n mijlòcul</div>
<div>
Muşchilor osteniţi de nemişcare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt nostalgii în braţe şi în vână.</div>
<div>
Sunt nostalgii în minte căci afară</div>
<div>
Mâniile din istoviri se-adună.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar – e grozav! – chiar inima vorbeşte…</div>
<div>
Eu unde naiba sunt acum, s-apară</div>
<div>
Un amiral care mă-nlocuieşte?</div>
<div>
12-10-1931?</div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere de Florin Dochia</i></h3>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
Charles Bukowski</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-WyxG-KgmKDA/VnlvOqGPx-I/AAAAAAAABEQ/kUe1mKHh1gE/s1600/charles_bukowski_portrait_by_geertvanleeuwen-d5sr9a7.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-WyxG-KgmKDA/VnlvOqGPx-I/AAAAAAAABEQ/kUe1mKHh1gE/s320/charles_bukowski_portrait_by_geertvanleeuwen-d5sr9a7.jpg" width="224" /></a></div>
<h3>
Stil</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Stilul este răspunsul la toate.</div>
<div>
Un mod diferit de a aborda un lucru monoton sau periculos.</div>
<div>
Este preferabil să faci un lucru monoton cu stil decât să faci un lucru periculos fără stil.</div>
<div>
Să faci un lucru periculos cu stil, asta numesc eu artă.</div>
<div>
Lupta cu tauri poate fi o artă.</div>
<div>
Boxul poate fi o artă.</div>
<div>
Iubirea poate fi o artă.</div>
<div>
A deschide o conservă de sardine poate fi o artă.</div>
<div>
Nu mulţi au stil.</div>
<div>
Nu mulţi pot păstra stilul.</div>
<div>
Am văzut câini cu mai mult stil decât bărbaţii.</div>
<div>
Deşi nu mulţi câini au stil.</div>
<div>
Pisicile au din abundenţă.</div>
<div>
Când Hemingway şi-a zburat creierii pe pereţi cu o puşcă, acesta a fost stil.</div>
<div>
Pentru că uneori oamenii îţi dau stil.</div>
<div>
Ioana d’Arc a avut stil.</div>
<div>
Ioan Botezătorul.</div>
<div>
Isus.</div>
<div>
Socrate.</div>
<div>
Cezar.</div>
<div>
Garcia Lorca.</div>
<div>
Am cunoscut bărbaţi cu stil în închisoare.</div>
<div>
Am întâlnit mai mulţi bărbaţi cu stil în puşcărie decât în libertate.</div>
<div>
Stilul este o diferenţă, un mod de a face, un mod de a se face.</div>
<div>
Şase stârci stând liniştiţi într-un bazin cu apă, sau tu, ieşind din baie, fără să mă vezi.</div>
<div>
aşadar, vrei să fii scriitor?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dacă nu izbucneşte din tine</div>
<div>
fără să ţină seama de nimic,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă nu iese nechemată din</div>
<div>
inima, din mintea, din gura ta</div>
<div>
şi din stomacul tău,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă trebuie să stai ore întregi</div>
<div>
holbându-te la ecranul computerului</div>
<div>
sau gheboşat deasupra </div>
<div>
maşinii de scris</div>
<div>
căutându-ţi cuvintele,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă o faci pentru bani</div>
<div>
sau pentru faimă,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă trebuie să stai acolo</div>
<div>
şi să rescrii din nou şi din nou,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă ţi-e greu doar să te gândeşti la asta,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă încerci să scrii ca altcineva,</div>
<div>
uită de asta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dacă trebuie să aştepţi să zbiere</div>
<div>
din interiorul tău,</div>
<div>
atunci aşteaptă liniştit.</div>
<div>
dacă nu răcneşte niciodată din tine,</div>
<div>
fă altceva.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dacă mai întâi trebuie să-i citeşti nevestei</div>
<div>
sau iubitei, sau iubitului</div>
<div>
sau părinţilor, sau altcuiva,</div>
<div>
nu eşti pregătit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
nu fi precum atât de mulţi scriitori,</div>
<div>
nu fi precum atâtea mii de oameni</div>
<div>
care se numesc scriitori,</div>
<div>
nu fi mărginit şi plictisitor,</div>
<div>
nu fi pretenţios şi mistuit de iubirea de sine,</div>
<div>
bibliotecile lumii</div>
<div>
s-au afundat</div>
<div>
în somn</div>
<div>
din cauza celor de acest fel.</div>
<div>
nu te alătura lor.</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
decât dacă iese din </div>
<div>
sufletul tău precum o rachetă,</div>
<div>
dacă existenţa nu te conduce încă</div>
<div>
la nebunie</div>
<div>
sau la suicid, la crimă,</div>
<div>
nu o face.</div>
<div>
dacă soarele din interiorul tău</div>
<div>
nu îţi arde organele,</div>
<div>
nu o face. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
când vine timpul cu adevărat</div>
<div>
şi ai fost ales,</div>
<div>
se va face de la sine</div>
<div>
şi va continua să se facă</div>
<div>
până vei muri sau până va muri în tine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
nu există altă cale</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi nu a fost niciodată.</div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere: Liliana Ene</i></h3>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-KJcJKbEPJUA/Vnlwph6ti_I/AAAAAAAABEc/prohM4L70uA/s1600/baudelaire.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-KJcJKbEPJUA/Vnlwph6ti_I/AAAAAAAABEc/prohM4L70uA/s1600/baudelaire.jpg" /></a></div>
<h2>
Charles Baudelaire</h2>
<h3>
Unei trecătoare</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
În jurul meu urla asurzitoare strada.</div>
<div>
Înaltă, zveltă, oh, durere majestuoasă</div>
<div>
În voal de doliu, văd cum trece fastuoasă</div>
<div>
Femeia legănând dantela şi torsada;</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Agilă, nobilă, picior ca de statuie.</div>
<div>
Eu beam crispat, ca unul extravagant sadea,</div>
<div>
Din ochiul ei, cer palid ce uragan vestea,</div>
<div>
Deliciu ucigaş, plăcere amăruie.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un fulger... apoi noaptea! Frumos chip trecător,</div>
<div>
Ce-aduce cu privirea-i renaşterea-mi deodat’,</div>
<div>
Te-oi revedea vreodată în veacul călător?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În zări îndepărtate! târziu! ori niciodat’!</div>
<div>
Mi-era obscură calea-ţi, tu drumu-mi nu-l aflai,</div>
<div>
Ce mult eu te-am iubit, oh, tu asta chiar ştiai!</div>
<div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere de Florin Dochia</i></h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-xeXv1DfwJP4/Vnlwx0xYPjI/AAAAAAAABEk/dXF3tAL9G0I/s1600/raymond-queneau-801x1024.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-xeXv1DfwJP4/Vnlwx0xYPjI/AAAAAAAABEk/dXF3tAL9G0I/s320/raymond-queneau-801x1024.jpg" width="250" /></a></div>
<h2>
Raymond Queneau</h2>
<h3>
Momentul fatal</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Un poem e un lucru mic</div>
<div>
doar ceva mai mult decât un ciclon în Antile</div>
<div>
decât un taifun în marea Chinei</div>
<div>
un cutremur la Formosa</div>
<div>
o inundaţie de Yang Tse Kiang</div>
<div>
se îneacă o sută de mii de chinezi</div>
<div>
dintr-o singură lovitură</div>
<div>
Trosc</div>
<div>
ăsta chiar nu e subiect de poem</div>
<div>
Un lucru mic</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ne-am distrat ca lumea în sătucul nostru</div>
<div>
vom construi o şcoală nouă</div>
<div>
vom alege un nou primar şi schimba zilele de târg</div>
<div>
a fost în centrul lumii se află acum</div>
<div>
lângă fluviul ocean care devorează orizontul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un poem e un lucru mic.</div>
<div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere de Florin Dochia</i></h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
Adonis: poetul subversiunii</h2>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-GL_e_9Q54CQ/VnlxXONwVDI/AAAAAAAABE0/DL0LLddU2DI/s1600/adonis.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="125" src="http://4.bp.blogspot.com/-GL_e_9Q54CQ/VnlxXONwVDI/AAAAAAAABE0/DL0LLddU2DI/s200/adonis.jpg" width="200" /></a></div>
<div>
Adonis, după celebrul său pseudonim, sau Ali Ahmed Saïd Esber, după adevăratul său nume, este un poet siro-libanez, incontestabil unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, de mai multe ori candidat la premiul Nobel pentru literatură, e cunoscut pentru subversiunea, modernitatea, forţa poeziei sale şi scriiturii sale. Cunoscut pentru poziţiile sale hotărât laice, antireligioase, el nu a încetat să pună în cauză „crima de arieraţie [înapoiere]”, cum o numeşte, în care se bălăceşte „lumea arabo-musulmană”. În eseul său despre cultura arabă publicat în 1993, Rugăciunea şi Sabia, repune în cauză fundamentele mitico-istorice care guvernează cultura arabă. Repune în cauză religiozitatea arhaică ce-a cuprins expresia literară, mai cu seamă în opoziţie faţă de calificarea drept „poezie a ignoranţei” (Al Chî’r Al Jahili) a poeziei ante-islamice. Atunci când s-a dus la Alger, chemat de Amin Zaoui, pe atunci director al Bibliotecii naţionale El Hamma, ca să susţină o conferinţă, un cutremur de magnitudine opt pe scara Richter a prostiei a zguduit supantele statului algerian. Renegat de unii, criticat de alţii, huiduit, numit în toate felurile, directorul bibliotecii a fost demis din funcţiile sale de Bouteflika; un cronicar scria: „ţara care nu suportă un poet douăzeci şi patru de ore!”… Pentru că poetul a spus că, atâta vreme cât arabii se agaţă într-atâta de religie, nu se va întâmpla nimic bun şi că dacă s-ar da la o parte toate realizările occidentale din spaţiile publice, nu ar mai rămâne decât moschei… </div>
<div>
[<a href="http://kabyleuniversel.com/">Kabyleuniversel.com</a> - Berbèrité, Universalité. Pour le propre de chacun et le commun de tous]</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Index al lucrărilor vântului </h3>
<div>
(aforisme)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-am scris identitatea</div>
<div>
În faţa vântului</div>
<div>
Şi am uitat să-mi scriu numele.</div>
<div>
*</div>
<div>
Timpul nu se opreşte asupra scrisului</div>
<div>
Dar face semn cu degetele apei.</div>
<div>
*</div>
<div>
Arborii din satul meu sunt poeţi</div>
<div>
Ei îşi înmoaie piciorul</div>
<div>
În călimara cerului.</div>
<div>
*</div>
<div>
Oboseşte vântul</div>
<div>
Şi cerul aşază un covoraş ca să se-ntindă.</div>
<div>
*</div>
<div>
Memoria este ultima ta reşedinţă</div>
<div>
Dar nu o poţi locui</div>
<div>
Decât cu un corp devenit el însuşi memorie.</div>
<div>
*</div>
<div>
În deşertul limbii</div>
<div>
Scrisul este o umbră</div>
<div>
În care se adăposteşte.</div>
<div>
*</div>
<div>
Cel mai frumos mormânt pentru un poet</div>
<div>
Este golul cuvintelor sale.</div>
<div>
*</div>
<div>
Poate că lumina</div>
<div>
Te va induce în eroare</div>
<div>
Dacă se întâmplă acest lucru</div>
<div>
Nu te teme de nimic, greşeala este a soarelui.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<div style="text-align: right;">
<i>Tălmăcire de Florin Dochia </i></div>
<i><div style="text-align: right;">
<i>după versiunea franceză semnată de François Xavier</i></div>
</i></h4>
<div>
<br /></div>
<h3>
A atinge lumina</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Printr-o noapte cu lună plină</div>
<div>
încerc să fixez galaxia</div>
<div>
Tu vei vedea că e curs de apă</div>
<div>
cu braţele tale ca afluenţi</div>
<div>
pieptul ca estuar</div>
<div>
*</div>
<div>
Azi cerul şi-a scris poemul</div>
<div>
cu cerneală albă</div>
<div>
A numit-o zăpadă</div>
<div>
*</div>
<div>
Visul tău întinereşte pe măsură ce tu îmbătrâneşti</div>
<div>
Visul creşte mergând</div>
<div>
spre copilărie</div>
<div>
*</div>
<div>
Visul este o iapă</div>
<div>
care ne duce departe</div>
<div>
fără să se deplaseze vreodată</div>
<div>
*</div>
<div>
Norul a obosit de voiaj</div>
<div>
Coboară cât mai aproape de râu</div>
<div>
ca să-şi spele cămaşa</div>
<div>
Abia şi-a pus picioarele în apă</div>
<div>
că s-a dizolvat cămaşa</div>
<div>
şi a dispărut</div>
<div>
*</div>
<div>
Un trandafir sare din patul său</div>
<div>
ia mâinile dimineţii</div>
<div>
ca să-şi frece ochii</div>
<div>
*</div>
<div>
Palmierul vorbeşte cu trunchiul său</div>
<div>
trandafirul cu parfumul său</div>
<div>
*</div>
<div>
Vântul şi spaţiul vagabondează</div>
<div>
mână în mână</div>
<div>
*</div>
<div>
Curcubeu?</div>
<div>
Unitatea cerului şi a pământului</div>
<div>
împletită într-o singură coardă.</div>
<div>
*</div>
<div>
Merge pe versanţii toamnei</div>
<div>
sprijinit de braţul primăverii</div>
<div>
*</div>
<div>
Şi cerul plânge</div>
<div>
dar îşi şterge lacrimile </div>
<div>
cu eşarfa orizontului</div>
<div>
*</div>
<div>
Când vine oboseala</div>
<div>
vântul desfăşoară covorul spaţiului</div>
<div>
ca să se-ntindă</div>
<div>
*</div>
<div>
În pădurea zilelor mele</div>
<div>
nu mai am loc </div>
<div>
cu excepţia vântului</div>
<div>
*</div>
<div>
Ca să atingi lumina</div>
<div>
trebuie să te sprijini pe umbra ta</div>
<div>
*</div>
<div>
Simt uneori că vântul</div>
<div>
e un copil care ţipă</div>
<div>
purtat pe umerii mei</div>
<div>
*</div>
<div>
Ca o mână</div>
<div>
lumina se deplasează</div>
<div>
pe corpul tenebrelor</div>
<div>
*</div>
<div>
Cum să descrii unui arbore</div>
<div>
gustul fructelor sale?</div>
<div>
Arcului</div>
<div>
truda corzii?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
*</div>
<div>
umărul spaţiului</div>
<div>
se scufundă jos</div>
<div>
sub norii negri</div>
<div>
*</div>
<div>
Spaţiul în ochiul ghilotinei</div>
<div>
e el însuşi cap de tăiat</div>
<div>
*</div>
<div>
Nu poţi fi făclie</div>
<div>
dacă nu porţi noaptea</div>
<div>
pe umerii tăi</div>
<div>
*</div>
<div>
Voi încheia un pact cu norii</div>
<div>
ca să elibereze ploaia</div>
<div>
Un altul cu vântul</div>
<div>
ca să elibereze</div>
<div>
norii şi pe mine</div>
<div>
*</div>
<div>
Cuvântul rămâne în exil</div>
<div>
drum în patrie</div>
<div>
*</div>
<div>
ce straniu e acest pact</div>
<div>
între valuri şi ţărm -</div>
<div>
ţărmul scrie nisipul</div>
<div>
valurile şterg scrisul</div>
<div>
*</div>
<div>
Memorie – o altă locuinţă a ta</div>
<div>
unde nu poţi pătrunde</div>
<div>
decât cu un corp devenit</div>
<div>
amintire</div>
<div>
*</div>
<div>
Iată-l gol - </div>
<div>
Nu găseşte ca să se-mbrace </div>
<div>
decât cuvinte</div>
<div>
*</div>
<div>
Pe ţărmul epuizării</div>
<div>
nu găseşte pentru odihnă</div>
<div>
decât umbra sa</div>
<div>
*</div>
<div>
Şi-a închis poarta</div>
<div>
nu pentru a-şi înlănţui bucuriile</div>
<div>
ci pentru a-şi elibera neliniştile</div>
<div>
*</div>
<div>
Nu vorbeşte – iradiază</div>
<div>
zgârcit cu ale sale cuvinte</div>
<div>
generos cu scânteierile</div>
<div>
*</div>
<div>
El a întrebat viaţa – </div>
<div>
Când vei fi prietena mea</div>
<div>
Ea a răspuns –</div>
<div>
Când vei fi prieten cu moartea</div>
<div>
*</div>
<div>
Dacă ziua vorbeşte</div>
<div>
ea anunţă noaptea</div>
<div>
*</div>
<div>
Crepusculul – singurul aşternut</div>
<div>
În care se-mbrăţişează ziua cu noaptea</div>
<div>
*</div>
<div>
Visele nopţii sunt firele</div>
<div>
cu care ţesem</div>
<div>
veştmintele zilei</div>
<div>
*</div>
<div>
În praf ating</div>
<div>
degetele vântului</div>
<div>
În vânt citesc</div>
<div>
scrisul prafului</div>
<div>
*</div>
<div>
Praful are un corp</div>
<div>
care nu dansează decât cu vântul</div>
<div>
*</div>
<div>
Ştiu acum pentru ce</div>
<div>
au sfâşiat uneori tenebrele</div>
<div>
cei care visează numai lumina</div>
<div>
*</div>
<div>
Vântul învaţă tăcerea</div>
<div>
deşi continuă să vorbească</div>
<div>
*</div>
<div>
Arborelui îi place să cânte cântece</div>
<div>
de care vântul nu-şi aminteşte</div>
<div>
*</div>
<div>
Că nu ai avut nici un secret</div>
<div>
acesta este un secret</div>
<div>
*</div>
<div>
Se spune că a imita e uşor</div>
<div>
Ah de aş putea imita marea</div>
<div>
*</div>
<div>
Mereu uit ce am</div>
<div>
ca să mă eliberez mai bine</div>
<div>
de ceea ce am</div>
<div>
*</div>
<div>
Se-ntâmplă</div>
<div>
ca soarele să nu te poată lumina</div>
<div>
atunci când o lumânare te aprinde</div>
<div>
*</div>
<div>
A ieşi din singurătatea mea</div>
<div>
pentru a merge unde </div>
<div>
*</div>
<div>
Mă opresc în faţa oglinzii</div>
<div>
nu ca să mă văd</div>
<div>
ci pentru a mă asigura –</div>
<div>
cel pe care-l văd</div>
<div>
e într-adevăr eu</div>
<div>
*</div>
<div>
trecutele mele zile au un mormânt</div>
<div>
Tar nu un cadavru</div>
<div>
*</div>
<div>
Ieri când m-am trezit</div>
<div>
am văzut soarele frecându-şi genele</div>
<div>
de sticla ferestrei mele</div>
<div>
*</div>
<div>
Abisul peste care zbor îmi pare uneori</div>
<div>
că nu e destul de larg pentru paşii mei</div>
<div>
*</div>
<div>
De fiecare dată când mă întreb</div>
<div>
mă desfac în două –</div>
<div>
eu şi întrebarea mea</div>
<div>
Întrebarea caută un răspuns</div>
<div>
şi eu o altă întrebare</div>
<div>
*</div>
<div>
Scrie -</div>
<div>
e glasul suveran</div>
<div>
ca să te citeşti tu însuţi</div>
<div>
şi să asculţi lumea</div>
<div>
*</div>
<div>
Spune bună ziua drumului tău</div>
<div>
dacă vrei ca soarele să te-nsoţească</div>
<div>
*</div>
<div>
ca să fii fratele dimineţii</div>
<div>
trebuie să te fi legat cu noaptea</div>
<div>
*</div>
<div>
Viaţa este elixirul morţii</div>
<div>
şi moartea nu îmbătrâneşte nicicând</div>
<div>
*</div>
<div>
Speranţa are degete</div>
<div>
Ele nu colectează</div>
<div>
decât fluturi morţi</div>
<div>
*</div>
<div>
Lumina nu se apără</div>
<div>
Lumina asaltează</div>
<div>
sau capitulează</div>
<div>
*</div>
<div>
Norul are gânduri</div>
<div>
Fulgerul le dictează</div>
<div>
tunetul le transmite</div>
<div>
*</div>
<div>
dacă marea era pădure</div>
<div>
cuvintele erau păsări</div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Tălmăcire de Florin Dochia </i><i>după versiunea franceză semnată de Anne Wade Minkowski</i></h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://art-sheep.com/wp-content/uploads/2015/05/790826.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://art-sheep.com/wp-content/uploads/2015/05/790826.jpg" height="235" width="320" /></a></div>
<h2>
Federico García Lorca</h2>
<h3>
Sonet</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu ştiu că profilu-mi linişte va fi</div>
<div>
în muşchiul unui nord cu noaptea mată*:</div>
<div>
Mercur de veghe, oglindă curată </div>
<div>
unde pulsul stilului meu se opri.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Căci dacă trupul mi se va tot umbri</div>
<div>
sub fina iederă înmiresmată,</div>
<div>
profilul în nisip fi-va odată</div>
<div>
tăcere veche fără sfială şi,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
atunci când gust de flăcări stă s-apară,</div>
<div>
e limba-mi ca hulubul amorţit,</div>
<div>
da-mi place mult pustiul de năgară,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
semn că-i e liber legii asuprite,</div>
<div>
voi fi acolo,-n ramul împietrit</div>
<div>
şi-n nesfârşitul florilor strivite.</div>
<div>
Decembrie 1929</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">* versiune redactată la Pontevedra şi publicată la pag. 6 a revistei Cristal, no. 6/1932: «în nordul unui cer de noapte mată”</span></i></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Mi-e teamă să nu pierd acea minune</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-e teamă să nu pierd acea minune</div>
<div>
din ochii-ţi de statuie şi accentul</div>
<div>
ce noaptea vine-obrazul să-ncunune</div>
<div>
cu-n tainic roz alintu-ţi, inocentul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă chinui pe-acest ţărm fiind, aş spune,</div>
<div>
trunchi fără ram; căinţa-i sentimentul</div>
<div>
din lipsa florii, pulpei, humei bune</div>
<div>
acelui vierme-al jalei. Abundentul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
tezaur eşti, comoara mea ascunsă,</div>
<div>
dacă eşti crucea, umeda durere, </div>
<div>
dacă sunt câine-al casei tale, cum să</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă laşi să pierd tocmai a mea avere,</div>
<div>
decor să fac în unda-ţi nepătrunsă</div>
<div>
cu frunze ale toamnei, ah, stinghere.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poetul îi cere iubitei să-i scrie</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iubirea cărnii mele, vie moarte,</div>
<div>
să-mi scrii cuvinte speranţa e-n zadar </div>
<div>
şi cred, cu floarea ce se uscă, ar</div>
<div>
fi viaţa-ţi fără mine prea departe.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aer etern. Inerta piatră foarte</div>
<div>
străină pare de umbră şi de har.</div>
<div>
Nu va primi nicicând inima în dar</div>
<div>
mierea-ngheţată ce luna o-mparte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar eu te-am plâns atât. Venele mi-am rupt,</div>
<div>
tigru şi porumbiţă,-a ta centură</div>
<div>
duel de muşcături şi de crini abrupt.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Deplin, apoi, cuvinte-s aventură</div>
<div>
nebună, o, mă lasă să mă înfrupt</div>
<div>
senin din noaptea inimii obscură.</div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2>
Boris Vian<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-yajcTEIzVFY/Vnlybyt9fAI/AAAAAAAABFA/a0HSrAKGM8w/s1600/vian.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="149" src="http://4.bp.blogspot.com/-yajcTEIzVFY/Vnlybyt9fAI/AAAAAAAABFA/a0HSrAKGM8w/s320/vian.jpg" width="320" /></a></div>
</h2>
<h3>
Fraţii</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe un drum oarecare</div>
<div>
Pe lângă Somme ca fraţi</div>
<div>
Erau patru bărbaţi </div>
<div>
Păşind cu pasul mare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Primul se numea Jules.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Punea jgheaburi şi repara ferestre</div>
<div>
şi, în viaţa lui privată, era somnambul</div>
<div>
În fiecare luni dimineaţa, îl durea capul,</div>
<div>
aşa că abia la sfârşitu’ săptămânii se purta ca lumea.</div>
<div>
Avea părul tuns</div>
<div>
nasul drept, ochi albaştri</div>
<div>
gură obişnuită şi bărbie rotundă</div>
<div>
înălţime: un metri şai’ş’doi</div>
<div>
semne particulare: neant.</div>
<div>
Într-o zi, făcu cunoştinţă</div>
<div>
cu o fată foarte remarcabilă</div>
<div>
nu era ca altele.</div>
<div>
Din moment ce era înclinat spre decenţă</div>
<div>
şi-ntrucât ea voia să rămână pe-aproape</div>
<div>
făcură şi ei cum făcură, cam cum facem şi noi</div>
<div>
şi din chestia asta avură doi prunci fără osteneală.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Al doilea se numea Victor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vindea cravate şi pietre de brichetă</div>
<div>
Şi, în viaţa lui privată, suferea cu coarnele.</div>
<div>
În fiecare luni dimineaţa, bea multă apă,</div>
<div>
aşa că abia la sfârşitu’ săptămânii se purta ca lumea.</div>
<div>
Nasul? Un nas coroiat</div>
<div>
ochii negri, părul negru</div>
<div>
gură obişnuită, bărbie rotundă</div>
<div>
înălţime: un metru cin’ze’ş’opt</div>
<div>
semne particulare: neant.</div>
<div>
Într-o zi când se ducea la muncă</div>
<div>
O fată cu privirea tulburătoare</div>
<div>
trecu prin calea lui.</div>
<div>
Asta făcu să-i sară de pe şine</div>
<div>
vagonul de sentimente,</div>
<div>
deci le veni ideea să-şi facă lipeala a doua zi.</div>
<div>
În fiecare sâmbătă, joacă biliard.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cel de-al treilea se numea Leon.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Era câine dentist şi trăia din rupturi </div>
<div>
şi în viaţa privată avea viziuni.</div>
<div>
În fiecare luni dimineaţă, avea gura seacă,</div>
<div>
aşa că abia la sfârşitu’ săptămânii se purta ca lumea.</div>
<div>
Ochii lui aveau reflexii verzi</div>
<div>
părul şaten, nasul ca o trompetă</div>
<div>
gură obişnuită, bărbie rotundă</div>
<div>
înălţime: un metru şai’şapte</div>
<div>
semne particulare: neant.</div>
<div>
Într-o bună zi, avu avantajul</div>
<div>
de a se aventura din întâmplare</div>
<div>
în camera servitoarei</div>
<div>
care trăia la etajul aş şaselea.</div>
<div>
Se va întoarce aici în fiecare seară</div>
<div>
Dar dulcea Maria deveni atât de leneşă</div>
<div>
încât îi oferi patul său şi îi plăti o bonă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ultimul se numea Michel.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ultimul se numea Michel, era bucătar</div>
<div>
şi în viaţa lui privată, avea pietre la rinichi.</div>
<div>
În fiecare luni dimineaţă, îl durea falca</div>
<div>
aşa că abia la sfârşitu’ săptămânii se purta ca lumea.</div>
<div>
Părul era maro-nchis</div>
<div>
Nas mijlociu, ochi căprui</div>
<div>
gură obişnuită, bărbie rotundă</div>
<div>
înălţime? Un metru optzeci</div>
<div>
semne particulare: neant.</div>
<div>
Într-o zi, îi căzu norocul</div>
<div>
să lege nişte relaţii</div>
<div>
cu frumoasa Marinette</div>
<div>
care-şi exersa cu conştiinţî</div>
<div>
- de modistă - profesia.</div>
<div>
Pentru ea concepu într-o seară reţeta</div>
<div>
de muselină cu crustă în sos de dantele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cum erau prieteni, se-mbrăcau la fel,</div>
<div>
cu pantaloni jegoşi, moletiere,</div>
<div>
o manta grea de pânză pentru cai,</div>
<div>
o puşcă unsuroasă, cizme mizere;</div>
<div>
cum erau prieteni, erau nedespărţiţi</div>
<div>
puneau totul la un loc şi-mpărţeau totul:</div>
<div>
nas coroiat, nas mijlociu, nas drept, nas ca trompeta,</div>
<div>
gură obişnuită, bărbie rotundă.</div>
<div>
Chiar, de la un moment dat,</div>
<div>
cum erau prieteni, se-mbrăcau la fel:</div>
<div>
nu s-arătau geloşi: era pentru fiecare </div>
<div>
un metru de pământ cu o cruce mică.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-CjvHWyrvA3k/VnlzpZE-yUI/AAAAAAAABFM/kBo0IG1G8iM/s1600/milosz.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="206" src="http://1.bp.blogspot.com/-CjvHWyrvA3k/VnlzpZE-yUI/AAAAAAAABFM/kBo0IG1G8iM/s320/milosz.jpg" width="320" /></a></div>
<h2>
Czeslaw Milosz</h2>
<h3>
Poem pentru sfârşitul veacului</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Când totul era bine</div>
<div>
Şi cuvântul păcat dispăruse</div>
<div>
Şi pământul era pregătit</div>
<div>
În pace universală</div>
<div>
Să se odihnească şi să triumfe</div>
<div>
Fără crezuri şi utopii,</div>
<div>
Eu, nu se ştie de ce,</div>
<div>
Învelit de cărţile</div>
<div>
Prorocilor şi teologilor</div>
<div>
Filosofilor şi poeţilor,</div>
<div>
Căutam un răspuns</div>
<div>
Încruntându-mă, strâmbându-mă, deşteptându-mă</div>
<div>
În mijlocul nopţii</div>
<div>
Bombănind în zori.</div>
<div>
Ce mă apăsa pe mine atât</div>
<div>
Era oarecum ruşinos.</div>
<div>
Lipsă de tact şi prudenţă</div>
<div>
Ar fi cu voce tare să vorbesc de asta,</div>
<div>
Ar putea chiar părea o ofensă</div>
<div>
Împotriva sănătăţii omenirii.</div>
<div>
Din păcate, memoria mea</div>
<div>
Nu vrea să mă părăsească</div>
<div>
Şi în ea, fiinţe vii</div>
<div>
Fiecare cu propriile dureri,</div>
<div>
Fiecare cu propria moarte,</div>
<div>
Cu spaima ei.</div>
<div>
De ce atunci neprihănire</div>
<div>
Pe plaje paradiziace,</div>
<div>
Un cer imaculat</div>
<div>
Peste biserica mântuirii?</div>
<div>
Este oare pentru că</div>
<div>
Asta a fost demult?</div>
<div>
Unui sfânt înţelept</div>
<div>
- Aflăm dintr-o istorioară arabă -</div>
<div>
Dumnezeu i-a spus cam răutăcios:</div>
<div>
„Dacă aş fi dezvăluit oamenilor</div>
<div>
Ce păcătos eşti</div>
<div>
Nu te-ar putea preamări”</div>
<div>
„Iar eu, dacă le-aş mărturisi</div>
<div>
Cât eşti de milos</div>
<div>
- Răspunse bărbatul sfânt -</div>
<div>
Nu s-ar sinchisi de tine.”</div>
<div>
Spre cine să mă întorc</div>
<div>
Cu acea problemă întunecată</div>
<div>
A durerii şi, de asemenea, a vinei</div>
<div>
În conceperea lumii,</div>
<div>
Dacă fie aici jos,</div>
<div>
Fie acolo sus</div>
<div>
Nici o putere nu poate aboli</div>
<div>
Cauza şi efectul?</div>
<div>
Nu gândi, nu îţi aminti</div>
<div>
Moartea pe cruce,</div>
<div>
Deşi zilnic moare</div>
<div>
Unicul, cel ce iubeşte,</div>
<div>
Care fără nici o nevoie</div>
<div>
A consimţit şi a dat dezlegare</div>
<div>
Ca tot ce este să existe</div>
<div>
Inclusiv cuiele de tortură.</div>
<div>
Cu totul enigmatic.</div>
<div>
Cu neputinţă de dezlegat.</div>
<div>
Mai bine să ne oprim aici.</div>
<div>
Limba asta nu-i pentru oameni.</div>
<div>
Binecuvântat fie triumful.</div>
<div>
Culesul viilor şi secerişul.</div>
<div>
Chiar dacă nu fiecăruia,</div>
<div>
Îi e îngăduită pacea. </div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere Laura Şerban şi Florin Dochia </i></h4>
<h3>
Campo di Fiori</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
În Roma pe Campo di Fiori</div>
<div>
Coşuri cu măsline şi lămâi</div>
<div>
Caldarâm stropit cu vin</div>
<div>
Şi cu resturi de flori.</div>
<div>
Fructe de mare trandafirii</div>
<div>
Dorm pe tejghelele precupeţilor,</div>
<div>
Grămezi de struguri negri</div>
<div>
Şi pe jos puful de piersici.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aici, chiar în aceasta piaţă</div>
<div>
A fost ars Giordano Bruno,</div>
<div>
Călăul flacăra rugului a aţâţat</div>
<div>
Zorit de mulţimea curioasă.</div>
<div>
Când flacăra nici n-a murit</div>
<div>
Tavernele-s pline din nou,</div>
<div>
Coşuri cu măsline şi lămâi</div>
<div>
Purtau precupeţii pe capete.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-am amintit de Campo di Fiori</div>
<div>
La Varşovia, lângă carusel,</div>
<div>
Într-o seară senină de primăvară,</div>
<div>
În sunetele muzicii de carnaval.</div>
<div>
Lumina melodiei îneca</div>
<div>
Salvele de lângă zidul ghetoului</div>
<div>
Iar cupluri îşi luau zborul</div>
<div>
Înaltul în cerul fără nor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La răstimpuri, din casele arse</div>
<div>
Vântul aducea fâşii întunecate,</div>
<div>
Zburau prin aer zmeie</div>
<div>
Şi se lăsau pe carusel.</div>
<div>
Ridica fustele fetelor</div>
<div>
Vântul din casele arse,</div>
<div>
Se distra mulţimea veselă</div>
<div>
În acea frumoasă duminică varşoviană.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cineva ar putea citi morala</div>
<div>
Că oamenii din Roma sau Varşovia</div>
<div>
Se tocmesc, râd, iubesc</div>
<div>
Trecând pe lângă rugul suferinţei.</div>
<div>
Altcineva ar putea citi morala</div>
<div>
Vremelniciei celor omeneşti,</div>
<div>
Uitării, care apare</div>
<div>
Când flacăra nici n-a murit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar în acea zi mă gândeam numai</div>
<div>
La singurătatea celor dispăruţi.</div>
<div>
La faptul că atunci când Giordano</div>
<div>
A urcat pe rug,</div>
<div>
Nu a ştiut în limba omenească</div>
<div>
Un singur cuvânt,</div>
<div>
De rămas bun pentru oameni,</div>
<div>
Aceşti oameni care rămâneau.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Deja alergau să dea vinul pe gât,</div>
<div>
Să vândă stele albe de mare,</div>
<div>
Coşuri cu măsline şi lămâi</div>
<div>
Pe care sporovăind vesel le-au adus.</div>
<div>
Iar el de ei era deja departe,</div>
<div>
Ca şi cum veacuri ar fi trecut,</div>
<div>
Şi ei o clipă doar au aşteptat</div>
<div>
Ca el în foc să îşi ia zborul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Celor ce-au dispărut, singuratici,</div>
<div>
Deja uitaţi de lume,</div>
<div>
Limba noastră le-a devenit necunoscută</div>
<div>
Ca limba unei vechi planete.</div>
<div>
Până când totul legenda va fi</div>
Şi atunci, după mulţi ani<br />
<div>
Pe noul Campo di Fiori</div>
<div>
Cuvântul poetului va aţâţa mânia.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>În româneşte de Laura Şerban şi Ioana Ursu</i></h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-ZSQOBL8Is1Q/Vnlz_MnV58I/AAAAAAAABFU/dPP_pGniG4Y/s1600/borges.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="http://4.bp.blogspot.com/-ZSQOBL8Is1Q/Vnlz_MnV58I/AAAAAAAABFU/dPP_pGniG4Y/s320/borges.jpg" width="320" /></a></div>
<h2>
Jorge Luis Borges</h2>
<h3>
Artă poetică</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Să priveşti râul făcut din timp şi apă</div>
<div>
şi să-ţi aminteşti că timpul este un alt râu</div>
<div>
să ştii că ne pierdem ca un râu</div>
<div>
şi că trec chipurile ca o apă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să simţi că starea de veghe e un alt somn</div>
<div>
că visul nu visează şi că moartea</div>
<div>
de care se teme carnea noastră e moartea</div>
<div>
din fiecare noapte, care se cheamă somn.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să vezi în zi sau în an un simbol</div>
<div>
al zilelor omului şi al anilor săi,</div>
<div>
să converteşti ofensa anilor săi</div>
<div>
într-o muzică, un murmur şi un simbol,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
să vezi în moarte somnul, şi în apusul soarelui</div>
<div>
un aur trist, aceasta e poezia</div>
<div>
nemuritoare şi săracă. Poezia</div>
<div>
revine ca aurora şi ca apusul soarelui.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Uneori seara o faţă</div>
<div>
ne priveşte din adâncul oglinzii;</div>
<div>
arta trebuie să fie asemenea oglinzii</div>
<div>
care ne dezvăluie propria faţă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se spune că Ulise, obosit de miracole,</div>
<div>
plângea de dragoste văzându-şi Ithaca</div>
<div>
verde şi umilă. Arta e această Ithaca</div>
<div>
de un verde etern, nu de miracole.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De asemenea, e ca râul ce nu se mai opreşte,</div>
<div>
care continuă să treacă şi e cristalul unui acelaşi</div>
<div>
Heraclit nehotărât, care e acelaşi</div>
<div>
şi e altul, ca râul ce nu se mai opreşte din drum.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-yQm0WoqwYvk/Vnl0E7WE7AI/AAAAAAAABFc/kPIF8f08rC4/s1600/Jorge_Luis_Borges_firma.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="112" src="http://3.bp.blogspot.com/-yQm0WoqwYvk/Vnl0E7WE7AI/AAAAAAAABFc/kPIF8f08rC4/s320/Jorge_Luis_Borges_firma.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere de Florin Dochia</i></h4>
</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<u>Festivalul Naţional de literatură «Geo Bogza», 2015</u></h2>
<div style="text-align: justify;">
<h2>
<u><i>Marele premiu şi Trofeul «Geo Bogza»</i></u>Alexandra Alina Negru</h2>
<h3>
Zona zero</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Intimitatea mea</div>
<div>
e această barieră electrică</div>
<div>
prin care te las să treci</div>
<div>
pentru că-mi eşti drag,</div>
<div>
cu inima ta hăituită şi bormaşina</div>
<div>
cu care-mi faci semne frumoase în memorie,</div>
<div>
şi teama asta bolnavă</div>
<div>
să nu mor</div>
<div>
înaintea ta,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mişti degetele pe</div>
<div>
pe piele</div>
<div>
şi distrugi</div>
<div>
toate celulele reactive, urmele</div>
<div>
abuzurilor,</div>
<div>
coşmarul în care am stat o vreme</div>
<div>
scufundată</div>
<div>
ca într-o cadă plină, plină</div>
<div>
cu frică,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ieşim în stradă şi sângele nostru nociv luminează tot oraşul,</div>
<div>
e un fel</div>
<div>
de a înfrunta totul,</div>
<div>
dragostea noastră e cea mai sinceră</div>
<div>
scenografie, ne încolăcim unul de celălalt şi asta înseamnă</div>
<div>
siguranţă, o linişte dementă în minte</div>
<div>
în care totul</div>
<div>
pare posibil,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă săruţi</div>
<div>
şi în gură</div>
<div>
se zbat violent</div>
<div>
tot felul de insecte.</div>
<h2>
<i><u>Premiul 1</u></i>Diana-Andreea Beldeanu</h2>
<h3>
bear spring</h3>
<div>
e uşor & e o consolare, iarna îşi face seppuku</div>
<div>
plasturi impermeabili se agaţă de vârful copacilor ceaţa se izbeşte</div>
<div>
se unduie odată cu camera foto</div>
<div>
<br /></div>
<div>
primăvara e mult mai umană</div>
<div>
e altceva</div>
<div>
decât ţigle negre & sfori de zăpadă gheaţa lucioasă</div>
<div>
care ţi-e mamă ţi-e tată e altceva când blocul din faţă se îneacă în</div>
<div>
luminiţe</div>
<div>
în lavă de chakre sfărmate</div>
<div>
<br /></div>
<div>
parcă sunt visele tale lucide din cărţile de psiho/</div>
<div>
le place să-şi fabrice</div>
<div>
fericirea pe foi</div>
<div>
de tutun pe regrete târzii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dar</div>
<div>
n-o să-ţi răsară câmpiile elizee în faţa şcolii</div>
<div>
cu prima floare</div>
<div>
n-o să dispară trepidaţiile din nopţile cu stele</div>
<div>
de duzină va curge prin tine o lună amară obsedantă</div>
<div>
la fel ca nepreţuita cerneală a primului tău tatuaj</div>
<div>
<br /></div>
<div>
până când o voce va aşeza</div>
<div>
ţiglele lui martie pe culori ştiute & va îngropa</div>
<div>
ursuleţul tău psihopat</div>
<h2>
<i><u>Premiul 2</u></i>Victoriţa Tudor</h2>
<h3>
ecouri</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
pe dinăuntru, s-a pierdut totul de la prima zvâcnire</div>
<div>
eram morţi dinainte să tragem din prima ţigară,</div>
<div>
dinainte să lăsăm muzica să se lovească de pereţii ăştia frumoşi</div>
<div>
ce se strâng într-un labirint perfect uman,</div>
<div>
în unicul punct cald pe care-l cunosc, în singurul meu mine.</div>
<div>
dinainte să fim copii am fost mai bătrâni decât toamna,</div>
<div>
mai bătrâni decât Homer.</div>
<div>
doar foşnete de rochii ale zecilor de mame moarte</div>
<div>
- rochii lungi până la iad cum îmi plac mie -</div>
<div>
ne dansează obsesiv între tibie şi radius.</div>
<div>
sublime jocuri de ADN şi iubire, endorfină şi iama veşnică a oaselor noastre.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
să ştii că sunt mai aproape de adevăr cu o spaimă, </div>
<div>
mai aproape de moarte cu două obsesii, </div>
<div>
mai aproape de Dumnezeu cu mai puţin de 10 crime </div>
<div>
pe care încep de la o vreme să regret că nu le-am comis.</div>
<h3>
teoria literaturii</h3>
<div>
există seri ghemuite în cronotopul poveştii noastre</div>
<div>
când dragostea tulbură linearitatea spaţiului</div>
<div>
ca inima unei vrăbii întinderea unui arbore</div>
<div>
şi atunci te iau de mână</div>
<div>
şi-ţi vorbesc despre Bahtin ca unui copil de grădiniţă</div>
<h2>
<i><u>Premiul revistei Urmuz</u></i>Adina Maria Vaman</h2>
<h3>
romsilva şi ăştia de la ocolul silvic pojorâta pentru că în bdj nu e nici unul</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
urăsc să fiu umbra</div>
<div>
copacilor cu păr roşcat</div>
<div>
o dată cu vârsta îţi tunzi</div>
<div>
şi venele capului</div>
<div>
şi umbra care zbiară din ce în ce mai tare </div>
<div>
privirile te urmăresc ca pe-o shaorma cu de toate</div>
<div>
de la dristor kebap</div>
<div>
se învârt în jurul tău bucăţi de c</div>
<div>
opacii de alaltăieri</div>
<div>
plescăitul din buze&crengi devine ideal</div>
<div>
hai să gândim sărind din cutia</div>
<div>
pandorei care aduce un pic cu</div>
<div>
(neom fiinţă intangibilă cu roţi de cărucior</div>
<div>
copac cu păr roşcat cu roţi de cărucior)</div>
<div>
lemnul specific naşte ursuleţi haribo</div>
<div>
care dansează lasciv în groapa de gunoi la</div>
<div>
umbra copacilor expir microparticule de</div>
<div>
comic sans</div>
<div>
cu unghiile roşii m-agăţ de pielea inflamată</div>
<div>
a copacului </div>
<div>
o zgârii</div>
<div>
+r+e+p+e+a+t+</div>
<div>
acum ştiu ce înseamnă să nu văd pădurea</div>
<div>
din cauza copacilor</div>
<div>
nu-i bai</div>
<div>
cad unul câte unul</div>
<h2>
<i><u>Premiul „Gherasim Rusu Togan”</u></i>Ani Bradea</h2>
<h3>
[Tu]</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Tu, cel care ştii limba focului, </div>
<div>
n-ai vrut să-mi tălmăceşti vorbele din rug! </div>
<div>
şi mi-a fost teamă să ştiu, </div>
<div>
şi ţi-a fost teamă să-mi spui. </div>
<div>
sporind întunericul nu scade lumina!</div>
<div>
Eu am văzut ce e dincolo de noapte!</div>
<div>
</div>
<div>
Şi, dacă m-am scăldat în mările calde ale sudului, </div>
<div>
împreună cu peşti coloraţi, aparent veseli şi prietenoşi, </div>
<div>
dar care mă priveau cu o curiozitate rece când eu, </div>
<div>
preocupată să învăţ înotul sincron, </div>
<div>
nu-i vedeam, nu e mai bine!</div>
<div>
Dacă am învăţat să vânez în păduri, </div>
<div>
unde nu ştiam că eu sunt vânatul, </div>
<div>
dar, prin cine ştie ce minune, </div>
<div>
niciun laţ nu mi-a muşcat din glezne, </div>
<div>
nu e, deloc, mai bine!</div>
<div>
Dacă la cina tăinuită mi-am înmuiat inima în vin </div>
<div>
dăruind-o celui înfometat înainte de moartea cea mică, </div>
<div>
nu mi-e mai bine!</div>
<div>
</div>
<div>
Toate amintirile acestea, călăule, </div>
<div>
nu valorează nimic în mlaştină!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acolo unde nimeni nu citeşte poezie </div>
<div>
şi unde toate vieţuitoarele, </div>
<div>
dar absolut toate, </div>
<div>
cred că Mozart e o fabrică de bomboane, </div>
<div>
bune pentru a îndulci gustul mâlului.</div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<i><u>Premiul „Julia Hasdeu”</u></i>Mihaela Galu</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
unde ne sfârşim noi şi începe marea</h3>
<div style="text-align: center;">
<b><i>scufundătorului din Delos</i></b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
e atâta nimic acolo unde</div>
<div>
mă termin eu şi începi tu</div>
<div>
pe corabia aceasta, scufundătorule,</div>
<div>
navigam cu pânzele strânse</div>
<div>
X marchează locul în care</div>
<div>
valul se desparte de val</div>
<div>
locul în care doar demonii mei</div>
<div>
dau piept cu demonii tăi</div>
<div>
noi privim lupta lor de departe</div>
<div>
ca doi yoghini ce pricep transcendenţa</div>
<div>
şi ştim:</div>
<div>
va exista mereu un pirat</div>
<div>
ce-mi va îngropa cufărul pe-o insulă străină</div>
<div>
va exista mereu o sirenă</div>
<div>
ce-ţi va cânta naufragiul, căpitane,</div>
<div>
doar tu ai spus:</div>
<div>
suntem toţi accidente ce aşteaptă să se întâmple</div>
<div>
scufundări ce-şi aşteaptă furtuna</div>
<div>
înainte de-a deveni epave</div>
<div>
ne vom devora</div>
<div>
şi nimicul</div>
<div>
nu va mai exista niciodată</div>
<h4>
totul e final</h4>
<div>
chiar şi clipa aceasta</div>
<div>
suspendată-n învieri</div>
<div>
mersul orelor pe sârmă</div>
<div>
spre începutul zadarnic</div>
<div>
ochiul timpului strivit</div>
<div>
sub talpa unui dinozaur</div>
<div>
sublimul pervertit în vise</div>
<div>
şi zâmbetul ce-mi şoptea uneori:</div>
<div>
dacă tu nu-l simţi, nu înseamnă că nu există</div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span></div>
<div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-58572091364401271672015-08-31T18:37:00.001+03:002015-08-31T18:47:16.635+03:00Maratonul poeziei cu ocazia Zilei Limbii Române<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 36pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 36pt;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-imRKncDyfts/VeR0tIjctVI/AAAAAAAABA4/J5Hi9kkdcXQ/s1600/11929905_1136334679728161_1854165633_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-imRKncDyfts/VeR0tIjctVI/AAAAAAAABA4/J5Hi9kkdcXQ/s320/11929905_1136334679728161_1854165633_o.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO"><i>Sâmbătă, 31
august, s-a sărbătorit Ziua Limbii Române. Este o sărbătoare destinată mai cu
seamă iubitorilor de cultură şi de literatură, o zi în care dragostea fata de cuvânt
şi de artă adună scriitori şi viitori scriitori împreună pentru a-şi împărtăşi iubirea
pentru literatura română.<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO"><i>În oraşul Câmpina,
aceasta sărbătoare a devenit una de tradiţie, astfel că, anul acesta, s-au
adunat la Casa Municipală de Cultură scriitori din mai multe colţuri ale ţării.
Chiar dacă afară erau peste 30 grade, acest lucru nu i-a împiedicat pe
iubitorii de cultură să se adune împreună şi să recite poezii şi frânturi de
suflet. Emoţia, încântarea şi iubirea sunt sentimentele care descriu cel mai
bine atmosfera de vineri de la terasa de lângă clădirea aşezământului. </i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<br /></div>
<h3 style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<b><span lang="RO"><span style="font-size: small;">„Întâlnirea de astăzi aş vrea să se desfăşoare
sub semnul libertăţii cuvântului!”’</span></span></b></h3>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">La ora 11:30,
amfitrionul, poetul Florin Dochia, a încântat cu o apariţie energică şi a sugerat
să ne amintim de articolul 30 din Constituţia României, care afirmă libertatea
cuvântului, libertatea de conştiinţă şi precizează că cenzura de orice fel este
interzisă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">Cu ocazia sărbătoririi
Zilei Limbii Române, unii dintre poeţi şi-au adus propriile volume şi le-au împărţit
cu bucurie celorlalţi iubitori de poezie. În deschidere, s-au anunţat
rezultatele concursului de literatură „Geo Bogza”. Din cele 53 de plicuri cu
poeme, juriul format din scriitorii Florin Toma, Florin Dochia, Ştefan Al.-Saşa, Constantin Trandafir şi Liliana Ene, au acordat 11 premii:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Marele premiu
şi Trofeul „Geo Bogza” – Alexandra Alina Negru, Suceava<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul I – Diana
Andreea Beldeanu, Suceava<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul II –
Victoriţa Tudor, Bucureşti<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
„Julia Hasdeu” – Mihaela Galu, Galaţi<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul „Al.
Tudor-Miu” – Alexandra Bianca Dumencu, Suceava<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul „Ion
T. Şovăială” – Anca Şerban, Craiova<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
„Gherasim Rusu Togan” – Ani Bradea, Măgeşti, Bihor<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
Bibliotecii Municipale „Dr. C. I. Istrati” – Dumitru Alexandru Gheraş, Suceava<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
revistei „Urmuz” – Adina Maria Vaman – Câmpulung Moldovenesc<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
revistei «Viaţa Românească» Miruna Iacob, Braşov<o:p></o:p></i></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO"><i>Premiul
„Revista Nouă” – Daniel Gerous, Câmpina/Paris</i><o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">După cum se
poate observa, la Suceava au ajuns cele mai multe premii. Florin Dochia, a povestit
ca a întrebat-o la telefon pe una dintre câştigătoarele de la Suceava: „Ce se întâmplă
la voi, acolo?” şi răspunsul a fost pe măsură: „Păi noi avem o fabrica de poeţi
aici, la Suceava!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">Poemele
tuturor câştigătorilor vor apărea în următorul număr al revistei „Urmuz”. La
eveniment au fost prezenţi şi trei critici literari, Mioara Bahna, Christian Crăciun şi Constantin
Trandafir.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">Organizatorul
a ţinut să mulţumească în mod deosebit sponsorilor: „Evenimentul nu ar fi avut
loc fără finanţarea Consiliului Local, domnii Marian Dulă şi Florin Severius
Fraţilă fiind vajnici susţinători ai culturii scrise din Câmpina”. Răspunsul
domului Frăţilă a fost: „Vreau să vă corectez. Aţi spus că fără noi,
reprezentanţii politici, nu se putea face acest eveniment. Nu. Fără voi,
scriitorii şi iubitorii de literatură, nu se poate face’’. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">A urmat un
moment special, cel în care scriitorul Florin Dochia, ne-a împărtăşit arta sa,
din care am extras un vers ce descrie îmbătător scopul întâlnirii: „visuri pe
care să le ascundem dincolo de gratii”. Au urmat multe momente de recital ale
tuturor poeţilor prezenţi. Poezii cu mesaje puternice, grăitoare, despre realitate
şi visare, iubire şi durere, de eşecuri şi speranţe.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO">Întâlnirea de
sâmbătă s-a construit sub semnul iubirii, a iubirii de ţară, de cuvânt şi de
artă. Cei 27 de poeţi prezenţi au
demonstrat ca România are comori inimaginabil de preţioase, pe care, însă, doar
cei care vor să le vadă le vor găsi.<span style="font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></div>
<h3 style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: right; text-indent: 36pt;">
<span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="RO">Tudose Roxana, </span><span style="text-indent: 36pt;">studentă a Facultăţii de Jurnalism Bucureşti</span></i></span></h3>
<div>
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;"><br /></span></div>
<div>
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-ez0WzNhuCmc/VeRyFFkXjJI/AAAAAAAABAU/i_2BRqWfa0o/s1600/serghie%2Bbucur.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-ez0WzNhuCmc/VeRyFFkXjJI/AAAAAAAABAU/i_2BRqWfa0o/s320/serghie%2Bbucur.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Serghie Bucur</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-5JgQZBYM0z8/VeRyHbmFpTI/AAAAAAAABAc/V8LnW_57Eog/s1600/viorica%2Braduta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-5JgQZBYM0z8/VeRyHbmFpTI/AAAAAAAABAc/V8LnW_57Eog/s320/viorica%2Braduta.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Viorica Răduţă</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-GY7cL96Xxo0/VeRx4Iv6vrI/AAAAAAAAA9o/gW_CneFzsTg/s1600/Maria%2BCalciu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-GY7cL96Xxo0/VeRx4Iv6vrI/AAAAAAAAA9o/gW_CneFzsTg/s320/Maria%2BCalciu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Maria Calciu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-82UiPtNYwLw/VeRx_oxYq8I/AAAAAAAAA_s/nQJw7EtfQdI/s1600/emanoil%2Btoma.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-82UiPtNYwLw/VeRx_oxYq8I/AAAAAAAAA_s/nQJw7EtfQdI/s320/emanoil%2Btoma.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Bebe Toma</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-LWCD1IUv_HM/VeRx7w9_0ZI/AAAAAAAAA-M/nrzBj_mEoiA/s1600/codrut%2Bradi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-LWCD1IUv_HM/VeRx7w9_0ZI/AAAAAAAAA-M/nrzBj_mEoiA/s320/codrut%2Bradi.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Codruţ Radi</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-VmUOQ1DyJII/VeRx_WKKqHI/AAAAAAAAA-4/80HMnhuL4x0/s1600/elena%2Bglodean.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-VmUOQ1DyJII/VeRx_WKKqHI/AAAAAAAAA-4/80HMnhuL4x0/s320/elena%2Bglodean.jpg" width="240" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Elena Glodean</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-872VBXquzu0/VeRyClS704I/AAAAAAAAA_Y/vO7179NCwtM/s1600/magda%2Bmirea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-872VBXquzu0/VeRyClS704I/AAAAAAAAA_Y/vO7179NCwtM/s320/magda%2Bmirea.jpg" width="240" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Magda Mirea</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-w5PQUWdO7rQ/VeRx4H3lkVI/AAAAAAAAA9s/B3qB5JLXOYE/s1600/Anastasia%2BTache.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-w5PQUWdO7rQ/VeRx4H3lkVI/AAAAAAAAA9s/B3qB5JLXOYE/s320/Anastasia%2BTache.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Anastasia Tache</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-6EgN4tkqOzA/VeRyBcwWaYI/AAAAAAAAA_I/PxwnbUZSvHQ/s1600/calin%2Bderzelea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-6EgN4tkqOzA/VeRyBcwWaYI/AAAAAAAAA_I/PxwnbUZSvHQ/s320/calin%2Bderzelea.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Călin Derzelea</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-f_GcL9-oV8E/VeRx64ZtKEI/AAAAAAAAA-Y/T0mN22Z8TjU/s1600/coca%2Bpopescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-f_GcL9-oV8E/VeRx64ZtKEI/AAAAAAAAA-Y/T0mN22Z8TjU/s320/coca%2Bpopescu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Coca Popescu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-5aPKlQgvN_k/VeRx85_6F7I/AAAAAAAAA-c/wV8KaNLrIg0/s1600/dan%2Bdragus.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-5aPKlQgvN_k/VeRx85_6F7I/AAAAAAAAA-c/wV8KaNLrIg0/s320/dan%2Bdragus.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dan Drăguş</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-yx-PFbCchRw/VeRx9Djfo6I/AAAAAAAAA_c/TApQ-I35n4E/s1600/diana%2Btrandafir.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-yx-PFbCchRw/VeRx9Djfo6I/AAAAAAAAA_c/TApQ-I35n4E/s320/diana%2Btrandafir.jpg" width="240" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Diana Trandafir</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-gxeAMvuWmxI/VeRx92ONk4I/AAAAAAAABAw/lnqONR8Hhj4/s1600/dinu%2Bgrigorescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-gxeAMvuWmxI/VeRx92ONk4I/AAAAAAAABAw/lnqONR8Hhj4/s320/dinu%2Bgrigorescu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dinu Grigorescu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-A3FmDJfgzEE/VeRyAhy3AYI/AAAAAAAAA_A/PCYvyqryt40/s1600/florin%2BSeverius%2BFratila.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-A3FmDJfgzEE/VeRyAhy3AYI/AAAAAAAAA_A/PCYvyqryt40/s320/florin%2BSeverius%2BFratila.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Florin Severius Frăţilă</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-QYoR_Ur9dig/VeRx4CZ-LFI/AAAAAAAAA90/YJv7TWeXjrI/s1600/Ioana%2BSandu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-QYoR_Ur9dig/VeRx4CZ-LFI/AAAAAAAAA90/YJv7TWeXjrI/s320/Ioana%2BSandu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ioana Sandu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-8yRNS3c_1to/VeRyBwMMpkI/AAAAAAAAA_Q/B4_jH2uR2us/s1600/livia%2Bdimulescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-8yRNS3c_1to/VeRyBwMMpkI/AAAAAAAAA_Q/B4_jH2uR2us/s320/livia%2Bdimulescu.jpg" width="240" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Livia Dimulescu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-Uo_UX3qRGT4/VeRyDguIRrI/AAAAAAAAA_0/-7fw_NA31oA/s1600/maria%2Bnicolai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-Uo_UX3qRGT4/VeRyDguIRrI/AAAAAAAAA_0/-7fw_NA31oA/s320/maria%2Bnicolai.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Maria Nicolai</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-E3FCHqUXvFo/VeRyD2UliuI/AAAAAAAABAE/ytFuQiRGKOo/s1600/marian%2Bruscu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-E3FCHqUXvFo/VeRyD2UliuI/AAAAAAAABAE/ytFuQiRGKOo/s320/marian%2Bruscu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Marian Ruscu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-x_Yk5giHwS0/VeRyFAXBueI/AAAAAAAABAk/_oqP-jA6hfc/s1600/sasa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-x_Yk5giHwS0/VeRyFAXBueI/AAAAAAAABAk/_oqP-jA6hfc/s320/sasa.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ştefan Al.-Saşa</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-zu43pKjzelc/VeRyGjvSo-I/AAAAAAAABAo/UYT3FgsK76w/s1600/valentin%2Birimia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-zu43pKjzelc/VeRyGjvSo-I/AAAAAAAABAo/UYT3FgsK76w/s320/valentin%2Birimia.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Valentin Irimia</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-MWI7kkqkZKY/VeRx5PIx1RI/AAAAAAAAA-U/dAx3ZqeOGPc/s1600/Vasile%2Bioan%2Bciutacu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-MWI7kkqkZKY/VeRx5PIx1RI/AAAAAAAAA-U/dAx3ZqeOGPc/s320/Vasile%2Bioan%2Bciutacu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Vasile Ioan Ciutacu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-LD3CL_wXAU4/VeRyHBIvqgI/AAAAAAAABAY/ab7Oztpvok0/s1600/victorita%2Btudor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-LD3CL_wXAU4/VeRyHBIvqgI/AAAAAAAABAY/ab7Oztpvok0/s320/victorita%2Btudor.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Victoriţa Tudor</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-2rBeZkrKfD0/VeRx50fVtUI/AAAAAAAAA-A/-0EDPCpXEvI/s1600/ana%2Bhancu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-2rBeZkrKfD0/VeRx50fVtUI/AAAAAAAAA-A/-0EDPCpXEvI/s320/ana%2Bhancu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ana Hâncu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-MGr6s8zWFL0/VeRx8LYm8aI/AAAAAAAAA-o/4hK_6DP-s7U/s1600/cornel%2Bcublesan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-MGr6s8zWFL0/VeRx8LYm8aI/AAAAAAAAA-o/4hK_6DP-s7U/s320/cornel%2Bcublesan.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cornel Sântioan Cubleşan</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-DiT23BpcpjI/VeRyBI3Cf-I/AAAAAAAABAs/3YcO9C9c8s0/s1600/florin%2Bdochia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-DiT23BpcpjI/VeRyBI3Cf-I/AAAAAAAABAs/3YcO9C9c8s0/s320/florin%2Bdochia.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Florin Dochia</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-tYub5KM0Eaw/VeRyDMldXvI/AAAAAAAAA_w/yeIIJNlQfTQ/s1600/maria%2Bdobrescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-tYub5KM0Eaw/VeRyDMldXvI/AAAAAAAAA_w/yeIIJNlQfTQ/s320/maria%2Bdobrescu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Maria Dobrescu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-gL7qZ-Ii8xc/VeRyFTqEt6I/AAAAAAAABAI/WpY7rEY1CcQ/s1600/sorin%2Bvanatoru.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-gL7qZ-Ii8xc/VeRyFTqEt6I/AAAAAAAABAI/WpY7rEY1CcQ/s320/sorin%2Bvanatoru.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Sorin Vânătoru</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;"><br /></span></div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-22169163665848222432015-08-19T14:43:00.001+03:002015-08-19T18:28:48.164+03:00URMUZ No. 7-8 iulie-august 2015<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-zScGSY_qzfw/VdRrINqCi0I/AAAAAAAAA5w/lZoaC4HvW4M/s1600/urmuz%2Bno%2B7-8%2B2015_lectura01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-zScGSY_qzfw/VdRrINqCi0I/AAAAAAAAA5w/lZoaC4HvW4M/s320/urmuz%2Bno%2B7-8%2B2015_lectura01.jpg" width="225" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; margin-left: 27.5pt; text-indent: -27.5pt;">
<span lang="RO"><a href="https://1.bp.blogspot.com/-zScGSY_qzfw/VdRrINqCi0I/AAAAAAAAA5w/lZoaC4HvW4M/s1600/urmuz%2Bno%2B7-8%2B2015_lectura01.jpg"></a><a href="https://www.scribd.com/doc/274151178/Urmuz-No-7-8-2015" target="_blank"><span style="background: white; font-family: inherit;">descarcă pdf</span></a></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-zScGSY_qzfw/VdRrINqCi0I/AAAAAAAAA5w/lZoaC4HvW4M/s1600/urmuz%2Bno%2B7-8%2B2015_lectura01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;">
</a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 27.5pt; text-indent: -27.5pt;">
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_7-8_2015_lectura_fd37e6c4699910" target="_blank">citeşte
e-book</a></span></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În acest număr semnează: </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Virgil Diaconu, Florin Dochia, Radmila Popovici, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ada Carol, Alina Naiu, Miruna Mureşanu, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cristiana Maria Purdescu, Cornel Sântioan Cubleşan, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Emil Cătălin Neghină, Diana Trandafir, Liliana Ene;</span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traduceri din:</span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Guillaume Apollinaire, Arthur Rimbaud, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Jorge Luìs Borges, Marina Ţvetaeva, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Alfred Jarry, Danièle Faugeras, </span></span></h4>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Saint John Perse, Ismaël Billy, Czeslaw Milosz</span></span></h4>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: #333333; font-family: inherit; font-size: small;"></span></span></h3>
</div>
<div>
<br />
<br />
<br /></div>
<div>
<h2 style="line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<span style="text-indent: -27.5pt;">
<span style="background-color: black; color: yellow;"> Absurdistan </span></span></h2>
<h3 style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right; text-indent: -27.5pt;">
Virgil Diaconu</h3>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-njTEsE0B5mA/VdRuUfGmYcI/AAAAAAAAA54/egIctHw6uIA/s1600/virgil%2Bdiaconu.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-njTEsE0B5mA/VdRuUfGmYcI/AAAAAAAAA54/egIctHw6uIA/s320/virgil%2Bdiaconu.JPG" width="212" /></a></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Absurdistan este noua orânduire socială, culmea civilizaţiei atinsă de noul mileniu. Este statul ai cărui cetăţeni pot fi consideraţi adevărate modele umane, indivizi exemplari. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">„Perfecţiunea noastră stă în raţiune. Raţiunea nu poate fi dobândită decât prin lichidarea emoţiilor şi a sentimentelor”, spune încă din primul ei paragraf Legea Morală din Absurdistan. Dar şi Preşedintele însuşi, care ne vorbeşte în fiecare zi, de dimineaţa până seara, pe marile ecrane.</span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Lichidarea emoţiilor şi a sentimentelor este scopul statului Absurdistan. Lichidarea emoţiilor şi a sentimentelor se asigură foarte uşor, printr-un fel de tratament, cu aşa-numita pastilă antiemoţii, pe care o luăm zilnic, dimineaţa, înainte de a pleca la lucru. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Ea este doza noastră de fericire. O pastilă pe zi şi ai scăpat de emoţii, de visuri sau de regrete. O pastilă pe zi şi ai devenit un cetăţean onorabil; un cetăţean raţional. Ai devenit cetăţeanul perfect al Absurdistanului. Ai devenit cetăţeanul absurdistan. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Pastila antiemoţii şi educaţia primită de la Educatorii Raţiunii au dat până acum rezultate destul de bune. În Absurdistan n-ai să vezi nici oameni râzând, nici oameni plângând, nici oameni visători, nici oameni trişti. Şi mai ales nu ai să vezi oameni îndrăgostiţi. În Absurdistan nu ai să întâlneşti decât oameni echilibraţi, raţionali. Decât oameni perfecţi.</span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Niciun cetăţean absurdistan nu are voie să refuze doza. E interzis! Cu toate astea, s-au descoperit persoane care şi-au aruncat pastilele, în secret, la canal; şi care au revenit în acest fel la vechile emoţii şi sentimente. La interzisele emoţii şi sentimente. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Toţi cei care au fost prinşi aruncându-şi doza au fost pedepsiţi. Toţi cei care au fost prinşi râzând sau au fost găsiţi în întuneric răpuşi de tristeţe, toţi cei care au îndrăznit să se îndrăgostească sau să se revolte, deci toţi cei care s-au întors la sentimente şi emoţii au fost declaraţi infractori afectivi, duşmani ai raţiunii, ai Guvernului şi au fost pedepsiţi.</span></div>
<div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Cei mai periculoşi infractori afectivi sunt cei cunoscuţi sub numele de artişti. Preocuparea principală a artiştilor, aşadar, a muzicienilor, pictorilor, poeţilor este aceea de a provoca emoţii. Deşi se ştie că în Absurdistan nu ai voie să provoci emoţii; că nu ai voie să trezeşti sentimente. E interzis! </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Nu pleca urechea la artişti şi nu lua seama la ispitirile lor. Aceşti farsori, aceşti vânzători de iluzii sunt cât se poate de periculoşi, pentru că ei tulbură sufletele, creează dezechilibre emoţionale, deci se opun Raţiunii. Perfecţiunii.</span></div>
<div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Dar Forţele de Ordine au fost întotdeauna vigilente şi au ars la vreme toate operele artiştilor: toate cărţile de poezie, toate tablourile, instrumentele muzicale, discurile de vinilin, CD-urile. Pentru că toate acestea nu sunt altceva decât mijloace de infecţie afectivă, mijloace de corupere a Raţiunii.</span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">De curând, Forţele de Ordine au descoperit că artiştii fac parte din REZISTENŢĂ. Iată de ce misiunea cea mai importantă a Scutierilor este prinderea revoluţionarilor şi judecarea lor.</span></div>
<div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Când am pătruns într-una din casele secrete ale Rezistenţei, am rămas înmărmurit: obiectele găsite înăuntru – vasele de aramă, gramofonul, ceasul cu pendulă, cărţile cartonate, discurile, tablourile –, nu mai fuseseră văzute de mine decât în Manualul Forţelor de Ordine, unde erau fotografiate şi descrise pentru a putea fi recunoscute la nevoie. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Pe abajurul unei lămpi de birou se cocoţaseră doi canari aurii, al căror ţipăt, devenit insuportabil, m-a făcut să scot pistolul. De ce m-am oprit? O scoică uriaşă aflată pe acelaşi birou şi care mi s-a părut că se tânguie când am dus-o la ureche era un semn că marea există cu adevărat…</span></div>
<div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Desigur, toate aceste mărturii ale decadenţei trebuiau arse, iar artiştii prinşi trebuiau predaţi Justiţiei. Însă curiozitatea m-a îndemnat să pun un disc la patefonul cu pâlnie. Atunci, Boleroul unuia numit Ravel m-a trântit în fotoliu, făcându-mă să visez. Când ştiam atât de bine că în Absurdistan nu se visează. Când ştiam atât de bine că în Absurdistan visurile sunt interzise! </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">În acel moment mi-am dat seama că în dimineaţa aceea uitasem să-mi iau doza antiemoţii. Altfel cum să-mi explic faptul că eu, Comandantul Suprem al Forţelor de Ordine, m-am lăsat învins de emoţii? De ucigătoarele emoţii?</span></div>
<div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Eu, urmaşul Gărzilor Pretoriene, al Inchiziţiei, al Gărzii de Fier şi al Comisarilor bolşevici, m-am lăsat furat de emoţii: am ascultat la nesfârşit Boleroul, i-am lăsat în viaţă pe canarii de aur şi am salvat de flăcări casa secretă a Revoltei. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;">Aceasta a fost clipa în care m-am hotărât să trec în Rezistenţă. Şi să lupt până la capăt. Ca un ales al urgisitei spiţe, silabisind lumina care m-a răpus. </span></div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: inherit;">27 ianuarie 2015</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: white;"> Adrian Suciu - Profetul popular </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-9alf6kqcwq0/VdRvBKnJS0I/AAAAAAAAA6A/dxrOEuRCc54/s1600/suciu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-9alf6kqcwq0/VdRvBKnJS0I/AAAAAAAAA6A/dxrOEuRCc54/s200/suciu.jpg" width="150" /></a></div>
<div>
Adrian Suciu este unul dintre poeţii care se scrie pe sine. Să fim bine înţeleşi, nu scrie despre sine, ci chiar se scrie pe sine, se construieşte continuu pe sine din cuvinte, este o reluare, cu fiecare poem, a muncilor Făuritorului lumii, Acela care, inevitabil nonconformist, căci nici o conformitate nu exista, a pornit să inventeze şi să se inventeze. De făcut, poetul o face în răspăr, eliberat de convenţii (nici convenţiile nu existau pe vremea Modelului lui Suciu…), lovind în spiritele pudibunde cu biciul cuvântului curat, sincer, frust, verde. „N-am scris nimic. / Numai Dumnezeu ştie să scrie / şi a scris o singură dată.” – de unde necesara corectură: se re-scrie pe sine după un model pierdut, adică se reinventează continuu din tot felul de fragmente, cioburi, fâşii, materiale de reciclat smulse din furtunile şi puhoaiele vieţii cotidiene. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-s40YvIkzT7s/VdRvi_wa4RI/AAAAAAAAA6I/CmRlF6bcFlI/s1600/profetul.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-s40YvIkzT7s/VdRvi_wa4RI/AAAAAAAAA6I/CmRlF6bcFlI/s200/profetul.jpg" width="126" /></a></div>
<div>
Profetul popular predică acelora care nu se pot ridica pe înălţimile esteticii înalte şi ale credinţei ascetice şi care trăiesc pur şi simplu într-o ordine pre-stabilită, impusă, limitată şi apăsătoare. Pentru salvarea lor, el nu pune ordine în haos, ci pune haos în ordine. Pe direcţia deschisă cândva de Urmuz, trecând deloc nepăsător pe lângă Kafka, Ionesco şi mai ales Beckett, experienţa pe care o face Adrian Suciu în materie de limbaj este cu totul particulară. Jocurile inteligenţei, evident în respectul teoriilor poetice valéryene, în fond, beneficiază de verbul sprinten, de vioiciunea expresiei surprinzătoare devenite deja marcă a poeziei sale. </div>
<div>
Poemul de deschidere este construit după model urmuzian (ca şi acela intitulat Excitatorul); personajul Suciu este un membru de vază al familiei Algazy & Grummer & Cotadi & Dragomir & Emil Gayk & Ismaïl & Turnavitu & Stamate. «Prietenul nostru Suciu, care a supravieţuit zăpuşelii / şi cancerului şi-a murit într-un tandru accident / de trotinetă / la vânătoare de carcalaci, a fost un om înţelept. Sigur, / i se trage şi de la numele de filosof dac. / […] / Suciu a iubit o femeie specială, manechin de lopeţi, / şi a avut multe neînţelegeri cu ea / din pricina bărbii lui ţepoase care constituia / un dezavantaj major la sexul oral / şi la mâncatul ciorbei.» Consecvent şi cerinţei avangardiste, foarte potrivită azi: „épater les bourgeois”, personajul Suciu are un comportament social dintre cele mai inconformiste, violente (vezi: „Suciu pune femeile pe spate, / pe caldarâmul suav al patriei şi pe pământul reavăn” şi mai ales continuarea, amintind de Marchizul de Sade), dar face şi dovada unei gândiri dintre cele mai senine şi-nţelepte: «Şi se întorcea Suciu de la băi ostenit / de cât de trecător fusese, cu mâţa şi cu iubita. Dar / despre dragoste destul, ar fi spus acum Suciu, dacă / ar mai fi fost printre noi. Căci el era pasionat / de cunoaştere iar nu de dragoste. Propoziţia / „Eu sunt identic cu mine însumi” el ar fi socotit-o falsă / întrucât, până ce s-ar termina rostirea lui „mine însumi”, / „eu” ar fi deja expirat, adică ar fi altul / decât la începutul enunţului.» Gândire pe care o trimite continuu să „eşueze” în parodie, în derizoriu, precum versurile de la finalul poemului prim & întregul poem Rozosina şi Mugurel, care se încheie în stil veterotestamentar, după ce traversase şi adusese în aşternuturi sonorităţi kantiene («Mugurel a iubit-o din prima şi s-au zvârcolit în pat / cu tavanul văruit deasupra şi legea morală în suflet»).</div>
<div>
Cartea lui Adrian Suciu este şi una a deşertăciunii deşertăciunilor. O punere la îndoială netulburată a capacităţii omului de a atinge cumva, vreodată, transcendentul, de se ridica la vreun nivel oarecare de spiritualitate. Eşecul este stare normală, iar «din Profetul popular n-a mai rămas decât, / o scoarţă stacojie pe care o ţin cucoanele la mare preţ», după ce făcuse marile sale prorociri: «„Fiecare om are o vacă” / De aceea zic: „să scrie fiecare pe pielea vacii lui”» şi «„La vremea ei, va muri şi ideea nemuririi, i-a spus. Şi nu / va fi nimeni acolo să-i pese, stimată doamnă!”». Poemul intitulat Psalm, e, de fapt, o foarte serioasă declaraţie de dragoste necondiţionată şi o de-plângere a neputinţei umane de a se ridica deasupra cărnii: «Doamne, Tu nu ştii cum e să scrii / cu moartea în sânge! Să-ţi părăseşti fiii / încremeniţi de durere prin oraşe în care / se râde şi se uită uitarea. Să-ţi pâlpâie / flacăra lumânării, să-ţi tacă inima pentru o clipă / să te locuiască un cancer flămând. // […] // Doamne, Tu nu ştii cum e să scrii ştiind că se va râde / nepedepsit de scrisorile tale şi tu să fii fericit pentru asta!» Expresia sentenţioasă încarcă, adesea, de sens metafora, acolo unde locul parodierii îl ia gluma amară: «Să naşti un copil înseamnă să dai de lucru morţii. Să o ţii ocupată. Să-i dai peste mână. / […] // Să naşti un copil înseamnă să îmbeţi moartea cumplit. / Dumnezeu râde în barbă şi-i spune: „Ăştia micii / o să-ţi facă ficaţii praf!” /[…]/ Şi moartea umblă / nebună, cu capul plesnind de durere şi cu ficaţii praf. // Privesc în ochii fiilor mei şi mi-e tare milă de ea!» În Fiii cerului, răspărul devine pedeapsă pentru păcate necunoscute, interdicţia lipsită de sens stabileşte o atmosferă kafkiană, care se continuă în Ogoarele spaimei, Prin tâmpla furnicii…</div>
<div>
Poet al paradoxului, de asemenea, Adrian Suciu ţine la păstrarea unei solemnităţi a discursului, retorica înaltă, mai mult sau mai puţin parodică, mai mult sau mai puţin psalmică, refuzând celebrul sfat verlainian: „Prends l’éloquence et tords-lui son cou!” Secţiunile intitulate Vulturii tandri şi Să bei singur au o solemnitate încărcată de eros şi mai ales de thanatos, ca să rămânem în temenii clasici ai judecăţii. Lauda femeii ajunge până la constatarea că «O femeie îl poate rescrie pe Dumnezeu cu un pix.» şi «În visul femeii, Dumnezeu însuşi se teme să facă lumină.», iar «dragostea / nu mai seamănă / decât cu ziua de odihnă a măcelarului.» Dumnezeu este o prezenţă nelipsită în cearta cu sine şi cu lumea, adesea la limita blasfemiei. Adrian Suciu Îl ia alături de el în tristeţea singurătăţii («Nimeni nu ştie cum e să bei atât de singur / încât să dai nume ţuicii tale.»), când «Moartea e un prieten bun care, într-o zi, / va trăda.» Undeva, tonul poemului aminteşte de celebrul vers rilkean «Was wirst du tun, Gott, wenn ich sterbe?» («Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?», în versiunea Mariei Banuş) şi pare că de la o aceeaşi întrebare pleacă: «Doamne, Dumnezeul meu, ce ţi s-au mai albăstrit ficaţii / de când bem! Îmi placi dimineaţa, când transformi treiul / de treflă în patru de treflă şi clienţii localului dintr-o dată / ajung la esenţa divină. Am întristat pe mulţi povestindu-le / despre cum te-aştept acasă înfăşurat / într-un frig ponosit iar tu vii / târând cheia de fildeş de la iatacul celei cu ţâţe mari. /[...]/ Nimic nu-ţi ascund, Doamne, / căci tu mă ştii pe de rost, cum ştii / meniul de la cantina săracilor; fără mine, / ai străluci doar cât o vită proaspăt jupuită. // Doamne, de-ar fi să ştii tu toate tainele vremurilor / şi de-ar fi să porneşti revoluţii şi incendii, / dacă vei trăi mai mult decât mine, la nimic nu-ţi va folosi! / Fără mine, nu eşti decât un drojdier orfan / chinuind o limonadă prin străvechile noastre bodegi!»</div>
<div>
Volumul de poeme Profetul popular al lui Adrian Suciu s-ar putea reduce la esenţa unui singur vers, de la pagina 72: «Mă tem că am început să spun adevărul». Aceasta este marea spaimă a poetului, atunci când constată: «Scriu în alfabetele morţii. /[…] / Am făcut lumea cu un pix de un leu. Am scris / şi am îndurat: eu sunt / cel ce nu sunt.»</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: white;"> Raul Bribete – să nivelezi un munte cu tăvălugul </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-PecT-j92-rA/VdSMqSsgLVI/AAAAAAAAA6Y/8n7oGhsgb24/s1600/RAUL%2BBRIBETE.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="http://3.bp.blogspot.com/-PecT-j92-rA/VdSMqSsgLVI/AAAAAAAAA6Y/8n7oGhsgb24/s200/RAUL%2BBRIBETE.jpg" width="200" /></a></div>
Un tânăr poet care ştie şi poate foarte mult şi îşi caută continuu, neliniştit, expresia proprie este Raul Bibete. Volumul său cel mai nou, „să nivelezi un munte cu tăvălugul” (Brumar, Timişoara, 2015), dă seama de o eliberare a eului poetic înspre un neoromantism de tip rilkean, cu precădere, în continuarea unei direcţii tot mai evidente a poeziei româneşti contemporane. Nu ne vom aştepta, desigur, să găsim prea mulţi susţinători ai acestei constatări, de vreme ce majoritatea comentatorilor sunt încă dependenţi de viziuni post-şaizeciste şi post-optzeciste (dacă nu chiar şi mai revolute), adunate, cam alandala, sub semnul a ceva numit „postmodernism”. Raul Bribete este, s-ar putea spune, un poet postmodern, odată ce, în textele sale, se manifestă, liber şi concomitent, urme de impresionism, expresionism şi, fără îndoială, un dilematic neoromantism existenţialist, de felul celui lesne remarcat la poetul Rilke, dar şi la contemporanii Kafka, Thomas Mann, Musil… E mai degrabă un postmodern al contemplării meditative (postmodernism as neo-romanticism), decât al zadarnicei fragmentări sceptice (postmodernism as intensification of modernism). (v. Walter Benjamin, The Writer of Modern Life: Essays on Charles Baudelaire). Deci o revizitare şi revitalizare a unei estetici „învechite”, străine capitalismului postindustrial, dar şi altor relaţii decât acelea cu sine însuşi şi cu o presupusă divinitate lipsită de aură. Altfel spus, un tribut mai degrabă lui Charles Baudelaire, decât lui T. S. Eliot; coerenţei nostalgiei şi a splinului, decât scepticului şi fragmentarului. Fără a absolutiza, totuşi…<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-FoNANSpEgLI/VdSMybiXDUI/AAAAAAAAA6g/XvvaWVembGw/s1600/bribete.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-FoNANSpEgLI/VdSMybiXDUI/AAAAAAAAA6g/XvvaWVembGw/s200/bribete.jpg" width="126" /></a></div>
Temele poeziei lui Raul Bribete sunt el însuşi – fiinţă singulară şi însingurată – faţă cu obiectele, stările şi întâmplările lumii înconjurătoare. O situare cu precădere în furtuna interioară, care răspunde redundanţei informaţionale a lumii cu o redundanţă personală, menită să acopere sunetul celeilalte. „Eu tac înafară / Şi urlu înăuntru”, de vreme ce „Totul, în lucruri şi în mine, nu mai tace.” Universul asurzitor şi apăsător contemporan este cel ce provoacă angoasa perpetuă, iar răspunsul poetului se vrea a fi o tăcere sfidătoare: „Tăcerea mea e poate mai cu tâlc decât sfatul unui înţelept / Analfabet”. Ce-i iese lui Raul Bribete este un fel de verbozitate adesea excedentară, încărcată de continue definiri şi redefiniri ale relaţiei cu lumea şi cu sine. Nimic nu este sigur, „Totul se reduce / La suprafaţa plană a unei coli de hârtie. (...) Totul este ca în palmă: / Mai neted ca suprafaţa unei mobile Biedermayer”. Este un fel de litanie în aceste versuri lungi şi aglomerate, încărcate de obiecte şi de efecte, de afirmaţii absolute şi de întrebări mai degrabă retorice. Trei sunt obiectele simbolice care apar deseori pentru a determina stări şi sensuri: iedera, iepurele şi marmura – toate anunţă proximitatea extincţiei. Poemul Faldurile marmurei este revelator: „Să muşti din marmură / să conţii în interiorul tău moartea / să te uiţi pe etichetele iederei şi să deguşti sevele / ca pe buchetul vinului preferat. / aici, în Dumnezeu, / parcă m-aş încălzi lângă dangătele înserate / ale unei inimi de iepure sălbatic / scriu pentru a deveni eu însumi / geometru al unui cerc care îşi măreşte circumferinţa / în mine însumi, aidoma cercurilor vârstei / în trunchiul arborelui. (…) sunt iederă franţuzească urcând încet, / şi atât de sigur pe piatra funerară, / pe faldurile îngerului de marmură încrâncenată (…)”.<br />
Cele mai multe texte se aşază lesne, prin urmare, într-un gothic revendicat deschis, unde „înţelesul / luminează ca o lanternă inversă” (Tribulaţii II), iar „prietenul deschide gura, şi, pământ, şi numai pământ, / pătrunde pe masa din bucătărie din gura lui deschisă. / gesturile mele sunt pământ şi atingere sfărâmicioasă. //(…)// deodată pământ limpede mi se prelinge din urechi / şi nu mai stau mult, îmi încalţ pantofii care, halucinant / sunt la rândul lor, şi ei umpluţi cu pământ.” (Lumea din care fumegăm – un excelent poem al degradării lumii contemporane, al fantasmelor care acaparează realitatea şi o transformă în neant.)<br />
Un neoromantism viguros străbate toată cartea lui Raul Bribete. Nu se poate cita îndeajuns pentru a releva soliditatea construcţiei poetice şi siguranţa cu care obligă cititorul să iasă din comoditate şi să se exploreze. Iată (fragmente din) poemul Darul, dedicat unei intimităţi definindu-se într-un transcendent asumat iniţiatic: „Atingere oarbă. (…)/ atingere a sării de aur cu trupul / marelui turbion de cuvinte // ax al lumii mă simt /(...)/ inima mea arsă cântă ca o corabie otrăvită; /(…)/ Lumi mor şi iau naştere. / în faţa şemineului ne închipuim / tot felul de animale rare / cărbuni aprinşi, acum, / primesc forme de jderi lunecând, / pe rând, unul în pieile celuilalt / într-o întotdeauna amăgitoare formă / care se destramă îndată // (…) // Pipăi lumina cu gândul, / burează lumina aurie, / căldura ei pe pământ; / în sufletele copiilor, / mirosul fotografiilor de familie / au primit izul vechimii. / e ceva princiar în felul în care murim / risipindu-ne, redefinindu-ne.” Dacă Blestemul sună atât de borgesian („Ca şi cum ai fi blestemat / Să citeşti dintr-o carte / Ale cărei pagini sporesc / La nesfârşit”), poemul Azi e doldora de nostalgia pierderii trecutului şi a imposibilităţii câştigării unui viitor oarecare („am străbătut un drum / atât de lung, // încât nu-mi mai amintesc / de unde vin / e ca şi când m-aş ajunge din urmă / alergând pe suprafaţa / unei mingi vărgate / sau mărgea uriaşă / de sticlă colorată”).<br />
Egoul este stăpânul absolut, în poezia lui Raul Bribete, egoul nestăpânit, desfăcut şi refăcut continuu, într-o combinaţie de austeritate şi fervoare, ca în excelentul text intitulat Sunt eu până la capăt deşi nu ştiu / dacă sunt până la capăt eu, care începe astfel: „Cobor din mine ca dintr-un tren de lux. Niciodată, dar niciodată, / simt că nu am fost până la capăt Raul Bribete, adică de ce / mai continui să scriu, poate dintr-o imperioasă necesitate / de a fi când nu sunt, poate dintr-o apatică speranţă în mai bine.” Şi undeva, mai departe: „grija cu care mor aduce cu grija pentru detaliu a picturilor flamande”. Poetul nivelează un munte cu tăvălugul pentru a-l re-constitui şi a şi-l apropria; în concepţia lui, poetul nu are nimic de dăruit, numai pe sine, aproape ca o autopsie, ca o expunere largă a structurilor sufletului. El este Făuritorul, „eu, Raul Bribete, am hotărât să ridic în spinare / această colină, s-o aduc la nivelul mării cu tăvălugul cuvintelor mele. / Io, Raul Bribete, am hotărât.”<br />
Raul Bribete susţine, şi de această dată, cu poezia sa, direcţia plină de consistenţă a liricii româneşti contemporane, dedicată temelor mari existenţiale, rezistente la mode şi experimente lipsite de substanţă, fără a pierde, din vedere, vreodată, evitarea contingentului, a circumstanţialului. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CR-t4g7GAoc/VdSNp46ih5I/AAAAAAAAA6o/HJxaovGlNls/s1600/11725379_1615402528745684_1837993491_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="243" src="http://2.bp.blogspot.com/-CR-t4g7GAoc/VdSNp46ih5I/AAAAAAAAA6o/HJxaovGlNls/s320/11725379_1615402528745684_1837993491_o.jpg" width="320" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #cc0000; color: yellow;"> Radmila Popovici </span></h2>
<br />
<h4>
/ev/</h4>
<br />
mâinile sus<br />
jos fruntea taci<br />
ţăcănito<br />
cascadoriile<br />
se amână<br />
<br />
cel mai strâns<br />
somn<br />
îşi arată<br />
de după deal<br />
coarnele<br />
<br />
băsmăluţele<br />
se înrolează<br />
în plâns<br />
<br />
degeaba<br />
<br />
intestinelor<br />
nu le poţi reproşa<br />
ghiorăitul<br />
cenzura clipitului<br />
a început<br />
<br />
un doi<br />
<br />
<h4>
/entropie/</h4>
<br />
sub ciuperca de metal oameni mărunţi<br />
aleargă pe loc nu se lovesc cap în cap<br />
nu se calcă pe picioare aici de mult<br />
nu s-a mai atins umăr de umăr obraz<br />
de obraz fiecare nară e pe cont propriu<br />
<br />
sub ciuperca de metal nu se naşte nu se<br />
moare nu se râde nu se urăşte mişcarea<br />
nici înapoi nici înainte este unica activitate<br />
individuală şi colectivă adusă la perfecţiune<br />
<br />
subciupercarii nu au nevoie de legi de regi<br />
ei nu încalcă nimic se mulţumesc cu bolta<br />
gri şi cu cele câteva forţe rămase din fizică<br />
<br />
m-am trezit sub ciuperca de metal şi am uitat<br />
totul<br />
<br />
***<br />
<br />
greierii anunţă o noapte fără capăt<br />
ţârâitul atinge frecvenţa maximă<br />
timpanele se sparg oul crapă<br />
<br />
misiune îndeplinită<br />
<br />
<h4>
/stâncă-mă/</h4>
<br />
argintul timpului stele<br />
privindu-se ţintă în ochi<br />
gata să încalce toate<br />
legile universului inimi<br />
crocante coaste plămâni<br />
muşcând unul din altul<br />
până la sânge valuri<br />
sculptând o mare roşie<br />
în care gândurile se lasă<br />
la fund ca icrele<br />
ultimului peşte<br />
<br />
număr număr număr<br />
cerceii fecioarelor inelele<br />
văduvelor ceasuri busole<br />
şi perle număr până<br />
şi paşii cifrelor strivind<br />
moartea acestei nopţi<br />
frumos pieptănate<br />
<br />
solzii jubilează<br />
învolburarea<br />
<br />
taie-mi în stâncă<br />
pe-o cruce un nume<br />
de pasăre<br />
<br />
<h4>
/nocturne/</h4>
<br />
duminică lasă-mă<br />
să deochi sânul<br />
de munte al nimfei<br />
cum alăptează cu nori<br />
stratus şi cumulus<br />
albastrul<br />
sătul abia la chindie<br />
să dezghioc marea de<br />
sare să amestec<br />
praful cu umbrele şi<br />
facăsecoacăserupăse<br />
ducăsecusuteletoatele<br />
uitatele să mă curăţ de<br />
silabe ca de blestem<br />
<br />
ţintesc punctul<br />
erelor himere depăn<br />
misterul creşte<br />
pe clipă ce scade<br />
invadându-mă<br />
golindu-mă definitiv<br />
de mine<br />
<br />
iată chiar acum<br />
nocturne de chopin<br />
îşi schimbă rochiile<br />
văd vezi şi tu degete<br />
albe şi negre aprind<br />
pe clape muzica şi ea<br />
le cântă o carte<br />
<br />
geamuri sparte<br />
<br />
un vânt şi-o vântoaică<br />
valsează furtuna<br />
capete sub coifuri<br />
vând libertate<br />
arheologi dezgroapă<br />
lacrima gigantică<br />
<br />
numai şerpii ştiu<br />
să păstreze<br />
în scorburile lor<br />
tainele lumii<br />
<br />
închid ochii şi-i văd<br />
răsărind pe ai tăi<br />
cititorule de vise<br />
<br />
<h4>
/ierburi/</h4>
<br />
înseram prelung nopţile<br />
se lăudau fiecare cu bijuteria sa<br />
de lună săgetam bolta cu noi<br />
constelaţii ea răspundea<br />
în plapume subţiri mătăsoase<br />
făceam schimb de degete<br />
pentru a le atinge mai altfel mai<br />
felin maiul mierii cânta din şuviţe<br />
încoronând împletirea lianelor<br />
dansam să nu strivim<br />
nisipul ne săruta adierile<br />
celulă cu celulă mi-e teamă<br />
de flori mi-ai zis urmărind<br />
pâlpâirea culorilor aerul<br />
avea gropiţe în obraji<br />
ierburile din sân<br />
nu se mai închinau<br />
bolilor<br />
<br />
uuuuuuuuuuuu<br />
<br />
trei păsări gri<br />
sfârtecă paginile<br />
acestui cer abia<br />
tipărite<br />
<br />
<h4>
/fir/</h4>
<br />
jocul nimereşte<br />
încă o dată<br />
cu glonţul vieţii<br />
în ochi sperie<br />
liliecii îndrăgostiţi<br />
dorm în continuare<br />
să nu caut untul<br />
vorbelor înţepenite<br />
în congelatoarele<br />
raţiunii<br />
<br />
gândaci decoloraţi<br />
râcâie pe toate oazele<br />
în toate oasele<br />
de la gaia la kali<br />
pentru a nu se împiedica<br />
de semne de urme<br />
cu turmele<br />
<br />
auri sacra fames<br />
<br />
dar aurul mai coace<br />
munţi şi apele<br />
mai râd cascade<br />
<br />
ziua înnod timpul<br />
sub uşile de biserică<br />
ale rănilor deschise<br />
<br />
noaptea<br />
trage de fir<br />
şi-l destramă<br />
<br />
arde-l sau redă-mi-l<br />
ariadna<br />
<br />
<h4>
/ping-pong/</h4>
<br />
limbile visului<br />
mă aruncau în aer<br />
minge<br />
de ping-pong<br />
deasupra caselor<br />
bolnave de una<br />
şi aceeaşi<br />
<br />
trăiam în sfârşit<br />
libertatea<br />
balonului de săpun<br />
<br />
fericirea e o furtună<br />
şi scapără<br />
când uiţi să vrei<br />
<br />
până te sparge<br />
spinul<br />
primului gând<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> eveniment </span></h3>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #38761d; color: #ffe599;"> Artgothica, Sibiu, 2015 </span></h2>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-hA3vdI5Zy_4/VdSOoa8_5GI/AAAAAAAAA6w/tttrcgz_w-k/s1600/juriu%2Bartgothica.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-hA3vdI5Zy_4/VdSOoa8_5GI/AAAAAAAAA6w/tttrcgz_w-k/s320/juriu%2Bartgothica.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
După drumul spre Sibiu de anul trecut, în compania încântătoare a regretatului prieten Gherasim Rusu Togan, am ales, în vara asta, singurul interregio accesibil din Câmpina, Bucureşti-Timişoara-Bucureşti – 1621/1622. O călătorie cu trenul, care putea să stârnească amintiri din secolul trecut, din vremea în care alternativa la calea ferată pe distanţe lungi era aproape exclusă. Dar nu nostalgiile m-au năpădit, ci tristeţile, dezamăgirile, la vederea ruinelor şi pârloagelor ce se arată în deplinătatea lor de la geamul vagonului, la margini de oraşe, la margini de sate din ce în ce mai pustii. Unde e ţara mea frumoasă, de ce se lasă totul pradă abandonului, unde sunt oamenii harnici şi plini de speranţă? Cu o întârziere de 50 de minute, am ajuns în gara prăfuită a oraşului de pe Cibin şi am intrat în spaţiul magic medieval la care visam deja, de câteva săptămâni. Casa cu cariatide e aceeaşi dintotdeauna, oamenii la fel de prietenoşi, fie că-s vechi cunoştinţe, fie că sunt cunoştinţe noi sau chipuri pentru nume cunoscute. Primii: Adrian Suciu, Dan Herciu, Niu Herişanu – cele trei suflete ale Artgothicii.</div>
<div>
Prima dezbatere, de vineri, la care ajung este dedicată schimbărilor de paradigmă carte pe hârtie / carte digitală & online (io i-am spus hipertext, cum m-am obişnuit de câţiva ani), la care Dan Mircea Cipariu are contribuţia consistentă; concluzia este inevitabilă: nimic nu mai poate fi schimbat, tiparul pe hârtie şi digitalul (sub toate formele) se cuvine să coexiste, să-şi ocupe spaţiul-timp aferent fiecăruia, noile generaţii deja suferind schimbări de atitudine inclusiv neuronală faţă de informaţie, comparabile cu acelea constatate de Platon la răspândirea scrisului. Noaptea poeţilor a fost chiar întunecată, o biată veioză aruncându-şi lumina într-un colţ rezervat recitatorilor, atmosfera de mister subliniind misterul poeziei, în aşteptarea fantasmelor care mai apr din când în când, sub forma unor oaspeţi întârziaţi.</div>
<div>
O masă din curte este destinată ofertei de carte şi reviste – adaug şi eu acolo cele trei numere din Urmuz 2015, Revista Nouă şi 2 volume de poezie proprii: orb pe mare şi Ferestre spre curtea interioară.</div>
<div>
Sâmbăta se deschide cu un atelier de traduceri gestionat de invitaţii din Israel, pe care-l ratez cu nonşalanţă, din ebraică apropiindu-se de mine numai muzicalitatea implicită unei limbi cu totul străine. Abia după-amiază, în Sala Oglinzilor din sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, asistăm la Medalionul literar George Almosnino, susţinut de Nora Iuga (soţia), Valeriu Mircea Popa şi Angela Baciu. Apoi se decernă Diplomele de Excelenţă şi anunţă premiile naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”: Lucian Vasilescu (pentru volumul Ţara mea, viaţa mea, dragostea mea) şi Merlich Saia (debut cu Garda de corp) Anca Hirschpek (Premiul Editurii Grinta pentru manuscris); Trofeul Mopete nu s-a acordat la această ediţie. La orele 20.30, ne-am mutat în curtea interioară de la Art Café, unde, sun bagheta bine strunită a lui Adrian Suciu, ca şi altădată, ne-a prins miezul nopţii citind şi ascultând poezie. Într-o ordine deliberat alfabetică, cei aflaţi acolo şi care s-au expus publicului, într-un fel sau altul, s-au numit: Ionela-Violeta Anciu, Mircea Arman, Angela Baciu, Cristina Berinde, Dan Mircea Cipariu, Adrian Cârstea, Rita Chirian, Daniel Corbu, Ioana Crăciunescu, Silviu Dachin, Florin Dochia, Menahem Falek, Bogdan Federeac, Wolfgang Fuchs, Gabriela Garlonţa, Silviu Guga, Niu Herişanu, Dan Herciu, Nora Iuga, Riri Silvia Manor, Alina Naiu, Emil Cătălin Neghină, Cornel Octavian, Ioan Es. Pop, Valeriu Mircea Popa, Merlich Saia, Nicolae Silade, Adrian Suciu, Petruța Şerban, Robert Şerban, Simona Toma, Lucian Vasilescu, Tudor Voicu, Marie Vrânceanu, Laurenţiu Vedinaş…</div>
<div>
Dacă am uitat pe cineva, cu voie sau fără voie, să fiu iertat. <i><b>(Florin Dochia)</b></i></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-g-kWCOxy-zE/VdSPdre9srI/AAAAAAAAA68/Qlk-bUuQjh0/s1600/ada%2Bcarol.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-g-kWCOxy-zE/VdSPdre9srI/AAAAAAAAA68/Qlk-bUuQjh0/s320/ada%2Bcarol.jpg" width="320" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #38761d; color: #ffe599;"> Ada Carol </span></h2>
<h4>
Printre gene</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<i><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Lui R.M. Rilke</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tânjesc să mai stea încă o seară vara pe la noi!</div>
<div>
Aş putea să-mi citesc cărţile - toate,</div>
<div>
sau aş putea învăţa o nouă limbă străină…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Te ascult, lume, cum te învolburezi </div>
<div>
şi te retragi prin vene şi artere.</div>
<div>
Mai multe suflete respiră, din care suntem desprinşi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iubitul meu încruntat munceşte departe,</div>
<div>
Eu îmi păstrez echilibrul într-un picior.</div>
<div>
Ce bine că trandafirii sunt roşii şi icoana e nouă!</div>
<div>
(Scriu despre asta ca să mai pot zâmbi :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă întreb: oare somnul nu ne-a încurcat pe toţi? </div>
<div>
Un singur suflet respiră, în care suntem cuprinşi.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Uniţi</h4>
<div>
</div>
<div>
Sub cupola nucului,</div>
<div>
nu mai bate vântul şi ciorile au amuţit. </div>
<div>
Aşteaptă şi ele…Aşteaptă</div>
<div>
să cadă răsuflarea întretăiată</div>
<div>
care îmi abureşte privirea. Mâinile tale </div>
<div>
mă strâng şi mă ard. Vreau </div>
<div>
să te las puţin în urmă şi apoi să mă întorc </div>
<div>
ca să te privesc: numai când </div>
<div>
ochii tăi mă cuprind cu întregul</div>
<div>
albastru simt că ştiu cine eşti.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Rezoluţie de Anul Nou</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sper încă să ne întâlnim cândva,</div>
<div>
printre amintirile crescute cale de-o şchioapă:</div>
<div>
Maci în ninsoare eram şi nu auzeam</div>
<div>
cum cad cortinele cu aripi de înger.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Te-am înmânat deci visului,</div>
<div>
ca să ajungi să-mi răsfiri</div>
<div>
şuviţa pe malul izvorului…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iar acum te găsesc pregătit să iubeşti.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Istovit de dorinţele împlinite,</div>
<div>
eşti poate ceva mai viclean</div>
<div>
dar tot copil ai rămas!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cuta dintre sprâncene o vom netezi cu zâmbete.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
3 cireşe</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Gând monoton înflăcărat:</div>
<div>
tu, tu şi iar tu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Una câte una, îmi încântă gura</div>
<div>
cu suc şi parfum…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1, 2, 3 dorinţe rotunde, roşii:</div>
<div>
să ne sărutăm din nou</div>
<div>
pentru prima dată în acest an,</div>
<div>
să mă săruţi iar şi iar să te sărut…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ṣi apoi să ne îmbarcăm</div>
<div>
în odiseea fabuloasă</div>
<div>
printre ramuri cu cireşe coapte,</div>
<div>
vâslind pe apele Sfinxului</div>
<div>
până la Apus.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Negare cu madlenă</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu nu alerg după tine…</div>
<div>
Merg doar încet, foarte încet, pe urma ta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă agăţ de un zâmbet întâmplător, de cuvinte</div>
<div>
presărate din mers, care lasă</div>
<div>
urme fine pe timpan şi retină.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Uneori sărutările furate</div>
<div>
mă înalţă sau plutesc îngândurată</div>
<div>
pe oglinda unei priviri de sfinx.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar merg tot mai departe, cu inima înfrânată,</div>
<div>
prietenă cu tot timpul din lume…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate vreodată, într-o altă galaxie,</div>
<div>
mă voi opri la tine în prag şi, istoviţi</div>
<div>
de preumblarea aştrilor de zi sau de noapte,</div>
<div>
vom înmuia madlenele pe rând, alene,</div>
<div>
într-o singură ceaşcă cu ceai fierbinte</div>
<div>
râzând, cu capul dat pe spate,</div>
<div>
într-un moment regăsiţi şi pierduţi.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Paradoxul volatil</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe calea deschisă cu buzele</div>
<div>
nu va păşi decât cel în umbra căruia</div>
<div>
îngenunchez acum.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Umerii lui vor purta capa</div>
<div>
păcatelor noastre, iar pintenii</div>
<div>
îi vor străluci împungând luna sub coaste. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vom merge cu spatele, înlănţuiţi,</div>
<div>
până când gleznele vor tulbura</div>
<div>
malul unui pârâu de munte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acolo cătuşele se vor desprinde din carne</div>
<div>
iar fluierele picioarelor noastre vor alcătui</div>
<div>
o aripă numai bună de zbor…dacă n-ar fi</div>
<div>
doar una!</div>
<div>
Alina Naiu</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Registrele cu morţi</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
iartă-mă, deci,</div>
<div>
pe mine, cea care stă în genunchi</div>
<div>
şi vede în trădările de sine</div>
<div>
un semn că destinul încă îşi face treaba</div>
<div>
ca un funcţionar prost plătit</div>
<div>
care ia pauza de masă la ora</div>
<div>
când rugăciunile sunt cele mai absente.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dar pentru ce să mă rog,</div>
<div>
când nici întunericul</div>
<div>
şi nici lumina nu sunt ale mele?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
n-aş frânge moartea,</div>
<div>
darămite felia de pâine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ascultă-mi pildele</div>
<div>
şi umileşte-te</div>
<div>
când vin să te întreb</div>
<div>
târându-mă ca un lichen pe fereastra acestor zile:</div>
<div>
unde sunt ochii tăi de lup vegetal</div>
<div>
unde sunt degetele cu vârfurile arzând</div>
<div>
să pâlpâie în noapte</div>
<div>
să rescrie în alfabetul uitării</div>
<div>
tot ceea ce n-a fost rostit?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
creşte în mine toată această singurătate,</div>
<div>
tristă ca o cale ferată,</div>
<div>
ca un drum făcut de nouă ori până acasă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă număr pe degete</div>
<div>
ştiu că n-o să încap în registrele cu morţi</div>
<div>
din moment ce despre naşterea mea</div>
<div>
nu s-a vorbit la facerea lumii.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Convenţie între mine şi mine</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
dorinţa de a mângâia obrazul propriilor mele halucinaţii - </div>
<div>
aici este nebunia nesfârşită.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
chiar şi vulturii au puţină milă</div>
<div>
la vederea trupurilor muribunde ale prăzii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mamă şi tată, </div>
<div>
toate astea nu înseamnă nimic!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am învins atât de mult,</div>
<div>
încât am început să privesc lumea</div>
<div>
cu aceeaşi dragoste cu care victima sărută lama cuţitului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce repede curg cuvintele.</div>
<div>
- e durerea mea, aceea care nu se simte - </div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce-o să se aleagă de mine</div>
<div>
după ce noaptea aceasta se va sfârşi?</div>
<div>
când, iată,</div>
<div>
aş putea cu adevărat </div>
<div>
să pierd răsăritul soarelui,</div>
<div>
să ratez lovitura pe care-o primeşte retina</div>
<div>
la fiecare zbatere a pleoapei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă aşez în faţa geamului</div>
<div>
şi îmi aprind o ţigară.</div>
<div>
e şi asta o convenţie între mine şi mine,</div>
<div>
un teatru. </div>
<div>
mă judec singură cât se poate de bine.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Ziduri de piatră</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
nu ne e dor unul de altul decât în poemele noastre.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
scriem scrisori kilometrice în ziduri de piatră</div>
<div>
ca moartea să nu dărâme</div>
<div>
dragostea ce nu ne-a uitat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
adorm clonele râzând în paturi separate</div>
<div>
şi ne arată dinţii lor blânzi de copii cu părul bălai.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ninge cu o iarnă întreagă din ceruri</div>
<div>
cad zodiace abandonate cad capete încoronate</div>
<div>
oamenii pleacă înainte să cânte cocoşii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
vin umbre din marile pieţe</div>
<div>
şi ne vând pe nimic vânzători ambulanţi de pământ.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Somnul de veci</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
dorm acest somn</div>
<div>
în garsoniera mea, pe strada mea, în oraşul meu,</div>
<div>
în viaţa mea</div>
<div>
dar,</div>
<div>
Doamne,</div>
<div>
a cui este noaptea pe care o dorm?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
scriu aceste poeme</div>
<div>
cu mâna mea le scriu, cu mâna mea leg sfori</div>
<div>
de picioarele lor lungi de porumbei albaştri nepăsători</div>
<div>
şi întregul cer fatidic se poticneşte în zborul lor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
îţi spun că mă cheamă Alina</div>
<div>
şi nu mai ştiu care dintre noi se naşte,</div>
<div>
în care dintre noi se moare</div>
<div>
când glasurile înecate de pământ ale fiilor mei rostesc</div>
<div>
<br /></div>
<div>
iată, femeie!</div>
<div>
acesta îţi este sfârşitul</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/14218815/2/07-poemul-de-duminica-2-jpg.jpg?height=540&width=640" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/14218815/2/07-poemul-de-duminica-2-jpg.jpg?height=540&width=640" height="270" width="320" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: lime; color: white;"> Alina Naiu </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h4>
Registrele cu morţi</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
iartă-mă, deci,</div>
<div>
pe mine, cea care stă în genunchi</div>
<div>
şi vede în trădările de sine</div>
<div>
un semn că destinul încă îşi face treaba</div>
<div>
ca un funcţionar prost plătit</div>
<div>
care ia pauza de masă la ora</div>
<div>
când rugăciunile sunt cele mai absente.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dar pentru ce să mă rog,</div>
<div>
când nici întunericul</div>
<div>
şi nici lumina nu sunt ale mele?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
n-aş frânge moartea,</div>
<div>
darămite felia de pâine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ascultă-mi pildele</div>
<div>
şi umileşte-te</div>
<div>
când vin să te întreb</div>
<div>
târându-mă ca un lichen pe fereastra acestor zile:</div>
<div>
unde sunt ochii tăi de lup vegetal</div>
<div>
unde sunt degetele cu vârfurile arzând</div>
<div>
să pâlpâie în noapte</div>
<div>
să rescrie în alfabetul uitării</div>
<div>
tot ceea ce n-a fost rostit?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
creşte în mine toată această singurătate,</div>
<div>
tristă ca o cale ferată,</div>
<div>
ca un drum făcut de nouă ori până acasă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă număr pe degete</div>
<div>
ştiu că n-o să încap în registrele cu morţi</div>
<div>
din moment ce despre naşterea mea</div>
<div>
nu s-a vorbit la facerea lumii.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Convenţie între mine şi mine</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
dorinţa de a mângâia obrazul propriilor mele halucinaţii - </div>
<div>
aici este nebunia nesfârşită.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
chiar şi vulturii au puţină milă</div>
<div>
la vederea trupurilor muribunde ale prăzii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mamă şi tată, </div>
<div>
toate astea nu înseamnă nimic!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am învins atât de mult,</div>
<div>
încât am început să privesc lumea</div>
<div>
cu aceeaşi dragoste cu care victima sărută lama cuţitului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce repede curg cuvintele.</div>
<div>
- e durerea mea, aceea care nu se simte - </div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce-o să se aleagă de mine</div>
<div>
după ce noaptea aceasta se va sfârşi?</div>
<div>
când, iată,</div>
<div>
aş putea cu adevărat </div>
<div>
să pierd răsăritul soarelui,</div>
<div>
să ratez lovitura pe care-o primeşte retina</div>
<div>
la fiecare zbatere a pleoapei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă aşez în faţa geamului</div>
<div>
şi îmi aprind o ţigară.</div>
<div>
e şi asta o convenţie între mine şi mine,</div>
<div>
un teatru. </div>
<div>
mă judec singură cât se poate de bine.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Ziduri de piatră</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
nu ne e dor unul de altul decât în poemele noastre.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
scriem scrisori kilometrice în ziduri de piatră</div>
<div>
ca moartea să nu dărâme</div>
<div>
dragostea ce nu ne-a uitat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
adorm clonele râzând în paturi separate</div>
<div>
şi ne arată dinţii lor blânzi de copii cu părul bălai.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ninge cu o iarnă întreagă din ceruri</div>
<div>
cad zodiace abandonate cad capete încoronate</div>
<div>
oamenii pleacă înainte să cânte cocoşii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
vin umbre din marile pieţe</div>
<div>
şi ne vând pe nimic vânzători ambulanţi de pământ.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Somnul de veci</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
dorm acest somn</div>
<div>
în garsoniera mea, pe strada mea, în oraşul meu,</div>
<div>
în viaţa mea</div>
<div>
dar,</div>
<div>
Doamne,</div>
<div>
a cui este noaptea pe care o dorm?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
scriu aceste poeme</div>
<div>
cu mâna mea le scriu, cu mâna mea leg sfori</div>
<div>
de picioarele lor lungi de porumbei albaştri nepăsători</div>
<div>
şi întregul cer fatidic se poticneşte în zborul lor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
îţi spun că mă cheamă Alina</div>
<div>
şi nu mai ştiu care dintre noi se naşte,</div>
<div>
în care dintre noi se moare</div>
<div>
când glasurile înecate de pământ ale fiilor mei rostesc</div>
<div>
<br /></div>
<div>
iată, femeie!</div>
<div>
acesta îţi este sfârşitul</div>
<div>
aceasta îţi este salvarea</div>
<div>
tu te temi de fericire</div>
<div>
căci ea îţi va aduce nefericirea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
fiii mei îmi apropie pleoapele una de alta,</div>
<div>
cu degetele lor murdare de pământ şi de sânge</div>
<div>
cine mă trăieşte, cine mă cheamă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
pe care parte a corpului se doarme cel mai bine somnul de veci?</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Cutia milei</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
am scris cam tot ce se putea scrie.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
cei ce au venit înaintea mea</div>
<div>
m-au născocit pe mine şi m-au agăţat de ghearele vulturilor</div>
<div>
şi s-au numit profeţi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
m-am spălat în toate bălţile din lume.</div>
<div>
tot n-am putut să-mi îndepărtez mizeria de pe trup.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
o mie de pansamente am pe oase.</div>
<div>
prin carnea mea curge sângele mieilor</div>
<div>
sacrificaţi în numele Domnului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
poate că sunt o femeie frumoasă</div>
<div>
dar nu mă poate vedea nimeni.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dacă s-ar uita cineva la mine,</div>
<div>
ar fi lovit de coastele fiarei care mă poartă ca pe-un scut.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
despre tot am vorbit.</div>
<div>
îmi simt limba grea</div>
<div>
de parcă nici n-aş fi rostit vreun cuvânt.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am scris şi ceea ce nu se putea scrie.</div>
<div>
sunt marea revelaţie a profeţilor mincinoşi cu care am stat la masă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ororile înţelepciunii aduc după sine alte orori.</div>
<div>
am o cutie a milei în loc de suflet.</div>
</div>
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-JItGvnxXV8Y/VdSTKt1TB5I/AAAAAAAAA7E/Z5_Rm3PPIrI/s1600/Miruna%2Bmuresanu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-JItGvnxXV8Y/VdSTKt1TB5I/AAAAAAAAA7E/Z5_Rm3PPIrI/s200/Miruna%2Bmuresanu.jpg" width="145" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #3d85c6;"><span style="color: white;"> Miruna Mureşanu </span></span></h2>
<h3>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>MONOLOG</h3>
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
în afară de faptul de-a plânge<br />
aş mai putea călători o vreme înapoi<br />
printre culorile ce par mai mult o imitaţie<br />
o sălbatică fugă de sine<br />
<br />
aş putea să-mi port privirea ascunsă<br />
în tânguirea blândă-a pădurii<br />
repetând frumuseţea iernii pe care-o rescriu<br />
atât de târziu<br />
<br />
aş putea să mai fiu până la împlinirea vremii<br />
o călăuză a visului rătăcit în memorie<br />
fără glorie părând timpul meu<br />
<br />
aş putea să-i povestesc lui Dumnezeu<br />
frumuseţea iernii din care-am venit<br />
atunci când vremea se va fi-mplinit<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
văd scara-n toate părţile deschisă<br />
ea pare că-mi reţine umbra de la sine<br />
<br />
eu nu ştiu dacă urc sau de cobor<br />
doar fiinţa mi-o zăresc căzută între spini<br />
odată cu lumina<br />
care mă cere chiar pe mine-n schimb<br />
<br />
eu trec atunci prin ea murind urcând<br />
sub cerul calm imaterial<br />
<br />
pare-un final strălucitor şi ireal<br />
<br />
nu ştiu de voi urca până la capăt scara<br />
printre pereţii nesfârşiţi de timp<br />
ştiu doar că dintre spini pe Dumnezeu Îl strig<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
când învelişul crud al luminii<br />
desparte clipa-n depărtări neştiute<br />
privirea mea pare o cale de lacrimi<br />
prin văgăunile timpului mute<br />
<br />
o ipostază-a unui ochi crepuscular<br />
în răsuflarea grea a ninsorii<br />
împodobind plânsul neauzit al icoanelor<br />
<br />
tot mai departe de casă<br />
privirea mea pare o cale de lacrimi<br />
o sărbătoare ce nu se repetă<br />
şi-n care dorm fără timp amintiri<br />
desprinse de povestea cuibului gol<br />
din învelişul crud al luminii<br />
între cerul de jos şi cerul de sus<br />
privirea Lui cum o cale de lacrimi<br />
fiinţa mi-o-mparte în depărtări neşiute<br />
prin văgăunile timpului mute<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
priveam lumina fără să o văd<br />
în paşii mei neauziţi veghind<br />
se-mpleticea-n miresmele de fân cosit<br />
<br />
<br />
o flacără inconsistentă îmi stăruia-n memorie<br />
înfăşurată-ntr-o cenuşă diafană<br />
era precum o bucurie calmă<br />
şi nu aveam niciun răspuns<br />
numai uimirea-nvinsă de splendoare<br />
<br />
după o vreme-n oase răsfirată îmi părea<br />
cum o povară blândă a unui trup absent<br />
în trupul meu de carne aproape transparent<br />
<br />
în paşii mei neauziţi veghind<br />
înfăşurată-ntr-o cenuşă diafană<br />
<br />
mi-e teamă-acum să n-o alung<br />
şi o privesc fără s-o văd<br />
vreau s-o ajung<br />
prin bucuria calmă ce mă doare<br />
şi prin uimirea-nvinsă de splendoare<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
vorbind adeseori cu mine<br />
găseam răspunsul dat de-altcineva<br />
care era acolo în adânc<br />
şi m-aştepta de nu ştiu când<br />
şi mă-nvăţa să plâng<br />
<br />
părea că s-a născut cu mine-odată<br />
complice chiar cu iarna minunată<br />
<br />
iar uneori chiar El părea că plânge<br />
acolo în adânc la mine-n sânge<br />
<br />
când eu nu bănuiam<br />
că-ntre pereţii sufletului meu<br />
plângea chiar Dumnezeu<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<b><i> Wildenau, Austria</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-SZRhQq1rLXk/VdSUQo1bk5I/AAAAAAAAA7M/ScmzMXyne1w/s1600/Cristiana%2BMaria%2BPurdescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-SZRhQq1rLXk/VdSUQo1bk5I/AAAAAAAAA7M/ScmzMXyne1w/s200/Cristiana%2BMaria%2BPurdescu.jpg" width="179" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #d0e0e3;"> Cristiana Maria Purdescu </span></h2>
<br />
<h4>
E TOAMNĂ</h4>
<br />
E toamnă şi e cald ca vara,<br />
Pădurile sunt încă verzi,<br />
Necuprinsă-i în suflet amărăciunea,<br />
Tu nu vrei să mă vezi.<br />
<br />
Şi păsări pe ramuri mai cântă,<br />
Şi fierbe mustul în vii,<br />
Necuprinsă-i în suflet amărăciunea,<br />
Tu nu vrei să mă ştii.<br />
<br />
Şi uit de părinţi, de surori şi de toate,<br />
În focul iubirii se-aprind ochii mei,<br />
Necuprinsă-i în suflet amărăciunea,<br />
Tu nu vrei să mă vrei…<br />
<br />
<h4>
ËSHTË VJESHTË</h4>
<br />
Është vjeshtë dhe ngrohtë si në verë<br />
Pyjet janë ende të blerta,<br />
I papërfshirë në shpirt hidhërimi,<br />
Ti s’dëshiron të më shikosh.<br />
<br />
Dhe zogjtë në degë po këndojnë,<br />
Dhe vlon mushti në vreshtë,<br />
I papërfshirë hidhërimi në shpirt,<br />
Ti nuk po don ta dishë.<br />
<br />
Dhe harroj prindërit, motrat e krejt,<br />
Në zjarrin e dashurisë ndizen sytë e mi,<br />
I papërfshirë në shpirt hidhërimi,<br />
Ti nuk don të më duash.<br />
<br />
<h4>
DINTRE TOATE</h4>
<br />
Străzi bătute de ploi,<br />
Frunze de-acum ruginii<br />
Şi noi,<br />
Despre noi ce mai ştii?<br />
<br />
Îmi vorbesc de tine<br />
Fereastra şi strada-ntunecată,<br />
Un fulger taie din cer<br />
O bucată.<br />
<br />
Cer, jumătate de cer,<br />
Dragoste jumătate,<br />
Numai pustiul rămâne întreg<br />
Dintre toate.<br />
<br />
<h4>
NGA TË GJITHA</h4>
<br />
Rrugë të rrahura nga shirat,<br />
Gjethe tashmë të ndryshkura<br />
Dhe ne,<br />
Për ne çka po dimë?<br />
<br />
Më flasin për ty<br />
Dritarja dhe rruga e errët,<br />
Një vetëtime e pret në qiell<br />
Një copë.<br />
<br />
Kërkoj, gjysmën e qiellit,<br />
Gjysmën e dashurisë,<br />
Nga çdo gjë në këtë botë,<br />
Vetëm shkretëtira mbetet tërësi.<br />
<br />
<h4>
TOT MAI MULŢI</h4>
<br />
(Actorilor decedaţi)<br />
Tot mai mulţi se retrag în cimitirele<br />
împodobite cu trandafiri,<br />
<br />
joacă la teatrul absurd al morţii.<br />
Îmbrăcaţi într-un abur transparent<br />
pun piese demult apuse, scenarii<br />
pierdute în mucegai.<br />
<br />
Uneori se retrag<br />
în spatele scenei şi, grăbiţi,<br />
dau autografe îngerilor de bronz<br />
<br />
<h4>
GJITHNJË E MË SHUMË</h4>
<b><i>(Aktorëve të vdekur)</i></b><br />
<br />
Gjithnjë e më shumë tërhiqen në varrezat<br />
E stolisura me trëndafila<br />
Lozin në teatrin absurd të vdekjes.<br />
Të veshur me një avull transparent<br />
Vënë pjesët kaherë të perënduara, skenarët<br />
E degdisur në myshk.<br />
Nganjëherë tërhiqen<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
Në shpatullat e skenës dhe, të përngutshëm,<br />
U japin autografe engjëjve në bronz.<br />
<br />
<h4>
CU GÂNDUL</h4>
<br />
Te-am descompus în molecule<br />
Cu gândul să te scot din materie,<br />
Dar tu zâmbeşti abstract şi intermitent.<br />
<br />
Misterul lumii tale,<br />
O virtuală rătăcire.<br />
În lumea mea<br />
Sporeşti iluzia,<br />
Baţi discret a iarnă.<br />
<br />
<h4>
ME MENDIMIN</h4>
<br />
Të çkomponova në molekula<br />
Me mendimin të të nxjerr nga materja<br />
Por ti buzëqesh me ndërprerje abstrakte.<br />
<br />
Misteri i botës sate,<br />
Një degdisje virtuale.<br />
<br />
Në botën time<br />
E shton iluzionin,<br />
Troket diskret në dimër.<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
<h4>
EŞTI GÂND…</h4>
<br />
De două zile te aştept plângând<br />
Şi mor puţin câte puţin de două zile.<br />
Eşti gând la mine-n gând<br />
Şi scriere subţire...<br />
Crâmpeie de imagini, chip<br />
Pictat în versuri seara, ca aseară,<br />
Te-am inventat şi n-am cerut nimic,<br />
O, nălucire, dulcea mea povară!<br />
<br />
<h4>
JE MENDIM...</h4>
<br />
Qe dy ditë se të pres duke qarë<br />
Dhe vdes nga pak qe dy ditë.<br />
Je mendim im në mendim<br />
Dhe një shkrim i hollë.<br />
<br />
Ngërçe përfytyrimesh, fytyrë<br />
E piktuar në vargje mbrëmjesh, si mbrëmë,<br />
Të inventova e s’kërkova asgjë,<br />
O, fanitje, pesha ime e rëndë!<br />
<br />
<h4>
DE S-AR IVI</h4>
<br />
Umbra se-ngroaşă mult, mai mult,<br />
Întristarea-mi rupe trupul în fâşii.<br />
Cântecul nopţii selenare,<br />
Iubite, nu vrei să-l ştii.<br />
<br />
Misterele, pragul înserării,<br />
Gustul dragostei tot mai amar,<br />
Sarea din apele mării,<br />
Măcar de s-ar ivi un pot, măcar.<br />
<br />
<h4>
PO TË FANITESHIN</h4>
<br />
Hija po ntrashet gjithnjë e më shumë<br />
Trishtimi ma shkëput trupin në fasha.<br />
Kënga e netëve të hënëzuara<br />
I dashur, pse s’don ta dishë.<br />
<br />
Misteret, pragu i muzgëtimit,<br />
Shija e dashurisë prore më e hidhur,<br />
Krypa e ujërave të detit,<br />
Së paku sikur të fanitej një mundet, së paku.<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere de Baki Ymeri</h3>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: white;"> În lumina timpului: Ştefan Macovei </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Cornel Sântioan Cubleşan</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-n6tG5RrMijU/VdSVZDcT5qI/AAAAAAAAA7Y/3PI8uHyz_Lg/s1600/16m.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-n6tG5RrMijU/VdSVZDcT5qI/AAAAAAAAA7Y/3PI8uHyz_Lg/s200/16m.jpg" width="130" /></a></div>
<div>
Artist de sorginte ţărănească, moldovean neaoş, crescut în lumea tradiţiilor româneşti, în lumina colindelor, a graţiei divine, în atmosfera satului de munte, a spaţiului pur, elemente care îl vor marca în creaţiile sale viitoare, Ştefan Macovei s-a născut în comuna Neagra, Neamţ, sub protecţia energiilor Ceahlăului, admirând măreţul pisc al muntelui. Se visa încă de mic artist, când a început să cioplească în lemn. La paisprezece ani, ajunge în Bucureşti, absolvă Liceul de Artă, apoi Facultatea de Arte Plastice. Foarte talentat şi în pictură, alege, totuşi, sculptura, expunerea în volume a trăirilor, ideilor. În anul 1973, ajunge în oraşul petrolului, Ploieşti, confrate de branşă cu artiştii în vogă, pe atunci, Munteanu, Platon, Rugină, Strâmbu, crescând cota valorilor în arta plastică. Opera sa, diversă ca exprimare, de dimensiuni diferite, lucrări de atelier, monumente mari, ridicate în pieţele publice ale Ploieştiului şi nu numai, comenzi, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-K-ZHKzyWn2s/VdSVknsolzI/AAAAAAAAA7k/7yd4y9ZI71k/s1600/Constantin%2BStere%2B%2528bust%2529%252C%2Bbronz%252C%2B2000x1300x1100%2Bcm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-K-ZHKzyWn2s/VdSVknsolzI/AAAAAAAAA7k/7yd4y9ZI71k/s200/Constantin%2BStere%2B%2528bust%2529%252C%2Bbronz%252C%2B2000x1300x1100%2Bcm.jpg" width="143" /></a></div>
lucrări de inspiraţie personală, exprimând crezul, personalitatea sa, în armonie om-divinitate, om-spaţiu social, afectiv, Artistul a asimilat cultura, s-a îmbogăţit structural de aura capodoperelor vremurilor. Ritmul şi abundenţa descoperirilor în toate domeniile, experienţele cele mai îndrăzneţe, inclusiv în câmpul artelor, năvala noului sub cele mai diverse forme, conceptele noii estetici, au influenţat demersul artistic al tânărului şi talentatului sculptor.</div>
<div>
Să amintim pe Constantin Brâncuşi, care s-a impus asupra întregii lumi, Dimitrie Paciurea, Carol Stork, Frederic Stork, Constantin Bălăcescu, Vladimir Negel etc. Mari artişti, înaintaşi, în lumina cărora au crescut şi cresc urmaşii. Macovei - o structura complexă, om de spirit, patriot, vizionar, viaţa i se petrece în atelier, uneori se retragă la Breaza pentru reculegere, scurt răgaz de tihnă sufletească, alteori îşi ia o mică vacanţă pentru a-şi spori, vitaliza forţele, inspirând aerul, energia satului natal, Neagra, din preajma Ceahlăului. Sever cu sine însuşi, abordând subiecte cu teme diferite, executând comenzi diverse, adâncit, adesea, în lectura vechilor hrisoave, sursă inepuizabilă de inspiraţie, de idei, artistul îşi duce munca de Sisif în tăcere, în acord cu Spiritul Divin.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-NJvfX7VJePI/VdSVl1T3BnI/AAAAAAAAA8Q/5GdBXJCFf3U/s1600/eminescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-NJvfX7VJePI/VdSVl1T3BnI/AAAAAAAAA8Q/5GdBXJCFf3U/s200/eminescu.jpg" width="137" /></a></div>
<div>
O bogată zestre lasă artistul în lumina timpului, lucrări de artă monumentală: „Monumentul Eroilor”, bust monumental, „Nichita Stănescu”, Parcul Central Ploieşti, Monument ecvestru „Mihai Viteazul”, Parcul Mihai Viteazul Ploiesti (co-autor), Monumentul Eroilor Ariceşti-Zeletin, Monument Funerar „Înger”, Neagra, Neamţ, Bust Monumental „Constantin Stere”, Parcul C. Stere Bucov, Prahova etc. Alte mari personalităţi, scriitori, mari figuri ale istoriei româneşti, mari muzicieni, între care: Antonie Vodă, Ienachiţă Văcărescu, busturile marilor Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, care se află la Ambasada României la Helsinki, George Enescu; plăci comemorative din marmură şi efigii din bronz: Yehudi Menuhin, Sinaia, Nicolae Simache, Cosminele etc. Un efort uman, artistic, de a lăsa românilor valorile neperisabile, un preţ care costă o viaţă de om. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-t3aOKkY-EuI/VdSVlJdTZJI/AAAAAAAAA74/FQVn1CMZIss/s1600/Nichita%2BStanescu%2B%2528bust%2529%252C%2Bbronz%252C%2B1800x1600x1100%2Bcm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-t3aOKkY-EuI/VdSVlJdTZJI/AAAAAAAAA74/FQVn1CMZIss/s200/Nichita%2BStanescu%2B%2528bust%2529%252C%2Bbronz%252C%2B1800x1600x1100%2Bcm.jpg" width="136" /></a></div>
<div>
Amintesc taberele de sculptură care au influenţat, într-o oarecare măsură, mersul artistic: Căsoaia - Arad, Reci - Covasna, Valea Doftanei etc.</div>
<div>
Ştefan Macovei abordează atât figurativul, cât şi non-figurativul, metafora, cu mult aplomb, cu reuşite deosebite. Portrete reprezentative, tema familiei, tema maternităţii, evoluţiile, plăsmuiri din mitologie şi de sorginte livrescă, inspiraţiile biblice, originale ca viziune, realizări plastice definindu-i crezul artistic. Arta sa este o punte de legătură cu arta românească tradiţională, artă echilibrată, o anume căldură lirică, în spiritul veacului pe care îl trăim, o perpetuă preocupare pentru stil.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-_fO8PhtLnlA/VdSVkanh--I/AAAAAAAAA7o/9sB0U7hkvZM/s1600/Cybele%252C%2Bpiatra%252C%2B1200x1000x70%2Bcm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-_fO8PhtLnlA/VdSVkanh--I/AAAAAAAAA7o/9sB0U7hkvZM/s200/Cybele%252C%2Bpiatra%252C%2B1200x1000x70%2Bcm.jpg" width="166" /></a></div>
<div>
Portretul este o provocare pentru orice artist, portretele sale sunt sculpturale, un ascuţit spirit de observaţie redând caracteristicele fizionomice, psihologice ale personajelor, capacitate de redare a detaliilor care servesc la întregirea compoziţiei. Portrete de tip clasic, la începuturi, redate după studii îndelung elaborate, exprimă gânduri, trăiri, emoţii, sentimente, adâncul sufletesc. Bustul marelui poet Eminescu, un Eminescu intangibil, privind în sfere înalte, în nemurire, un Constantin Brâncuşi, un Garabet Ibrăileanu, din bronz şi granit, portret, o realizare artistică deosebită, cum puţine se află în sculptura actuală, stilizare subtilă, expresivă, prestanţă, clarviziune, în rând cu portretul „Basarab I” a lui Neculai Păduraru, care câştiga în picturalitate şi pierdea în spaţialitate, de factură expresionistă. O altă realizare de excepţie, basorelieful genialului Yehudi Menuhin, stare de graţie, cufundat în sferele trăirii creaţiei, Nichita Stănescu, scrutând zările altei lumi, Cristul în suferinţa martiriului, o compoziţie bine echilibrată, sugestivă.</div>
<div>
Galeria de portrete este largă, valoroasă, o adevărată arhivă culturală şi sentimentală. Talentul şi imaginaţia sculptorului Ştefan Macovei cuprinde arii diverse ca idei şi trăiri, cu reprezentări care ne fascinează, ne duc în lumi de vis.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-KGDwwfV0xqw/VdSVlNiM9mI/AAAAAAAAA8g/bCrIxgaz6FM/s1600/Tors%252C%2Blemn%252C%2B110x60x40%2Bcm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-KGDwwfV0xqw/VdSVlNiM9mI/AAAAAAAAA8g/bCrIxgaz6FM/s200/Tors%252C%2Blemn%252C%2B110x60x40%2Bcm.jpg" width="136" /></a></div>
<div>
Impresionantă statuia funerară a gimnastei C. Simionescu, aflată în Bucureşti, aerodinamică, iluminând spaţiul, supleţe, vigoare, voluptate a volumelor. Rar am văzut asemenea frumuseţi cum sunt „torsurile”, imn închinat frumuseţii de nebănuit a femeii, formelor stilizate, aproape de perfecţiune, rotunjimi luate de la sfere, jocuri de lumini şi umbre stârnind simţurile: femeia fecundă, femeia rod, „Tors 2”, femeia munteancă, forme planturoase, femeie maternă, mama şi iubita, ipostaze ale feminităţii, voluptate a sânilor. Torsuri de bărbaţi, vigurozitate, diversitate, stil. Torsurile feminine şlefuite până la esenţe, delicateţe, poezie. „Mugur”, esenţe ale formei, simbolizând înflorirea. Ştefan cultivă filosofia pozitivistă, filosofia kantiană, ordinea înţeleasă. Iubitor de ţară, de glie, de istorie, glorifică vitejia, eroismul dacilor prin diferite compoziţii, portrete etc. „Eroismul unui ostaş” reprezintă, simbolic, sacrificiul mareşalului Antonescu, fiinţa sa eroică, răstignită parcă pe peretele timpului, o trăire interioară, a durerii, neputinţei, neînţelegerii de către semeni. În „Dacica”, basorelief, personajele trăiesc momentul luptei, tensiunea momentului, portrete bine individualizate. Decebal, patetism.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-eO2r-kqe2tY/VdSVksuh-nI/AAAAAAAAA8k/cLyhKm5VoZA/s1600/Maternitate%252C%2Bbronz%252C%2B30x15x20%2Bcm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-eO2r-kqe2tY/VdSVksuh-nI/AAAAAAAAA8k/cLyhKm5VoZA/s200/Maternitate%252C%2Bbronz%252C%2B30x15x20%2Bcm.jpg" width="141" /></a></div>
<div>
Reluând ideea fiinţei-mamă, trebuie să remarc frumuseţea „maternităţilor”. Modernitate şi tradiţie în stil, tema „familiei”, modernitatea ca pe un corolar al unei lecţii bine asimilate. „Mamă şi copil”, ritm melodios al volumelor, „Maternitate”, compoziţie în arc de cerc, suavitate, forme rotunde, stilizate, legături sufleteşti, indestructibile, curaj artistic, mesaj plastic. În „Victorie”, original în compoziţie, viziune esenţializată. „Familia”, în lumea sculpturii, la Macovei, ca temă, atitudini plastice la soluţii plastice asemănătoare. Aceste lucrări, prin mesaj şi măiestrie artistică, valenţe valorice asemenea sculptorilor Radu Aftenie - „Familie”, Gheorghe Iliescu Călinesti – „Familia”, Axinte Liana Cornelia – „Fulg”, tehnică asemănătoare, de aceeaşi intensitate emotivă etc.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-NewBWFAQRF0/VdSVmycSETI/AAAAAAAAA8Y/Ops_bnEFcHI/s1600/monument%2Bgimnasta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-NewBWFAQRF0/VdSVmycSETI/AAAAAAAAA8Y/Ops_bnEFcHI/s200/monument%2Bgimnasta.jpg" width="100" /></a></div>
<div>
Rădăcinile artistului pleacă din frumuseţile nepieritoare ale paleoliticului, „Venus din Wilendorf”, din neoliticul românesc, „Gânditorul de la Hamangia” şi soţia etc., mesaj al fertilităţii, care au caracter sintetic.</div>
<div>
Compoziţii inspirate din mitologie, din mituri populare româneşti: „Satir”, „Gorgona”, părţi în lumină, umbră, plinuri, goluri, care accentuează anumite trăsături, detalii. Uneori, o tentă expresionistă pune în valoare expresia plastică, psihologică, exprimând nelinişti, tensiuni, emoţii, îndemnând la reflecţie, la descifrarea unor sensuri, sugestii ce ţin de universul existenţial al omului. Artistul se orientează spre direcţii ale curentelor moderne şi postmoderne, în creaţia sa caută să fie totul semnificativ, atent la demersurile sale, la evoluţia artei viitoare în lupta cu timpul.</div>
<h4 style="text-align: center;">
Va urma </h4>
<h4 style="text-align: right;">
Breaza, iunie-iulie, 2015</h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://i.ytimg.com/vi/bmBP2MsppgU/hqdefault.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://i.ytimg.com/vi/bmBP2MsppgU/hqdefault.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<h2>
Emil Cătălin Neghină</h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Montmartre</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Albe erau nopţile, la cabaret, albastre sau violete...</div>
<div>
în jur mirosea a femei fine şi a fete dansatoare cochete...</div>
<div>
barba-mi duhnea a vin franţuzesc şi-a tutun olandez, foarte bun...</div>
<div>
dar în fiecare moment, ca un dement,</div>
<div>
alergam gâfâind după idei şi femei...</div>
<div>
le-amestecam în pahare în care fusese şampanie sau gin,</div>
<div>
sau cine mai ştie ce vin androgin...</div>
<div>
şi le beam nesătul, să le uşurez,</div>
<div>
ca să fie în lume bine şi cu mine mereu huhurez</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De-o vreme serile-s mult mai reci fără voi şi cârciumile-s pustii</div>
<div>
ca tot oraşul în care nimeni nu e interesat de nimic.</div>
<div>
Nimeni nu mai bea cu mine,</div>
<div>
doar femeile lui Lautrec îmi zâmbesc,</div>
<div>
şi din când în când,</div>
<div>
mai ales când mi se toarnă-n pahar alcool botezat,</div>
<div>
îmi sună-n urechea de dreapta cântecele lui Aristide Bruant,</div>
<div>
şi-mi zburdă prin faţa ochilor, râzând de clienţii mofluzi,</div>
<div>
Cha-u Kao – clownăreasa...</div>
<div>
şi-apoi în urechea din stânga mă strigă Gilbert Becaut, </div>
<div>
susurând poemele noi despre veşnicele beţii</div>
<div>
cu toate vinurile Franţei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prietene vechi, nu stinge lumina,</div>
<div>
că-mi pleacă poemele călare pe butoaie!</div>
<div>
Oamenii fug de poeţi ca de ciumă,</div>
<div>
deşi străzile pe care locuiesc şi păşesc </div>
<div>
sunt botezate cu numele lor.</div>
<div>
Se mândresc cu ei după ce mor,</div>
<div>
ca pruncii care nu şi-au stricat de tot jucăria.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi în Paradisul acestui pahar e-un întreg Univers,</div>
<div>
ascuns întotdeauna… mereu de găsit …</div>
<div>
Îl mângâi, îl alint şi-l pălmuiesc până cabaretul se-ntoarce</div>
<div>
pe dos, cu susul în jos, şi-ncepe să se zbată</div>
<div>
ca un fluture la lumina lămpii, cum doar el ştie s-o facă,</div>
<div>
cu o bucurie simetrică, sinceră şi dreaptă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt rănit clar de liniştea neliniştii cetăţii!</div>
<div>
E trist când cetatea devine oraş. Monstruos!</div>
<div>
Poetul e-un cadavru de ulei</div>
<div>
cu care se hrăneşte singurătatea pictorului.</div>
<div>
Nu mă părăsi, Yvette Guilbert!</div>
<div>
Uite, pentru tine închin un pahar plin ochi cu voalurile tale</div>
<div>
deschise... aprinse...</div>
<div>
Uite, La Goulue, am rugat două pânze preparate să te primească… </div>
<div>
să te primească pe ele… ca pată!</div>
<div>
Ăsta e parchetul, întâi rece şi apoi cald.</div>
<div>
Ce scaldă în baia de bere-aş mai face,</div>
<div>
dacă mi s-ar potrivi la cămaşă, ca mansardă,</div>
<div>
cravata cu muzici gonite din Lesbos!…</div>
<div>
Nu te pierde, Paradisule al meu,</div>
<div>
nu pleca din delirul utopiilor concrete!</div>
<div>
Uite, vopsele şi vin!</div>
<div>
Avril, Jean Avril, desfă-te la rufe, vreau să te pictez,</div>
<div>
vreau să te decoafez, pozează-mi... şi să răsune în cearcăne</div>
<div>
dragostea fină şi dragostea brutală, să ascultăm cum se termină şi nu mai există ceasornicele!</div>
<div>
Tot cabaretul, tot Montmartre-ul, Parisul tot, tot ce există în Universul ăsta dansează pe buza paharului meu...</div>
<div>
în care se-mpiedică tristeţea genunchilor ei,</div>
<div>
care acum e prin aer… plecată puţin în eter.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am femei în pahare, pe ele le beau, nu pe mine, nu pe voi.</div>
<div>
Luna va exagera cu rotunjimea ei.</div>
<div>
Carnea de cer se va opri lângă zidul pe care îl ţin</div>
<div>
să nu trepideze violent.</div>
<div>
Mâine dimineaţă va fi fără-ndoială totul banal,</div>
<div>
dar seara, când turnul Eiffel o să înceapă cu mine să bea,</div>
<div>
am să port costum de tweed, joben şi baston,</div>
<div>
şi-am să fiu din nou atât de bogat,</div>
<div>
încât o să bem până-n zori bandajaţi în milioane de răni</div>
<div>
şi-ntr-o mare de dansatoare goale lângă supe de chef.</div>
<div>
Şi apoi, tremurând, am s-alung toate dimineţile din oraş,</div>
<div>
şi-am să vă salut reverenţios şi dulce-amar</div>
<div>
afişând zâmbetul ţinuturilor călătorite</div>
<div>
numai de visători beţivani,</div>
<div>
am să ies din paharul ce-i gol şi-am să intru tiptil,</div>
<div>
să nu mă simtă vânzătorii de indulgenţe, în paharul cel plin,</div>
<div>
şi-am să visez că, în sfârşit, am pictat împreună cu Lautrec...</div>
<div>
cu paharele umplute ochi</div>
<div>
gudurându-se printre noi femei ce petrec,</div>
<div>
şi că în sfârşit ne-am pilit suficient</div>
<div>
cât să fim toleraţi... şi cu ochii zglobii...</div>
<div>
suprasaturaţi de decor... uite-aşa am să zbor…</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Montmartre</h3>
<div>
</div>
<div>
Blanches étaient les nuits, au cabaret, bleus ou violets…</div>
<div>
autour se sentait l’odeur des femmes fines et des coquettes danseuses…</div>
<div>
mon barbe puerait de vin français et tabac hollandais, de très bonne qualité…</div>
<div>
mais chaque instant, comme un fou, je courais après des idées et des femmes, en haletant…</div>
<div>
je les mélangeais dans des verres où avait été champagne ou gin,</div>
<div>
ou qui sache encore quel sorte de vin androgyne,</div>
<div>
et je les buvais avidement, pour les alléger,</div>
<div>
pour que dans le monde soit de bien et avec moi toujours la hulotte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De quelque temps, les soirées sont beaucoup plus froides sans vous et les bistrots déserts</div>
<div>
comme toute la ville où personne n’est intéressé de rien.</div>
<div>
Personne ne boit plus avec moi,</div>
<div>
seulement les femmes de Lautrec me sourissent et de temps en temps,</div>
<div>
surtout quand on coule dans le verre de l’alcool baptisé,</div>
<div>
dans mon oreille droite sonnent les chansons d’Aristide Bruant,</div>
<div>
et gambade sous mes yeux, en riant des clients désillusionnés,</div>
<div>
Cha-u Kao – la clownesse…</div>
<div>
et puis dans mon oreille gauche, Gilbert Becaut m’appelle,</div>
<div>
en susurrant les nouveaux poèmes sur les ivresses éternelles</div>
<div>
avec tous les vins de la France.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vieux ami, n’éteint pas la lumière,</div>
<div>
car mes poèmes s’en vont à cheval, sur les tonneaux !</div>
<div>
Les hommes courent des poètes comme de la peste,</div>
<div>
même si les rues où ils habitent et marches</div>
<div>
portent leurs noms.</div>
<div>
Ils se vantent avec eux après </div>
<div>
Ce qu’ils sont morts,</div>
<div>
comme les bébés qui n’ont pas cassé entièrement leurs joujoux.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Et dans le Paradis de ce verre il y a un Univers tout entier,</div>
<div>
toujours caché…toujours à trouver.</div>
<div>
Je le caresse et je le gifle jusqu’à ce que le cabaret se tourne,</div>
<div>
à l’envers, le dessus dessous, et commence de s’agiter</div>
<div>
comme un papillon dans la lumière de la lampe, comme seulement lui sait le faire</div>
<div>
avec une joie symétrique, sincère et juste.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Je suis clairement blessé du silence du trouble du château fort !</div>
<div>
Il est triste quand le château fort devient une ville. Monstrueusement !</div>
<div>
Le poète est un cadavre en huile</div>
<div>
dont la solitude du poète se nourrit.</div>
<div>
Ne me quitte pas, Yvette Guilbert !</div>
<div>
Voila, je toaste pour toi un verre pleine de tes voiles</div>
<div>
clairs… vifs…</div>
<div>
Voila, La Goulue, j’ai prié deux toiles de t’accueillir…</div>
<div>
de t’accueillir sur elles….comme une tache !</div>
<div>
Celui-ci est le parquet, au début froid et puis chaud.</div>
<div>
Quel bain je ferrais dans le bain de bière,</div>
<div>
s’il s’assortissait à mon chemise, comme une mansarde,</div>
<div>
la cravate avec des musiques bannies de Lesbos !...</div>
<div>
Ne te pertes par, mon Paradis,</div>
<div>
ne quitte pas le désir des utopies concrètes !</div>
<div>
Voila, des teintures et du vin !</div>
<div>
Avril, Jean Avril, déshabille-toi je veux te peindre</div>
<div>
je veux te décoiffer, pose pour moi…et </div>
<div>
qu’il résonne dans les cernes</div>
<div>
l’amour fin et l’amour brutale, écoutons</div>
<div>
comment se finit et les montres n’existent plus !</div>
<div>
Tout le Cabaret, tout le Montmartre,</div>
<div>
tout le Paris, tous ce qu’il existe dans cet Univers</div>
<div>
dance sur le bord de mon verre…</div>
<div>
Dont la tristesse de ses genoux se heurte,</div>
<div>
qui est maintenant dans le ciel… partie un peu dans l’éther…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
J’ai des femmes dans les verres, ce sont elles que je bois, pas moi, pas vous.</div>
<div>
La lune va exagérer avec sa rondeur.</div>
<div>
La chair de ciel s’arrêtera auprès du mur que je tiens</div>
<div>
pour qu’il ne trépide violemment.</div>
<div>
Demain matin tout sera, sans doute, banal,</div>
<div>
mais le soir, quand la tour Eiffel commencera à boire avec moi,</div>
<div>
je serais habillé avec mon costume tweed, le chapeau et le bâton,</div>
<div>
jt je serai de nouveau si riche,</div>
<div>
que nous allons boire jusqu’à l’aube, bandé avec de millions de blessures</div>
<div>
et dans une mer de danseuses nues auprès des soupes de distraction.</div>
<div>
Et puis, en tremblant, je vais chasser de la ville, tous les matins,</div>
<div>
et je vais saluer revereusement et doux-amer</div>
<div>
en affichant le sourire des contrées voyagées</div>
<div>
seulement par des ivrognes rêveurs,</div>
<div>
je vais sortir du verre vide et je vais entrer en cachette</div>
<div>
dans le verre pleine, pour que les vendeurs d’indulgences ne me sentent pas</div>
<div>
et je vais rêver, enfin, que nous avons peint avec Lautrec…</div>
<div>
les verres pleins</div>
<div>
en frétillant parmi nous des femmes qui se divertissent</div>
<div>
et qu’enfin nous sommes assez ivres</div>
<div>
pour être tolérés … et les yeux folâtres…</div>
<div>
sursaturés du décor … ainsi je vais voler !! </div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
traduction: Emilia Hasmaţuchi</h4>
<div>
<br /></div>
<h3>
Montmartre</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
White were the nights at the cabaret, violet or blue...</div>
<div>
a scent of stylish dames and sassy dancing girls all around...</div>
<div>
my beard reeked of French wine and Dutch tobacco, very fine…</div>
<div>
but every clock tick, like a lunatic</div>
<div>
I was gasping chasing ideas and women…</div>
<div>
mixing them in glasses that were once filled with champagne or gin,</div>
<div>
or who knows what kind of androgynous wine…</div>
<div>
and I was insatiably drinking them in, to lessen their load,</div>
<div>
so the world could be at ease and myself, a lonely owl.</div>
<div>
The evenings have been much colder without you for some time and the taverns deserted</div>
<div>
like the entire city where nobody’s interested in anything.</div>
<div>
Nobody drinks with me anymore,</div>
<div>
only Lautrec’s women smile at me</div>
<div>
and from time to time,</div>
<div>
especially when they pour me diluted alcohol,</div>
<div>
songs of Aristide Bruant ring in my right ear</div>
<div>
and laughing at the bankrupt customers, skipping in front of me,</div>
<div>
the clown woman passes – Cha-u Kao...</div>
<div>
and then in my left ear Gilbert Becaut calls for me</div>
<div>
purling new poems about the everlasting drunkenness with all the wines of France.</div>
<div>
Leave the lights on, old buddy,</div>
<div>
otherwise my poems leave astride barrels!</div>
<div>
People run away from poets like plague,</div>
<div>
although the streets they live and walk on bare their names.</div>
<div>
They take pride in them after they die</div>
<div>
as babies do with their halfbroken toys.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
And inside the Paradise of this glass there’s an entire Universe,</div>
<div>
hidden forever... forever to be found...</div>
<div>
I caress it, I fondle and I slap it until the cabaret</div>
<div>
turns upside down and starts fluttering</div>
<div>
like a butterfly in candlelight, as it alone can do it,</div>
<div>
with symmetrical, sincere and righteous joy.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I’m clearly wounded by this citadel’s restful restlessness!</div>
<div>
It’s sad when citadels become cities. Gruesome!</div>
<div>
The poet is an oil cadaver</div>
<div>
that the painter’s loneliness feeds on.</div>
<div>
Don’t leave me, Yvette Guilbert!</div>
<div>
Look, for you I raise the glass brimful with your veils</div>
<div>
unfolded... inflamed...</div>
<div>
Look, La Goulue, I begged two prepared canvases to receive you...</div>
<div>
to receive you on them... as a stain!</div>
<div>
This is the parquetry, cold at first, then warm.</div>
<div>
How I’d bathe in beer,</div>
<div>
if the tie of banished melodies from Lesbos fitted my shirt, as an attic!...</div>
<div>
Don’t perish, Paradise of mine,</div>
<div>
don’t leave the concrete utopias delirium!</div>
<div>
Look, dyes and wine!</div>
<div>
Avril, Jane Avril, unfold your body linen, I want to paint you,</div>
<div>
to undo your hair, pose for me...</div>
<div>
and let the graceful love and brutal love ring in the eyes’ dark rings,</div>
<div>
let’s listen to its ending and the clocks cease to exist!</div>
<div>
The entire cabaret, the entire Montmartre, the whole Paris,</div>
<div>
all that exists in this Universe dances on the lip of my glass...</div>
<div>
in which the melancholy of her knees stumbles,</div>
<div>
floating now in the air... for a little while departed in the ether.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I have women in my glasses, it’s them that I drink, not me, not you.</div>
<div>
The moon will overdo its plumpness.</div>
<div>
The ethereal flesh will stop by the wall that I lean against</div>
<div>
to prevent it from violently shaking.</div>
<div>
Undoubtedly, tomorrow morning everything will be dull,</div>
<div>
but in the evening, when the Eiffel Tower will start drinking with me,</div>
<div>
I’ll wear tweed, top hat and cane</div>
<div>
and I will be once more so rich</div>
<div>
that we will drink till dawn bandaged in millions of wounds,</div>
<div>
in a sea of naked dancing girls near the banquet soups.</div>
<div>
And then, trembling, I will cast all the mornings out of this city</div>
<div>
and I will solemnly salute you bitter-sweet,</div>
<div>
displaying the smile of realms traveled</div>
<div>
only by drunken dreamers,</div>
<div>
I’ll step out of the glass that is empty and I will enter quietly,</div>
<div>
not to be noticed by the dealers of indulgences, in the glass that is full</div>
<div>
and I will dream that finally I painted with Lautrec...</div>
<div>
with brimful glasses</div>
<div>
party women fawning upon us</div>
<div>
and that finally we got plastered enough</div>
<div>
to be tolerated... and with sparkling eyes...</div>
<div>
supersaturated with the décor... just like that I will soar...</div>
<h4 style="text-align: right;">
translation by Mihai Curtean</h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-SEXK0sfjOx8/VdSYNEIkJEI/AAAAAAAAA8s/7MC4jck_2dU/s1600/Diana%2Bpoeta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-SEXK0sfjOx8/VdSYNEIkJEI/AAAAAAAAA8s/7MC4jck_2dU/s200/Diana%2Bpoeta.jpg" width="167" /></a></div>
<h2>
Diana Trandafir</h2>
<h4>
Oration in red and white </h4>
<div>
<br /></div>
<div>
I don’t remember when you damned me</div>
<div>
To be a part of this autumn landscape</div>
<div>
Every kiss a leaf</div>
<div>
Hugs are night birds and the maidens</div>
<div>
Cover their nakedness with incertitude</div>
<div>
Waving under their neighbors’ nose</div>
<div>
Their romantic poems eyelids.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
My eyeballs are over dilated</div>
<div>
I have become the four act drama</div>
<div>
Written baldly in the mask book</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Please don’t mention the autumn.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I am the happy woman sleeping with the sky under pillow</div>
<div>
Still waiting the expiring date</div>
<div>
<br /></div>
<div>
From the street false notes come</div>
<div>
An accordion (seems a worldly song)</div>
<div>
Wanders Thursday on a tram and spits illusions</div>
<div>
Like shells of seeds</div>
<div>
There all people have their hands tied behind and turn the world around</div>
<div>
<br /></div>
<div>
When I awake I feel wolf’s hair has grown through my pores</div>
<div>
It’s the city I roam only in dreams</div>
<div>
<br /></div>
<div>
The phones rings harsh</div>
<div>
I creep slowly under the sink</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Why don’t you answer</div>
<div>
You ask bored.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
You want to see me again tomorrow</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
The earth has been turning</div>
<div>
Has been turning around your shoulders around my thighs</div>
<div>
You found nothing in your defense</div>
<div>
At least something about the red stained retina</div>
<div>
<br /></div>
<div>
The room’s wallpaper knows me best</div>
<div>
Every time I’m naked</div>
<div>
White walls hide people</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I don’t even blame you for falling in love on a Thursday</div>
<div>
When you love or die all stereotypes apply</div>
<div>
That is why now you wait patiently near the gold fish tank</div>
<div>
<br /></div>
<div>
To be judged or loved.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
The world dies in rounds and I sit squat on the floor</div>
<div>
<br /></div>
<div>
You really are blind</div>
<div>
Or you imagine the gods have granted you powers</div>
<div>
To find forgiveness before time</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Through my squatted defies I only control air</div>
<div>
Still my right knee doesn’t fail me</div>
<div>
Errs only the first born crept in womb</div>
<div>
Like through the needle of the eye</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sits hidden there not to swallow whole</div>
<div>
To much sea water.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Another identical sinking</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
And the world is flooded with beauty</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Don’t tell me the sky is blue</div>
<div>
Even if sometimes you think </div>
<div>
I have forgotten the perspective lesson</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I’m cold</div>
<div>
Again I was awaken by our morning cries</div>
<div>
Heavy is my body</div>
<div>
Like a dead corpse</div>
<div>
Trembles the shine loaded with</div>
<div>
White birds dizzy by sunlight</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Soon it will be over</div>
<div>
Simple</div>
<div>
A whirl and we’ll be thrown to the ground</div>
<div>
With incomparable gracefulness.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Translation: Cătălin State</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h2>
Guillaume Apollinaire</h2>
<h4>
Frumoasa roşcată</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Iată-mă înainte de toate un bărbat plin de sens</div>
<div>
Cunoscând despre viaţă şi despre moarte atât cât poate cunoaşte un muritor</div>
<div>
Care a-ncercat durerile şi bucuriile dragostei</div>
<div>
Care a ştiut uneori să-şi impună ideile</div>
<div>
Cunoscând câteva limbi</div>
<div>
Care a călătorit nu prea rău</div>
<div>
Care a văzut războiul Artileriei şi Infanteriei</div>
<div>
Rănit la cap trepanat sub anestezie</div>
<div>
Care şi-a pierdut cei mai buni prieteni în înspăimântătoarea luptă</div>
<div>
Ştiu vechiul şi noul astfel încât un om singur să poată să ştie cât doi</div>
<div>
Şi fără să mă îngrijorez azi de acest război</div>
<div>
Între noi şi pentru noi prietenii mei</div>
<div>
Judec această lungă ceartă dintre tradiţie şi invenţie</div>
<div>
Drept Ordinul Aventurii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Voi a căror gură e făcută după imaginea aceleia a lui Dumnezeu</div>
<div>
Gură care este ordinea însăşi</div>
<div>
Fiţi indulgenţi când ne comparaţi</div>
<div>
Cu aceia care au fost perfecţiunea ordinii</div>
<div>
Pe noi cei care am căutat insistent aventura</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu suntem inamicii voştri</div>
<div>
Vrem să ne dăruim vaste şi stranii domenii</div>
<div>
În care misterul în floare se oferă aceluia care vrea să-l dezvăluie</div>
<div>
Sunt acolo focuri noi în culori niciodată văzute</div>
<div>
Mii de fantasme imponderabile</div>
<div>
Cărora trebuie să li se dea realitatea</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vrem să explorăm bunătatea ţinutul enorm în care totul e tăcere</div>
<div>
Este şi timp care poate fi vânat şi făcut să revină</div>
<div>
Îndurare pentru noi cei care luptăm mereu la frontierele</div>
<div>
Nelimitării şi viitorului</div>
<div>
Îndurare pentru erorile noastre îndurare pentru păcatele noastre</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iată că vine vara anotimpul violent</div>
<div>
Şi tinereţea mea a murit astfel că primăvara</div>
<div>
O soare e vremea raţiunii ardente</div>
<div>
Jacqueline Kolb, frumoasa roşcată </div>
<div>
Şi aştept</div>
<div>
Să-i urmez mereu forma nobilă şi dulce</div>
<div>
Încât să înţeleagă că numai pe ea o iubesc </div>
<div>
Vine şi mă atrage ca un magnet</div>
<div>
Ea are figura fermecătoare</div>
<div>
A unei adorabile roşcate</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pletele ei sunt de aur se spune</div>
<div>
Un frumos fulger care va dura</div>
<div>
Sau aceste flăcări ce urcă</div>
<div>
În trandafirii oranj care se trec</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar râdeţi de mine</div>
<div>
Oameni de pretutindeni mai ales oameni de aici</div>
<div>
Căci sunt atât de multe lucruri pe care nu îndrăznesc să vi le spun</div>
<div>
Atât de multe lucruri pe care nu m-aţi lăsa să le spun</div>
<div>
Aveţi milă de mine</div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h2>
Arthur Rimbaud </h2>
<h4>
Dulapul</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Mare dulap cioplit; întunecat stejar,</div>
<div>
Prea vechi - un aer omenesc bătrân a luat;</div>
<div>
Atunci când e deschis, o umbra toarnă iar,</div>
<div>
Ca un şuvoi de vin, parfumuri de-mbiat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
E plin de vechituri, un talmeş-balmeş rar,</div>
<div>
Ţoale gălbui şi trenţe mirosind, de-altdat’,</div>
<div>
Pentru femei sau prunci, din ofilit moar,</div>
<div>
Chiar al bunicii voal, cel cu grifoni pictat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un loc de-aflat medalii, meşe de păr blond,</div>
<div>
Portrete, flori uscate, parfum vagabond</div>
<div>
Ce cu-alte parfumuri de fructe se-adună.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dulap din alte vremi, istorii ascunzând,</div>
<div>
Ai vrea pe cineva care să le mai spună,</div>
<div>
Când lent ţi se deschid negrele uşi, gemând.</div>
<div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
</div>
<h2>
Jorge Luìs Borges</h2>
<h4>
Întreaga mea viaţă</h4>
<div>
</div>
<div>
Aici din nou, cu buzele încărcate de memorie, unic şi asemănător vouă.</div>
<div>
Sunt acea intensitate amorţită care e un suflet.</div>
<div>
Am persistat în aproximarea fericirii şi m-am bucurat de favoarea durerii.</div>
<div>
Am traversat marea.</div>
<div>
Am cunoscut multe pământuri; am văzut o femeie şi doi sau trei bărbaţi.</div>
<div>
Am iubit o fată trufaşă şi albă şi de o</div>
<div>
linişte hispanică.</div>
<div>
Am văzut o mahala infinită unde se împlineşte o nemurire lacomă de apusuri.</div>
<div>
Am savurat nenumărate cuvinte.</div>
<div>
Cred din tot sufletul că asta este chiar totul şi că nu voi mai vedea</div>
<div>
sau face lucruri noi.</div>
<div>
Cred ca zilele şi nopţile mele se cumpănesc în sărăcie şi bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu acelea ale tuturor oamenilor.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h2>
Marina Ţvetaeva</h2>
<h4>
August - aştri</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
August - aştri,</div>
<div>
August - stele</div>
<div>
August - grupuri</div>
<div>
Viţă de vie şi scoruş</div>
<div>
Ruginiu - August!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Desăvârşit, binecuvântat,</div>
<div>
Os domnesc,</div>
<div>
Ca un copil se joacă August.</div>
<div>
Ca mâna, inima mângâie</div>
<div>
În numele imperiului său:</div>
<div>
August! – Inimă!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O lună mai târziu săruturi</div>
<div>
Roze târzii şi fulgere târzii</div>
<div>
Potop de stele –</div>
<div>
August! – Lună de zile</div>
<div>
Potop de stele!</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
În rai</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe umeri amintiri prea mult apasă</div>
<div>
Pentru pământ plăti-voi doar în rai</div>
<div>
Cuvinte vechi sunt eu la nouă casă</div>
<div>
Nu se păstrează ce nu ai.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Unde sunt cetele în zbor de îngeri </div>
<div>
Şi unde harpe, crini şi coruri de copii</div>
<div>
Unde sunt alte toate, eu adun doar plângeri</div>
<div>
Priveşte ca să ştii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Închipuiri de rai cu zâmbet ce priveşte</div>
<div>
În crugul strâns al fetelor virgine</div>
<div>
Eu voi cânta, lumeşte, nelumeşte</div>
<div>
Descântec plaiurilor line!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe umeri amintiri prea mult apasă</div>
<div>
Va veni clipa – lacrimi nu le-opresc…</div>
<div>
Nu ici, nu colo – niciunde nu-i acasă</div>
<div>
Şi nici cu tine-n în rai nu mă trezesc!</div>
<div>
Primăvară în vagon</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Trezeşte-te, trezeşte-te în ceaţa albastră</div>
<div>
Dealuri înverzite.</div>
<div>
În iarbă, ca şi mai înainte, margarete,</div>
<div>
Şi ochii cuiva la poartă...</div>
<div>
Dar în acest basm eroina-i </div>
<div>
April – nu-i pentru noi!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ne-ai zâmbit, Maria,</div>
<div>
(Ai zâmbit vise!)</div>
<div>
Faţa ta, anemone transparente,</div>
<div>
Ne amintim coroana în flăcări...</div>
<div>
Dar această feerică întâlnire-i</div>
<div>
April – nu-i pentru noi!</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Ochii</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Obişnuiţi cu stepele - ochii,</div>
<div>
Obişnuiţi cu lacrimile - ochii</div>
<div>
Înverzite - sărate -</div>
<div>
Ochii ţăranilor!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vrea o bătrână neştiutoare </div>
<div>
Mereu să-şi plătească-o scrisoare</div>
<div>
Toate-s la fel - veselă -</div>
<div>
Ochii verzi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vrea o bătrână neştiutoare </div>
<div>
Să-şi dezmorţească mâna la soare</div>
<div>
Balans ar fi – tăcere ar fi,</div>
<div>
Ochii plecaţi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
A trecut băiatul cu tava...</div>
<div>
Ei dorm sub basma de monah</div>
<div>
Smeriţi - după rang -</div>
<div>
Ochii ţăranilor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Obişnuiţi cu stepele - ochii,</div>
<div>
Obişnuiţi cu lacrimile - ochii…</div>
<div>
Ce se vede – nu vor da -</div>
<div>
Ochii ţăranilor!</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-3u6HR19FWbM/VdSYqdn1OAI/AAAAAAAAA80/ocv34C0uvzo/s1600/Alfred-Jarry.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-3u6HR19FWbM/VdSYqdn1OAI/AAAAAAAAA80/ocv34C0uvzo/s200/Alfred-Jarry.jpeg" width="147" /></a></div>
<h2>
Alfred Jarry</h2>
<h4>
Cântec de descreierisire</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Am fost multă vreme lucrător ebenist</div>
<div>
Pă uliţa Câmpu’ lu’ Marte, în parohia Toţi Sfinţii;</div>
<div>
Nevastă-mea făcea treabă la un modist</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi aveam totdeauna tot ce ne voia cutia minţii.</div>
<div>
Când duminica s-anunţă fără nori</div>
<div>
Ne punem pă noi nişte ţoale ieşite din fire</div>
<div>
Şi ne ducem să vedem o descreierisire</div>
<div>
Pă uliţa Opărită, unde petrecem până-n zori.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vedeţi, vedeţi maşina rotind,</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi creieraşu’ sărind</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi rentierii tresărind. </div>
<div>
(Corul): Ura, coarne-n-dos, trăiască Tatăl Unu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Alea două marmote drăguţe, murdare dă dulceaţă,</div>
<div>
Strâmbându-şi dă râs dolofanii obraji dă hârtie</div>
<div>
Se suie cu noi pă maşină, în faţă,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi plecăm voioşi spre Opărita, unde oricine poa’ să vie.</div>
<div>
Să-nghesuie la barieră mulţimea dă fani,</div>
<div>
Îşi dau coate, care-n primu’ rând ajunge,</div>
<div>
Io mă caţăr mereu pă o grămadă dă bolovani</div>
<div>
Ca să nu-mi sară pă bocanci vărsătura dă sânge.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vedeţi, vedeţi maşina rotind,</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi creieraşu’ sărind</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi rentierii tresărind. </div>
<div>
(Corul): Ura, coarne-n-dos, trăiască Tatăl Unu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Curând, suntem albiţi pă haine dă creier, io şi consoarta,</div>
<div>
Marmotele hăpăie şi totul ne face-n cap dumb-dumb</div>
<div>
Văzându-l pe Palotin fluturându-şi lanterna ca moarta</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi rănile şi numerele de plumb.</div>
<div>
Văd dintr-odată lângă maşină,-ntr-un colţ</div>
<div>
Gura unui călugăr ce-mi ajunge doar la jumate.</div>
<div>
Bătrâne, îi zic, te recunosc după clonţ:</div>
<div>
Tu m-ai furat, nu io te-am pârât, fârtate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vedeţi, vedeţi maşina rotind,</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi creieraşu’ sărind</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi rentierii tresărind. </div>
<div>
(Corul): Ura, coarne-n-dos, trăiască Tatăl Unu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Simţii deodat’ că mă trage consoarta de mânecă;</div>
<div>
Idiotule, îmi zice, stai niţel să vezi că e porc:</div>
<div>
Are-n juru’ botului o grămadă dă bălegă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cât priveşte pă Palotin, spatele îmi venea să-i întorc.</div>
<div>
Auzind ăst superb argument,</div>
<div>
Mi-am luat inima-n dinţi curajos:</div>
<div>
Am cules un rahat de rentier cât un monument</div>
<div>
Şi de nasul lui Palotin l-am lipit frumos.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vedeţi, vedeţi maşina rotind,</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi creieraşu’ sărind</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi rentierii tresărind. </div>
<div>
(Corul): Ura, coarne-n-dos, trăiască Tatăl Unu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Peste barieră am fost lansat de-ndat’, </div>
<div>
De mulţimea-n furie m-am văzut busculat</div>
<div>
Şi capu-n mare grabă primu’ s-a precipitat</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În gaura neagră a unei bălţi de unde n-a revenit niciodat’.</div>
<div>
Iată ce ţi se-ntâmplă dacă ieşi duminica la o aerisire</div>
<div>
Pă uliţa Opărită ca să vezi o descreierisire,</div>
<div>
Pă Pinc’-Porc sau chiar pă Démanch’- Comanche să mergi potolit:</div>
<div>
Pleci aşadar plin de viaţă şi te-ntorci tare bine caftit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vedeţi, vedeţi maşina rotind,</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi creieraşu’ sărind</div>
<div>
Vedeţi, vedeţi rentierii tresărind. </div>
<div>
(Corul): Ura, coarne-n-dos, trăiască Tatăl Unu!</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.terreaciel.net/IMG/arton383.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.terreaciel.net/IMG/arton383.jpg" height="200" width="160" /></a></div>
<h2>
Danièle Faugeras</h2>
<h4>
Aici nu e prea departe<br />Cioburi de privire I</h4>
<div>
Albastru</div>
<div>
şi verde</div>
<div>
<br /></div>
<div>
_____ : lumini</div>
<div>
<br /></div>
<div>
imateriale cioburi</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Verde marea</div>
<div>
imobilă</div>
<div>
____ la miezul zilei</div>
<div>
<br /></div>
<div>
încălzită de verde.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Plajă prăfoasă</div>
<div>
De sori</div>
<div>
_____unanimi</div>
<div>
<br /></div>
<div>
(egrenat</div>
<div>
îşi pierde contul</div>
<div>
în trecerea de la o identitate la alta</div>
<div>
de fiecare dată diferită)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Între marmorele-i </div>
<div>
infime</div>
<div>
____ se deschid</div>
<div>
abisuri ale timpului</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Între</div>
<div>
mare şi cer</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ doar</div>
<div>
____ orizontul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
separă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
albastrul de albastru</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Breşă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
cu gheare</div>
<div>
grila</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ clar-obscur</div>
<div>
<br /></div>
<div>
________orizontul</div>
<div>
________ a cedat</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ cioburi</div>
<div>
____ de monocromii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ ca gelul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
expulzată briză</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ aer</div>
<div>
<br /></div>
<div>
explozii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ eşalonând în sufocări</div>
<div>
____ muribunde</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____văi de respiraţii înhămate</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____viziune</div>
<div>
____ suspin</div>
<div>
</div>
<div>
Starea locurilor</div>
<div>
<br /></div>
<div>
jumătate-</div>
<div>
drum</div>
<div>
<br /></div>
<div>
___ între</div>
<div>
<br /></div>
<div>
exuberanţa radioasă călduroasă</div>
<div>
a externului</div>
<div>
____ şi </div>
<div>
profunzimile</div>
<div>
secrete</div>
<div>
pliuri colţuri</div>
<div>
ale inimii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
loc în afara spaţiului</div>
<div>
<br /></div>
<div>
aria</div>
<div>
lui nu</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dintotdeauna primii</div>
<div>
____ nu</div>
<div>
<br /></div>
<div>
izvor</div>
<div>
termen</div>
<div>
şi proces</div>
<div>
<br /></div>
<div>
prag</div>
<div>
: eboşa devenirii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Loc numit</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Între cer şi apă</div>
<div>
ne ţine</div>
<div>
ca de un fir</div>
<div>
orizontul…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tur</div>
<div>
de orizont: arbore</div>
<div>
care</div>
<div>
stă de gardă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ţine distanţele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Menţine </div>
<div>
ecartul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se vede</div>
<div>
vântul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Marele vorbitor rulant</div>
<div>
spălător de lumi</div>
<div>
ale vântului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Fără arbori</div>
<div>
cui i-ar vorbi vântul</div>
<div>
despre ocean?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ziduri</div>
<div>
<br /></div>
<div>
pietre</div>
<div>
<br /></div>
<div>
____ articulându-se dictează </div>
<div>
mâinilor mele</div>
<div>
<br /></div>
<div>
zidul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
pagină de scriere</div>
<div>
verticală</div>
<div>
<br /></div>
<div>
tabletă urcând</div>
<div>
de la pământ</div>
<div>
____ la cer</div>
<div>
<br /></div>
<div>
urcând zidul</div>
<div>
ştiu</div>
<div>
pietrele</div>
<div>
____ faţa</div>
<div>
ascunsă</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">_______________</span></i></div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">Danièle Faugeras trăieşte şi lucrează la Liouc, în Gard, departament din Languedoc, în sudul Franţei. Ea îşi împarte timpul între poezie, traducere şi munca de editor.</span></i></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.famouspeopleinfo.com/wp-content/uploads/2011/10/Saint-John-Perse-8.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.famouspeopleinfo.com/wp-content/uploads/2011/10/Saint-John-Perse-8.jpg" height="200" width="155" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: red; color: white;"> Saint John Perse </span></h2>
<h4>
Poem către Străina!</h4>
<div>
<br /></div>
<h3>
I </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Nici nisipul, nici miriştea nu vor încânta pasul secolelor ce vor veni, unde a fost strada pavată pentru tine cu o piatră lipsită de memorie - o, piatră implacabilă şi verde mai mult decât este sângele verde al Castiliei la tâmpla ta de Străină!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O eternitate a vremii bune apasă membranele închise ale tăcerii şi casa de lemn care se mişcă, în fundul abisului, pe ancorele sale, coace un fruct al felinarelor din miezul zilei pentru clociri mai calde de noi suferinţe.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar tramvaiele tocmai bune de casat care-ntr-o seară au trecut la cotul străzii, care au trecut pe şine în ţara Atlanţilor, pe şoselele şi pe rampele şi sensurile giratorii de la Observatoare invadate de alge,</div>
<div>
prin cartierele apelor în vâltoare şi grădinilor zoologice bântuite de circari, prin cartierele negrilor şi asiaticilor în timpul migraţiilor puietului de peşte şi prin frumoasele solstiţii verzi ale rondurilor ca atolii</div>
<div>
<br /></div>
<div>
(acolo unde campase într-o seară cavaleria</div>
<div>
Federaţilor, o, mii de capete de cai de mare!)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
cântând ziua de ieri, cântând oricândul, cântau răul născându-se şi, în două note ale Păsării-pisică, Vara împădurită de tinere Capitale infestate de greieri… Căci iată, la poarta ta, lăsate-n seama Străinei,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
aceste două şine, aceste două şine – de unde vin? – ce nu şi-au spus ultimul cuvânt.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
«Rue Gît-le-Cœur... </div>
<div>
Rue Gît-le-Cœur...» cântă încetişor Aliena sub felinarele sale şi astea sunt greşelile limbii ei de Străină.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
II</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
„…Fără lacrimi – ai fi crezut? – dar acest rău al vederii care ne vine, cu timpul, dintr-o prea mare rigiditate a spadei pe toţi tăciunii acestei lumi (o, sabie a lui Strogoff la înălţimea genelor noastre!)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate că şi spinul, în carne, al unui mărăcine tânăr din inima femeilor rasei mele; sunt de acord că şi abuzul de prea lungi ţigări de văduvă până în zori, printre oamenii felinarelor mele, în tot acest zgomot al marilor ape pe care-l face noaptea Lumii Noi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tu care cânţi – e cântecul tău – tu care cânţi toate exilurile din lume, nu-mi cânţi un cântec de seară pe măsura mâhnirii mele? Un cântec de slavă pentru felinarele mele, un cântec de slavă pentru aşteptare şi pentru zorii mai întunecaţi din inima nalbelor?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Din violenţa asupra pământului ni s-a făcut o atât de largă parte… o, om al Franţei, încă nu faci să aud, sub anotimpul uman, printre strigătele lăstunilor şi toate clopotele ursulinelor, urcând în aurul paielor şi în pulberea Regilor</div>
<div>
<br /></div>
<div>
un râs de spălătorese pe aleile de piatră?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu spune că o pasăre cântă şi că ea e, pe acoperişul meu, îmbrăcată într-un foarte frumos roşu ca un Prinţ al Bisericii. </div>
<div>
Nu spune – ai văzut-o – că veveriţa e pe verandă; şi copilul cu ziarele, Călugăriţele cu cheta şi lăptarul. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu spune că departe, pe cer, o pereche de vulturi, de ieri, ţine Oraşul sub farmecul marilor sale gesturi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Căci toate acestea sunt chiar adevărate, care nu au nici istorie, nici sens, care nu au nici pace, nici măsură?... Da, toate acestea nu sunt clare şi nu-mi sunt nimic şi apasă mai puţin decât, în mâinile mele goale de femeie, o cheie a Europei pătată de sânge…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ah! Toate acestea sunt chiar adevărate?... (şi încă, în pragul meu, ce-i pasărea aceasta verde-bronz, cu o alură puţin catolică, ce se numeşte Starling?)”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
«Rue Gît-le-Cœur... </div>
<div>
Rue Gît-le-Cœur...» cântă încetişor clopotele exilului şi astea sunt greşelile limbii ei de Străină.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
III</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Zei apropiaţi, zei sângerând, feţe pictate şi închise!</div>
<div>
Sub grădina de portocali a felinarelor miezului zilei se coace abisul cel mai vast.</div>
<div>
Şi cu toate că valul se ridică la obloanele tale, Vara deja spre sfârşite, virând în lanţul ancorelor sale, virează la marii trandafiri ai echinoxului ca spre vitraliile Absidelor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi e deja al treilea an în care fructul dudului lasă pe trotuarele străzii tale atât de frumoase pete violete de vin, cum se vede în inima nalbelor, cum s-a văzut pe sânul fiicelor îngeriţei Eloa. Şi e deja al treilea an în care poarta închisă ca un cuib al Sibileor, abisul îşi naşte miracolele: licurici!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În Vara verde ca un pâlc de ierburi, în Vara verde de un atât de chipeş verde, ce zorii târzii, o beată datorie, deschid aripa lor de lăcustă? Curând înaltele brize de Septembrie vor ţine sfat la porţile oraşului, pe câmpurile de aviaţie şi-ntr-o mare ascensiune a apelor libere</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oraşul şi el în fluviu îşi va vărsa întreaga recoltă de greieri morţi ai unei Veri.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
… Şi mereu e această mare explozie de sticlă şi tot acest înalt suspans.</div>
<div>
Şi mereu e acest zgomot al marilor ape.</div>
<div>
Şi uneori e Duminică şi prin ţevile camerelor urcă fosele atlantide, cu acel gust de increat ca o suflare din lumea cealaltă,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
e un parfum al abisului şi al neantului printre mucegaiurile pământului…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poem către Străina!</div>
<div>
Poem către Emigrata!</div>
<div>
Învelită în mătase sau în purpură între înaltele tale trupuri nenăscute! </div>
<div>
O, mare prin inima şi prin strigătul rasei tale!</div>
<div>
Europa sângerează lângă tine ca Fecioara din Toril.</div>
<div>
Pantofii tăi de lemn de aur au fost în vitrinele Europei</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi cele şapte spade de argint aurit ale Sfintei Maici a Îngrijorării.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cavaleriile sunt încă la bisericile taţilor tăi, adulmecând astrul de bronz la grilajele altarelor.</div>
<div>
Şi suliţele înalte ale lui Brenda stau de gardă la porţile familiei.</div>
<div>
Dar nu doar o inimă de-naltă stirpe umblă cu gloata.</div>
<div>
Şi erau de altfel atâtea de spus acestui semn de fericire, deasupra golfurilor tale prea albastre,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ca palmierul de aur pe fundul cutiei de ţigări.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Zei apropiaţi, zei cotidieni! ce trandafir de fier ne veţi forja mâine? </div>
<div>
Pasărea cântătoare e pe urmele noastre!</div>
<div>
Şi povestea asta nu e nouă, Lumea Veche roieşte în toate veacurile, ca un roşu polen…</div>
<div>
Pe cilindri învăluiţi ai felinarelor miezului zilei, am pus mai mult de un doliu cântând ziua de ieri, cântând oricândul, cântând durerea naşterii sale</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi splendoarea de a trăi care se exilează pierdută de oameni anul acesta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar această seară de mare vârstă şi de răbdare mare, în Vara grea de opiu şi de tulburi lapţi, ca să conduci în fundul abisului poporul tău de felinare, având, atât de singur om, luat de acest înalt cartier al Fundaţiilor de orbi, al Rezervoarelor puse sub linţoliu şi al parcelelor pentru morminte, de-a lungul grilajelor şi peluzelor şi tuturor acestor frumoase grădini italiene</div>
<div>
<br /></div>
<div>
unde stăpânii într-o seară au fugit îngroziţi de-un parfum sepulcral,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
eu mă duc, o, memorie, cu pasul meu de om liber, fără hoardă, fără trib, printre cântecele clepsidrelor şi, cu fruntea goală, încoronată cu albine de fosfor, sub cerul atât de vast de oţel verde ca într-un fund de mare, fluierându-mi poporul de Sibile, fluierându-mi poporul de necredincioşi, mângâi încă în vis, cu mâna, printre atâtea fiinţe nevăzute,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
căţeaua mea din Europa care a fost albă şi, mai mult ca mine, poet. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
«Rue Gît-le-Cœur... </div>
<div>
Rue Gît-le-Cœur...» cântă încetişor Îngerul lui Tobie şi astea sunt greşelile limbii ei de Străină.</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>Scris în Statele Unite, la Georgetown, Washington, în 1942</i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-MzdgiF5eiRU/VdSbeoMm8YI/AAAAAAAAA9M/6bRlnL-ZmXM/s1600/ismael-bily.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="133" src="http://3.bp.blogspot.com/-MzdgiF5eiRU/VdSbeoMm8YI/AAAAAAAAA9M/6bRlnL-ZmXM/s200/ismael-bily.jpg" width="200" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: blue; color: white;"> Ismaël Billy </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h4>
Амур </h4>
<h4>
(Amur, fluviu siberian)</h4>
<div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<i>Буря мглою небо кроеть,</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Вихри снежные крутя ;</i></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<i>Cer de brumă; furtuna</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Se roteşte în fulgi albi</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Amurul e un fluviu; te iubesc maree de Est.</div>
<div>
La Habarovsk am sosit gemând un pic. </div>
<div>
Amurul îşi continua mai departe cursa,</div>
<div>
La picioarele mele матушка россия</div>
<div>
şi Amurul îşi urma calea sub norii albaştri.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am venit aici, picioarele aspre de la traversarea</div>
<div>
celor zece mii de kilometri până la tine.</div>
<div>
Şi peste tot am crezut că simt atingere ta noroasă</div>
<div>
pe gât ne-nvelit cu nimic</div>
<div>
Ăsta era numai frigul indiferent</div>
<div>
la expiraţia ta iernatică.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe insula morţilor sunt trei bătrâni</div>
<div>
Amnezici şi care nu ştiu nimic</div>
<div>
Şi maci cu sânge metastazând</div>
<div>
Câmpiile cu roşeaţa lor bolnăvicioasă</div>
<div>
Braţe neînchizând nimic eşuează</div>
<div>
pe plajele insulei morţilor</div>
<div>
care emană într-un val de spumă</div>
<div>
miasma dulceagă a algelor împinse </div>
<div>
pe insulă precum praful în soare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi Amurul şerpuieşte încă</div>
<div>
în violenţele</div>
<div>
sprintene departe de aluviunile brutale</div>
<div>
Şi sforăie furios</div>
<div>
în zgomote sumbre şi scurte convulsii </div>
<div>
în nopţi depline şi tăceri albastre.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar Estul e o idee caldă în ţara mea de aer</div>
<div>
Şi sunt sigur că te-ai pus deja pe plâns.</div>
<div>
Când urşii vin urlându-şi blestemele năvalnic</div>
<div>
Rămân, матушка россия, cu mâna-mi mică strânsă de pumnul tău de fier,</div>
<div>
cu capul în furtună</div>
<div>
şi prizonierul tău.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div>
_________________</div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">* Moştenitor al unei duble culturi franco-egiptene, Ismaël Billy, născut la Lyon, este un artist polivalent – dans clasic, muzică, poezie; a publicat volumul «Efflorescences», prefaţat de filosoful Michel Cazenave (Éditions du Menhir). </span></i></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-yAZKdooZAYI/VdSaEGg5v9I/AAAAAAAAA9A/sARV65TGweQ/s1600/Czeslaw%2BMilosz.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="155" src="http://1.bp.blogspot.com/-yAZKdooZAYI/VdSaEGg5v9I/AAAAAAAAA9A/sARV65TGweQ/s200/Czeslaw%2BMilosz.jpg" width="200" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #351c75; color: white;"> Czeslaw Milosz </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h4>
Artă poetică?</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Am aspirat mereu la o formă mai spaţioasă</div>
<div>
liberă de pretenţiile poeziei sau de ale prozei,</div>
<div>
ce ne-ar permite să ne înţelegem unii pe alţii fără a expune</div>
<div>
autorul sau cititorul agoniilor sublime.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În însăşi esenţa poeziei există ceva indecent: </div>
<div>
este adus la suprafaţă un lucru de a cărui existenţă nu ştiam, </div>
<div>
aşadar clipim, ca şi cum un tigru sare afară</div>
<div>
şi stă în lumină, dând din coadă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
De aceea se spune pe bună dreptate că poezia este dictată de un demon, </div>
<div>
deşi este o exagerare să susţinem că ar trebui să fie un înger. </div>
<div>
E greu de ghicit de unde vine acea mândrie a poeţilor,</div>
<div>
când sunt atât de des umiliţi prin dezvăluirea fragilităţii lor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce om rezonabil ar dori să fie într-un oraş de demoni,</div>
<div>
care se comportă ca şi cum ar fi acasă, vorbesc în multe limbi, </div>
<div>
şi care, nemulţumiţi cu furtul buzelor şi al mâinilor lui, </div>
<div>
lucrează la schimbarea destinului său pentru confortul lor? </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Este adevărat că astăzi morbidul este extrem de preţuit,</div>
<div>
şi astfel aţi putea crede că glumesc</div>
<div>
sau că am conceput încă un sens</div>
<div>
pentru Arta rugăciunii cu ajutorul ironiei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
A fost un timp când doar cărţile înţelepte erau citite</div>
<div>
ajutându-ne să acceptăm durerea şi mizeria.</div>
<div>
La urma urmei, nu e acelaşi lucru</div>
<div>
cu a frunzări mii de lucrări din clinicile psihiatrice.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi totuşi lumea este diferită faţă de ceea ce pare a fi</div>
<div>
şi suntem altfel decât ne putem vedem în delirul nostru.</div>
<div>
de aceea oamenii păstrează onestitatea tăcută</div>
<div>
câştigând în acest fel respectul rudelor şi al vecinilor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Scopul poeziei este acela de a ne reaminti</div>
<div>
cât de dificil este să rămâi o singură persoană,</div>
<div>
deoarece casa este deschisă, nu sunt chei în uşi,</div>
<div>
şi musafiri invizibili vin şi pleacă după bunul plac.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ceea ce vreau să spun aici, sunt de acord, nu-i poezie</div>
<div>
pentru că poemele trebuie scrise rar şi împotriva voinţei,</div>
<div>
sub presiune insuportabilă şi doar cu speranţa</div>
<div>
că spiritele bune, nu cele rele, ne vor alege drept instrument.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Dragoste </h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Dragostea înseamnă să înveţi să te priveşti</div>
<div>
În felul în care cineva priveşte lucruri îndepărtate</div>
<div>
Pentru că tu eşti doar un lucru printre multe altele.</div>
<div>
Şi oricine se priveşte astfel îşi vindecă sufletul,</div>
<div>
Fără a-şi da seama, de multe boli –</div>
<div>
O pasăre sau un copac îi spune: Prieten.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Apoi doreşte să se folosească de sine şi de lucruri</div>
<div>
Astfel încât acestea să dăinuie în strălucirea înţelepciunii.</div>
<div>
Nu contează dacă el ştie ce serveşte:</div>
<div>
Cel ce serveşte cel mai bine nu înţelege întotdeauna.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Liliana Ene</h3>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: red; color: white;"> Czeslaw Milosz </span></h2>
<h3>
„Poetul este precum un şoarece într-o brânză enormă, încântat de cât de multă brânză are de mâncat”</h3>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.irodalmijelen.hu/sites/default/files/field/image/milosz_kiallitas_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.irodalmijelen.hu/sites/default/files/field/image/milosz_kiallitas_0.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div>
<i>Deşi Czeslaw Milosz (Nobel 1980) se consideră a fi poet polonez, deoarece scrie în „limba maternă”, el nu s-a născut în Polonia, nici nu a locuit acolo timp de peste o jumătate de secol. Cu toate acestea, poemele acestui mistic senzual sunt înscrise pe monumentele din Gdansk, precum şi tipărite pe afişe din sistemul de transport din New York. S-a născut în anul 1911, în Szetejnie, Lituania, pe moşia sărăcită a bunicului său, un fermier gentilom. </i></div>
<div>
<i>De la câştigarea Premiului Nobel, Milosz a publicat mai multe volume de proză şi poezie. Opera sa în proză include Viziuni din Golful San Francisco, Început cu străzile mele, Pământul din Ulro şi prelegerile despre Charles Eliot Norton, Martorul poeziei. Volumul Poeme complete a apărut în 1988 şi a inclus fragmente din Pământ de neatins. Acesta a fost urmat destul de rapid de o altă antologie, Provincia. Un jurnal anului 1988, Un an al vânătorului, a fost publicat în anul 1994 şi un alt volum de poezie, Înfruntând fluviul, apare în 1995. Milosz petrece cea mai mare parte a anului în Berkeley, dar vara merge în Cracovia</i>.</div>
<div>
*</div>
<div>
<b><i>Când v-aţi gândit pentru prima data să deveniţi scriitor? </i></b></div>
<div>
Am început să scriu când eram în liceu, deşi nu era un efort în a mă exprima - exerciţii de formă, foarte tari, şi probabil influenţat de poeţii francezi din şcoala secolului al XVI-lea La Pleiade , pe care i-am citit în manualele de franceză - Joachim du Bellay, Rémy Belleau, Pierre de Ronsard şi alţii. Ar fi impropriu să spun că îmi doream să fiu poet. Îmi doream să fiu în conflict cu ceea ce mă înconjura, să-mi asum o atitudine negativă, ceea ce Flaubert numea ura împotriva burgheziei. Am vrut să am un stil diferit, să trăiesc un alt gen de viaţă. </div>
<div>
Vilnius este oraşul în care v-aţi petrecut anii tinereţii şi reapare mereu în scrierile dvs.</div>
<div>
Acesta a avut un efect foarte durabil. Văd avantaje enorme în creşterea într-un oraş de provincie. Aceasta oferă o perspectivă diferită – poate mai bună. Când mă aflam în străinătate, încercam să introduc oraşul Vilnius şi Lituania cititorilor occidentali, lucru destul de dificil, deoarece oraşul şi-a schimbat stăpânirea de treisprezece ori în acest secol [douăzeci]. Cu diversele sale naţionalităţi, confesiuni, limbi, era precum Sarajevo. Am fost profund impresionat de ceea ce se întâmplă în Bosnia, pentru că am înţeles toate acele conflicte etnice. […]</div>
<div>
<b><i>Aţi fost parte a rezistenţei de la Varşovia. Aţi publicat - sau aţi contribuit la - o antologie clandestină de poezie împotriva naziştilor. Ce efect au avut anii de război asupra poeziei dvs.? </i></b></div>
<div>
Eram agitat ca poet, pentru că înţelesesem că poezia nu poate descrie lumea aşa cum era - convenţiile formale erau greşite. Aşa că am căutat ceva diferit. Dar, în acelaşi timp, am scris o lucrare lungă formată din poeme scurte, intitulată Lumea (Un poem naiv), un episod - deşi nu eram conştient de acest lucru atunci - precum Cântecele Inocenţei de Blake. Consideram lumea atât de oribilă, încât aceste poeme copilăreşti au fost răspunsuri - lumea aşa cum ar fi trebuit să fie, nu cum era. Scris în faţa a ceea ce se întâmpla, Lumea era un poem profund ironic. </div>
<div>
Aceasta este semnificaţia subtitlului<i> Un poem naiv. </i></div>
<div>
Acest poem este la fel de mult ficţiune pură ca şi o carte pentru copii despre ursuleţi de pluş. Mă nelinişteşte faptul că cititorii şi criticii iau aceste aşa-numite poeme pozitive despre dragoste, credinţă, speranţă şi le oferă spre lectură elevilor din Polonia. Primesc scrisori de la copii care citesc aceste poeme în şcoală şi le învaţă pe de rost - poeme care au fost scrise, de fapt, cu limba în obraz. </div>
<div>
Într-unul din poemele din volumul Lumea aţi scris: „Noi şi florile aruncăm umbre pe pământ. / Ceea ce umbră nu are, nici putere de a trăi.”</div>
<div>
Este puţin din Thomas Aquinas în spatele acestor versuri. El aşează credinţa în existenţa obiectivă a lucrurilor. E un fel de poem naiv - credinţa în realitatea unei flori, a unui râu şi a unei grădini. Poeziile mele din acea perioadă conţin o dublă căutare: una a harului inocenţei – poemele „naive” – şi cealaltă, a modului de a trata direct ocupaţia nazistă, în ciclul Vocile oamenilor sărmani. Există, de asemenea, influenţa poeziei chineze, pe care o citeam pentru culoare, pură culoare. </div>
<div>
<b><i>Cum aţi întâlnit poezia chineză?</i></b></div>
<div>
La Varşovia, am cumpărat o antologie, Flautul chinezesc, care era, de fapt, o traducere din franceză, nu din chineză. Poezia furniza imagini clare şi, în special, culori puternice, pe care le-am putut injecta în lumea întunecată, în tonuri de negru şi roşu, a ocupaţiei naziste. Din acel moment, combinaţia de negru şi roşu a fost întotdeauna de rău augur pentru mine. </div>
<div>
<b><i>Ce poeţi asiatici v-au interesat cel mai mult? </i></b></div>
<div>
La acea vreme, nu ştiam prea multe despre poeţi individuali. Acest lucru a venit mai târziu, prin intermediul interesului meu pentru poezia americană. După cum ştiţi, traducerile din poezia veche chineză şi japoneză au jucat un rol important în dezvoltarea acesteia. Ezra Pound a fost un pionier în acest sens: adepţii imagisticii au fost puternic influenţaţi de literatura asiatică. Aşadar, a fost o influenţă treptată şi dezvoltată în mare parte datorită unora dintre premisele filosofice ale muncii mele. </div>
<div>
<b><i>Cum ar fi? </i></b></div>
<div>
Ei bine, nu vreau să sune prea teoretic, dar am reacţionat la anumite tendinţe ale poeziei moderne spre subiectivizare completă. În poezia asiatică, există un anumit echilibru între subiect şi obiect, lucru rar atins în Occident. Eu vin dintr-o tradiţie poetică în care istoria joacă un rol important, poezia mea implică într-o mare măsură transpunerea unor evenimente majore, ale unor tragedii ale istoriei. Tradiţia în Europa Centrală este că individul este slab, destul de diferit de Occident, care este foarte puternic în accentul pus pe individ. După ce am încetat a avea de-a face cu marile tragedii ale secolului XX, am vrut să găsesc un echilibru. Nu am vrut să scriu percepţii pur personale, ceea ce este tipic pentru poezia de astăzi – văzută printr-o perspectivă foarte personală, şi astfel, foarte adesea greu de descifrat. Mi-am dat seama că slăbiciunea individului nu este bună în poezie şi că un exces de individualism este la fel de bine un pericol. </div>
<div>
<b><i>În poemul </i>Ars Poetica?<i> aţi afirmat că scopul poeziei este acela de a ne aminti cât de dificil este să rămâi o singură persoană. </i></b></div>
<div>
Poezia mea a fost numită polifonică, adică am fost întotdeauna plin de voci ce vorbesc; într-un fel, mă consider un instrument, un mijlocitor. Prietena mea, Jeanne Hersch, care mi-a prezentat existenţialismul lui Karl Jaspers, obişnuia să spună: „Nu am văzut niciodată un om atât de instrumental”, ceea ce însemna că eram vizitat de voci. Nu este nimic extraterestru în acest lucru, ci este ceva ce vine din interiorul meu. Sunt singur în asta? Nu prea cred. Dostoievski a fost unul dintre primii scriitori, împreună cu Friedrich Nietzsche, care a identificat o criză a civilizaţiei moderne: aceea că fiecare dintre noi este vizitat de voci contradictorii, chemări fizice contradictorii. Am scris despre dificultatea de a rămâne aceeaşi persoană, atunci când astfel de musafiri ne vizitează, pleacă şi ne folosesc drept instrumente. Dar noi trebuie să sperăm că vom fi inspiraţi de spirite bune, nu de cele rele. […]</div>
<div>
<b><i>Ca să revenim la anii de odinioară, aţi fost martor al răscoalei din Varşovia şi al Holocaustului, dar aţi scris relativ puţin despre aceste evenimente. </i></b></div>
<div>
Din când în când sunt rugat să citesc poemul meu Campo dei Fiori, care vorbeşte despre aceste suferinţe. Recent, am refuzat o cerere pentru permisiunea de a retipări poeziile mele despre acele evenimente. Nu vreau să fiu cunoscut ca fiind o bocitoare profesionistă. […]</div>
<div>
<i><b>Este poezia locul potrivit pentru filosofie? </b></i></div>
<div>
Depinde pentru ce fel de filosofie. </div>
<div>
<i><b>Ce gen de filosofie aţi găsit a fi potrivit pentru poezia dvs.? </b></i></div>
<div>
Există unele tipuri de filozofie care îmi amintesc de circumstanţa în care conduc pe timp de noapte şi un iepure sare în faţa luminilor. Iepurele nu ştie cum să iasă din raza de lumină, el aleargă drept înainte. Sunt interesat de genul de filosofie care i-ar fi utilă iepurelui în acest caz. […]</div>
<div>
<b><i>În timpul ocupaţiei, l-aţi tradus pe Eliot din engleză în poloneză. Ce anume v-a atras către opera sa? </i></b></div>
<div>
Tărâmul pustiit este plin de elemente ale catastrofei. La acea vreme, în ocupata Varşovia, a avut o anumită putere, încărcat fiind de imagini ale oraşelor în colaps. Este un poem profund satiric, chiar unul sarcastic. Ceea ce este străin de viziunea mea. Dar, în Patru cvartete, avem cazul excepţional şi rar al cuiva care, după multă luptă, a reuşit să îşi împace întoarcerea la credinţă cu arta sa. L-am cunoscut pe Eliot la Londra, iar el mi-a oferit o primire călduroasă. Mai târziu, l-am văzut în America şi am tradus mai multe poeme ale sale în poloneză. </div>
<div>
<b><i>Simţiţi, ca şi Eliot, că poezia este o eliberare de propria personalitate? </i></b></div>
<div>
Aceasta a fost o problemă constantă pentru mine. Literatura se naşte din dorinţa de a fi sincer - nu pentru a ascunde ceva şi nu pentru a te prezenta ca fiind altcineva. Cu toate acestea, atunci când scrii, există anumite obligaţii, ceea ce eu numesc legi ale formei. Nu poţi spune totul. Desigur, este adevărat că oamenii vorbesc prea mult şi fără reţinere. Dar poezia impune anumite restricţii. Totuşi, există întotdeauna sentimentul că nu te-ai dezvăluit destul. Termin o carte, apare, iar eu simt: „Bine, data viitoare mă voi dezvălui”. Şi, când apare cartea următoare, am acelaşi sentiment. Şi apoi viaţa se termină, şi asta este. </div>
<div>
<b><i>Există confesiuni în unele poeme. Simţiţi că a te confesa are vreun rezultat?</i></b></div>
<div>
Nu ştiu. Nu am fost niciodată analizat psihologic. Sunt foarte sceptic în ceea ce priveşte psihiatria. Visul meu este să stau pe o canapea şi să spun totul, dar nu aş putea, probabil, şi în afară de asta, nu ar conduce nicăieri. </div>
<div>
<b><i>Cum decurge procesul de scriere în cazul dumneavoastră? </i></b></div>
<div>
Scriu în fiecare dimineaţă, un vers sau mai multe, dar numai dimineaţa. Scriu în carneţele şi apoi tehnoredactez ciorne în computerul meu. Nu beau cafea niciodată şi nu folosesc niciun stimulent când scriu. Beau moderat, dar numai după ce termin treaba. Probabil că nu mă potrivesc imaginii scriitorului nevrotic modern tocmai din aceste motive, dar cine ştie? </div>
<div>
<b><i>Vă ia mult timp să scrieţi o poezie, să o corectaţi? </i></b></div>
<div>
Nu este o regulă. Uneori, scriu un poem în cinci minute, uneori este nevoie de luni de zile. Nu există nicio regulă. </div>
<div>
<b><i>Scrieţi mai întâi în poloneză şi apoi traduceţi în engleză? </i></b></div>
<div>
Scriu doar în poloneză. Dintotdeauna am scris doar în poloneză, pentru că eu consider că stăpânirea limbajului este mai mare atunci când folosesc limba copilăriei mele. </div>
<div>
<b><i>Credeţi că poezia dvs. poate fi bine tradusă? </i></b></div>
<div>
Îmi traduc poezia singur, apoi prietenii mei o corectează, mai ales Robert Hass, în această perioadă, sau Leonard Nathan. Dar ritmurile de bază sunt determinate de mine, pentru că ei nu cunosc limba poloneză. Nu credeam că poezia mea ar putea fi tradusă. Mă simt foarte privilegiat pentru că pot comunica astfel cu publicul american. Jumătate dintre ei sunt, de obicei, poeţi aspiranţi. Mă apreciază mai mult ca poet. Pentru polonezi sunt, mai mult decât orice, o mare personalitate. </div>
<div>
<b><i>V-aţi numit un poet ermetic. Nu vă imaginaţi o audiere, un recital? </i></b></div>
<div>
Eu scriu pentru o persoană ideală, care este un fel de alter ego. Nu-mi pasă de a fi mai accesibil. Eu sunt cel ce apreciază dacă poeziile mele au ceea ce este necesar, ceea ce este specific. Eu îmi urmăresc nevoia de ritm şi de ordine, precum şi lupta împotriva haosului şi a nimicniciei, pentru a transforma, pe cât posibil, cât mai multe aspecte ale realităţii într-o formă.</div>
<div>
<b><i>Într-un poem recent, </i>Păianjen<i>, vă referiţi la poezie, metaforic, ca la „construirea unor bărci miniaturale /. . . pentru a naviga dincolo de graniţa timpului”. Este modul în care vă percepeţi opera?</i></b></div>
<div>
Eu prefer să folosesc metafora pieilor tăbăcite, ceea ce înseamnă abandonarea vechilor forme şi ipoteze. Simt că acest lucru este ceea ce face scrierea interesantă. Poezia mea este întotdeauna o căutare a unei forme mai spaţioase. Am fost întotdeauna în conflict cu acele teorii ale poeziei care se concentrează asupra obiectului estetic. Cu toate acestea, am fost mulţumit, într-un fel, de cât de bine au rezistat unele dintre vechile mele poeme, separate de mine şi de actul de a le scrie.</div>
<div>
<b><i>Atunci de ce vă exprimaţi adesea îndoiala, când un poet sau un artist este admirat şi aşezat la loc de cinste?</i></b></div>
<div>
Problema este că publicul vrea, de obicei, un portret bine pictat al unui artist, lipsit de toate contradicţiile şi mai monumental decât permite viaţa. Discrepanţa dintre un astfel de portret şi subiect poate fi deprimantă. Dacă un poet are faima limitată la un cerc restrâns, este mult mai probabil ca imaginea lui să nu fie distorsionată. Cu cât cercul este mai larg, riscul de denaturare este mai mare. […]</div>
<div>
<b><i>Credeţi că este mai bine pentru un poet să scrie în obscuritate? </i></b></div>
<div>
Am lucrat timp de mulţi ani într-o stare de obscuritate aproape totală. Anii petrecuţi în Berkeley au reprezentat o perioadă în care nu am avut, practic, nici o audienţă, dar şi foarte puţini oameni pe care mă puteam baza. Aveam câţiva prieteni în Paris şi Polonia, iar corespondenţa a jucat un rol enorm pentru mine: scrisorile primite de la câţiva prieteni erau singura mea forţă de susţinere. Îmi publicam cărţile de poezie în limba poloneză. Au fost introduse ilegal în Polonia, aşa că nu ştiam reacţiile cititorilor de acolo. Ştiam cine eram, îmi cunoşteam valoarea, dar eram complet necunoscut pentru aproape toţi colegii mei de la Berkeley, cu excepţia, desigur, a profesorilor de limbi slavice. Eram un profesor obscur într-un departament la fel de obscur. Am devenit foarte cunoscut în rândul studenţilor doar atunci când am început să predau Dostoievski. Există o poveste care rezumă acei ani. Am fost la o cină literară la Stanford cu Jerzy Kosinski şi, desigur, el era destul de celebru. Era acolo o femeie, o fană a lui Kosinski, care era vecinul meu la masă. Ea s-a simţit obligată să fie politicoasă şi m-a întrebat: „Cu ce te ocupi?” Şi am spus: „Scriu poezie”. Replica ei a fost: „Toată lumea scrie poezie”. Nu m-a interesat prea mult, dar a durut totuşi. Reprezenta, de fapt, situaţia mea de ani de zile, suferinţele din ambiţie. </div>
<div>
<b><i>În două dintre poemele dvs., </i>Pentru Raja Rao<i>, care reprezintă un răspuns la o conversaţie, şi un poem recent, intitulat </i>Capri<i>, faceţi referire la aşteptarea „prezenţei reale”, a misterului divinităţii în trupul de carne. Acest lucru sugerează că poezia este un act sacru prin intermediul căreia putem invoca acest prezenţă? </i></b></div>
<div>
Da, eu personal cred că lumea pe care o cunoaştem este doar învelişul unei realităţi mai profunde şi că acea realitate este acolo undeva. Ea nu poate fi redusă la simple cuvinte, iar acest lucru constituie principalul meu dezacord în privinţa unor scriitori ai acestui secol. Există o diferenţă între un om care se concentrează asupra limbii, asupra vieţii lui interioare şi un vânător – precum sunt eu – care se întristează, deoarece realitatea nu poate fi capturată. </div>
<div>
<b><i>Ei bine, cât de capabil de a captura lumea este limbajul? </i></b></div>
<div>
Limba nu surprinde totul, nici nu este pur arbitrară. Anumite cuvinte au o semnificaţie mai profundă decât în utilizarea lor obişnuită. Deci, eu resping numirea limbajului drept arbitrar, dar, de asemenea, nu aş reduce limba la aşa-zisa écriture, la scrierea în interiorul şi în afara sinelui. </div>
<div>
<i><b>Într-un poem în proză din volumul Provincii, intitulat Casa unui filosof, atribuiţi „zelul pasionat al unui foto-reporter” lui Dumnezeu. Descrie acest lucru idealul dvs. despre Dumnezeu ca martor, un ideal despre ce ar putea poetul să încerce să facă? </b></i></div>
<div>
Da. Deşi ar trebui să spun şi că poetul este precum un şoarece într-o brânză enormă, încântat de cât de multă brânză are de mâncat. După cum am mai menţionat, Whitman a fost un poet care a exercitat o influenţă foarte puternică asupra mea. Whitman a vrut să îmbrăţişeze totul, să pună totul în poezia sa, şi îi putem ierta infinitele sale fluxuri de cuvinte, pentru că s-a străduit din greu să îmbrăţişeze cât mai multă realitate posibil. Cred că are cumva legătură cu viziunea mea asupra vieţii de după moarte, care ar trebui să fie - precum în fraza lui Blake – „o vânătoare infinită”. </div>
<div>
<b><i>Aţi numit poezia „căutarea pătimaşă a realului”. Aţi atins vreodată, în opera dvs., „realul”? </i></b></div>
<div>
Realul, prin care vreau să spun Dumnezeu, continuă să rămână impenetrabil. </div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Liliana Ene</h3>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><i>____________</i></span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><i>* Acest interviu a fost realizat mai întâi la domiciliul de pe dealurile Berkeley cu vedere la golful San Francisco, unde locuieşte împreună cu soţia sa Carol şi cu o pisică pe nume Tiny. Alte fragmente au fost înregistrate înainte de o audienţă live la Centrul de Poezie Unterberg din New York. Prima parte a conversaţiei din Berkeley a durat patru ore fără întrerupere, până poetul s-a uitat la ceas şi apoi, oarecum cu simpatie, la interlocutorul său epuizat, pentru a-l întreba, „Este ora şase, e timpul pentru o mică vodcă, nu?” </i></span></div>
<div>
Interviu de Robert Faggen. Art of Poetry No. 70 – The Paris Review – Winter 1994</div>
</div>
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-left: 27.5pt; text-align: center; text-indent: -27.5pt;">
<span style="color: #333333;"><span lang="RO" style="line-height: 20.2859992980957px;"></span></span></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-62461517215635516622015-06-28T18:48:00.001+03:002015-08-19T14:38:21.268+03:00URMUZ No. 5-6 mai-iunie 2015<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-3L51C_uEcZ8/VZAXPTgKb1I/AAAAAAAAAzE/BIDJuCpToIo/s1600/urmuz%2Bno%2B5-6%2B2015_B5_Lecture01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-3L51C_uEcZ8/VZAXPTgKb1I/AAAAAAAAAzE/BIDJuCpToIo/s320/urmuz%2Bno%2B5-6%2B2015_B5_Lecture01.jpg" width="224" /></span></a></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<span style="background-color: white; color: #993322;"><span style="color: #ff3300; font-family: inherit;"><a href="https://www.scribd.com/doc/268550044/Urmuz-No-5-6-2015" target="_blank">descarcă pdf</a></span></span></div>
<div style="text-align: right;">
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="background-color: white; color: #993322; font-family: inherit;"><a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_5-6_2015_b5_lecture" target="_blank">citeşte e-book</a></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În acest număr semnează:</span></span><span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Florin Dochia, Julia Hasdeu, Mihai Dinu, Mioara Bahna, </span></span><span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mariana Cîlţ, Mihai Antonescu, Daniel Corbu, Raluca Neagu, Alexandra Mihalcea, Octavian Mihalcea, Emilia Dănescu, </span></span><span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Daniela Şontică, Mirona Mara, Ela Dobre, Stéphane Mallarmé, </span></span><span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Anna Ahmatova, Osip Mandelştam, Henri Michaux, Leonard Cohen, Liliana Ene, Michel Butor, Saint-John Perse, Jose Angel Valente, Samuel Beckett, Henri Prade, Charles Baudelaire</span></span></span></h3>
<div>
<span style="color: #333333;"><span style="font-family: inherit; line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #b6d7a8; color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; text-align: justify;"> Să fii subversiv </span></h2>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #333333;"></span><br />
<div>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Florin Dochia</span></span></h3>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><a href="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/01/dochia-564x400.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/01/dochia-564x400.jpg" height="226" width="320" /></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Starea spiritului poetic contemporan este subiectul unei anchete lansate deunăzi de o publicaţie culturală online de limbă franceză (Recours au Poème), pornind de la afirmarea ideii unei poezii concepute ca acţiune politică şi meta-poetică revoluţionară. Primul „provocat” să se exprime este Basarab Nicolescu, fizician şi filosof franco-român născut la Ploieşti, autorul Manifestului transdisciplinarităţii (1996). Domnia sa contextualizează semnificativ: „Sunt convins că, mai mult decât cicloanele, tornadele, potopurile, epidemiile sau nenumăratele bombe, insurecţia poetică va mătura într-o zi Pământul, în numele drepturilor omului cosmic, ca o orbitoare lumină a dragostei.” Dacă, deocamdată, secolul 21 pare a fi, încă de la debut, pe urmele prevestirii lui Malraux, religios, violent religios, barbar, primitiv şi distructiv religios, dl. Nicolescu ne promite, plin de entuziasm, iluminarea viitoare, reinventând(u-se ca) un fel de Mesia contemporan. „Singura subversiune care poate face să explodeze această lume, invadată de o nouă barbarie şi pe marginea autodistrugerii sale, e subversiunea poetică. Poezia este suprema cunoaştere.” Insistenţa, altfel reconfortantă pentru cititor, este argumentată simpli şi, în opinia mea, convingător: „Ştiinţele descriu mecanica universului, în vreme ce poezia relevă dinamica sa secretă. Materia poetică este energia unităţii cosmice. Poeţii sunt căutătorii Terţului Ascuns, acel al treilea ireductibil aflat între subiect şi obiect. Între revelaţie şi revoluţie nu este decât un pas - acela la Terţului Ascuns. Iată de ce orice revoluţie nefondată pe o revelaţie este ucigaşă. Rigoarea spiritului poetic este infinit mai mare decât rigoarea spiritului matematic.”</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Creaţia primordială a fost un act poetic, fără îndoială. Creaţia poetică este, a fost dintotdeauna, adaos la creaţia primordială, completare, updatare (ca să fiu în trend) a aceleia. Dl. Nicolescu constată, pe bună dreptate, că „Revoluţia socială a fost experimentată deja în cursul secolului al XX-lea şi rezultatele sale sunt catastrofale. Omul nou nu era decât un om gol şi trist. Oricare ar fi cosmetizările pe care conceptul de „revoluţie socială” nu va întârzia să le suporta în viitor, ele nu pot şterge din memoria noastră colectivă ceea ce a fost efectiv experimentat.” Suntem, din nefericire, mulţi dintre noi, supravieţuitori ai acelor experimente, efectuate pe „suflet deschis” şi, adesea, crimă. Şi putem pricepe lesne că, „Pentru a ne găsi locul nostru în această lume, avem nevoie ca noi legături sociale, durabile, să poată fi găsite. Noi legături sociale vor putea fi descoperite prin căutarea unor punţi poetice, atât între diferite domenii de cunoaştere, cât şi între diferite fiinţe ce compun o colectivitate, căci spaţiul exterior şi spaţiul interior sunt două faţete ale unei aşi singure lumi. […] Revoluţia de azi nu poate fi decât o revoluţie a inteligenţei, care să transforme viaţa noastră individuală şi socială într-un act atât estetic, cât şi etic, actul dezvăluirii dimensiunii poetice a existenţei. O voinţă politică eficace nu poate fi, în zilele noastre, decât o voinţă poetică.”</span></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Am reprodus aici numai începutul pledoariei pentru poezie a lui Basarab Nicolescu, continuarea este tot mai analitică şi mai fără de cusur, mai uimitoare şi generatoare de întrebări: De ce ne lăsăm dominaţi de contingent? De ce ne rupem, pe zi ce trece, de noi înşine? De ce ne supunem docili domniei mediocrităţii? De ce acceptăm manipularea şi comoditatea primirii idelor de-a gata? La finalul lecturii, altă interogaţie, venind dinspre minunatul Arghezi: De ce nu sunt eu pe deplin, „cel ce gândeşte singur”?</span></span></span></div>
</div>
<span style="color: #333333;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></span></div>
<span style="color: #333333;">
</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></span></a></span></div>
<span style="color: #333333;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; font-family: inherit; line-height: 20.2859992980957px;"> Julia Hasdeu </span></h2>
<h3 style="color: #333333; text-align: right;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Tălmăciri de Mihai Dinu</span></span></h3>
<div style="color: #333333;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.muzeulhasdeu.ro/imagini/img111.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.muzeulhasdeu.ro/imagini/img111.jpg" height="320" width="205" /></a></div>
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<h4 style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">PAJ ADORMIT (PAGE ENDORMI)</span></span></h4>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Afară urlă vântul şi tunetul vuieşte.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">În sală vinul trece din om în om. Regeşte</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Petrece seniorul tronând printre vlădici,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Curteni, servitorime, pitici şi măscărici.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Doar juna castelană, din larma lor retrasă,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Purtând veşminte care o fac şi mai frumoasă,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Brodează aşezată în jilţul din iatac,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Unde-şi alină zilnic plictisul fără leac.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">În rochia-i lucrată de mâini de târgoveţe</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Se-ascund prin catifele turcoaze-n mii de feţe;</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Pe gâtul alb ea poartă şirag de mărgărint,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">La şold – psaltirea mică legată în argint.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Se-ncolăcesc mătănii pe braţul ei de înger</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi-n pletele-i scăldate-n metalice răsfrângeri</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Opalul, ametistul, safirul cel mai pur</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi-amestecă lucirea de purpură şi-azur.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Din smalţul cingătorii-aurii ţâşneşte-o rază</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi, ochi de-argint, inelul din deget luminează.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Alături focul arde-n căminul vechi, pe când</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Contesa zăboveşte la lucrul ei, visând.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Spre-a nu-i curma alaiul de gânduri diafane,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Fereastra cu vitralii pictate şi blazoane</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Filtrează-abia lumina amurgului discret,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Duios ca un adio şi trist ca un regret.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Jos, cuibărit în panglici, pe-o pernă verde, mare,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Seraficei stăpâne îi şade la picioare</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Un paj micuţ şi rumen şi alb, pierdut în vis,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu ochii-nchişi şi-un zâmbet abia întredeschis,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">De parcă i-ar surâde chiar mamei sale bune.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Neprihănit el doarme. Cu grijă, doamna-i pune</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">La loc zuluful care pe frunte i-a căzut.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Privind înduioşată la somnul lui tăcut.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ca spicele mişcate de vânturi pe ogoare,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Bălaiu-i păr i-un abur de aur şi de soare.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Pe umăr pelerina albastră prinsă-o ţin</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Doi mici dragoni de aur cu ochii de rubin.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Purtat la brâu, stiletul subţire stă la pândă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să apere de duşmani făptura sa plăpândă.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nevârstnic încă, pajul e nobil şi orfan.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Se teme de semeţul şi mândrul castelan</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi-i fericit doar lângă contesa mult iubită.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ea, admirându-i faţa ca de-un artist cioplită,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Contemplă cu tristeţe copilul solitar</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ce-n somn surâde, parcă vrăjit de-un vis fugar.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Îl ştie-al nimănuia şi-n inima-i pătrunde </span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Treptat fiorul unei compătimiri profunde.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Îşi spune că micuţul putea să-i fie fiu,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să schimbe-n sărbătoare tot traiul ei pustiu</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi că, numind-o mamă, balsamul mângâierii</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">I-ar fi-ndulcit noianul de zilnice mizerii.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Căci suferă. În veacul acesta ne-nţelept,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">A cunoscut urâtul ce roade-adânc în piept</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi sufletu-i romantic, fugind de spectrul urii,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">În lunga-i sihăstrie s-a dăruit lecturii.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Departe de chemarea războinicelor veşti,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">A tălmăcit în stihuri poeme latineşti.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Alături de altarul cu moaşte fără preţ,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Prinos al unor sfinte lăcaşuri sub un jeţ</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi sub vitrină-n vrafuri zac scrieri vechi şi rare,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Infolii miniate şi evangheliare,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ceasloave prăfuite, hrisoave de tot felul.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nici un copil vreodată n-a-nveselit castelul.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Când soţul la turniruri pleca, ori la vânat,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ea urmărea din umbra balconului sculptat</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Gătiţi de luptă roibii nervoşi; apoi, smerită,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Îşi relua lectura o clipă părăsită.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Acum, privind la pajul ce doarme ghemuit,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">De-un crunt amar îşi simte tot pieptul năpădit.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ah, pentru ce sărmanul copil lipsit de mamă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nu-i aparţine ca să-l adore fără teamă?</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Căci s-ar iubi-ntre dânşii cu-o dragoste divină,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Fără ca nime-n lume să le găsească-o vină.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ar cerceta aceleaşi cărţi scumpe împreună.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ea trubadur l-ar face şi el, primind cunună</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">De lauri, ar ajunge-n Parnas şi Helicon,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ca Dante şi Petrarca-n Florenţa şi-Avignon.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu câtă bucurie l-ar învăţa de bine:</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să nu-ndrăgească moartea din armele haine</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi nici să nu se lase atras cu voia sa</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Spre aspra şi cumplita plăcere de-a lupta.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Căci are-un suflet gingaş, înflăcărat, discret,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi-un chip ca de fecioară sub toca de valet.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cât i-ar părea de bine ca-n turnul mohorât</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să se strecoare-o rază de dragoste şi cât</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ca-n asprul ei refugiu s-audă, de-o vrea Cerul,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Duioasa melopee ce-o tânguie truverul.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Contesa ştie-acestea şi, plânsu-şi înfrânând,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Se pleacă lin asupra copilului plăpând.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Apoi, depune-o mică, fugară, sărutare</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Pe păru-n care mâna-i croise, blând, cărare.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Băiatul se trezeşte, mişcat de-acest sărut.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu braţele întinse, de copilaş pierdut,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">El strigă: „Mamă!”, strigăt de dragoste şi frică.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Atunci contesa-n braţe cu grijă îl ridică</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi îi vorbeşte-n şoaptă-ncercând să-l liniştească,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Dar pajul simte încă atingerea cerească</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">A buzelor şi-i pare, din cele petrecute,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Că însăşi buna-i mamă venise să-l sărute.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Vis dublu, vis prea dulce, dar iute destrămat!</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Contesa se-nfioară. Copilul, ruşinat, </span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Tresare şi roşeşte cuprins de-amărăciune.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Apucă mandolina ca de-obicei şi-şi pune</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Jos scăunelul între stăpână şi cămin.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Apoi, cei doi, cu-un unic şi dureros suspin,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Se regăsesc cum zilnic au fost şi vor mai fi:</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Un fiu orfan de mamă şi-o mamă fără fii!</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<h4 style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">OGLINDA (LE MIROIR)</span></span></h4>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Oglinda cu ovalul fin</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Un giuvaer de aur pare. </span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">În loc s-o ţii ascunsă-n scrin,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Tu o purtai la cingătoare.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ţi-o aninai pe şoldul mic.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mai ştii, micuţă castelană?</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Avea o ramă-n stil antic</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Oglinda ta veneţiană.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Doi Cupidoni grăsuţi, buclaţi,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Hrăneau micuţe zburătoare.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Erau copii înaripaţi</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Sau îngeri pruncii-aceia oare?</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">(Ştiu doar că-s vrednici să le-adori</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Înfăţişările divine</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi că-i dezmierzi adeseori</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu degetele tale fine).</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Albaştrii ochi cereau răspuns</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Sfătuitoarei luminoase.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nu cred că-avea ceva de-ascuns:</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Erai frumoasă-ntre frumoase.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ea, ştrengăriţa, te-a văzut</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Pictându-ţi false aluniţe</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Pe-obrazul ca de nou-născut</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi-n colţul gingaşei guriţe.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Acei catifelaţi pistrui</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Sporeau misterul din privire.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cupidonaşilor sau cui</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să-i mulţumim de-acea lucire?</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ei ţi-admirau ştiuţii nuri,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Dar pentru cine, castelană,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Îţi reflecta obrajii puri</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Oglinda ta veneţiană?</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mi s-a părut că văd cândva</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Un conte plin de semeţie</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Vorbind şoptit la uşa ta</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu-o doamnă cunoscută mie.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Că nu-i arsese de vorbit</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Era vădit. Seniorul falnic</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi tânăr căuta grăbit</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Din ochi surâsul tău şăgalnic.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Atunci un tremur îmboldi</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mânuţa-ţi albă să cuprindă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu-un gest înfrigurat, mai ştii?,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Fragila, scumpa ta oglindă.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Roşeaţa îţi împurpura</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Obrajii palizi de veghere.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Te-ai ridicat de pe sofa,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Trecând la tine-n încăpere.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ce-a mai urmat? Oglinzii doar</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Putem să-i cerem dezlegarea,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Căci ei i te destăinui, iar</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Tot ea-ţi răsfrânge tulburarea.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<h4 style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">ÎN GRĂDINA LUXEMBURG </span></span></h4>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">(AU LUXEMBOURG)</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu chiote şi râset zburdau copiii-n parc.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">În ochii limpezi ceru-şi boltea măreţul arc</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi note picurate de glasuri cristaline</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Stârneau pe-aleea tristă ecouri mai senine.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Un gureş vânt de iarnă, cumplit secerător,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mai crud ca Sora-Moarte, suflând nepăsător,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Gonise de prin cuiburi cu ameninţătoare </span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Jeliri scatii şi mierle şi alte zburătoare.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Copacii-i despuiase de frunze răsfirând</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cununa lor bogată şi mândră pe pământ.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu trunchiuri închircite şi crengi întunecate,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Stafiile de arbori se zvârcoleau uscate</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi în lentila ceţii creşteau copleşitor.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Netulburaţi, copiii-şi vedeau de jocul lor,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cu cercul, cu sfârleaza, cu mingea şi-alte cele.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Vedeai cu încântare pe chipuri mititele</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şi feţe-mbujorate de-al vântului sărut</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"> – Ucigător adesea sub chipu-i prefăcut –</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Zulufii blonzi ce saltă pe frunţi şi ochii mari,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Şăgalnici, plini de viaţă şi ageri de ştrengari.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Voioşi şi fără grijă, zburdau pe săturate.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Sărmanii, cu mâini roşii şi nasuri degerate,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Uitau o clipă sumbrul bordei neprimitor</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Unde zăcea bolnavă pe moarte mama lor.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mişcând să n-amorţească mânuţele lor slabe,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Uitau de frig, de iarnă, de tristele cocioabe.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">O, nevinovăţie, ce minunat cuvânt!</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Copilăria-şi are în joc un reazem sfânt!</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<h4 style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">DE CE SUNT VOIOASĂ (POURQUOI JE SUIS GAIE)</span></span></h4>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">De mă-ntrebaţi de unde atâta veselie,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Când inima-mi îndură o rană veşnic vie</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ce sapă în adâncuri făgaşul ei obscur,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Când vă-ndoiţi de răul ce-mi sfârtecă fiinţa,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Văzându-mi râsul care mi-ascunde suferinţa,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Voi vă purtaţi, prieteni, la fel ca toţi din jur.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Vă-nchipuiţi că vârsta-mi exagerează chinul,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Că nu prea am temeiuri de-a-nvinui destinul,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Că nu am plâns vreodată şi nu am suferit.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Sau credeţi că mâhnirea ce-o simt e numai dorul</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Fecioarei ce roşeşte simţind prevestitorul</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Fior dintâi al unui alean nelămurit.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Vă înşelaţi, ei bine. Căci răul ce mă roade</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nu-i urma ne-nsemnată a unei dulci ocheade</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ce umple de nelinişti un suflet inocent.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nu. Rana mea e una mai grea. Şi de vă pare</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Ascunsă-n voioşie e pentru că nu are</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Din voi oricine parte de-acest avertisment.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Nu m-aţi putea vreodată-nţelege şi deplânge.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Aţi râde. Râsul vostru hrănit cu propriu-mi sânge</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">M-ar încărca de ură şi poate de dispreţ.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Căci în prietenie nu poţi cu-ngăduinţă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Să îl priveşti pe omul ce crunta-ţi suferinţă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">O trece cu vederea cu un surâs glumeţ.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">De altfel, nenorocul, vedeţi, nu-mi vine bine,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Necazul nu mă prinde. Să râd deci se cuvine.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Făcută-am fost pesemne să duc un trai solar.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Hidoasă voioşie ce plânsu-mi tăinuieşte!</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Adeseori înfrântă, sleită sufleteşte,</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Alerg să plâng în faţa preasfântului altar.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Doar Domnu-mi ştie păsul şi-n faţa crucii Sale</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Când îngenunchi şi ochii-mi se umezesc de jale.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Spre fruntea mea smerită priveşte blând în jos.</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Milos e doar acela ce-a suferit şi milă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Avea-va de-o curată, cucernică copilă</span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Cel ce din gheara morţii cu moartea </span></span></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Lui ne-a scos.</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
</div>
<div style="color: #333333; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;">
</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div>
<div style="clear: left; color: #333333; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></span></a></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: #cfe2f3;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"> Ştefania Oproescu: </span></span><span style="font-family: inherit; line-height: 20.2859992980957px;">Pasărea de gheaţă </span></span></h2>
<h3 style="color: #333333; text-align: right;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;">Mioara Bahna</span></span></h3>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-QL0u1rW-tIs/VZAu5DEilWI/AAAAAAAAAzg/JfblualCSi0/s1600/bahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-QL0u1rW-tIs/VZAu5DEilWI/AAAAAAAAAzg/JfblualCSi0/s1600/bahna.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
</div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu volumul de versuri Pasărea de gheaţă – Editura ATEC, Focşani, 2015 –, poeta vrânceană cu origine buzoiană Ştefania Oproescu revine în atenţia cititorilor cu o poezie de calitate, în care cerebralitatea perspectivei asupra vieţuirii temperează din capul locului eventualele fireşti efuziuni sau dureri (Trupul meu a încremenit într-o carapace de plumb), scriitoarea luându-şi „personajul”-eponim al cărţii (de fapt, fiind desemnată chiar de acesta) drept reper atitudinal: Pasărea de gheaţă învelită-n culori, / rătăcită din roiul visului, /m-a ales să-i alin plecarea din clipă / cu basmul focului sacru. </span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Periplul liric propus de poetă face, apoi, drumul invers, de la Moartea păsării de gheaţă – poemul iniţial, preambulul întregului – spre finalul cărţii, unde Pasărea de gheaţă, este o concluzie cu multiple conotaţii, între care ideea traseului sacrificial pe care-l presupune existenţa, aşa cum toată zbaterea liberei zburătoare se reduce, în cele din urmă, la o imagine emblematică pentru oricare dintre formele în care s-a întrupat viaţa: Pe altar, dimineaţă, o pasăre moartă.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Transpuse în vers liber, prin ingambament, poeziile Ştefaniei Oproescu traduc, prin intermediul imaginilor artistice, capacitatea poetei de a-şi păstra „recea cumpăn-a gândirii”, chiar şi în momente dintre cele mai tensionate, de mare dramatism, aşa cum sunt ultimele clipe şi cuvinte ale mamei – un fel sui-generis de addenda la viaţă –, cărora, cu luciditate, în pofida încărcăturii emoţionale maxime, fiica încearcă să le pătrundă noima care transcende imediatul, aducând în ele toată înţelepciunea unei existenţe, coroborată cu ştiinţă finală a înţelegerii semnelor la care, până în clipa ultimă, omul nu are acces, iar când i se deschide „poarta”, e prea târziu să le împărtăşească explicit şi celor pe care-i lasă în urmă revelaţiile pe care le are, încât fiecare să-şi ducă propria cruce până la capăt.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Între pasărea de gheaţă şi pasărea de sânge, poeta îşi delimitează spaţiul experienţei, certificându-şi, totodată, drumul vieţii, prin selectarea, filtrate prin transparenţa culorilor, a unor eşantioane de realitate şi vis (Se făcea că...), fragmente dintr-o călătorie, pentru care zborul – laitmotiv la nivelul ansamblului cărţii, cu multe ipostaze: alături de celălalt; doar înapoi; pe care-l învăţasem etc. – e cel prin care neliniştea, paradoxal, capătă substanţă, însemnând, concomitent, şi şansa de evadare din concret, dar şi posibilitatea de a contempla metastaza adevărului, mergând până în pântecul halucinaţiei. Constatarea care nu mai lasă loc amăgirilor, în această poezie în care luciditatea nu e abandonată nicicând, e că, până la urmă, Doar amintirile rămân / singururl zbor permis / prin memoria îngerilor căzuţi / după smulgerea aripilor. </span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Este o poezie confesivă, în care două sunt, cu precădere, preocupările poetei: debutul misterios al legăturilor cu arta (pus în relaţie cu Geneza, dinspre care curge necontenit pulbere de cuvânt, dar acesta se poate să se fi întâmplat şi În atelierul unui sculptor, unde am inhalat praful letal al formei) şi locurile natale, un fel de paradis pierdut (Pe locul unde au călcat /tălpile tale de copil, /s-a năpustit iarba să-ţi înece urmele), de unde păstrează chintesenţa unor senzaţii (în memoria care ţine trează mişcarea / între pontonul de venire şi cel de plecare), materializate, de pildă, în respiraţia... ierbii; brâuri de cătină, resturile casei, Valea Fântânii, luată treptat în stăpânire, în semn de răzbunare, de urmaşii şarpelui ucis de mama cu o nuia de alun şi lăsat să se usuce pe un gard sau în Pete arămii de soare în amurg, /strălucind prin frunzişul întunecat al arinilor şi mirosul de frunză strivită al apei, peste care tronează firesc amintirea părinţilor, pentru că Timpul acela a rămas înrămat / într-o după-amiază de duminică, /pictată pe umbra năruită a înverzirii.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Rareori însă, poeta face şi prospecţiuni în crusta viitorului. Spre exemplu, adresându-se unui interlocutor tăcut– pentru că poeziile Ştefaniei Oproescu din acest volum sunt construite, în mare parte, ca monolog adresat, iar pentru identitatea celui căruia îi vorbeşte posibilităţile de decodare sunt multiple, acesta însumând sacrul şi profanul, dar fiind şi un alter ego al artistei –, îl avertizează: O să-ţi vrăjesc aripile, încât Nici luna, nici răsăritul / nu vor risipi pulberea clipei. Efectul prezenţei celuilalt însă este proteic, discontinuu: uneori negativ (Mi-ai speriat zborul /cu bruma picurată pe aripi), dar, de cele mai multe ori, stimulativ-creativ: De n-aş fi cascadă, /aş putea fi cuib /în care ţi-aş putea adăposti / toate visele.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Atrasă de atributele vegetalului, de asumarea unei astfel de existenţe, de vreme ce condiţia umană e încă destul de mult tributară zonelor obscure ale fiinţei (Cred că partea de animal din mine /n-a depăşit instinctul de turmă), alegoric, poeta îşi reconfigurează traiul: Locuiam ca un mac în lanul de grâu / până au venit secerătorii / şi din verbul meu au făcut drog, /iar din inima ta, pâine. Traiul e însă o ruletă, unde se joacă totul. Şi. totuşi, Se întâmplă uneori chiar /să câştigi licurici / şi să crezi /că-i Lumina.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nu lipseşte din acest volum nici tentaţia reinterpretării miturilor (iată, de pildă, Facerea: La început, n-a fost cuvântul, /ci o durere oarbă /rostogolindu-se de jur împrejur /până s-a făcut sferă de întuneric /pulsâns sub învelişul tăcerii), dar nici amărăciunea, transpusă în versuri cu accente psalmice, a omului apăsat de gândul efemerei treceri prin timp, păstrând ecouri din eminescianul Memento mori: Atât să dureze zidirea / (...) /între venirea din lacrima mamei /şi plecarea în ochiul pământului...? Speranţă sau resemnare însă, totul e repetiţie, fiindcă Am mai auzit asta... </span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Echilibrul dă nota definitorie a poeziei Ştefaniei Oproescu, chiar dacă, declarativ, prin vocea lirică, poeta dezvăluie: Cred că până în ultima clipă / voi respira la subţioara fricii, drept care, soluția salutară e în privirea înapoi, determinată de amitiri amăgitoare, tezaurizate împreună cu nostalgia cerului violet, aşternut peste Macii înşelători /fulgerând potecile înflorite ale cărnii şi amintirea florilor de măceş. Remarcabilă – poate ca singurul lux permis, într-un perimetru, în general, al sobrietăţii – este predilecţia poetei pentru o cromatică preluată de la natură, care sporeşte expresivitatea rezultatelor investigărilor senzorialului, dar, în acelaşi timp, intermediază accesul la idee, mai ales că poezia din volum are o pronunţată latură meditativă, destinul fiind una dintre temele asupra cărora se apleacă poeta: Uitasem în vârtejul plăsmuirilor /că destinul / nu iartă nesfârşiri / şi la soroc /a despicat pântecul gândului, /cuvintele gemene s-au risipit /ca seminţele alunecoase de mac /care amorţesc până şi rostirea memoriei.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aşadar, asumâdu-şi destinul, dar păstrând fireasca nostalgie a trecerii timpului, cu tot ce presupune aceasta, cartea Ştefaniei Oproescu trasează, oarecum oximoronic, tablouri de suflet, în note sobre, Edenul de rumeguş, cu iluziile inerente, peste care vremea ruinelor stă la pândă, dar visând, utopic: să-mi aleg o singură clipă de viaţă /pe care s-o locuiesc la nesfârşit.. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<span style="font-family: inherit; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: #f1c232; line-height: 20.2859992980957px;"> Confesiunea poetului sau dreptul la poezie </span></h2>
<h3 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Vasile Ioan Ciutacu - </span><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nici eu nu dorm</span></span></h3>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
</div>
<h3 style="color: #333333; text-align: right;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mariana Cîlţ</span></h3>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-b_epbq1sVMw/VdRGLfUQR2I/AAAAAAAAA2M/mPenNdZCnSA/s1600/mariana%2Bcilt%2Brouge.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-b_epbq1sVMw/VdRGLfUQR2I/AAAAAAAAA2M/mPenNdZCnSA/s200/mariana%2Bcilt%2Brouge.jpg" width="148" /></a></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">A fi poet nu însemnă doar a scrie sau a publica... A fi poet înseamnă nu doar a-ţi dărui timpul cititorilor, ci a-ţi oferi lor sufletul întreg şi plin de iubire şi de viaţă, sacrificându-te pe tine pentru a-i face pe alţii mai buni, mai sensibili, mai cunoscători..</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Acest lucru îl mărturiseşte (in)direct dl Vasile Ioan Ciutacu prin volumul Nici eu nu dorm..., volum publicat la editura Anamarol anul acesta (2015). După alte apariţii foarte inspirate şi primite favorabil de critică (Descântece pentru viaţă şi moarte, Spânzurat de-un fie de iarbă, Indulgenţe pentru un loc pe Corabia lui Noe, Iubeşte-mă începe ura), Nici eu nu dorm... devine o sentinţă-mărturisire pe care poetul o dă sau o împărtăşeşte lumii literare, anume că, în calitate de contemplator, surprinde mesajul naturii şi al vieţii, luând parte activ la tot ceea ce Divinitatea ne-a dăruit.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sensibilitatea dlui Ciutacu o surprindem încă din primele cuvinte, arătând preţuirea pentru fundamentele destinului uman – mama şi iubirea: „Mamei mele ce nu uita să-mi spună că în viaţă iubirea e totul – de fapt un gând de când e lumea, dar care în gura ei vibra întotdeauna ca o noutate”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Urmează un Argument care nu face altceva decât să dezvăluie alese calităţi morale: modestia şi generozitatea, transpuse în dorinţa de a-i bucura pe oameni: „Mulţumesc Proniei Cereşti că s-a întâmplat aşa şi ţie, cititorule, care te apleci asupra acestei noi cărţi, în speranţa că autorul nu poate sta decât alături de tine”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi este adevărat că, în toate cele o sută cincizeci şi trei de poeme, legătura strânsă a eului creator cu receptorul răzbate prin cuvinte atent îmbinate şi sculptate parcă în forma brută a traiului în mijlocul naturii, în mijlocul semenilor, în mijlocul universului...</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Titlurile poeziilor sunt bine alese, păstrând, cu eleganţă, frânturi din teme universale: iubire, primordial, timp, filozofie chiar (Întrebare, Arvună pentru zei, Porunca, Viu etc.).</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ne îndreptăm atenţia asupra primei poezii, Întrebare, care aduce în prim-plan condiţia scriitorului şi a operei într-o lume pervertită de tehnologie, de viteză şi de banalitate. Interogaţia aşezată simetric la incipit şi la final – „De mine mai întreabă cineva?” este, de fapt, o probă temeinică a prezenţei omului talentat printre cei deopotrivă cu el.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Am spus talentat pentru că, în realitate, întreg volumul Nici eu nu dorm... este o mărturie de necontestat a talentului dlui Vasile Ioan Ciutacu. Poezia care dă titlul volumului este aşezată a cincea, ceea ce nu credem a fi un lucru întâmplător, dacă ne gândim la simbolistica pe care o conţine cifra cinci de „număr al centrului, al armoniei şi al echilibrului” (Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, Volumul I, editura Artemis, Bucureşti, 1993, p. 310). Această creaţie o considerăm o autodefinire a poetului sau o artă poetică minuţios realizată pentru că prezintă sugestiv toate frământările celui care capturează versul, aducându-l din vis în realitate: „Nici eu nu dorm, mă scoală cărările din vise/ De simt un jug pe ceafă ca o poruncă grea/ (...) Mi-e gândul treaz ca drumul trecut pe sub copite,/ Un cerb ciudat îmi bate cu coarnele în geamuri”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">De fapt, sunt numeroase creaţiile din această carte pe care le putem considera o artă poetică. De exemplu, primele versuri din Poezia prezintă tocmai acel punct din infinit în care inspiraţia se uneşte cu muzica divină, punctul şi infinitul neaflându-se altundeva decât în inima liricului: „Îmi studiam inima/ când mă apropiam de simfonia luminii/ şi n-o puteam descifra”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">De asemenea, în Plictis de moarte, motivul poetului este definitoriu şi arată faptul că, în ordinea universală, absenţa lui ar aduce o linişte prea apăsătoare, deci ar instala banalitatea: „C-altminterea fără de mine/ Nu ar mai fi iertări, păcate,/ Ci numai zările-ţi senine/ Și-n cer doar un plictis de moarte!...”</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Într-un mod foarte reuşit, dl Vasile Ioan Ciutacu prezintă implicarea divină în tot ceea ce ţine de viaţa noastră, până în unghiul în care noi, oamenii, nu putem exista decât ca reflecţie a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îşi transpune toată religiozitatea în noi, în general şi în poet, în special: „Mă iată, Doamne, lacrimă din toate/ Când miezul de lumină mă răzbate/ Și lutu-i o ghiulea ce glezna-mi bate/ De-aş sfărâma-o, Doamne, până crapă/ Adeverind luminii că sub pleoapă/ E-un cer ce-n mine caii îşi adapă” (Psalm I).</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Totuşi, autorul se întoarce permanent la începuturi, implicând sentimentul definitoriu, iubirea, în existenţa prezentului, demonstrând astfel că rostul în lume este de a preţui dragostea ca pe un miracol şi ca pe o comoară aflată mai presus de toate averile lumii pământeşti, deci transformând existenţa efemeră în cea eternă: „Dă-mi, Doamne, putere/ să mă mai uit la cer./ Și-n loc de avere/ un dram de mister/ să-mi durez printre sfere/ coliba-n care, tu, Doamne,/ miracol diafan de putere/ femeia-mi înalţi din icoane” (RugăI).</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Alte două aspecte definitorii ale operei dlui Ciutacu sunt natura (cu toate componentele ei – de la iarbă la vulcan, de la deşert la cercul polar) şi iubita (care, uneori, ia înfăţişarea Evei, iar, alteori, reprezintă prototipul idealităţii). Aceste ipostaze se împletesc firesc şi natural, dând substanţă şi autenticitate versurilor: „Sunt încă viu, puternic şi mă doare/ Zăpada ta ca un miros de floare,/ (...) Cărarea sângelui nedată-n floare,/ Frigul din tăcere-ţi pus ca să-mi refuze/ Făptura ta din rugăciuni de buze” (Confesiune).</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un element interesant şi care, de altfel, zugrăveşte originalitatea creaţiei, este îmbinarea modernului cu tradiţionalul. Ca atare, în poemele Nota de plată şi Ochii, repetarea apelativelor „lady” şi „darling” imprimă într-un cadru meditativ automatismul unei lumi noi, chiar frivole, obişnuite, însă, cu intruziunea gândurilor înalte.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Este de apreciat că autorul are o vastă cultură ce se oglindeşte negreşit în operă. De pildă, într-o poezie pe care preferă să n-o intituleze clasic şi pe care i-o dedică lui Guillaume Apollinaire, dl Vasile Ioan Ciutacu îşi identifică destinul cu al acestuia, mărturisind cu naturaleţe că eternitatea are numeroase faţete şi forme: „Rămân când voi mai credeţi şi mâine că am fost/ Acel cuvânt ce astăzi rosteşte depărtarea,/ Cum toate-n lumea asta se cumpănesc cu rost/ Sunt ca o scoică-n care se-adăposteşte marea”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Astfel, unind poezia cu o construcţie a clasicului cu versul liber, poetul demonstrează, prin volumul de faţă, fără echivoc, că Nici eu nu dorm..., adjudecându-şi, printr-un talent autentic, dreptul la poezie, drept la care toţi care scriem visăm, dar pe care dl Ciutacu îl are natural, sigur şi meritat.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iar în loc de concluzie nu putem alege decât cele patru versuri frumos scrise pe coperta a patra, sub poza autorului: „Nu asculta câinele-ţi lătrând... Mă tot caut.../ El simte străinul din sângele-mi în clocote,/ Dar asmute-l în cuvintele-mi ostenite/ Până le-or trezi a sărbătoare să clopote...”.</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red;"><span style="color: yellow;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> Poeme de închinat </span><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la ele </span></span></span></h2>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"></span><br /></div>
<h3 style="color: #333333; text-align: right;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mihai Antonescu</span></h3>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HJTAoN5uG5c/VdRHFNKQnXI/AAAAAAAAA2U/ttciU0T7uMc/s1600/mihai%2Bantonescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="164" src="http://1.bp.blogspot.com/-HJTAoN5uG5c/VdRHFNKQnXI/AAAAAAAAA2U/ttciU0T7uMc/s200/mihai%2Bantonescu.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
</div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nană, îţi şoptesc de-o primăvară/ Cum nu o să mai fie, nici nu fu/ Când fetele-s mireasmă tămâioară,/ În Paradisul de la Grand Vanjou.// Iar cucu pune straşină luminii/ Atâta cât să-şi ogoiască zborul/ Când înfloresc în somn toţi mărăcinii/ Şi-şi spală luna-n ceruri obrăjorul.// Nu bocete aud prin crânguri seara/ În Grand Vanjou e numai sărbătoare/ C-a renăscut din doine primăvara/ Şi-i apa vie-n sfintele bunare...</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Scriu plângând şi-mi pare bine, uite, că barem izvorul lacrimilor nu mi-a secat. De-un sfert de secol umblu pribeag prin orbenia unei lumi grăbind oriîncotro, cu sufletul ars şi ultima nădejde ţinându-mă de mână. Credeam că nu voi mai afla poeme de închinat la ele, că dorul şi iubirea s-au pribegit pentru totdeauna, iar apostolii de-un neam şi-o limbă cu mine nu mai au pe cine să întoarcă la sfintele izvoare, de vreme ce ei înşişi s-au mutat în odihna părelnică a unei lacrimi. Ah, m-am înşelat şi-mi pare bine, Domane! A trebuit să stau o clipă locului, să nu mai alerg cu lumea asta risipindu-se fără noimă sau temeinic rost, atâta cât să mă ajungă din urmă o carte scrisă cu sângele inimii mele parcă, să-mi fac din ea toiag de iubit şi umblet pentru încă o singurătate, dacă va mai fi. Căci, iată, „melancolia şi răzvrătirea adolescenţei pierdute” despre care face vorbire un alt „frumos nebun” (Fănuş Neagu) în prefaţa cărţii BALADELE de la GRAND VANJOU, Editura RAWEX COMS, 2014, a poetului Nicolae Dan Fruntelată, despre întoarceri îmi şopteşte, despre un paradis niciodată pierdut cu adevărat, cel al fiinţei şi-al lăuntrului, cuib şi leagăn adevăratelor trăiri, rugăciune şi iertare cumva pentru vremelnicia cărnii: „Mă-ntorc la tine Grand Vanjou,/ precum la ţărmul fericirii mele/ miroase-a vin de struguri negri, orbi/ miroase-a iarbă crudă şi a stele./ Merg greu, târât, deşi aş vrea să zbor/ respir mai rar, atâta doar, mi-e dor/ la capăt însă-i paradisul meu/ copilăria frunzei de mohor./ Nu vreau să mai ajung vreodat-aici/ ai mei plecară toţi în cimitir/ e vară, viii-şi fac pomeni de vii/ şi îi aud, nu pot să mai respir./ Eu sunt departe, sufletu-i acolo/ azi-noapte l-am simţit plecând din trup,/ azi-noapte-am fost la tine Grand Vanjou/ din amintire nu pot să te rup./ Ard ierburile toamnei şi miroase/ ca-n viaţa mea care se petrecu/ o, Doamne, du-mă iar în visul tânăr/ în paradisul de la Grand Vanjou.” (POMANĂ DE VIU)</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prin câmpia lui fără umbră, prin absenţa unei lumi demne să-i fie jumătate într-un timp de încă iubit, de încă răzvrătire, poetul doar pe sine se mai caută, să întocmească pereche şi stavilă zădărniciei: „Ce faci, suflete, în ziua de Crăciun/ te bucuri de naştere ori de amintire/ stai la o masă cu toţi ai tăi/ câţi mai sunt, câţi n-au mai răbdat a fire/ Ce crezi , suflete, mai ninge lumina/ pe întristatele noastre poteci/ nu cumva ne-am pierdut şi iubirea/ în trecutul veac douăzeci?/ Adu-mi o sanie, Sfinte Crăciun,/ cu doi cai ţi-o mânză rândunică/ să mă mai poarte o dată în rai/ la mine acasă în Valahia Mică” (BALADĂ DE CRĂCIUN)</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Poate un om iubi pentru toţi cei ce nu mai pot iubi? Poate el să sufere, să ierte rotundul vârstei ce-i este dată alinare şi blestem, barem pentru încă o izbândă? Poetul confesiv şi a multe răbdătorul ucenic la şcoala istoriei contemporane care este Nicolae Dan Fruntelată ne spune că da: „Ce-i cu voi, fraţii mei,/ scriitori din Balcani putrezi de ploaie/ de trădări şi de oarbe războaie?/ Niciodată nu v-aţi iubit, dar măcar/ pe ascuns v-aţi citit cărţile şi sufletul/ v-aţi apropiat de vreun pahar de alcool/ v-aţi îmbătat împreună, aţi urât împreună/ câte-un cuvânt ori o stare pe loc/ fraţii mei, cine v-a strâmbat sufletul/ şi v-a adus în acest straniu joc?/ Doamne, îndepărtează ispita/ nu mă blestema să nu-l iubesc pe Nichita/ pe Labiş să nu-l ating cu iubire/ nu-i goni pe toţi din cartea de citire/ nu-mi învăţa copiii în idoli falşi să creadă/ omoară-mă mai bine-ntr-o baladă/ şi pune-n locul meu un domn străin/ de la Fanar, de la Ierusalim/ şi pune-n locul meu o amintire/ pe Eminescu-n cartea de citire” (APEL CĂTRE CEI DUŞI)</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Poet înalt şi frumos „ca o toamnă la Vânju Mare, cu sufletul risipit pe cercurile lunii şi versul dulce ca apa din bunare, acest patriarh al ultimului avanpost de românitate nealterată ce refuză să înveţe poziţia ghiocelului la care unii alţii ne tot îndeamnă, Nicolae Dan Fruntelată transferă frumuseţea şi lirismul autentic din BALADELE de la GRAND VANJOU în tot atâtea paşapoarte de bună vestire şi de sănătoasă întoarcere acasă a rătăciţilor de noi, parcă rugându-ne prin mărturia excelentelor poeme, să iubim, să creştem şi să ne petrecem sub acelaşi acoperământ de simţire şi limbă al unei străvechi moşteniri: „La curtea ta desculţ să vin/ în cânepă-mbrăcat şi-n sare/ un cântec vechi şi lung să-ngân/ ca un prinos de adorare/ tu să priveşti cu ochii reci/ ca o stea nordică, amară/ să crezi că n-am trecut măcar/ prin viaţa ta a doua oară/ Un cântec de la Oprişor/ despre un prinţ fugit de-acasă/ de dragoste şi de urât/ în depărtarea luminoasă/ un prinţ ce s-a născut şi el/ tot într-o iesle, la Scorila/ dar fără magi şi fără mit/ şi nimeni să-i împartă mila/ Nu sunt eretic, Doamne sfânt,/ dar Dumnezeu poate să vie/ oricând, oricum, pe-acest pământ/ să se boteze în câmpie” (BALADĂ ERETICĂ)</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aşa cum un copil ar bate stelele cu o nuia de salcie timpuriu înflorită, iar stelele i-ar binecuvânta părinţii pentru asta, tot astfel poetul Nicolae Dan Fruntelată bate în porţile dintr-o nefirească greşeală uitate închise ale spiritului românesc, nu cu pumnul, nici barem cu un toiag înflorit de atâtea osteneli şi umblet, ci, musai cu o carte, evanghelie de curăţie şi alean, cum rar mai întâlnim azi, din păcate: „Toamna cade-n grădinile sudului/ ca o veste străină/ rece soare şi felii mari de cer/ împărţi-vom la cină/ ne va trece prin ochi umbra unui cuvânt/ care încă mai doare/ pasăre sunt, pasăre eşti, iar plecând/ călător, călătoare/ iarba viselor mele creşte plânsă din somn/ gust de struguri ne-mbată/ vara mea te-am trăit, m-ai trăit/ ori n-ai fost niciodată?” (ÎN MARGINEA TOAMNEI)</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Binecuvântate versuri, Doamne, nemuritor POETUL! Ave!</span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
<div style="color: #333333; text-align: justify;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nicolae Dan Fruntelată, </span><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><i>BALADELE de la GRAND VANJOU</i>, </span><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Editura RAWEX COMS, 2014</span><br />
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="color: #333333;">
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d5a6bd;"> Octavian Soviany/ </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d5a6bd;"> Cântecele desăvârşirii interioare </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d5a6bd;"> sau Un Francois Villon al postmodernismului românesc </span></div>
</h2>
<h3 style="color: #333333; text-align: right;">
Daniel Corbu</h3>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-QVv7nfR655k/VdRH217y0kI/AAAAAAAAA2c/wUotxk2Z3dU/s1600/Daniel%2BCORBU1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-QVv7nfR655k/VdRH217y0kI/AAAAAAAAA2c/wUotxk2Z3dU/s200/Daniel%2BCORBU1.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Octavian Soviany formează alături de Florin Iaru, Cristian Popescu şi Mircea Cărtărescu, triada poeţilor care folosesc cu dezinvoltură şi izbânzi textuale tehnicile şi recuzita postmodernă.</div>
<div style="color: #333333;">
De la debutul editorial al poetului Octavian Soviany au trecut douăzeci şi nouă de ani, în care, după Ucenicia bătrânului alchimist (1983), i-au apărut opt cărţi de poeme: Cântecele desăvârşirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006), Pulberea, praful şi revoluţia (2012). Cum parodia, ironia, demitizarea şi spectacolul livresc sunt specifice postmodemismului, în toate cărţile enumerate descoperim în Octavian Soviany un poet postmodern cu substanţiale viziuni şi cu un autentic, absolut cuceritor discurs liric.</div>
<div style="color: #333333;">
Născut la Braşov (23 aprilie 1954), echinoxist, făcând parte din şcoala ardeleană cea nouă, Octavian Soviany este o prezenţă destul de ciudat aparte între optzecişti şi, de ce am ocoli cuvântul, singulară, cumva asemănătoare cu a lui Şerban Foarţă printre şaizecişti. Iubitor de prozodie incantatorie, el actualizează mituri şi motive mitice cunoscute, într-un stil absolut original, cu o histrionică dar purificatoare retrăire a lor, în care ne lăsăm uşor cuceriţi de ludic şi livresc. Pot fi întâlniţi în textele lui: Salomeea, Ezechiel, Lazăr, Maria şi Marta, Melchior, Eufratul, Cei patru centauri, Hegembardt strămoşul nostru arab, dar şi personaje din mitologia noastră literară, apărute tam-nesam în „cafeneaua fără de moral”: Gagamiţă, Mangafaua, Miţa, Dom’ Mitică cel ce declamă balada rezonurilor etc.</div>
<div style="color: #333333;">
Epicul, schema narativă, obligatorii într-un poem de Soviany, sunt ajutate de ritmul alert, de aluziile livreşti din toate epocile omenirii, combinaţii ludice, în linia postmodernismului recuperatoriu. Astfel, o carte de Octavian Soviany poate fi deschisă oriunde. Iată un fragment din Pildă cu Booz: „Strămoşii noştri Abrabam şi Sara/ Ies seara dintr-un tron adânc de brad/ Privind argaţii îmblăcind secara/ Şi caprele cum pasc prin Galaad”. Şi un altul, din Pildă cu Ezechiel: „Ezechiel bogatul nemilos/ Stătea posomorât sub o arcadă/ Căci - vai! - pe burdihanul său fălos/ Suiau cu scara dracii de corvoadă// Şi-1 tatuau cu mare meşteşug/ Fiind aşi în scripte dracii pasămite/ Cum sta bătut la tălpi şi tuns chilug/ Cu înmulţiri şi împărţiri greşite// Iar galbenii-adunaţi cu mare zel/ Şi tot ce mai strânsese ca tezaur/ I se turnau pe gât lui Ezechiel/ De trei casieri cu trei canini de aur// Vezi doar că peste râu pe malul drept/ Lazarus cel rufos stătea la soare/ Prosper acum şi-mpodobit la piept/ Cu panglica Legiunii de Onoare”.</div>
<div style="color: #333333;">
Pe nedrept ignorat de făcătorii de topuri, marginalizat cu metodă, Octavian Soviany e un poet de primă linie, care onorează optzecismul şi postmodernismul românesc. Acest François Villon postmodern are meritul de a fi repus în drepturi, cu mijloacele postmodernismului, balada. Teme vechi (biblice, cavalereşti, de iubire) sunt repovestite şi reseminate prin vaccin postmodern. Astfel, Paradisul teribil, Parabola Crailor, Turnul lui Casanova – şapte capricii, Pildă cu Ezechiel, Căruţa lui Tespis sau Marile Imposturi sau Cantonierul moftangiului cinic sunt mari poeme ale literaturii române. Magnetice, îndemnând la citire şi recitire. Să cităm în întregime Cântec de mangafa, poem cu atmosferă caragialiană, în care se dovedeşte „Că mangafaua cât ar fi de hoaţă/ Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei”: „Chiar dacă-ţi roade şalele rugina/ Ce trai nineaco cât eşti mangafa/ Hrănit cubaclavale de Didina/, Şi îndopat de Miţa cu halva!// De asta zic: Amorul merge strună/ Oricît ai fi bre Mache de gubav/ Că peste tot găseşti o damă bună/ Să-ţi dea un purgativ când eşti bolnav// Şi să îţi lege falca în năframă/ De te apucă colo o măsea/ Când înjuraţi guvernul sub dulamă/ Mai cu perdea mai fără de perdea// Halal de noi Didino! Asta viaţă!/ Tragi din ciubuc! Te-ndopi! Te dichiseşti!/ Atât doar: că mai e şi-o dimineaţă/ Când mangafaua pleacă la Ploieşti// Atuncea sari la trei dintre saltele/ Şi până una-alta în colţuni/ Chitindu-ţi mândru zgaibele de piele/ Mai iei o gură bună de tutun// Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă/ Mai încruntată ca de obicei/ Că mangafaua/ cât ar fi de hoaţă!/ Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei// Şi salutând amicii cu giubenul/ Făcând cu ochiul fluturând din cap/ Întrebi la care linie e trenul/ Şi dacă-i rost de supt un ultim ţap// Sau smiorcăind în floacele mustăţii/ Didinei tale te mărturiseşti:/ - Ce mai rezon! Statuia Libertăţii/ Ştii căpcăuna aia din Ploieşti// În loc să şază ţeapănă pe soclu/ Ca orice ins de tuci pre legea sa/ Holbându-se prin ea atât binoclu/ Mănâncă zilnic câte-o mangafa// Iar după ce te-nghite pân’ la ghete/ Şi termină iavas de înghiţit/ Îşi pune pălărie şi barbete/ Se-mbracă în surtucu-ţi văruit// Şi vine mândră-n birjă la Didina/ Strigând din toţi bojocii uite-aşa:/ - Aprinde puico-n vestibul lumina/ Că se întoarce mangafaua ta// Pofteşte de mă freacă pe spinare/ Dă-mi iute capişonul de bumbac/ În timp ce tu suspini cu întristare/ Că orişicât te are la stomac// Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă/ Mai încruntată ca de obicei/ Că mangafaua/ cât ar fi de hoaţă!/ Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei.”</div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2012/02/octavian-soviany.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2012/02/octavian-soviany.jpg" height="299" width="320" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
Cartea de poeme Dilecta, este editată pe suport de hârtie, dar şi pe suport electronic. Track-urile de pe CD sunt de fapt cele cinci secvenţe ale cărţii: Prefaţă, Dilecta desnuda, Evantaiul Dilectei, Les billets doux, Grădina din Şiraz. Alerte, înţesate de un livresc de bună calitate şi de binefăcătoare parfumuri postmoderne, versurile sunt concepute în dulcele stil clasic şi subsumate de fiecare dată unei poveşti incitante, mai mult sau mai puţin exotice. Iată un fragment din ciclul Evantaiul Dilectei: „Ieşind din jupa-i verde ca un pumnal din teacă / În patul meu Dilecta suspină-n limba greacă. // Mă pomenesc, marchize, cuprins de gânduri triste: / N-o farmeci pe Dilecta cu versuri manieriste! // Castelul e acelaşi ca-n timpul lui Erasm / Tăcem. Şi-acum tăcerea aduce un orgasm. // Orchestra nu mai cântă gavote franţuzeşti. / Te-am implorat, Dilecta, să nu mă părăseşti. // când te sărut pe buze şi sunt focos ca junii / Pe fusta ta brodată îngălbenesc păunii. // Amorul nu mai este. A mai rămas speranţa, / Un şir de munţi desparte Italia de Franţa.”</div>
<div style="color: #333333;">
Poet profund, experimentalist „în descendenţă dimoviană directă”#* scriind, cu dezinvoltura şi harul celui născut iar sau făcut, parcă un poem fără sfârşit, Octavian Soviany rămâne în panteonul poeziei optzeciste, majestuos, livresc şi exotic.</div>
<div style="color: #333333;">
_________</div>
<div style="color: #333333;">
*# Marin Mincu, Poezia română actuală, vol. I, Ed.Pontica, Buc. 1998, pag. 438</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: #e06666;"> Raluca Neagu </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-KZzBo1XixVU/VdRKn03qCsI/AAAAAAAAA2o/Ucprkk_8ghY/s1600/raluca%2Bneagu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-KZzBo1XixVU/VdRKn03qCsI/AAAAAAAAA2o/Ucprkk_8ghY/s200/raluca%2Bneagu.jpg" width="168" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
m-am trezit la sfârşitul lumii fără să ştiu</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
am trăit toate apusurile prin geamul unui autobuz</div>
<div style="color: #333333;">
sunt călătorul. ultima dată am inundat un oraş întreg</div>
<div style="color: #333333;">
cu plânsul meu şi nu s-a prins nimeni.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
în casă toate dorm</div>
<div style="color: #333333;">
doar vecinul de sus repară din când în când liniştea cu un ciocan.</div>
<div style="color: #333333;">
sunt prinsă în cuşca pisicii</div>
<div style="color: #333333;">
ea îmi întinde un os cu gust de iubire şi apoi</div>
<div style="color: #333333;">
îmi muşcă mâna dreaptă.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
m-am învăţat cu trădarea</div>
<div style="color: #333333;">
o ţin lângă inimă şi toarce</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
îmi e frică Doamne.</div>
<div style="color: #333333;">
oricâte pietre arunc în urmă acasă tot departe e.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
manequin</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
dacă totul se reduce la carne vreau să fiu un manechin de plastic</div>
<div style="color: #333333;">
bărbatul meu o să mă găsească într-o vitrină</div>
<div style="color: #333333;">
o să mă ascundă în dulap şi voi fi purtătoare de piele nouă</div>
<div style="color: #333333;">
o să mă iubească în absenţă</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
în loc de ochi am două gloanţe</div>
<div style="color: #333333;">
mă uit cum totul se strânge şi începe risipirea.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
cerul poartă vânătăi proaspete despre care nu vorbeşte nimănui.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
o să scriu un poem de iubire</div>
<div style="color: #333333;">
inimii mele în cârje</div>
<div style="color: #333333;">
o să îi şoptesc cuvinte frumoase şi ea o să se înfioare</div>
<div style="color: #333333;">
din răni vor înflori</div>
<div style="color: #333333;">
cuvinte şi mai frumoase</div>
<div style="color: #333333;">
şi voi spune că am trăit</div>
<div style="color: #333333;">
la umbra umbrei mele</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
cu grijă o să cos paşii-distanţă</div>
<div style="color: #333333;">
să simt iubirea ca o sufocare</div>
<div style="color: #333333;">
asta vreau</div>
<div style="color: #333333;">
să respir cu greutate.</div>
<div style="color: #333333;">
vreau să fiu acolo unde se termină lumina</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
iubirea nu a fost niciodată pură</div>
<div style="color: #333333;">
săruturile au purtat întotdeauna o atingere de smoală</div>
<div style="color: #333333;">
chiar dacă poeţii spun altceva.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
privesc înăuntru şi scriu</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
stau strânsă cât un picior de ciupercă</div>
<div style="color: #333333;">
dacă vreau ceva trebuie să aştept aşa m-a învăţat mama</div>
<div style="color: #333333;">
ne trimitea la joacă şi ne punea răbdarea de gât.</div>
<div style="color: #333333;">
pe uliţele satului mă ascundeam numai în urzici</div>
<div style="color: #333333;">
strângeam durerea sub unghiile pe care le rodeam înainte de culcare</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
merit tot ceea ce mi se întâmplă</div>
<div style="color: #333333;">
ţelurile mele sunt şurubelniţe roşii sub paturi</div>
<div style="color: #333333;">
am mereu patru ani. le strâng în pumnii copilului fără canini</div>
<div style="color: #333333;">
în timp ce întind braţul neatins de noapte</div>
<div style="color: #333333;">
şi aştept să mă scoată cineva</div>
<div style="color: #333333;">
şi nu vine nimeni</div>
<div style="color: #333333;">
nici măcar nu am putere să strig</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
da-mi mâna</div>
<div style="color: #333333;">
aşa se iese din întuneric.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
smerenie</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
lecţia umilinţei începe cu un gol în stomac pe care nu-l plângi</div>
<div style="color: #333333;">
îţi muşti buzele ca şi cum o mamă</div>
<div style="color: #333333;">
te-ar ruja</div>
<div style="color: #333333;">
să te înveţe cum e să fii femeie</div>
<div style="color: #333333;">
scrâşnetul dinţilor se învaţă între generaţii şi</div>
<div style="color: #333333;">
sacrificiul frumos e doar acela care doare în piept.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
smerenia nu mă face un sfânt</div>
<div style="color: #333333;">
am păcatul în coapsă</div>
<div style="color: #333333;">
sunt născută din sângele mamei</div>
<div style="color: #333333;">
nu mă mai întrebaţi de ce sunt tristă.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Alexandra Mihalcea </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-cffiDjKrln4/VdRNBAe3rEI/AAAAAAAAA3M/0GvxMDE5UT0/s1600/alexandra%2Bmihaleca.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-cffiDjKrln4/VdRNBAe3rEI/AAAAAAAAA3M/0GvxMDE5UT0/s200/alexandra%2Bmihaleca.jpg" width="155" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Pâinea noastră cea de toate zilele</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
În unele zile se făcea dimineaţă.</div>
<div style="color: #333333;">
Atunci venea mama să ne dea de mâncare</div>
<div style="color: #333333;">
Avea buza muşcată de somn</div>
<div style="color: #333333;">
Şi ochii vineţi, pentru că bătaia e ruptă din Rai</div>
<div style="color: #333333;">
Şi din cauza asta a bătut-o Dumnezeu în Vinerea Mare.</div>
<div style="color: #333333;">
Eu îi spuneam „Lasă-ne, mamă! Du-te şi culcă-te.</div>
<div style="color: #333333;">
Odihneşte-ţi pasărea verde din ochi. Dormi fără grijă,</div>
<div style="color: #333333;">
O să-i mâncăm zilele tatei la micul dejun”.</div>
<div style="color: #333333;">
Şi mama pleca plângând de durere,</div>
<div style="color: #333333;">
Legănându-şi laptele în sânii tari ca de piatră</div>
<div style="color: #333333;">
În care ne cioplise chipurile mie şi fraţilor mei.</div>
<div style="color: #333333;">
Şi noi plângeam, că în sfârşit era dimineaţă</div>
<div style="color: #333333;">
Şi ne era foame. Atunci venea tata şi ne spunea</div>
<div style="color: #333333;">
„Mi-aţi mâncat zilele! Să o ia dracu’ de viaţă!”</div>
<div style="color: #333333;">
Şi pleca plângând, îşi punea mâinile-n cap</div>
<div style="color: #333333;">
Şi uniforma pe el. Se ducea la război,</div>
<div style="color: #333333;">
Pentru că trebuia să lupte ca să câştige</div>
<div style="color: #333333;">
Pâinea noastră cea de toate zilele.</div>
<div style="color: #333333;">
Mama plângea iar - aşa făceau toate femeile</div>
<div style="color: #333333;">
Când le plecau bărbaţii de acasă.</div>
<div style="color: #333333;">
Trebuia să fie şi ea în rând cu lumea –</div>
<div style="color: #333333;">
Cu toate că nu-i părea rău.</div>
<div style="color: #333333;">
Asta însemna o gură în minus la masă,</div>
<div style="color: #333333;">
Adică mai mult pentru noi.</div>
<div style="color: #333333;">
Tata lipsea mult. Se întorcea</div>
<div style="color: #333333;">
Numai atunci când se făcea dimineaţă,</div>
<div style="color: #333333;">
Mirosind a femeie uşoară.</div>
<div style="color: #333333;">
Mama se supăra iar şi plângea</div>
<div style="color: #333333;">
Pentru că nu înţelegea de ce!</div>
<div style="color: #333333;">
Că doar şi ea era mică şi slabă!</div>
<div style="color: #333333;">
Numai noi ne bucuram că s-a făcut dimineaţă</div>
<div style="color: #333333;">
Şi dimineaţa primeam de mâncare.</div>
<div style="color: #333333;">
De cele mai multe ori</div>
<div style="color: #333333;">
Noaptea ţinea cât era ziua de lungă.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Drumuri</h4>
<div style="color: #333333;">
<b><i>(Cameliei)</i></b></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
În ultimul timp toate drumurile</div>
<div style="color: #333333;">
Duc la aceeaşi casă,</div>
<div style="color: #333333;">
În care mă aşteaptă o soră mai mare.</div>
<div style="color: #333333;">
Sora mea îmi tălmăceşte visele</div>
<div style="color: #333333;">
Şi îmi deschide fereastra</div>
<div style="color: #333333;">
Să pot inspira,</div>
<div style="color: #333333;">
Să mă vindec de negru.</div>
<div style="color: #333333;">
Cineva îmi spune-ntr-o doară</div>
<div style="color: #333333;">
„Să te gândeşti la mine.”</div>
<div style="color: #333333;">
Şi eu mă prefac că n-aud,</div>
<div style="color: #333333;">
Dar sora mea râde, pentru că ea ştie</div>
<div style="color: #333333;">
Toate cuvintele pe care nu pot să le spun.</div>
<div style="color: #333333;">
Cineva le-a scrijelit pe perete,</div>
<div style="color: #333333;">
Le-a adunat într-un talisman</div>
<div style="color: #333333;">
Şi mi le-a legat la gât,</div>
<div style="color: #333333;">
Să nu cumva să le uit.</div>
<div style="color: #333333;">
În ultimul timp toate trenurile</div>
<div style="color: #333333;">
duc în aceeaşi gară.</div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Octavian Mihalcea </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-UY7SwkwxfQg/VdRM2_xcl6I/AAAAAAAAA3E/BxjNMydCrpg/s1600/octavian%2Bmihalcea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-UY7SwkwxfQg/VdRM2_xcl6I/AAAAAAAAA3E/BxjNMydCrpg/s200/octavian%2Bmihalcea.jpg" width="186" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
DOAR CONTRASTELE</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
undele primesc amprenta volatilă</div>
<div style="color: #333333;">
chipurile înecului uneori</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
se mişcă pe faţa apei un vers nespus</div>
<div style="color: #333333;">
e înţeles traseul oricărui punct</div>
<div style="color: #333333;">
zvon căzut fără păcat într-un glas adânc</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
sunt importante doar contrastele</div>
<div style="color: #333333;">
ce vor suporta învierea</div>
<div style="color: #333333;">
suspans întors</div>
<div style="color: #333333;">
poate îndreptare spre cioburile din oglindă</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
DARURI</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
va fi o fugă rece contra nisipului</div>
<div style="color: #333333;">
închidere între ferestre arse</div>
<div style="color: #333333;">
materie scursă pe la colţuri</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
pelerini ai altor simţuri</div>
<div style="color: #333333;">
vom trăi sub raze inventate</div>
<div style="color: #333333;">
primind multe daruri</div>
<div style="color: #333333;">
inspirate apăsări</div>
<div style="color: #333333;">
pentru interior</div>
<div style="color: #333333;">
pentru istorie</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
DINCOLO</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
deodată surparea împrumută măşti</div>
<div style="color: #333333;">
trăind ritmul balansului</div>
<div style="color: #333333;">
insomnia binecuvântată</div>
<div style="color: #333333;">
a cărnurilor</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
fluidul nu se stinge încă</div>
<div style="color: #333333;">
prin ceea ce numim vene cunoscute</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
urmăreşti viaţa din umbră</div>
<div style="color: #333333;">
repetat fior</div>
<div style="color: #333333;">
înalt nivel</div>
<div style="color: #333333;">
dincolo de crăpare</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
ALTĂ CIOPLIRE</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
mângâierea focului</div>
<div style="color: #333333;">
geografia palidelor statui</div>
<div style="color: #333333;">
iată imaginea paşilor unui festin</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
filosofia cercului înaripat</div>
<div style="color: #333333;">
odiseea ferestrei cioplite</div>
<div style="color: #333333;">
dintre bine şi frumos</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
să sperăm că nu vor răsări</div>
<div style="color: #333333;">
iarăşi</div>
<div style="color: #333333;">
din noi</div>
<div style="color: #333333;">
icoanele străine</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
AER ŞI TĂLPI</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
iubeşti aripile</div>
<div style="color: #333333;">
chiar mai mult decât forţa zborului</div>
<div style="color: #333333;">
ameninţată pe maluri de aer frânt</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
te aşezi în genunchi</div>
<div style="color: #333333;">
te rogi săgetării</div>
<div style="color: #333333;">
înspumatului centru al ţintei</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
drum către inima culorilor</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
plutirea-i scrisă în liniile tălpii</div>
<div style="color: #333333;">
regulă vie atunci când nu striveşte</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
OCHI ÎN OCHI</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
ecrane întunecate sau acel nume adevărat</div>
<div style="color: #333333;">
amintiri la umbra sângelui când</div>
<div style="color: #333333;">
nebănuite frunze încercuiesc pântecele</div>
<div style="color: #333333;">
iar vocea coboară lângă adormirea cotidiană</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
dar un tablou nu seamănă cu altul</div>
<div style="color: #333333;">
altă lume naşte obrazul fin</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
noi fixări ochi în ochi</div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Emilia Dănescu </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-3aoXb1W74rY/VdRMhCODDaI/AAAAAAAAA28/_7iony9IK9o/s1600/EMILIA%2BDANESCU%2Bcolor.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://1.bp.blogspot.com/-3aoXb1W74rY/VdRMhCODDaI/AAAAAAAAA28/_7iony9IK9o/s200/EMILIA%2BDANESCU%2Bcolor.JPG" width="200" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Despre piatră</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mi-ai spus să scriu o carte</div>
<div style="color: #333333;">
despre măr</div>
<div style="color: #333333;">
şi nu am putut.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mi-ai spus să scriu un poem</div>
<div style="color: #333333;">
despre lacrimă</div>
<div style="color: #333333;">
şi nu am putut.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mărul a putrezit,</div>
<div style="color: #333333;">
lacrima a secat</div>
<div style="color: #333333;">
şi ţi-am spus că vreau să scriu</div>
<div style="color: #333333;">
despre piatră</div>
<div style="color: #333333;">
un poem, două poeme, trei...</div>
<div style="color: #333333;">
poate o carte.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Odihna pietrei</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Bat clopote în turn,</div>
<div style="color: #333333;">
timpul se opreşte în loc.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mă rog lângă o piatră,</div>
<div style="color: #333333;">
învecinându-mă</div>
<div style="color: #333333;">
cu odihna ei.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Linişte, nelinişte...</div>
<div style="color: #333333;">
Bucurie, tristeţe...</div>
<div style="color: #333333;">
Somn, nesomn...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Şi eu,</div>
<div style="color: #333333;">
visând la ce va fi</div>
<div style="color: #333333;">
să fie...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Dacă va fi.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Piatra dintr-un vis</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Umbra mă ia de mână</div>
<div style="color: #333333;">
şi mă duce spre tărâmuri</div>
<div style="color: #333333;">
doar de ea ştiute...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Ma întreb de ce?</div>
<div style="color: #333333;">
Lumi paralele, ulcior,</div>
<div style="color: #333333;">
clepsidră, destin,</div>
<div style="color: #333333;">
mister?</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Beau apa din ulcior</div>
<div style="color: #333333;">
Întorc clepsidra</div>
<div style="color: #333333;">
şi aflu de ce...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
La marginea drumeţiei</div>
<div style="color: #333333;">
în timp şi spaţiu</div>
<div style="color: #333333;">
o piatră în aşteptare...</div>
<div style="color: #333333;">
Întind mâna şi o cuprind</div>
<div style="color: #333333;">
în palma făcută căuş.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Visez visul până la capăt.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Privesc împrejuru-mi</div>
<div style="color: #333333;">
E dimineaţă!</div>
<div style="color: #333333;">
Umbra s-a făcut nevăzută</div>
<div style="color: #333333;">
doar piatra</div>
<div style="color: #333333;">
odihneşte în căuşul palmei</div>
<div style="color: #333333;">
visând visul meu.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Din lumea pietrelor şi a nisipului</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
O lume a pietrelor calde</div>
<div style="color: #333333;">
maleabile sub braţele apei</div>
<div style="color: #333333;">
îmi sărută gleznele</div>
<div style="color: #333333;">
rătăcinde pe malul râului.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mă aplec, ridic o piatră</div>
<div style="color: #333333;">
bălaie precum luna</div>
<div style="color: #333333;">
oglindită în undele vii</div>
<div style="color: #333333;">
fremătânde.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
O privesc</div>
<div style="color: #333333;">
cum odihneşte în palma mea</div>
<div style="color: #333333;">
şi îi ascult şoaptele</div>
<div style="color: #333333;">
venite din alte veacuri</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Din lumea pietrelor</div>
<div style="color: #333333;">
şi a nisipului.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Cum să tac</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Plecasem în căutarea</div>
<div style="color: #333333;">
unui loc cu pietre,</div>
<div style="color: #333333;">
cu multe pietre.</div>
<div style="color: #333333;">
Voiam să le dau rost</div>
<div style="color: #333333;">
pe coperta unei cărţi</div>
<div style="color: #333333;">
de versuri.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Deodată cerul se rostogoli</div>
<div style="color: #333333;">
şi departele mi se puse</div>
<div style="color: #333333;">
de-a curmezişul</div>
<div style="color: #333333;">
Obosisem...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Am dat să mă aşez</div>
<div style="color: #333333;">
pe un bolovan</div>
<div style="color: #333333;">
şi iată,</div>
<div style="color: #333333;">
bolovanul îmi vorbea</div>
<div style="color: #333333;">
din tăcerea lui...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Atunci m-am aplecat</div>
<div style="color: #333333;">
l-am ridicat şi l-am adăpostit</div>
<div style="color: #333333;">
în cuibul palmelor mele</div>
<div style="color: #333333;">
luându-l acasă.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Zile la rând l-am privit</div>
<div style="color: #333333;">
cum odihnea</div>
<div style="color: #333333;">
aşteptând să-mi mai vorbească</div>
<div style="color: #333333;">
dar nu! nu mai vorbea...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Aşa am învăţat eu</div>
<div style="color: #333333;">
cum să tac.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Tălpi de înger fugar</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Stai şi ascultă!</div>
<div style="color: #333333;">
Auzi piatra?</div>
<div style="color: #333333;">
Câte are să-ţi spună!</div>
<div style="color: #333333;">
Mărturii dintr-un veac demult uitat.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Dai deoparte înveliş cu înveliş</div>
<div style="color: #333333;">
şi o respiri simţindu-i</div>
<div style="color: #333333;">
mireasma în nări.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Miroase a stâncă</div>
<div style="color: #333333;">
a tălpi de înger fugar</div>
<div style="color: #333333;">
a femeie...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Strigătul pietrei</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Peste pădurea mea cădeau pietre</div>
<div style="color: #333333;">
ca nişte torpile</div>
<div style="color: #333333;">
cu foc în spinare...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Aş fi vrut să-mi audă strigătul,</div>
<div style="color: #333333;">
să cadă altundeva,</div>
<div style="color: #333333;">
să-mi lase întreagă pădurea.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Dar nu.</div>
<div style="color: #333333;">
Pietrele nu erau pietre.</div>
<div style="color: #333333;">
Erau păsări purtând pe aripi</div>
<div style="color: #333333;">
focul zeilor proscrişi odinioară.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Doar eu eram piatră</div>
<div style="color: #333333;">
şi nu-mi auzeau</div>
<div style="color: #333333;">
strigătul...</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h4 style="color: #333333;">
Aproape însera</h4>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Piatra nu se mişca,</div>
<div style="color: #333333;">
Piatra nu vorbea,</div>
<div style="color: #333333;">
Piatra doar mă privea</div>
<div style="color: #333333;">
cum trec.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Deodată inima ei,</div>
<div style="color: #333333;">
abur subţire din alt veac,</div>
<div style="color: #333333;">
trecu drumul,</div>
<div style="color: #333333;">
căutându-mi fiinţa.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Aproape însera...</div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<h2 style="color: #333333; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Daniela Şontică </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-8g3YQmg3z5M/VdRMZNYIeLI/AAAAAAAAA20/1vndTl936E4/s1600/daniela%2Bsontica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-8g3YQmg3z5M/VdRMZNYIeLI/AAAAAAAAA20/1vndTl936E4/s200/daniela%2Bsontica.jpg" width="129" /></a></div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Le papillon de mes yeux fatigués</div>
<div style="color: #333333;">
machine de jazz mulâtre</div>
<div style="color: #333333;">
sous le ciel irlandais de l’été</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
si tu n’étais pas absent</div>
<div style="color: #333333;">
avant de me rendre compte</div>
<div style="color: #333333;">
que mon seul papillon</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
regard transmué</div>
<div style="color: #333333;">
en machine éreintée.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Il arpente la ville en cherchant un livre rare</div>
<div style="color: #333333;">
les librairies de livres anciennes sont sa deuxième maison</div>
<div style="color: #333333;">
les vendeuses ne l’effrayent plus</div>
<div style="color: #333333;">
qui lui demandent contrariées qu’est-ce qu’il cherche</div>
<div style="color: #333333;">
« à vrai dire</div>
<div style="color: #333333;">
répond-il poliment</div>
<div style="color: #333333;">
ce que je cherche madame</div>
<div style="color: #333333;">
c’est un livre rare voilà ce que je cherche »</div>
<div style="color: #333333;">
« vous perdez votre temps »</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
mais une nouvelle librairie ouvre</div>
<div style="color: #333333;">
et il y va pour nager dans le miel poussièreuse de ses rayons</div>
<div style="color: #333333;">
« vous abîmez vos yeux en vain »</div>
<div style="color: #333333;">
lui dit la vendeuse</div>
<div style="color: #333333;">
« aucun souci madame je vois très bien de près »</div>
<div style="color: #333333;">
et il plonge dans la lecture</div>
<div style="color: #333333;">
s’y enfonçe jusqu’aux chevilles</div>
<div style="color: #333333;">
jusqu’aux genoux</div>
<div style="color: #333333;">
seules les épaules il se les protége</div>
<div style="color: #333333;">
pour ne pas trop attirer l’attention.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Mais jusqu’à présent il n’a trouvé entre les lignes</div>
<div style="color: #333333;">
aucun éclat de sa vie en argent.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
A l’autre bout des os l’encens</div>
<div style="color: #333333;">
et dans les plis du rideau</div>
<div style="color: #333333;">
le boomerang de son regard</div>
<div style="color: #333333;">
qui retrouve ma chair sans sommeil</div>
<div style="color: #333333;">
et s’empare de moi</div>
<div style="color: #333333;">
regardez</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
regardez à travers moi</div>
<div style="color: #333333;">
qui ne suis qu’une mosaïque transparente</div>
<div style="color: #333333;">
et mes jours – spectacle de caléïdoscope</div>
<div style="color: #333333;">
et le monde porte la couleur du sang</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
nos miracles à nous s’accomplissent</div>
<div style="color: #333333;">
dans cette nuit évidente</div>
<div style="color: #333333;">
où nous ressuscitons les gens</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
qui se rebiffent à l’aube</div>
<div style="color: #333333;">
et s’éclipsent vers d’autres royaumes.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Somnambule</div>
<div style="color: #333333;">
dans le brouillard visqueux</div>
<div style="color: #333333;">
miel amer sur le visage</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
antènes alentour qui captent le vide</div>
<div style="color: #333333;">
et calment la mer des vibrations</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
dans ce pays où l’air devait se lever</div>
<div style="color: #333333;">
j’habite. Moi.</div>
<div style="color: #333333;">
Qui ondule noir dans cet interminable où</div>
<div style="color: #333333;">
il n’y a pas des point d’appui.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
C’est moi le violoniste des toits</div>
<div style="color: #333333;">
je veux dire de tous les toits du monde</div>
<div style="color: #333333;">
même les nourrissons me connaissent</div>
<div style="color: #333333;">
qui ont peur de mes pas résonnant</div>
<div style="color: #333333;">
jusqu’au creux de leur cœur</div>
<div style="color: #333333;">
et même les chats</div>
<div style="color: #333333;">
la nuit on fait du jogging ensemble</div>
<div style="color: #333333;">
et l’on se marre de ces vers tristes</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
seuls vous ne me connaissez pas</div>
<div style="color: #333333;">
avec vos montres réglées</div>
<div style="color: #333333;">
à un autre temps</div>
<div style="color: #333333;">
désolée mais</div>
<div style="color: #333333;">
quand vous vous mettez à faire de la poésie</div>
<div style="color: #333333;">
de l’ennui grassouillet de votre bonheur</div>
<div style="color: #333333;">
la protubérance et non pas la caresse se fait jour</div>
<div style="color: #333333;">
ainsi de vos mains naissent</div>
<div style="color: #333333;">
le sombres en chair</div>
<div style="color: #333333;">
qui vous abritent contre tout</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
et ce n’est jamais ce que vous croyez</div>
<div style="color: #333333;">
c’est la pluie qui tombe sur les toits de tôle</div>
<div style="color: #333333;">
ce sont les chats qui glissent des cimes</div>
<div style="color: #333333;">
et la ville qui se déchire en se marrant</div>
<div style="color: #333333;">
de son propre habit trop large</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Je remarque mon ange déguisé en tulipe jaune géante</div>
<div style="color: #333333;">
que des enfants heureux traînent telle une épitaphe</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
et comme son esprit envoient ses photons</div>
<div style="color: #333333;">
aux privilégiés du désert</div>
<div style="color: #333333;">
et aux imprudents qui dépêchent leurs filles</div>
<div style="color: #333333;">
pour apporter de l’eau</div>
<div style="color: #333333;">
au milieu de la nuit</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
sur le sable fauve je vois</div>
<div style="color: #333333;">
la lumière s’écoulant de leurs vases.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
A cet instant précis seul un cactus</div>
<div style="color: #333333;">
parsème le chemin des vierges</div>
<div style="color: #333333;">
sans crainte sans princes et sans monde.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Nos trop de mots en silence</div>
<div style="color: #333333;">
laissent cet automne frustré</div>
<div style="color: #333333;">
qui nous connaît à peine.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Dans le miroir</div>
<div style="color: #333333;">
il n’y a que ce que nous avons laissé</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
à chaque année qui passe</div>
<div style="color: #333333;">
ce rencontre ce sacrifice</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
automne différé</div>
<div style="color: #333333;">
sans appareil lacrimal.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Les habitants sont agacés</div>
<div style="color: #333333;">
las de cette identité d’emprunt</div>
<div style="color: #333333;">
blasés avant la fin du malheur</div>
<div style="color: #333333;">
ils ne reconnaissent que le plaisir</div>
<div style="color: #333333;">
ils se tiennent enfermés</div>
<div style="color: #333333;">
dans des carcasses affectées</div>
<div style="color: #333333;">
ils allument la télé</div>
<div style="color: #333333;">
ils regardent un monde qui ne les regarde pas</div>
<div style="color: #333333;">
ils exultent d’une joie vague</div>
<div style="color: #333333;">
ils joue à la répétition sans fin des choses</div>
<div style="color: #333333;">
ils croient que tout est de passage</div>
<div style="color: #333333;">
mais la pluie ronge</div>
<div style="color: #333333;">
les piliers de cet univers en expansion.</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
Tes femmes tu les as surpris</div>
<div style="color: #333333;">
dans les eaux de tes rivières</div>
<div style="color: #333333;">
tu les laissent s’en aller</div>
<div style="color: #333333;">
elles naissent plus belles encore</div>
<div style="color: #333333;">
de leurs cheveux l’on tresse le paradis</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
tes femmes sont sages sont tristes</div>
<div style="color: #333333;">
imparfaites puisque pas tout à fait tiennes</div>
<div style="color: #333333;">
seul un amour vaudou montrerait</div>
<div style="color: #333333;">
leur tristesse</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
tes cernes sont tombés par terre</div>
<div style="color: #333333;">
tes femmes passagères</div>
<div style="color: #333333;">
les regardent en train de trembler</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
maktub sensuel sous le pas de gazelle</div>
<div style="color: #333333;">
de tes femmes plus belles encore</div>
<div style="color: #333333;">
et plus sages</div>
<div style="color: #333333;">
<br /></div>
<div style="color: #333333;">
étrangères.</div>
<h4 style="color: #333333; text-align: right;">
Traducere: Claudiu Soare</h4>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: yellow;"> Mirona Mara: </span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: yellow;"> Judec mult, critic mult, iert mult. </span></h3>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-EkuyKnInu0s/VdRRYBx8r3I/AAAAAAAAA3Y/bAGuXuD8juw/s1600/mirona.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-EkuyKnInu0s/VdRRYBx8r3I/AAAAAAAAA3Y/bAGuXuD8juw/s200/mirona.jpg" width="200" /></a></div>
<b><i>Cine e Mirona Mara?</i></b><br />
Mirona mă cheamă, este al doilea prenume al meu. Negoşanu este numele de căsătorie, iar înainte mă chema Petre Ema-Mirona. Când desenez, când sculptez, mă simt Mirona, asta e. Când am avut prima expoziţie, în Irlanda, am vrut să găsesc un nume care este doar al meu, să mă reprezinte ca artist şi să aibă o rezonanţă pentru irlandezi. Mara, în irlandeză, înseamnă mare, un fel de „seapoint” – loc frumos de unde se vede marea, am simţit că mi se potriveşte.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-_H3waxSERlg/VdRRiFlQ7UI/AAAAAAAAA3g/c7h__ADTBq4/s1600/mirona%2B5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="136" src="http://4.bp.blogspot.com/-_H3waxSERlg/VdRRiFlQ7UI/AAAAAAAAA3g/c7h__ADTBq4/s200/mirona%2B5.jpg" width="200" /></a></div>
<b><i>E un nume românesc, Mirona?</i></b><br />
Da. Cella Serghi a scris „Cartea Mironei”, mama o citea la vremea aia şi mi-a ales acest nume.<br />
<br />
<b><i>De când eşti artist?</i></b><br />
De când mă ştiu, am avut ceva în mână şi am desenat. Am făcut liceul de artă, în Constanţa, apoi m-am mutat la Braşov, la alt liceu de artă. Am studiat grafică de şevalet, din clasa a V-a până într-a XII-a, iar în Irlanda am continuat cu ceramica.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-alR2DH1sfN0/VdRRpZVwzSI/AAAAAAAAA3o/CoHRXcnReX4/s1600/Untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="140" src="http://1.bp.blogspot.com/-alR2DH1sfN0/VdRRpZVwzSI/AAAAAAAAA3o/CoHRXcnReX4/s200/Untitled-1.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<b><i>Ce-ai căutat in Irlanda?</i></b><br />
Am plecat după o viaţă mai bună. Soţul meu a plecat întâi şi după un an am plecat şi eu, cu un contract de muncă pe IT. După liceu, am intrat la Şcoala Superioară de Jurnalistică, unde am avut profesori care erau „jurnaliştii zilei”, cum ar fi Jeana Gheorghiu, pe radio, care mi-a fost cea mai dragă. Am dat şi la Arte, dar am intrat la locurile cu plată. Cum eu nu aveam bani, m-am îndreptat către o altă pasiune a mea: scrisul. În ultimul an de facultate, am dat o proba de voce pentru o reclamă, mi s-a făcut o ofertă şi aşa am ajuns la radio. Am stat un an. După aceea am plecat din ţară.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-MT81erYJeZI/VdRRwEFzGFI/AAAAAAAAA3w/mnsdzbdtqKY/s1600/Untitled-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-MT81erYJeZI/VdRRwEFzGFI/AAAAAAAAA3w/mnsdzbdtqKY/s200/Untitled-3.jpg" width="199" /></a></div>
<br />
<b><i>Doar atât a fost? Dar de ce nu am ştiut că pictezi?</i></b><br />
Nu prea spuneam. Ceramică nu făceam atunci, deşi întotdeauna mi-au plăcut modelajul, sculptura. Făceam grafică şi chiar aveam expoziţii, dar nu ştiu de ce nu s-a ştiut. Cred că doar Florin Dochia avea idee că am făcut Arte…<br />
<br />
<b><i>Cât ai stat în Irlanda?</i></b><br />
Zece ani. Acolo mi s-a născut băiatul, Cael – e un nume irlandez, foarte vechi, înseamnă „oameni victorioşi”. Am făcut graphic design, am paginat o revistă de publicitate, soţul meu făcea web design, iar eu partea de grafică şi chiar contabilitate primară.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-2kA-BClYuvY/VdRR2ipNtvI/AAAAAAAAA34/q90KMQP25AI/s1600/Untitled-4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-2kA-BClYuvY/VdRR2ipNtvI/AAAAAAAAA34/q90KMQP25AI/s200/Untitled-4.jpg" width="199" /></a></div>
<br />
<b><i>Ţi-a plăcut?</i></b><br />
Munca pe care o făceam nu, dar îmi plăcea ţara. Şi acum îmi place. Vorbesc de Republica Irlanda, nu de Irlanda de Nord. Eu m-am simţit de-a lor.<br />
<br />
<b><i>Şi de ce te-ai întors?</i></b><br />
Pentru puţin. Noi am zis să venim un an acasă, să înveţe şi Cael româneşte, să-şi cunoască rudele. Dar, după 6 luni, a murit socrul meu şi nu ne-a mai venit să plecăm aşa repede, s-au întins lucrurile, s-au făcut 3 ani jumate…<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-m-SWwpbIWNw/VdRSACMApDI/AAAAAAAAA4A/B5_ZX2BMC0g/s1600/Untitled-7.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-m-SWwpbIWNw/VdRSACMApDI/AAAAAAAAA4A/B5_ZX2BMC0g/s200/Untitled-7.jpg" width="159" /></a></div>
<b><i>Şi cum te-ai readaptat?</i></b><br />
Primul an, am refuzat să cred că sunt aici, am zis nu, trebuie să treacă anul, o să mă întorc, va fi ca şi cum nu aş fi plecat de acolo.<br />
<br />
<b><i>Ce nu îţi place?</i></b><br />
Îmi place mult Câmpina, dar simţeam că mi s-au tăiat aripile, că profesional nu am nici o şansă în România. Nu ştiu să mă promovez singură, când vine vorba de mine nu ştiu ce să zic, mi se blochează mintea, tot cred că cineva o să vadă şi o să zică „da, eşti bună, hai să te promovez”.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-5s-IGQ8OX8Q/VdRSJE30JLI/AAAAAAAAA4I/G9KJkpCpS0M/s1600/Untitled-6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-5s-IGQ8OX8Q/VdRSJE30JLI/AAAAAAAAA4I/G9KJkpCpS0M/s200/Untitled-6.jpg" width="137" /></a></div>
Dar am muncit mult în anii aceştia. M-am îngropat în atelier, o cameră unde am toate nebuniile, de la tuşuri, hârtii, pânze, uleiuri acrilice, pensule şi smalţuri. Până la urmă, am ajuns să pun stăpânire pe toată casa, eu lucrez unde îmi vine. Am câţiva copii cu care mă joc în lut, copiii cunoştinţelor care ştiu ce fac. Facem ceramică, modelăm.<br />
Din ce trăieşti?<br />
Lucrez în continuare pentru Irlanda, de acasă, sunt freelancer. Nu am avut carte de muncă decât un an, la radio.<br />
<br />
<b><i>Deci nu vei avea pensie, va trebui să creezi non stop.</i></b><br />
Da, nu am voie să mă opresc.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/05/1503318_10153210363667088_4675957386432905546_n-e1432106354127.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/05/1503318_10153210363667088_4675957386432905546_n-e1432106354127.jpg" height="133" width="200" /></a></div>
<b><i>Ai avut expoziţii de grafică în Irlanda. Cum e acolo, e greu, e uşor să ai expoziţii?</i></b><br />
E mai uşor cumva, spre deosebire de România. Acolo nu trebuie să fii membru al Uniunii Artiştilor, ca să expui într-o galerie serioasă. Acolo te duci cu portofoliul tău, iar dacă ei consideră că există un public pentru tine, că există interes, te primesc în seria lor de expoziţii. Am avut expoziţii în Dublin, Barcelona, la ambasade, în orăşelul unde am stat noi, Bray.<br />
S-a întâmplat, pur şi simplu. O artistă din Spania organiza un şir de expoziţii cu artiştii sub 30 de ani care locuiau în Irlanda, dar nu erau irlandezi. Ea vorbea de chestia asta la un radio în Spania, iar prietena mea, care locuieşte acolo, a auzit interviul, m-a sunat şi mi-a zis să iau legătura cu Rebeca Lopez. Am făcut-o şi aşa am ajuns să fim prietene şi să particip la expoziţiile pe care le organiza. Ea e pictoriţă, dar se pricepe bine la PR.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/05/1610923_10153199736382088_2884899065239412434_n-600x400.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2015/05/1610923_10153199736382088_2884899065239412434_n-600x400.jpg" height="133" width="200" /></a></div>
<br />
<b><i>Vinzi la aceste expoziţii? Cu ce preţuri?</i></b><br />
Da, am vândut, cu preţuri între 100 şi 800 de euro. Pe proiecte am luat şi mai mult.<br />
<br />
<b><i>Tu ai stabilit preţul?</i></b><br />
Da, eu nu ştiu să pun preţul, dar cel care m-a ajutat zicea aşa: e lucrare mică, preţ mic, e lucrare mare, preţ mare. Eu nu văd lucrurile aşa, contează ce simt faţă de lucrare, cât din mine e acolo, sunt lucruri de care sunt foarte ataşată şi nu îmi vine să le vând, totuşi le vând, pentru preţul corect.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2014/11/1380500_10152758208097088_7425192001650706651_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.phalert.ro/wp-content/uploads/2014/11/1380500_10152758208097088_7425192001650706651_n.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<b><i>Ce te inspiră?</i></b><br />
Sunt sclipiri de moment, frânturi, stări sufleteşti. Sunt eu, de cele mai multe ori, raportată la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Sunt stări. Sunt foarte personale lucrările mele, nu oricine le gustă. Ştiu asta, dar nici nu o să fac compromisuri. Eu mă las dusă de val, nu sunt genul de artist care face schiţe şi se gândeşte ce vrea să exprime. Eu încep de la starea pe care o am, muzele mele sunt stări. Am o stare, creionul în mână sau peniţa şi încep să desenez.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-XX4tGk-peL0/VdRpa_2tfJI/AAAAAAAAA4s/-a2lqDC4N6o/s1600/mirona%2B2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-XX4tGk-peL0/VdRpa_2tfJI/AAAAAAAAA4s/-a2lqDC4N6o/s320/mirona%2B2.jpg" width="126" /></a></div>
<i><b>Şi cum îţi dai seama că e gata?</b></i><br />
Pur şi simplu, văd. Chiar dacă e doar într-un colţ ceva, eu simt că e gata, ochiul meu ştie.<br />
<br />
<b><i>Câte lucrări ai făcut în viaţa ta?</i></b><br />
Multe. Sute. Au fost ani în care am lucrat foarte mult.<br />
<br />
<b><i>Unde sunt ele?</i></b><br />
Multe sunt în colecţii particulare din străinătate. În Germania, Irlanda, SUA, Norvegia, Spania, România. Altele au rămas în portofoliul meu… Altele au dispărut. Acum câţiva ani ne-a ars casa, în Câmpina. Tot ce am avut până în momentul plecării în Irlanda, ce nu am luat cu mine a ars. Un coş supraîncălzit a făcut scrum mansarda, care era a noastră. Îmi aduc aminte de câte un lucru, un caiet cu desene, a… era acolo, nu mai e. Acum încerc să-mi refac biblioteca, dar nu cu cărţi noi, ci cu cărţile pe care le aveam. Le caut în anticariate.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-HAtcPFlDGcA/VdRppxK7h0I/AAAAAAAAA5A/j4pftfb7w98/s1600/mirona%2B1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="206" src="http://3.bp.blogspot.com/-HAtcPFlDGcA/VdRppxK7h0I/AAAAAAAAA5A/j4pftfb7w98/s320/mirona%2B1.jpg" width="320" /></a></div>
<b><i>Ce oameni ai în viaţa ta?</i></b><br />
Sunt ai mei, soţul şi copilul. Sunt pisicile mele, părinţii, fraţii, surorile. Am oameni faini în viaţa mea. Un om e norocos dacă are 3 prieteni adevăraţi în viaţă. Toţi sunt plecaţi, iar aici, în Câmpina, am amici cu potenţial de prieteni.<br />
<br />
<b><i>Nu te întorci în Irlanda?</i></b><br />
Da, o să mă întorc. Acolo îmi va fi mai bine din punct de vedere profesional, Cael ar avea un viitor, e şi el artist, are ochi şi o mână formată deja.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ktXQYn1EUgU/VdRpvM5JEJI/AAAAAAAAA5U/8fLD7Y0KCZk/s1600/mirona%2B3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="220" src="http://3.bp.blogspot.com/-ktXQYn1EUgU/VdRpvM5JEJI/AAAAAAAAA5U/8fLD7Y0KCZk/s320/mirona%2B3.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b><i>Picturile tale ar fi mai vesele acolo?</i></b><br />
Nu, rămân aceleaşi. Ştii ce am lucrat vesel? Ilustratiile pentru copii. Am făcut ilustraţie pentru copii, îl aveam pe Cael mic şi-i pictam lui. Şi el lucrează. Desenează, modelează, pictează, e lângă mine tot timpul.<br />
<br />
<b><i>Ai avut expoziţii şi în Câmpina.</i></b><br />
Da, în iunie 2014 şi în mai 2015. Doream să expun în Câmpina. M-am întâlnit într-o zi cu Florin Dochia şi am vorbit să facem o expoziţie. „Hai să facem, vineri”? „Nu, joi” – am zis eu, că vineri am altceva. Aşa s-a legat. Într-o săptămână, am pus la punct colecţia, am expus ce aveam înrămat, 26 de lucrări, ceramică şi grafică pe hârtie.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-zPf8aqhAINM/VdRpvmgry1I/AAAAAAAAA5Y/Z0Nc3Bfuc60/s1600/mirona%2B4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="209" src="http://3.bp.blogspot.com/-zPf8aqhAINM/VdRpvmgry1I/AAAAAAAAA5Y/Z0Nc3Bfuc60/s320/mirona%2B4.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b><i>E durabil un tablou de grafică pe hârtie? Pot să-l las moştenire?</i></b><br />
Da, nu se şterge. Poate doar să ardă… E o hârtie de calitate, tratată, tuşurile sunt tratate.<br />
<br />
<b><i>Nu mi-ai spus cum te-ai apucat de ceramică…</i></b><br />
În Irlanda, o prietenă pasionată de ceramică a aflat de nişte cursuri de olărit. Şi cum nu avea curaj să se ducă singură, m-a luat cu ea. După ce ne-am jucat destul în lut, i-am spus profesorului să mă lase să fac ce vreau. Eu făcusem sculptură în liceu, nu fusese o joacă, şcoala a fost serioasă şi am avut profesori buni. Am trecut la avansaţi, unde am luat mai în serios treaba şi am învăţat ce înseamnă ceramică. Adică modelarea, arderea lutului, smălţuirea lui, pictatul, produsul finit. Eu nu fac oale, eu fac piese de sculptură ceramică. Nu fac bibelouri.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-tgUnm4yO9Pk/VdRpqo5cVDI/AAAAAAAAA5I/srougLsnkRY/s1600/Untitled-9.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="220" src="http://4.bp.blogspot.com/-tgUnm4yO9Pk/VdRpqo5cVDI/AAAAAAAAA5I/srougLsnkRY/s320/Untitled-9.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b><i>Dar îmi dai o cană din care pot să beau un ceai fierbinte, nu?</i></b><br />
Bineînţeles. Eu le zic vase cu suflet.<br />
<br />
<b><i>Sunt strâmbe…</i></b><br />
Da, aşa e. Simetria nu mă interesează, dar ele stau în picioare, deşi nu calculez nimic, ca şi în grafică. Nu fac vase de serie, sunt piese de artă, din care poţi să bei.<br />
<br />
<b><i>Costă să faci aceste vase?</i></b><br />
În Irlanda nu am avut nici cuptorul meu, nici atelier, lucram în atelierul şcolii sau lucram acasă şi ardeam la prietenii care aveau cuptor. Apoi mi-am cumpărat un cuptor din Irlanda, pe care l-am adus în Câmpina. Printr-o minune, am dat doar 1200 de euro. El iniţial, costase 5000 de euro. Dar a ajuns din greşeală în Irlanda, în loc de Marea Britanie, şi îi costa mai mult să-l trimită înapoi decât să-l vândă, aşa că au lăsat din preţ. Eu nu am roata olarului, toate piesele le fac de mână. Din lut. Îl frământ şi îl aduc în forma pe care o vezi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-8oTlCpTmP-E/VdRppQlhqqI/AAAAAAAAA44/KOScl44xkfg/s1600/Untitled-11.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="145" src="http://1.bp.blogspot.com/-8oTlCpTmP-E/VdRppQlhqqI/AAAAAAAAA44/KOScl44xkfg/s320/Untitled-11.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b><i>Cât timp îţi ia?</i></b><br />
O oră sau mai multe. Arderea si pregătirea lucrărilor pentru ardere durează mai mult. Arderea e foarte scumpă, smalţurile sunt scumpe.<br />
<br />
<b><i>Se vând?</i></b><br />
Da. Şi în România, dar comenzile cele mai multe vin tot din afară. Sunt căni care costă 80 de lei, unele – 200 de lei, în funcţie de materialele pe care le folosesc şi valoarea artistică.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/--dakDYSJRTo/VdRqWw4f0DI/AAAAAAAAA5k/tMZHch8PH0o/s1600/Untitled-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="http://1.bp.blogspot.com/--dakDYSJRTo/VdRqWw4f0DI/AAAAAAAAA5k/tMZHch8PH0o/s320/Untitled-2.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<b><i>Nu te-ai gândit să faci în serie?</i></b><br />
Nu pot. Dacă aş avea un manager care să se ocupe de toate astea şi să-mi spună: vreau 19 căni, fă-le şi primeşti bani, atunci aş sta în atelier şi aş lucra. Dar când trebuie să stau să le promovez, să caut clienţi, atunci nu. Nu e de mine. Mai bine stau în atelier şi lucrez ce vreau, ce-mi trece mie prin cap.<br />
<br />
<i><b>Te simţi liberă?</b></i><br />
Da, vreau să fiu liberă şi am tot sprijinul celor din jur să fac asta.<br />
<br />
<b><i>În afară de <a href="https://www.facebook.com/mirona.mara?fref=ts" target="_blank">Mirona Mara</a>, mai există şi pagina <a href="https://www.facebook.com/Konceptions.Mirona.Mara?fref=ts" target="_blank">Konceptions</a>, pe Facebook. Ce e cu ea?</i></b><br />
E numele cu care am defilat eu, mai impersonal. Întotdeauna m-am gândit că femeia nu e luată în serios ca artist, aşa că acest Konception poate fi oricine. Acolo sunt doar lucrările mele, fără copii, fără pisici, prieteni. E drept, a apărut o dată şi o pisică.<br />
<br />
<b><i>Ce fel de modele ai?</i></b><br />
Mă inspiră formele organice, motivele florale, florile şi plantele uscate. Mă feresc de dulcegării. Nu îmi place să desenez personajul de la cap la coadă, dar mă impresionează un fragment de faţă sau o mână interesantă, gesturi dintr-un om. Îmi plac tărtăcuţele, toamna cumpăr şi le desenez sau fotografiez.<br />
<br />
<b><i>Dacă eu vreau să cumpăr un tablou sau un vas de la tine, cum procedez?</i></b><br />
În principiu, tot ce am e de vânzare, pentru preţul potrivit. Dar nu vând oricui. Fac şi dintr-astea. Dacă motivul mi se pare frivol, refuz.<br />
<br />
<b><i>Am văzut că ai şi fotografii artistice, confecţionezi şi bijuterii şi faci şi amprente copiilor…</i></b><br />
Da, ce nu îmi iese din creion, fotografiez. Iar cu amprentele este o chestie care a prins foarte bine. Plăcuţele ceramice cu amprente în relief… Amintiri tangibile, cum îmi place să le numesc. Iau amprentele bebeluşului sau ale copilului şi le prelucrez în pozitiv. Le poţi atinge, ca şi când ai atinge mâna sau picioruşul, în realitate. Peste ani îţi vei aduce aminte cât era de mic, şi poţi să-i atingi degeţelele, e o senzaţie fantastică. Mai fac şi felicitări unicat, care ajung înrămate prin case… Am lucrat şi pentru un documentar de televiziune istoric, un proiect mai mare. Stringbow s-a numit filmul, eu am realizat ilustraţii în tehnică murală… A fost un proiect deosebit, o experienţă fantastică.<br />
<br />
<b><i>Ce îţi place mai mult, din tot ce faci?</i></b><br />
Grafica rămâne prima mea dragoste, întotdeauna o să mă regăsesc desenând. Ceramica acoperă o altă parte a sufletului şi a mâinilor, câteodată simt în palme nevoia să modelez ceva. De pictat aş vrea să pictez mai serios, dar nu simt în culoare, simt alb negru, simt sepia, două culori. Iar când nu pot să fotografiez sau să pictez sau să modelez, scriu. Frânturi de gânduri, rar îmi iese o rimă. Judec mult, critic mult, iert mult.<br />
<br />
<i><b>Cum te vezi peste un an?</b></i><br />
Nu am curaj să mă văd. Trebuie să lucrez foarte mult, să-mi depăşesc limitele, să-mi descopăr maturitatea. Vreau să expun mai mult, să am publicul meu.<br />
<div style="text-align: right;">
<b><i>Ela Dobre</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: white;"> Stéphane Mallarmé </span></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.maulpoix.net/images/Portraits/Mallarme.GIF" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.maulpoix.net/images/Portraits/Mallarme.GIF" height="320" width="206" /></a></div>
Frumoasa zi, vioaie şi virgină…<br />
[Le vierge, le vivace et le bel aujourd’hui...]<br />
<br />
Frumoasa zi, vioaie şi virgină,<br />
Va sparge cu arìpa-n ameţire<br />
Acest lac dur şi-a gheţii bântuire<br />
Va pune zborului târziu surdină.<br />
<br />
Îşi aminteşte-o lebădă străină<br />
De dansu-i mândru, de plutire,<br />
Dar n-a cântat, nădejdea e subţire<br />
Când iarna cu-a ei grijă va să vină.<br />
<br />
Cu gâtu-n tremur de-albă agonie<br />
În spaţiul refuzat - pasărea ştie<br />
Că pana ei se va-mbrăca în hume.<br />
<br />
Fantoma, care-n locu-acesta-nsemn e<br />
Strălucitor, se-nchide-n vis să-ndemne<br />
Exilul lebăda să o sugrume.<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.rulex.ru/rpg/WebPict/fullpic/9001-040.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.rulex.ru/rpg/WebPict/fullpic/9001-040.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: blue; color: yellow;"> Anna Ahmatova </span></h2>
<br />
<h3>
Noapte albă</h3>
<br />
Ah, uşa nu e-ncuiată<br />
Şi nici lumânări n-am aprins,<br />
Sunt obosită deodată,<br />
Să plec nimeni nu m-a convins.<br />
<br />
Priveşte, răni câte s-au stins,<br />
Se-nchide şi seara în brazi,<br />
Un cântec de-alcooluri atins<br />
Se-aude şi-al tău pare azi.<br />
<br />
Se ştie că totu-i pierdut,<br />
Ce-i viaţa - diabolic infern!<br />
Sunt singură şi-orice-aş fi vrut<br />
Ce vine-i deşertul etern.<br />
<br />
<i>06 februarie 1911, Ţarskoie Selo</i><br />
<br />
<h3>
Rugă</h3>
<br />
Dă-mi mie amarii ani ai bolii,<br />
Nesomnul, sufocarea, jarul,<br />
Ia-mi copiii, amicii, solii<br />
Unui cânt, e tainic darul –<br />
Şi-i ruga-n a Ta liturghie<br />
După zile-ntregi de-agonie,<br />
Cu nori peste sfânta Rusie,<br />
Sus slava luminii să fie.<br />
<br />
<i>Mai 1915. Lunea Rusaliilor. Petersburg</i><br />
<br />
<h3>
***</h3>
<br />
Largă şi galbenă seară,<br />
Blândă răcoare de april.<br />
Vii cam târziu, anii zboară,<br />
Mă bucur precum un copil.<br />
<br />
Celor de aproape – mari, mici -<br />
Privirea le râdă: temei,<br />
Albastru caiet e aici<br />
Cu stihul copiilor mei.<br />
<br />
Regret, era jalea-mi secret<br />
Când soarele-ardea fericit.<br />
Regret, pentru tine, regret,<br />
Prea multe poveri am trăit.<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2>
<span style="background-color: #666666; clear: right; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><span style="background-color: #666666; color: #f3f3f3;"> Osip Mandelştam </span></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://russia-ic.com/img/people/mandelstam_osip.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://russia-ic.com/img/people/mandelstam_osip.jpeg" /></a></div>
<br />
<h4>
În mlaştina enormă, limpede şi sumbră</h4>
<br />
În mlaştina enormă, limpede şi sumbră<br />
Fereastră albă fără vlagă;<br />
De ce am inima în umbră<br />
Şi-nceată, grea - ce s-o atragă?<br />
<br />
La fund toată povara cade,<br />
Ţi-e dor de mâlul călduros -<br />
Cum paiul ocolind adâncul<br />
Fără efort vine de jos.<br />
<br />
Că-n cap stă tandru se preface,<br />
Că mi-a fost viaţa toată legănare;<br />
Ca-ntr-o poveste despre vino-ncoace<br />
Şi-un blând plictis plin de-ngâmfare.<br />
<br />
<h4>
Frunzele respiră vag</h4>
<br />
Frunzele respiră vag<br />
Vântul negru freamăt e<br />
Rândunele se retrag<br />
În rotiri pe cer opac.<br />
<br />
Blânda linişte în taină<br />
Moartea inimii-mi susţine<br />
Dulcele crepuscul vine<br />
Ca o rază ce se stinge.<br />
<br />
Şi peste pădurea-n seară<br />
Strajă-i luna de aramă<br />
De ce-i muzica de ceară<br />
Şi tăcerea se destramă?<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://maisondelapoesie.be/UserFiles/Image/michaux.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://maisondelapoesie.be/UserFiles/Image/michaux.jpg" height="320" width="216" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: blue; color: cyan;"> Henri Michaux </span></h2>
<br />
<h3>
Semne exterioare</h3>
<br />
Ameţelile sunt râurile mele luminoase.<br />
Oboseala e înotul meu printre nuferi.<br />
Veghea ce-apare atât de înaltă e răul meu şi nava pe care o văd nu va sângera nici un pic prin nara ancorei, dacă nu-mi pierd eu însumi puterea.<br />
<br />
Stâlpi cu cap de vultur.<br />
Stâlpi dubli.<br />
Stâlpi rezistenţi, ca nişte sinucigaşi verticali.<br />
Din nici o ţară, ştiu, nu îţi anunţi abordarea.<br />
Te recunosc prea mult drept ceea ce eşti în realitate şi te înţeleg în ceea ce mă-mpinge-n dezolare.<br />
<br />
<h3>
Doamne!</h3>
<br />
A fost odată un şobolan,<br />
Aşa că a trebuit să-l chinuiască,<br />
Voi spune mai bine că era un berbec,<br />
Aşa că a trebuit să-l zdrobească,<br />
Dar era, jur, un elefant,<br />
Şi, oricum, dacă sunt bine înţeles,<br />
Unul din acele imense turme de elefanţi din Africa.<br />
<br />
Cine nu sunt niciodată atât de mari<br />
Şi, desigur, astfel încât să fie răsturnat.<br />
<br />
Şi şobolanii urmează, şi apoi berbecii,<br />
Şi tot aşa striviţi.<br />
<br />
A fost odată o gloată<br />
Şi tot aşa strivită<br />
Şi nu doar gloata<br />
Nu doar strivită… nu doar întoarsă…<br />
<br />
O! apăsare!<br />
O! anihilare!<br />
O! piele a Fiinţei!<br />
<br />
Faţă impecabil fermecătoare a distrugerii!<br />
<br />
Săpun perfect,<br />
Dumnezeu care ne cheamă cu strigăte mari.<br />
<br />
Te-aşteaptă, această lume insolent rotundă.<br />
Te-aşteaptă.<br />
<br />
O!<br />
Aplatizare!<br />
<br />
O!<br />
Dumnezeu perfect!<br />
<br />
<h3>
Statuile mele</h3>
<br />
Am statuile mele.<br />
Secolele mi le-au lăsat moştenire: secolele aşteptării mele, secolele descurajărilor mele, secolele nedeterminării mele, ale nesufocării mele speranţa le-a făcut.<br />
Şi acum ele sunt aici.<br />
<br />
Ca vestigii antice, nici nu ştiu totdeauna sensul reprezentărilor.<br />
Originea lor mi-e necunoscută şi se pierde în noaptea vieţii mele, în care numai formele lor s-au păstrat în inexorabila trecere.<br />
<br />
Dar ele sunt aici şi marmura li se-ntăreşte cu fiecare an mai mult, albire pe fondul obscur al maselor uitate.<br />
<br />
<h3>
Muncile lui Sisif</h3>
<br />
Noaptea e un mare spaţiu cubic.<br />
Rezistent.<br />
Extrem de rezistent.<br />
Grămadă de ziduri şi-n toate sensurile, care te limitează, care vor să te limiteze.<br />
Ceea ce nu trebuie acceptat.<br />
<br />
Eu nu ies.<br />
Căci obstacolele, totuşi, deja le-am inversat.<br />
<br />
Zidurile am împins.<br />
Dar au rămas.<br />
O! de asta au rămas.<br />
Acum sunt în război mai ales cu tavanele.<br />
<br />
Arcadele dure care se formează deasupra mea, căci e aici, le lovesc, le ciocănesc, le fac să sară, să strălucească, să crape, de găsesc aici mereu altele în urmă.<br />
Niciodată obosit de ciocanul meu enorm, le administrez lovituri ce-ar ameţi un mamut, dacă s-a. mai găsi vreunul şi pe-aici.<br />
Dar nu se găsesc decât arcade, arcade dure care trebuie, totuşi, să se rupă şi să cadă.<br />
E vorba şi de a elibera acest loc ocupat de resturile care ascund ceea ce vine de dincolo, nu cred totuşi că prea mult, căci îmi pare evident că există încă o arcadă mai departe, mai sus, care va trebui să cadă şi ea.<br />
<br />
Ceea ce e dur sub mine, nu prea mă încurcă, obstacol pa care nu pot, pe care nu trebuie să-l suprt, materie a aceluiaşi imens bloc detestat în care am fost pus să trăiesc.<br />
<br />
Cu târnăcopul îl deschid, apoi îl deschid pe următorul.<br />
<br />
Din hrubă-n hrubă, cobor mereu, spărgând arcadele, smulgând coloanele.<br />
<br />
Cobor imperturbabil, neobosit ca să descopăr hrube fără sfârşit unde este un număr de care de mult timp am încetat să mai ţin cont, sap, sap mereu până la ceea ce, o muncă imensă făcută, sunt obligat să refac pentru a-mi da seamă de direcţia urmată, căci se termină prin a săpa în spirală.<br />
Dar ajuns sus, sunt presat să cobor, chemat de imensitatea cămăruţelor de spart care mă aşteaptă.<br />
Cobor fără a da atenţie la nimic, cu paşi de uriaş, cobor scările precum acelea ale secolelor – şi în fine, dincolo de scări, mă grăbesc în adâncul săpăturilor mele, mai repede, mai repede, mai dezordonat, până mă poticnesc la ultimul obstacol, pe moment final, şi mă întorc pentru a şterge cu o furie nouă, a şterge, a şterge, spărgând masa de ziduri care nu se mai termină şi care mă împiedică să pornesc cu dreptul.<br />
<br />
Dar poate, într-o zi, situaţia va fi diferită.<br />
<br />
<h3>
Viaţa mea</h3>
<br />
Te duci fără mine, viaţă.<br />
Te dai de-a dura.<br />
Şi eu aştept încă să fac un pas.<br />
Altundeva porţi bătălia.<br />
Astfel mă părăseşti.<br />
Nu te urmez niciodată.<br />
Nu-ţi văd cu claritate darurile.<br />
Puţinul pe care-l vreau, niciodată tu nu-l aduci.<br />
Din pricina acestei lipse, aspir atâta.<br />
Atâtea lucruri, aproape infinitul…<br />
Din pricina puţinului care lipseşte, pe care tu nu-l aduci.<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://roserundown.com/wp-content/uploads/2015/06/Leonard-Cohen1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://roserundown.com/wp-content/uploads/2015/06/Leonard-Cohen1.jpg" height="132" width="200" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: red; color: #fff2cc;"> Leonard Cohen </span></h2>
<br />
<h3>
La o mie de sărutări adâncime</h3>
<br />
Poneii aleargă, fetele sunt tinere,<br />
Există şanse ca să fie înfrânte.<br />
Câştigi o vreme şi apoi se termină -<br />
Mica ta linie câştigătoare.<br />
Şi eşti somat acum să faci faţă,<br />
Înfrângerii tale invincibile,<br />
Îţi trăieşti viaţa ca şi cum ar fi reală,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Fac trucuri, sunt pedepsit,<br />
M-am întors pe Strada Boogie.<br />
Îţi pierzi puterea şi apoi aluneci<br />
În Marea Carte.<br />
Şi poate am avut mile întregi de condus,<br />
Şi promisiuni de ţinut:<br />
Abandonezi totul ca să rămâi în viaţă,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Şi uneori, când noaptea trece încet,<br />
Infamii şi blajinii,<br />
Ne adunăm inimile şi mergem,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
Constrânşi la sex, ne împingem peste<br />
Limitele mării:<br />
Am văzut că nu au mai rămas oceane<br />
Pentru necrofagi ca mine.<br />
Am reuşit să ajung pe puntea din faţă.<br />
Am binecuvântat rămăşiţele flotei noastre -<br />
Şi apoi am consimţit să naufragiez<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Fac trucuri, sunt pedepsit,<br />
M-am întors pe Strada Boogie.<br />
Presupun că nu vor da la schimb darurile<br />
Pe care doreai să le păstrezi.<br />
Şi tăcut este gândul la tine,<br />
Dosarul tău este complet,<br />
Cu excepţia a ceea ce am uitat să facem,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
Şi uneori, când noaptea trece încet,<br />
Infamii şi blajinii,<br />
Ne adunăm inimile şi mergem,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Poneii aleargă, fetele sunt tinere,<br />
Există şanse ca să fie înfrânte …<br />
<br />
<h3>
Recitare</h3>
<br />
Ai venit la mine azi dimineaţă şi m-ai tratat ca pe o bucată de carne.<br />
Trebuie să fii bărbat ca să înţelegi cât de bine este, cât de dulce.<br />
Geamănul meu din oglindă, ruda mea cea mai apropiată, te-aş recunoaşte şi în somn şi cine în afară de tine m-ar primi înăuntru,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Te-am iubit când te-ai deschis precum un crin la căldură, înţelegi, eu sunt doar încă un om de zăpadă ce stă în ploaie şi zloată, care te-a iubit cu dragostea lui îngheţată, cu fizicul lui de mâna a doua, cu tot ceea ce este el, şi cu tot ceea ce a fost,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Ştiu că a trebuit să mă minţi, ştiu că a trebuit să înşeli, să pozezi toată fierbinte şi rafinată în spatele voalului înşelăciunii, aristocratul nostru porno perfect, atât de elegant şi ieftin, sunt bătrân, dar încă îmi place asta,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Sunt bun la iubire, sunt bun la ură, între ele îngheţ. Am exersat, dar e prea târziu, e prea târziu de câţiva ani deja. Dar tu arăţi bine, într-adevăr arăţi bine, lumea te adoră pe stradă. Dacă ai fi aici aş îngenunchea pentru tine,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Toamna s-a mutat de-a lungul pielii tale, am ceva în ochi, o lumină ce nu are nevoie să trăiască şi nu are nevoie să moară. Un mister în cartea iubirii, obscur şi desuet, până să fie observat aici în timp şi sânge,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Şi încă lucrez cu vinul, încă dansez obraz la obraz, trupa cântă Auld Lang Syne,<br />
dar inima nu se va retrage. Am alergat cu Diz şi am cântat cu Ray, niciodată nu am avut graţia lor, dar o dată sau de două ori m-au lăsat să cânt<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Te-am iubit când te-ai deschis precum un crin la căldură, înţelegi, eu sunt doar încă un om de zăpadă ce stă în ploaie şi zloată, care te-a iubit cu dragostea lui îngheţată, cu fizicul lui de mâna a doua, cu tot ceea ce este el, şi cu tot ceea ce a fost,<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
Dar nu trebuie să mă asculţi acum şi fiecare cuvânt, pe care-l spun, va fi folosit împotriva mea oricum.<br />
La o mie de sărutări adâncime.<br />
<br />
<h3>
Suzanne</h3>
<br />
Suzanne te coboară la locul ei de la râu<br />
Poţi auzi bărcile trecând<br />
Îţi poţi petrece noaptea lângă ea<br />
Şi ştii că este pe jumătate nebună<br />
Dar tocmai de aceea vrei să fii acolo<br />
Şi te hrăneşte cu ceai şi portocale<br />
Aduse din China<br />
Şi chiar când vrei să-i spui<br />
Că nu-i poţi oferi dragostea ta<br />
Atunci te duce pe lungimea ei de undă<br />
Şi lasă râul să răspundă<br />
Că tu ai fost mereu iubitul ei<br />
Şi că vrei să călătoreşti cu ea<br />
Şi că vrei să călătoreşti orb<br />
Şi ştii că ea va avea încredere în tine<br />
Căci i-ai atins cu mintea ta trupul perfect.<br />
Şi Isus era pescar<br />
Când a călcat pe ape<br />
Şi a petrecut mult timp privind<br />
Din turnul Său solitar de lemn<br />
Şi când a ştiut cu siguranţă<br />
Doar bărbaţii ce se înecau l-au putut vedea<br />
El a spus: „Toţi vor fi pescari atunci<br />
Până când marea îi va elibera”<br />
Dar el însuşi era distrus<br />
Cu mult înainte să se deschidă cerul<br />
Urgisit, aproape om<br />
El a căzut sub înţelepciunea ta ca o piatră<br />
Iar tu vrei să călătoreşti cu El<br />
Şi vrei să călătoreşti orb<br />
Şi gândeşti că poate vei avea încredere în El<br />
Căci ţi-a atins trupul perfect cu mintea.<br />
<br />
Acum Suzanne îţi ia mâna<br />
Şi te duce la râu<br />
Poartă zdrenţe şi pene<br />
De la voluntarii Armatei Salvării<br />
Iar soarele se revarsă ca mierea<br />
Asupra doamnei noastre din port<br />
Şi îţi arată unde să priveşti<br />
Printre gunoi şi flori<br />
Sunt eroi în alge<br />
Sunt copii în zori<br />
Ei caută iubirea<br />
Şi o vor căuta astfel mereu<br />
În timp ce Suzanne ţine oglinda<br />
Iar tu vrei să călătoreşti cu ea<br />
Şi vrei să călătoreşti orb<br />
Şi ştii că poţi avea încredere în ea<br />
Căci ţi-a atins trupul perfect cu mintea<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Liliana Ene</h4>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<h2>
Michel Butor</h2>
<h3>
Penele lacului</h3>
<br />
Se trezesc zgomotele dimineţii<br />
în corola muntelui<br />
pe oglinzile de rouă<br />
unde-i carnaval de păsări<br />
lebede mute şi zburătoare<br />
precum stamine şi pistiluri<br />
se scutură ca să-ncerce a urca<br />
valurile culmilor răsturnate.<br />
<br />
În cătunul lămpilor senine<br />
se-agită ciornele de seară<br />
pe împroşcarea de pagini<br />
unde revărsarea frazelor<br />
se schimbă şi debarcă<br />
printre podgorii şi livezi<br />
să treacă vrând<br />
ecluzele interdicţiei.<br />
<br />
<h2>
Saint-John Perse</h2>
<h3>
Cântec</h3>
<br />
Calul meu se opreşte sub arborele plin de<br />
turturele, fluier un fluierat atât de pur, care<br />
nu-i făgăduială pentru ţărmurile sale că ţine toate<br />
aceste fluvii. Frunze vii dimineaţa sunt ale<br />
imaginii gloriei…<br />
<br />
Şi asta nici nu înseamnă că un om n-ar fi trist<br />
ci ridicându-se în faţa zilei şi agăţându-se cu<br />
prudenţă în prăvălia unui arbore bătrân<br />
sprijinit în bărbie de ultima stea<br />
vede în fundul cerului marile lucruri pure<br />
care-nconjură plăcerea.<br />
<br />
Calul meu se opreşte sub arborele care gângure, eu<br />
fluier un fluierat mai pur…<br />
Şi pace acelora care se duc să moară, care nici n-au văzut această zi.<br />
Dar despre fratele meu poetul, se aud<br />
noutăţi. A scris încă un lucru foarte<br />
agreabil. Şi cineva despre asta a<br />
aflat.<br />
<br />
<h2>
Jose Angel Valente</h2>
<h3>
Imagine</h3>
<br />
Din tot ceea ce eu n-am fost<br />
a rămas absenţa<br />
mai reală decât noi înşine.<br />
<br />
Cuţitul durerii a ceea ce noi n-am fost,<br />
Rană adâncă plânsul celui nenăscut.<br />
<br />
Coline unde am văzut departe bufniţa<br />
Santinelă a nopţii şi umbră-ntristată<br />
Precum ceea de mine fără mine fugită.<br />
<br />
Drum pe care nu l-am urmat<br />
iubire niciodată iubită, prenume orb<br />
şi al meu consumat fără să-mi fie dat.<br />
<br />
Vidul vostru mă însoţeşte.<br />
E târziu<br />
şi umbra târzie şi ea, umbra lungă<br />
în care niciodată<br />
nu eram decât imaginea, ca voi,<br />
a acestei melancolii.<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://jackewilson.files.wordpress.com/2014/08/beckett.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://jackewilson.files.wordpress.com/2014/08/beckett.jpg" height="200" width="148" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #444444; color: #f3f3f3;"> Samuel Beckett </span></h2>
<h3>
<span style="background-color: #cccccc;"><span style="color: #666666;"> Bing </span></span></h3>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot ştiut tot alb corp nud alb un metru gambe lipite ca şi cusute. Lumini căldură sol alb un curat pătrat niciodată văzut. Ziduri albe un metru pe doi plafon alb un metru pătrat niciodată văzut. Corp nud alb fix singuri ochii de-abia. Urme harababură cenuşiu palid aproape alb pe alb. Mâini spânzurate deschise faţă scofâlcită picioare albe călcâie articulaţii unghi drept. Lumină căldură feţe albe strălucitoare. Corp nud alb fix invizibil alb pe alb. Singuri ochii de-abia albastru palid aproape alb. Cap tigvă mai sus ochii albastru palid aproape alb fix faţă tăcere înăuntru. Scurte murmure de-abia aproape niciodată cu totul ştiute. Urme harababură semne fără sens cenuşiu palid aproape alb pe alb. Gambe lipite ca şi cusute călcâie articulaţii unghi drept. Urme singure imperfecte date negre cenuşiu palid aproape alb pe alb. Lumină căldură ziduri albe strălucitoare un metru pe doi. Corp nud alb fix un metru hop fix altundeva. Urme harababură semne fără sens cenuşiu palid aproape alb. Picioare albe invizibile călcâie articulaţii unghi drept. Ochi singuri incompleţi daţi albaştri albastru palid aproape alb. Murmur de-abia aproape niciodată o secundă poate nu singur. Dat roză de-abia corp nud alb fix un metru alb pe alb invizibil. Lumină căldură murmure de-abia aproape niciodată mereu aceleaşi tot ştiut. Mâini albe invizibile spânzurate deschise faţă scofâlcită. Corp nud alb fix un metru corp fix altundeva. Singuri ochii de-abia albastru palid aproape alb fix faţă. Murmur de-abia aproape niciodată o secundă poate o ieşire. Cap tigvă mai sus ochii albastru palid aproape alb bing murmur bing tăcere. Gură ca şi cusută fir alb invizibil. Bing poate o natură o secundă aproape niciodată asta despre memorie aproape niciodată. Ziduri albe fiecare urma sa harababură semne fără sens cenuşiu palid aproape alb. Lumină căldură tot ştiut tot alb invizibile întâlniri ale feţelor. Bing murmur de-abia aproape niciodată o secundă poate un sens asta despre memorie aproape niciodată. Picioare albe invizibile călcâie articulaţii unghi drept hop altundeva fără sunet. Mâini spânzurate deschise faţă scofâlcită gambe lipite ca şi cusute. Cap tigvă mai sus ochii albastru palid aproape alb fix faţă tăcere înăuntru. Hop altundeva unde de totdeauna altfel ştiut că nu. Doar ochii singuri incompleţi daţi albaştri găuri albastru palid aproape alb singură culoare fixă faţă. Tot ştiut tot alb feţe albe strălucitoare bing murmur de-abia aproape niciodată o secundă timp sideral asta despre memorie aproape niciodată. Corp nud alb fix un metru hop fix altundeva alb pe alb invizibilă inimă suflă fără sunet. Singuri ochii daţi albaştri albastru palid aproape alb fixă faţă singură culoare singură imperfectă. Invizibile întâlniri de feţe o singură strălucitoare albă la infinit altfel ştiut că nu. Nas urechi găuri albe gură fir alb ca şi cusuta invizibil. Bing murmure de-abia aproape niciodată o secundă mereu aceleaşi tot ştiut. Dat roză de-abia corp nud alb fix invizibil tot ştiut aproape niciodată afară înăuntru. Bing poate o natură o secundă cu imagine acelaşi timp un pic mai puţin albastru şi alb în vânt. Plafon alb strălucitor un metru pătrat niciodată văzut poate pe-acolo o ieşire o secundă bing tăcere. Urme singure imperfecte date negre harababură cenuşie semne fără sens cenuşiu palid aproape alb mereu aceleaşi. Bing poate nu singur o secundă cu imagine mereu aceeaşi acelaşi timp un pic mai puţin asta despre memorie aproape niciodată bing tăcere. Roze căzute de-abia unghiuri albe perfecte. Păr lung căzut alb invizibil perfect. Cicatrice invizibile acelaşi alb cărnuri rănite roz de-abia odinioară. Bing imagine de-abia aproape niciodată o secundă timp sideral albastru şi alb în vânt. Cap tigvă mai sus nas urechi găuri albe gură fir alb ca şi cusută invizibilă perfectă. Doar ochii daţi albaştri fixă faţă albastru palid aproape alb singură culoarea singure imperfecte. Lumină căldură feţe albe strălucitoare o singură strălucitoare albă la infinit altfel ştiut că nu. Bing o natură de-abia aproape niciodată o secundă cu imagine acelaşi timp un pic mai puţin mereu aceeaşi albastru şi alb în vânt. Urme harababură cenuşiu palid ochi găuri albastru palid aproape alb fix bing faţă bing poate un sens aproape niciodată bing tăcere. Alb nud un metru fix hop fix altundeva fără gambele sale lipite ca şi cusute călcâie articulaţii unghi drept mâini spânzurate deschise faţă scofâlcită. Cap tigvă mai sus ochi găuri albastru palid aproape alb fix faţă tăcere înăuntru hop altundeva unde dintotdeauna altfel ştiut că nu. Bing poate nu singur o secundă cu imagine acelaşi timp un pic mai puţin ochi negru şi alb întredeschis cili lungi implorator asta despre memorie aproape niciodată. Departe timp fulger tot alb perfect tot odinioară hop fulger ziduri albe strălucitoare fără urme ochi culoare ultimă hop albi perfecţi. Hop fix ultim altundeva gambe lipite ca şi cusute călcâie articulaţii unghi drept mâini spânzurate deschise faţă scofâlcită cap tigvă mai sus ochi albi invizibili faţă fixă perfecţi. Roză dată de-abia un metru invizibil nud alb tot ştiut afară înăuntru perfect. Plafon alb niciodată văzut bing odinioară o secundă sol alb niciodată văzut poate pe-acolo. Bing odinioară de-abia poate un sens o natură o secundă aproape niciodată albastru şi alb în vânt asta despre memorie nicicând. Feţe albe fără urme una singură strălucitoare albă la infinit altfel ştiut că nu. Lumină căldură tot ştiut tot alb inima suflă fără sunet. Cap tigvă mai sus ochi albi faţă fixă bătrână bing murmur ultim poate nu singur o secundă ochi negru şi alb întredeschis cili lungi implorator bing tăcere hop perfect. </div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere de Florin Dochia</h3>
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;"><h3 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; color: red;"> Cuvinte despre Bing </span></h3>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; color: red;"> Beckett, prin anii şaizeci… </span></h2>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aflat, fără îndoială, pe treapta cea mai înaltă a marilor experimentatori din literatura secolului al douăzecilea, Samuel Beckett nu a obosit în încercarea de a seca de valenţe cuvântul, chiar pe măsură ce acesta se îmbogăţea continuu din nou. Uimitoarele sale texte din anii şaizeci, Imagination morte imaginez, Assez, le Dépeupleur, Bing, Se voir, Sans, ating gradul zero al literaturii de ficţiune. Aplecarea studioasă asupra lor n-a lipsit, în deceniile următoare. Ea a dus până la punerea în scenă, luate fiind ca aparţinând de dramaturgia autorului, prin ansamblul structurat al montajului figurativ şi seriei de efecte figurative, în care Olivier Capparos, spre exemplu, găseşte că „subzistă punctul cheie ce restituie puterea spaţiului vid şi prin care realitatea poate fi recreată.” (<i>La réalité théâtrale de Samuel Beckett</i>). Acelaşi comentator subliniază ambiguitatea co-originarităţii vidului precedând orice ordine – între deşertul unei „lumini orbitoare” şi „maximumul de simplitate şi de simetrie”. Timp în afara timpului al locului „pre-natal”, inaugural de grad zero al recreării realităţii experienţei umane. Decopertând această viziune a elementarului, această ficţiune caută un refugiu şi îl găseşte în reziduurile memoriei şi ale imaginaţiei. E adevăratul refugiu - susţine Marek Kedzierski (Mise en forme de la morte) -, întrucât cuvintele se suprapun într-un edificiu în care totul este măsurabil - deci dominat - odată ce „constructorul” a stabilit regulile. „Forme de amenajare a Haosului” (M. K.), textele lui Beckett nu cer în mod necesar identificarea sursei şi nici ca decorul să se refere la real, ele fiind mărturia unei imaginaţii strict cerebrale, autonome, pe calea reducerii la minimum a elementelor macrocosmosului.</div>
<div style="text-align: justify;">
O interpretare cu deosebire interesantă găsim la Henri Prade (fondatorul laboratorului pentru probleme ale inteligenţei artificiale de la Institut de Recherche en Informatique din Toulouse), din al cărui mic studiu despre „Bing” reproducem ample fragmente.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>„Ceea ce frapează în primul rând în «Bing» (sau în «Sans», publicat tot în culegerea «Têtes-Mortes», Les Éditions de minuit, 1972), este fluxul continuu de cuvinte, cvasi-aglutinarea lor; este absenţa punctuaţiei, a oricărei indicaţii de separări care să faciliteze identificarea a ceea ce ar putea constitui «unităţi lexicale independente». Foarte puţine articole [cuvinte articulate], chiar nedefinite, care rămân, în general, asociate unor entităţi abstracte («un sens», «o ieşire» «un metru» «o secundă»), cu foarte rare excepţii aproape («singuri ochii» «cărnurile rănite trandafirii»); nici mai multe posesive (numai «fiecare urmă a sa» «fără gambele sale».</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Textul apare ca o suită de enunţuri reduse la esenţial, incomplete; enunţuri de frânturi, reluări, amplificări, întoarceri, alternanţe, expansiuni, repetiţii. Fără a da câtuşi de puţin impresia unei litanii.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>E vorba de o spunere a realului, stranietatea sa, cât şi caracterul său familiar, de a-l deconstrui şi de a-l reconstitui, poate şi de a institui o distanţă între «scriptor»/lector şi real… Literatura este aici descifrare a lumii, cum a putut fi ea în alte contexte mai degrabă, problemă de de-scripţie, de divizare sau şi de recreare a lumii, de exemplu.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ştiind despre legăturile privilegiate ale lui Beckett cu pictura (şi cu pictori precum Bram van Velde, mai cu seamă), eşti frapat de o anumită analogie cu munca pictorului care lucrează cu tuşe şi reluări succesive, culorile şi formele sprijinindu-se unele pe altele. Textul e de altminteri «punctat» de un mare număr de indicaţii de culoare: «alb» «albastru palid» «cenuşiu palid» «trandafiriu» «cenuşiu» «negru şi alb», … Ne putem gândi şi la activitatea privirii care descoperă progresiv un tablou, ca urmare a impresiilor care traversează spiritul «privitorului». Acest lucru este, de altfel, atât de aproape, îmi pare, de felul în care Beckett privea picturile lui Bram van Velde (cf. scurtului text al Beckett în cartea-omagiu lui Bram van Velde, «Celui qui ne peut se servir de mots» [«Celui ce nu se poate folosi de cuvinte»], publicată de Fata Morgana în 1975).</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Scriitura pune aici în operă lucrarea combinatorie, prin repetarea grupurilor de cuvinte care-şi corespund. Dar această lucrare combinatorie e cu totul diferită de altele, contemporane lui, din operele experimentale ale [grupului] OuLiPo sau «Mille Milliards de Poèmes» de Queneau.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Există, pare, o voinţă de reprezentare minimală, în care tot ce este superfluu este şters (în ciuda aparenţei enormei redundanţe de expresii!)</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Acest text, scris în 1966, e contemporan şi cu întregul ansamblu de preocupări ştiinţifice care încep atunci să apară, ceea ce nu poate fi cu totul întâmplător (chiar dacă Beckett nu avea un interes particular pentru acestea). De fapt, în anii şaizeci, inteligenţa artificială se preocupa de reprezentarea cunoştinţelor, imaginilor, informaţiilor. Dar dintr-o perspectivă radical diferită!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>De fapt, ştiinţa, la modul general, e o problemă, dacă se poate spune aşa, de «cifrare» a lumii. E problemă de «codare», de «calcul» (logic), pentru a deduce, a diagnostica, a recunoaşte, a regăsi, a prezice, a sintetiza, a structura, a planifica, a descoperi soluţii…</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Astfel, reprezentarea logică a descrierilor în limbaj natural vizează în inteligenţa artificială esenţialmente de a identifica ceea ce vrea să spună un locutor în situaţii practice date sau chiar a identifica subiectul unui articol de ziar, a încerca furnizarea unor elemente ale rezumatului.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Astfel, reprezentările formale existente n-ar face fără îndoială diferenţa între formulările din exemplul următor:</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Un om se află aşezat la o masă lângă un perete alb.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Omul se află aşezat la o masă lângă un perete alb.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Un om . Se află aşezat, la o masă lângă un perete, alb.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Un om. Se află lângă un perete alb, aşezat la o masă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Alb. Lângă perete, un om. La o masă aşezat.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Albă masă lângă perete om aşezat.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>(Urmează o reprezentare standard în logica de ordinul întâi şi câteva concluzii):</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>S-ar putea introduce şi incertitudinea, credinţele, intenţiile, temporalitatea etc. şi să fie reprezentate.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Din contră, s-ar putea încerca parţial descrierea, cum un text precum «Bing» sau «sans» se constituie prin expansiune, revizuire progresivă, plecând de la «motivele prime» p, q, r, s, t, u, v, (fiecare motiv e constituit dintr-un grup de cuvinte mereu reutilizate în acelaşi ordin în text). […]</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Bineînţeles, acest lucru nu ne-ar spune nimic despre alegerea motivelor iniţiale, felul de ale regrupa, regulile de alegere ce duc la adaosul de motive sau de grupe de motive, modificările lor etc…</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Identificarea acestor motive pot, de asemenea, conduce la o nouă miză în pagina textului, care să ofere o altă lectură (care n-ar fi poate aceea voită de Samuel Beckett!)”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Calea aleasă de Henri Prade este numai o variantă de interpretare, mai degrabă tehnică, fie şi cu trimiterile, valabile, înspre zona construcţiei plastice. Putem alege şi alte căi, precum acelea ale interpretării scenice. Cu siguranţă, misterul, noutatea perpetuă nu vor fi pierdute niciodată. Şi acesta este semnul valorii unei opere literare.</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #274e13; color: #fff2cc;"> Note noi asupra lui Edgar Poe </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Charles Baudelaire</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: right;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-sXIqSOv5u-o/VdRnu7_EkFI/AAAAAAAAA4k/6052GsPjtlw/s1600/Charles_Baudelaire.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-sXIqSOv5u-o/VdRnu7_EkFI/AAAAAAAAA4k/6052GsPjtlw/s200/Charles_Baudelaire.jpg" width="158" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<i>A citi Poe înseamnă a lucra asupra fiinţei tale inferioare, a-ţi pune în pericol propriile limite. De multe ori, poţi resimţi lectura ca pe un eşec. Dar merită să ţi-l asumi! Este un gest pe care l-a făcut Charles Baudelaire transcriind admirabil în franceză opera marelui Poe.</i></div>
<div style="text-align: left;">
<i>Redăm în continuare fragmente dintr-un text dedicat de acesta poetului: „Notes nouvelles sur Edgar Poe”. </i>(F. D.)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
I</div>
<div style="text-align: justify;">
« […] Trebuie că prin imensele colonii ale secolului prezent (sec XIX – n.t.) se face literatură nouă, dacă se produc acolo, cu certitudine, accidente spirituale derutante pentru spiritul academic. Tânără şi bătrână în acelaşi timp, America trăncăneşte şi flecăreşte cu o volubilitate uimitoare. Cine i-ar putea socoti poeţii? Sunt nenumăraţi. Micii povestitori? Umplu revistele. Criticii? Credeţi-mă că au pedanţi care fac exact cât ai noştri pentru a-i aminti fără încetare artistului de frumuseţea antică, pentru a-l întreba pe poet sau pe romancier despre moralitatea scopului său şi calitatea intenţiilor sale. Există pe acel pământ, ca şi la noi, chiar încă mai mult, scriitori care nu ştiu ortografia; o activitate puerilă, inutilă; compilatori din belşug, psihologi, plagiatori ai plagiatului, critici ai criticilor. În acest bulion de mediocrităţi, în această lume îmbibată de perfecţionări materiale, - scandal de un nou gen care face să fie înţeleasă grandoarea popoarelor trândave – în această societate avidă de uimiri, îndrăgostită de viaţă, mai cu seamă de o viaţă excitantă, un om a părut a fi mare, nu doar prin subtilitatea sa metafizică, prin frumuseţea sinistră sau fermecătoare a concepţiilor sale, prin rigoarea analizei, ci mare, de asemenea, şi nu mai puţin mare, ca şi caricatură. – Trebuie să mă explic cu oarecare atenţie; căci, recent, un critic imprudent se folosea, pentru a-l denigra pe Edgar Poe şi pentru a infirma sinceritatea admiraţiei mele, de un joc de cuvinte pe care eu însumi l-am aplicat nobilului poet aproape ca un elogiu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Jvy302rKVDU/VdRnsEclXJI/AAAAAAAAA4c/Wpgyilb0CfM/s1600/poe.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-Jvy302rKVDU/VdRnsEclXJI/AAAAAAAAA4c/Wpgyilb0CfM/s200/poe.jpg" width="142" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Din sânul unei lumi lacome, înfometate de materialităţi, Poe s-a lansat în visuri. Înăbuşit cum era de atmosfera americană, a scris începând «Eureka»: „Ofer această carte celor care au credinţa că visurile sunt singurele realităţi”</div>
<div style="text-align: justify;">
A fost, aşadar, un admirabil protest; a făcut-o şi o va face în propria manieră, in his own way. Autorul care, în «Convorbire între Monos şi Una», dă drumul torentelor dispreţului său şi dezgustului pentru democraţie, progres şi civilizaţie; acest autor este acelaşi care, pentru a se face credibil, pentru a fermeca nerozia alor săi, a afirmat energic suveranitatea umană şi a fabricat ingenios minciunile cele mai flatante pentru orgoliul omului modern. Prins în acest joc, Poe îmi apare ca un pilot care vrea să-l facă să roşească pe maestrul său. În sfârşit, pentru a-mi sublinia ideea de o manieră încă mai netă, Poe a fost mereu mare, nu doar în concepţiile sale nobile, ci şi ca farsor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
II</div>
<div style="text-align: justify;">
Căci el n-a fost nicicând tras pe sfoară! – Nu cred că Virginianul care a scris liniştit în plin desfrâu democratic: «Poporul nu are nimic de a face cu legile, dacă acestea nu-l supun», a fost vreodată o victimă a cuminţeniei moderne; - şi: «Nasul plebei este imaginaţia ei; doar dusă de acest nas poate fi condusă uşor”; şi o sută de alte pasaje în care zeflemeaua plouă, deasă ca o mitralieră, dar în acelaşi timp nonşalantă şi trufaşă. – Adepţii lui Swedenborg îl felicită pentru Revelaţia magnetică, asemănători acelor noi şi iluminaţi care altădată băgau de seamă la autorul «Diavolului îndrăgostit» un revelator al misterelor lor; ei mulţumesc pentru marile adevăruri pe care tocmai le-a proclamat, - căci ei au descoperit (O, verificator a ceea ce vă poate fi verificat!) că tot ceea ce a enunţat este absolut adevărat; - deşi, mai întâi, recunosc aceşti oameni bravi, au avut bănuiala că ar putea fi la fel de bine o simplă ficţiune. Poe răspunde că, în ceea ce-l priveşte, nu s-a îndoit niciodată. Trebuie citat acest mic pasaj care mi-a sărit în ochi, tot răsfoind pentru a suta oară amuzantele sale Marginalii: «Enorma multiplicare a cărţilor din toate categoriile de cunoştinţe este unul dintre cele mai mari flageluri ale acestor timpuri! Căci este unul dintre cele mai serioase obstacole în faţa realizării oricărei cunoaşteri pozitive». Aristocrat de la natură mai mult decât prin naştere, Virginianul, om din Sud, un Byron rătăcit într-o lume urâtă, şi-a păstrat imposibilitatea filosofică şi, fie că defineşte nasul plebei, fie că ia peste picior fabricanţii de religii, fie că ridiculizează bibliotecile, rămâne ceea ce a fost şi ceea ce va fi mereu adevăratul poet, - un adevăr îmbrăcat într-un fel bizar, un paradox aparent care nu vrea să fie înghiontit de mulţime şi care cutreieră extremul orient când focurile de artificii se duc la culcare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar iată, mai important decât orice, notăm că acest autor, produs al unui secol infatuat el însuşi, fiu al unei naţiuni mai infatuate ea însăşi decât oricare alta, a văzut clar, a afirmat imperturbabil răutatea naturală a omului. Este în om – spune – o forţă misterioasă de care filosofia modernă nu vrea să ţină seamă; şi, totuşi, fără această forţă fără nume, fără această înclinaţie primordială, o mulţime de acţiuni umane rămân inexplicate, inexplicabile.</div>
<div style="text-align: justify;">
[…] Această forţă primitivă, irezistibilă, este Perversitatea naturală, care face ca omul să fie fără încetare şi în acelaşi timp ucigaş şi sinucigaş, asasin şi călău; căci – adaugă, cu o subtilitate remarcabilă satanică – imposibilitatea de a găsi un motiv raţional satisfăcător pentru anumite acţiuni rele şi periculoase, ne-ar putea conduce la a le considera ca rezultatul sugestiilor Diavolului, dacă experienţa şi istoria nu ne-ar învăţa că Dumnezeu stabileşte adesea ordinea şi pedepsirea ticăloşilor; […] în ziua când scria: „Toată certitudinea este în visuri”, refula propriul americanism între lucrurile inferioare; […] transmitea regretele după vârsta de aur şi paradisul pierdut; plângea toată această măreţie a naturii, se ghemuia în faţa muşuroiului cald al furnicilor […]</div>
<div style="text-align: justify;">
El e acela care a spus, apropo de socialism, în epoca în care acesta nu avea încă nume, sau cel puţin acest nume nu era în întregime vulgarizat: „Lumea este infestată acum de o nouă sectă de filosofi care nu sunt încă recunoscuţi ca formând o sectă şi care, în consecinţă, n-au luat un nume. Aceştia sunt cei ce cred în toate vechiturile (cum s-ar zice: predicatorii învechiţi). Marele Preot în est e Charles Fourier, în vest Horace Greely. Şi mari preoţi sunt cu bună ştiinţă. Singura legătură comună în cadrul sectei este credulitatea – numind-o demenţă, n-ar fi prea mult. Întrebaţi pe unul sau pe altul de ce cred ceva sau altceva; şi, dacă este conştiincios (ignoranţii sunt astfel, în general), vă va oferi un răspuns analog celui pe care l-a dat Talleyrand, când a fost întrebat de ce crede în Biblie. „Cred – a zis – mai întâi pentru că sunt episcop de Autun şi apoi pentru că nu înţeleg absolut nimic. Ceea ce filosofii numesc argument este un fel al lor de a nega ceea ce este şi a explica ceea ce nu este”. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
Toate aceste iluzii, interesante de altminteri, îşi au originea într-un fond de perversitate şi minciună, - meteor de noroi, - care supune dispreţului sufletele îndrăgostite de focul etern, ca Edgar Poe, şi exasperează inteligenţele obscure, ca Jean-Jacques, a cărui sensibilitate rănită şi gata de revoltă ţine loc de filozofie. Că acesta are dreptate să fie împotriva animalului depravat e incontestabil; dar animalul depravat are dreptul să-i reproşeze că invocă natura simplă. Natura nu produce decât monştri şi toată problema e de a se înţelege asupra cuvântului sălbatici. Nici un filosof nu va cuteza să propună drept model aceste nefericite hoarde descompuse, victime ale elementelor, hrană pentru vite, atât de incapabile să fabrice arme, cât şi să conceapă ideea unei puteri spirituale şi supreme. […] Omul civilizat a inventat filosofia, progresul, pentru a se consola de abdicarea şi decăderea sa. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
III</div>
<div style="text-align: justify;">
Un asemenea mediu social zămisleşte în mod necesar erori literare corespunzătoare. Contra acestor erori se ridică Poe, de câte ori are prilejul, cu toată puterea. Nu trebuie deci să ne mirăm că scriitorii americani, recunoscându-i forţa singulară ca poet şi povestitor, au vrut totdeauna să-i infirme valoarea de critic. Într-o ţară unde ideea de utilitate, cea mai ostilă din lume ideii de frumos, primează şi domină totul, cel mai perfect critic e cel mai onorabil, adică acela ale cărui tendinţe şi dorinţe se apropie cel mai mult de tendinţele şi dorinţele publicului său - cel care, confundând capacităţile de producţie şi tipurile de producţie, va atribui tuturor un scop unic; - cel care va căuta într-o carte de poezie mijloacele de a-şi perfecţiona conştiinţa. În mod natural, va deveni cu atât mai puţin preocupat de frumuseţile reale, pozitive, de poezie; va fi cu atât mai puţin şocat de imperfecţiuni şi, de asemenea, de greşeli de execuţie. Edgar Poe, din contră, împarte lumea spiritului în intelect pur, gust şi sens moral, aplică o critică în sensul că obiectul analizei sale aparţine uneia dintre aceste trei diviziuni. El era înainte de toate sensibil la perfecţiunea planului şi corectitudinii conceperii, execuţiei; demontând operele literare ca piese mecanice defecte (pentru scopul pe care vor să-l atingă), notând cu minuţiozitate viciile de construcţie; şi, când trecea la detaliile operei, cu expresia sa, la stil într-un cuvânt, verifică minuţios, fără omisiuni, erorile de prozodie, greşelile gramaticale şi toată această masă de zgură care, la scriitorii neartişti, mânjesc cele mai bune intenţii şi deformează concepţiile cele mai nobile.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru el, imaginaţia este regina facultăţilor, dar prin acest cuvânt înţelege ceva cu mult mai mare decât ceea ce se presupune a conţine noţiunea pentru simţul comun al cititorului. Imaginaţia nu e fantezia; ea nu e nici sensibilitatea, chiar dacă e dificil de conceput un om imaginativ lipsit de sensibilitate. Imaginaţia este o facultate cvasi-divină care sesizează în primul rând, dincolo de metodele filosofice, raporturile intime şi secrete ale lucrurilor, corespondenţele şi analogiile. Onorurile şi funcţiile pe care i le conferă aceste facultăţi îi dau o asemenea valoare (cel puţin când se înţelege profund autorului), încât un savant fără imaginaţie n-ar apărea decât ca un folos savant, sau cel puţin ca un savant incomplet. Între domeniile literare în care imaginaţia poate obţine cele mai curioase rezultate, se pot găsi comori, nu cele mai bogate, cele mai preţioase (acestea aparţin poeziei), dar cele mai numeroase şi cele mai variate, se află aceea pe care Poe o iubea în mod particular, Nuvela. Ea are asupra romanului de mari proporţii avantajul imens că adaugă concizia intensităţii efectului. Această lectură, care poate fi săvârşită dintr-o singură respiraţie, lasă spiritului o amintire mult mai puternică decât o lectură pe bucăţi, întreruptă adesea de plictiselile afacerilor şi grijile intereselor mondene. Unitatea impresiei, totalitatea efectului constituie un avantaj imens care poate da acestui gen de compoziţie o superioritate cu totul particulară, în punctul în care o nuvelă foarte scurtă (fără îndoială, un defect) curge încă mai bine decât o nuvelă prea lungă. Artistul, dacă e abil, va combina elementele cele mai potrivite spre a obţine efectul dorit. Dacă prima frază nu e scrisă în vederea pregătirii acestei impresii finale, opera e neîmplinită de la început. În întreaga compoziţie, nu trebuie să se strecoare un singur cuvânt care să nu fie o intenţie, care să nu tindă, direct sau indirect, spre perfecţionarea desenului premeditat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Este un punct prin care nuvela are o superioritate chiar asupra poemului. Ritmul e necesar dezvoltării ideii de frumos, care e scopul cel mai mare şi cel mai nobil al poemului. Or, artificiile ritmului sunt obstacole insurmontabile acestei dezvoltări minuţioase a gândirii şi expresiei care are ca obiect adevărul. Căci adevărul poate fi adesea ţelul nuvelei, iar raţionamentul, cel mai bun instrument pentru construcţia unei nuvele perfecte. De aceea acest gen de compoziţie, care nu se află la un asemenea grad de elevaţie ca o poezie pură, poate furniza produse mai variate şi mai uşor apreciate de comunitatea cititorilor. Mai mult, autorul unei nuvele are la dispoziţie o multitudine de sunete, de nuanţe ale limbajului, tonul raţional, sarcastic, umoristici, ce repudiază poezia, şi este disonanţă, ofensă adusă ideii de frumuseţe pură. […] Ştiu că, în toate literaturile, au fost făcute eforturi, adesea eroice, pentru a crea povestiri pur poetice; Edgar Poe însuşi a făcut-o foarte frumos. Dar acestea sunt lupte şi eforturi care nu servesc decât la a demonstra forţa adevăratelor mijloace adaptate scopurilor corespunzătoare şi m-aş feri să cred că, la câţiva autori, cei mai mari care se pot alege, aceste tendinţe eroice ar veni din disperare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
IV</div>
<div style="text-align: justify;">
[…] Recurg desigur la articolul intitulat The Poetic Principle şi găsesc aici, chiar de la început, un protest viguros contra a ceea ce s-ar putea numi, referitor la poezie, erezia lungimii sau dimensiunii, - valoare absurdă atribuită poemelor întinse. «Un poem lung nu există; ceea ce se înţelege printr-un poem lung este o perfectă contradicţie de termeni». Într-adevăr, un poem nu merită acest titlu decât dacă excită spiritual, dacă înalţă sufletul şi valoarea pozitivă a unui poem e dependentă de această excitare, de această înălţare a sufletului. Dar, ca necesitate psihologică, toate excitările sunt fugitive şi trecătoare. Această stare singulară în care sufletul cititorului a fost, ca să zicem aşa, tras cu forţa, nu va dura cu siguranţă decât tot atât cât lectura unui asemenea poem care depăşeşte tenacitatea entuziasmului de care natura umană este capabilă. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie adăugat că un poem prea scurt, care nu furnizează un pabulum suficient excitaţiei create, care nu e egal apetitului natural al cititorului, esta tot atât de plin de defecte. Căci oricât ar fi de strălucitor şi intens efectul, el nu va fi durabil; memoria nu-l va reţine; precum un sigiliu care, pus prea lejer şi prea în grabă nu are timp să-şi imprime imaginea în ceară. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
Intelectul pur vizează adevărul, gustul ne arată frumuseţea, simţul moral ne învaţă datoria. E adevărat că simţul din mijloc are conexiuni intime cu cele două din extreme şi nu e separat de simţul moral decât printr-o singură şi neimportantă diferenţă pe care Aristotel nu a ezitat s-o aşeze printre virtuţile unora dintre operaţiile sale delicate. De asemenea, ceea ce exasperează mai cu seamă omul de gust în spectacolul viciului, e diformitatea, disproporţia. Viciul lezează dreptatea şi adevărul revoltă intelectul şi conştiinţa; dar, ca ofensă adusă armoniei, ca disonanţă, va răni în mod deosebit anumite spirite.</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere: Florin DOCHIA </h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i>* Publicate ca prefaţă la „Nouvelles histoires extraordinaires”, în 1857, aceste „Note noi asupra lui Edgar Poe” constituie cel de-a treilea text important dedicat de Baudelaire, traducător al poeziei autorului american în limba franceză.</i></div>
</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;"><br /></span></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-41074101406973068842015-06-28T18:38:00.001+03:002015-08-19T12:37:52.730+03:00URMUZ No. 3-4 martie-aprilie 2015<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-fZcQihYbfkA/VZAU9122JGI/AAAAAAAAAy8/W8l9srxHcJw/s1600/urmuz%2Bno%2B3-4%2B2015_lectura01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-fZcQihYbfkA/VZAU9122JGI/AAAAAAAAAy8/W8l9srxHcJw/s320/urmuz%2Bno%2B3-4%2B2015_lectura01.jpg" width="225" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="background-color: white; color: #993322;"><span style="color: #ff3300;"><a href="https://www.scribd.com/doc/263257107/Urmuz-no-3-4-2015" target="_blank">descarcă pdf</a></span></span></div>
<div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<span style="background-color: white; color: #993322;"><a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_3-4_2015_lectura" target="_blank">citeşte e-book</a></span></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>În acest număr semnează:</b></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Christian Crăciun, Daniel Marian, Mioara Bahna, </b></span></span><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Valeriu Marius Ciungan, Carmen Duvalma, Mariana Cîlţ, </b><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Ion Scorobete, Virgil Diaconu, Diana Dăscălescu, </b><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Dragoș D. Onea, Cornel Sântioan Cubleşan, Dan Dănilă, Alexandra Cherecheș, Sylvia Plath, Aimé Césaire, </b><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Guillaume Apollinaire, Samuel Taylor Coleridge, </b><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Theodore Roethke, Samuel Beckett, Hélène Révay, </b><b style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Joseph Brodsky, Grace Cavalieri, Liliana Ene, Florin Dochia</b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<br />
<h2>
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><span style="background-color: red; color: white;"> </span><span style="background-color: red; color: white;"> Poezia de după poezie </span></span></h2>
<br />
<h3>
<span style="background-color: red; color: white; font-size: small;"> Christian Crăciun </span></h3>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: right; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<span style="background-color: yellow; color: blue; font-size: small;"><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"></span></span></span></div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
</div>
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<div style="text-align: right;">
</div>
</div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" width="150" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><br /></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><a href="http://revistaurmuz.blogspot.ro/2015_03_01_archive.html" target="_blank">(continuare din nr. anterior)</a></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Autorul acestei analize are un fel de alergare de tip suveică printre poeme, stabilind asociaţii surprinzătoare între un vers, o imagine dintr-un poem cu altele din cu totul alt volum sau dintr-un poem alăturat, care se luminează reciproc şi surprinzător. Sunt ceea ce autorul numeşte „relee semantice”, un singur exemplu, de la pagina 142; Pean (Necuvintele) – Descrierea lui A (Epica Magna) – Daimonul meu către mine (Epica Magna). Criticul demonstrează că acesta este şi modul de lucru al poetului. Paralela esenţială în acest comparatism sui generis este cea dintre „fondul elegiac şi sacral” din cele 11 Elegii şi privirea sinceră dincolo de „tunelul orange” din Noduri şi semne. Volume de citit în oglindă, după „schimbarea la faţă” a poetului. „Acest tip pnevmatic de expiere poetică, prefigurat altădată de Psalmist, a produs şi cele 56 de poeme livide ale volumului pe care îl comentăm. Un volum polemic şi tragic despre moarte”. (90) Volumul acesta ca un cântec de lebădă reprezintă „o ştire veşnică”, „o nedumerire semiotică orientată existenţial”, o poezie despre miracolul naşterii prin condamnarea la moarte. Limbajul este, de aceea, miraculos. Nodul este enigma, arătarea, revelaţia. Semnul este prezenţa, cel care arată. „Ca icoană, un nod se remarcă prin precizia paradoxală a înţelesurilor pe care le înnoadă, prin claritatea tainică a unei poezii iconice care nu se lasă epuizată, care ţine să rămână deschisă, în vreme ce înţelesul «ideii scrise» e limpede şi previzibil încă de la primele versuri iar vraja ei calofilă aparţine majoritar performanţei estetice şi abilităţii manevrelor lingvistice” (99) De exemplu o analiză deosebită este dedicată Semn 22, poem adresat cuvântului atins de Cuvântul. Această mângâiere de aripă a Duhului este esenţa ultimei poetici nichitiene. „Cuvântul este un cap fără de craniu / un cimitir fără de morţi. / Ah, Doamne, ce straniu mi-ai părut tu că poţi, / un înţeles făr`de-nţelegere, / un răspuns nechemat, / o alegere votată pe scoici, alegere / pentru peştele pictat… / cuvântule cap fără craniu, / cimitir fără morţi”. O cântare de Prohod anunţând obşteasca Înviere! Nu prin idei, ci prin Imagini. Pnevma nu comunică idei, ci „vedenii”. În altă lucrare am prezentat teoria imaginalului, a accesului la cerul de deasupra cerurilor care este cerul imaginilor în filozofia arabă. Gândirile cu vedere ale lui Nichita, ca şi întreaga demonstraţie a hermeneutului său din „tablou cu orbi”, mi se pare că se cuplează de minune cu această considerare mistică a poeticităţii de dincolo de estetic. Duhul ordonează supraceresc imaginile, precum constelaţiile, şi numai vederea poetului răzbate până în acele abisuri înalte unde descoperă candid „lupul cu gât de lebădă” sau „vulpea demiurgică şi vicleană”, trăind firesc, într-o alergare de a duce Vestea. „…trăirea harismatică a teologiei are o poetică mai înaltă (în sensul de mai profund frumoasă) decât poetica oricărei poezii, fiindcă este însăşi Poezia Cuvântului, Cel după a cărui frumuseţe a fost făcută lumea. Atinsă de Cuvânt, harisma poeticii se poate alinia liniştită harismei teologice” (121) Asta nu înseamnă că hermeneutul nu are şi abilităţi strict literare deosebite, vezi cum analizează imaginile amintite: a „lupului cu gât de lebădă”, a lebedei sau a vulpii demiurgice. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ce este însă această stare post-poetică? „Spre deosebire de orizontul sacral care strânge subtil şi peste tot liniile de fugă ale perioadei «glorioase» a poeziei lui Nichita, poezia finală – şi cu precădere «Noduri şi semne» - are «ambivalenţa» icoanei, ca orice împreună lucrare a Cuvântului cu poetul, fiind lucrată la vedere de poet şi într-ascuns de puterea Cuvântului”. (123). E o „izbitură de graţie” cu zice splendid autorul (care are un har deosebit al formulării memorabile) prin care poetul accede nu numai la o interlume a imaginilor ci şi la un alt tip de limbaj, apt să dea seama despre „ceva” de care limba naturală a uitat. Nichita vorbeşte, ca orice mare poet, şi despre partea de uitare (imensă!) a limbii sale. „La Nichita «apostolatul» creaţiei sale poetice are ca fundament o nedumerire semiotică orientată existenţial pe două direcţii:una care contemplă genuin cuvintele şi le percepe ca făpturi ale vorbirii şi alta care deplânge mereu uluită alienarea limbajului în urma Căderii noastre ancestrale şi, consecutiv, starea mizerabilă a cuvintelor, a puterii lor agonice, dacă nu cumva de-a binelea moartă” (140) Este o exagerare să numim ultima poezie a lui Nichita „un rapt mistic”? Un poet simte căderea lumii ca o cădere a limbajului, o alterare ireversibilă a Sensului. De aceea el caută, chiar fără să ştie, Cuvântul. „compasiunea lui Nichita faţă de pătimirile semantice ale limbajului poetic, mila lui faţă de cuvintele vorbirii sunt mai intense şi mai personalizate decât oricare mizericordii arătate vreuneia dintre făpturile vii. Fiindcă fără Cuvânt, cuvintele mucenicesc pe nedrept, gratuit! Ele nu merită acelaşi blestem, pentru cel al lumii care a respins Lumina Cuvântului venit la «ai Săi». Cu toate că limba şi cuvintele n-au pricini de căinţă, ele îşi poartă totuşi împreună cu stoicism şi smerenie impotenţa cuvântătoare şi faptică. În premieră absolută, poetul compătimeşte cu limbajul şi doar de formă cu existentul! O milă atipică, fără precedent, pentru care Epica Magna este epica acestei stranii împreună pătimiri a firii şi vorbirii, a limbajului cuvântător, după petrecerea uciderii Cuvântului Întrupat – o evenimenţialitate apocaliptică ce «schimbă în cuvinte» existentul” (147)</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aruncând fleşuri surprinzătoare între texte contigui sau depărtate – demonstrând astfel că opera nichitiană este o imensă ţesătură, criticul tinde doar să arate că lumina finală este cea a Cuvântului. Iată cum se încadrează în acest sistem excepţionalul poem explicativ sintetic Daimonul meu către mine „Teologic, «Schimbă-te în cuvinte» înseamnă Încuvântează-te, cere Cuvântului în-logizarea moaştelor , pe care focul nu le păgubeşte, asupra cărora n-are putere. Moaştele sunt minunate şi vrednice de a fi cinstite, întocmai icoanei, fiindcă amândouă, mărturiseşte Biserica, sunt pe jumătate înviate. Puterea Învierii Domnului este venerată în ele! Faptul că poemul se referă la mutarea trupului în cuvinte, ce vizează dobândirea cărnii/logos a moaştelor o dovedeşte indirect însăşi enumerarea organelor şi mădularelor care se cer în-cuvântate, toate viitoare şi posibile moaşte (…)Dar fără «strania» atingere a Cuvântului de cuvinte «vorba va arde/verbul va putrezi/iar cuvântul nu se va întrupa ci se va destrupa». La urma urmei, în ce constă înlogizarea pe care o cere daimonul, cum ar trebui răspuns somaţiei «Schimbă-te în cuvinte!»? Răspunsul e unul singur: crede în Cuvântul şi te vei în-logiza! Pentru Nichita şi pentru discursul poeziei lui ultime – anunţă daimonul, ratarea acestei atingeri divine poate să reprezinte o grozăvie semantică cât o ştire veşnică” (151) Acest eseu despre Cuvânt este una dintre poeticile cele mai interesante din câte s-au scris în teoria noastră poetică. Se face o convingătoare analiză comparativă între tehnica picturală a perspectivei şi pictura icoanei – pe de o parte - şi cele două tipuri de poezie: cea din cuvinte şi cea din necuvinte. „Poezia iconică este o poezie «schimbată la faţă», o poezie la care principalele categorii mundane – spaţialitatea, durata şi mişcarea – au toate faţa schimbată. Este o poezie modelată haric pentru proceduri apte să determine necreatul «înţelesurilor de deasupra cerurilor» să-şi găsească gazdă în inima creatului, într-o icoană, în pământescul şi cerescul poemului iconic. Să facă din poemul iconic forma poetică hiperelastică a unei «arhitecturi care fluctuează şi care se mişcă, care se dilată şi se restrânge şi devine casă pentru înţelesul poeziei» - sună definiţia impecabilă, telegrafiată simplu şi pe înţelesul tuturor de Nichita, într-un text fundamental dedicat manevrării metodei punctelor de fugă” (161) „Textul lui Nichita atestă rudenia de final a poemului iconic cu icoana – faptul că ambele abrogă orice determinări dinamice spaţio-temporale. Distanţarea netă şi definitivă de «geometria mincinoasă», lineară şi expirată a poeticii «ideii scrise» se regăseşte perfect simetric şi în biografia imaginii iconice” (162) „Pentru iconar, (ca şi pentru poemul poetului metalingvist) icoana nu mai este un plan, o centralitate spaţială simulată tridimensional, ci un prag – spaţiu teologic paradoxal care umple intervalul dintre înăuntru şi în afară, un prichici aparţinând atât lumii create, cât şi celei necreate” (163) „Deprinşi şi subjugaţi de unitatea iluzorie a fugii înţelesurilor spre un singur centru focal, propriu poeticii ideii scrise, facem greşeala să respingem poetica cu mai multe centre focale, ca fiind ruptă. Preferăm sensul unic, al unui înţeles poetic restricţionat, multiplelor sensuri şi semnificaţii ale aceluiaşi înţeles. Versurile, urmând unul după altul, ne par, fiecare în sine, rupte, risipite şi despletite semantic, fără relaţie între ele. Ruptura versurilor ne pare pustie, vacantă, - nelocuită de nimeni şi de nimic. Oare aşa să fie?” (163) „Fiind o poetică de tip iconic, ea este mai curând vizuală şi de aceea mai populară, mai accesibilă şi mai la îndemâna cititorului, ca icoanele livrându-şi calm şi treptat taina, stârnind minţii şi sufletului tinderea spre înalt şi totdeauna rămânându-le alături” (179) „…a fi iconic în cultură înseamnă a-l lăsa pe Dumnezeu Cuvântul să-şi dea chip, să devină cultură, în vreme ce a fi sacral înseamnă a lua-o înaintea lui Dumnezeu şi a te precipita să-I imaginezi Chipul” (184) „Ce câştig aduce poeziei dimensiunea iconică, iconicitatea? Cel mai mare câştig constă în faptul că Dumnezeu Cuvântul şi puterile Sale divine se aşază toate Prunc în braţele poeziei. De aici decurge şi capătă substanţă poetică adierea unui inefabil total necunoscut şi încă «nesuit la inima omului»” (185) Natura acestor texte ale poetului nu este elementar estetică, ele transmit o informaţie iniţiatică. „Poezia lui Nichita nu are ca scop ideea de a place ci de a învăţa”. (179) Este un alt fel de scris, o părăsire a ideii sau „ideii scrise” pentru sau în favoarea unui nou limbaj, de fapt cel mai vechi. Poate aici stă adevărata revoluţie a limbajului poetic produsă de Nichita Stănescu. După părerea mea, sunt patru momente de inflexiune în istoria limbii poeziei româneşti - şi asupra naturii, succesiunii şi structurii acestor revoluţii mai este încă de meditat şi de scris - ele se numesc: Eminescu, Arghezi, Nichita, Cărtărescu… QED, cu voia Celui de la care vine Cuvântul, altă dată. Reacţia culturală a noastră la aceste căutări-aflări ale poetului pe care mulţi îl ştiu doar ca un genial şi impenitent boem a fost una de reţinere nedumerită, dar şi de negare vehementă şi neînţelegătoare, tocmai din cauza unghiului de abordare, rămas „în urma” poeticii iscoditoare de duh a lui Nichita. „Volumele pe nedrept boicotate ale lui Nichita inaugurează în premieră modernitatea surprinzătoare a poeziei iconice, produsă de metalingvistica unui melod necanonic al tainei limbajului şi al lucrării pnevmei Cuvântului asupra cuvintelor”. (175) Atenţie, acest tip de poetică nu este lipsită de pericole majore, ea elimină ludicul gratuităţii imaginare în favoarea unei răspunderi capitale. Cum zice iscusitul hermeneut, Nichita „n-aruncă niciodată pe hârtie cuvinte de care nu poate să răspundă” (176) În faţa cui? Poezia lui e cărarea spre arătare. „Nu cumva poemelor li s-ar fi cuvenit o hermeneutică literară potrivită altitudinii şi nuanţelor la care s-a ridicat întregul discurs al poetului? S-au gândit oare comentatorii că sunt solicitaţi să-şi exprime părerea asupra unor poeme care, întocmai scrierilor mistagogice, cer o serioasă viaţă spirituală şi o serioasă dispoziţie teologică”(178) </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Această „scară” este parcursul unui eseu spectaculos şi periculos ca un mers pe sârmă deasupra Niagarei. Limbajul e mai bogat decât suntem învăţaţi să-l considerăm. Faptul că eseistul are acces profesional la cel puţin trei limbaje: cel pictural-iconic, cel poetic şi cel teologic oferă armătura de rezistenţă a eseului său, care ne convinge că Nichita poate şi trebuie citit şi astfel. Poezia „se mută” surprinzător în altă parte, redevenind indicială, arătare a unui dincolo care în limba noastră înseamnă moarte. Este, sigur, o entropie a limbajului, de care poetul cu antenele sale ultrasensibile este mai conştient decât noi. Și din mijlocul acestei entropii care încremeneşte lumea ţâşneşte din ciocniri g</span><span style="line-height: 20.2859992980957px;">alactice de cuvinte, fulgerul unei aşteptate învieri. A lumii şi a limbii deopotrivă, căci una sunt. „Poetica «ideii scrise» îmbujorată, performeră şi coruptibilă, a fost abandonată ca un linţoliu nedesfăcut, drept mărturie certă a unei stranii învieri metalingvistice a poeziei” (185) </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: yellow; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: blue; line-height: 20.2859992980957px;"> Silvia Bitere - S-Via/ Del Mar </span></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: yellow; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: small;"><span style="background-color: blue; line-height: 20.2859992980957px;"> Daniel Marian </span></span></h3>
<span style="background-color: blue; line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: yellow; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></span><br />
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: justify;"> Poezia mea e o chestiune serioasă; </i></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><i>pe o bancă / departe în lume; </i></span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><i>niciodată beată de fericire</i></span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-0TSy_3qorKc/VZAq7CU_eLI/AAAAAAAAAzU/11kaPpiz0Gs/s1600/Silvia%2BBitere.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-0TSy_3qorKc/VZAq7CU_eLI/AAAAAAAAAzU/11kaPpiz0Gs/s200/Silvia%2BBitere.jpg" width="137" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De la un punct preliminar numit îndeobşte şi de fugă vin neaşteptate direcţiile clar predestinate ori unele pe care le bănuiam dar nu le aveam de-a dreptul la îndemână. Se întâmplă de la faptul personal până spre amplul de tot. Matricea cât se poate de convenţională şi tocmai de aceea cel mai greu de înţeles, este una prin excelenţă emoţională, elementele fiind de ordin ideatic, lingvistic, nativ chiar, undeva pe drumul neştiut de nimeni spre chintesenţă. Se descătuşează energiile, dar se şi cristalizează întâmplările dens trăite într-atât încât nu mai era îndeajuns doar construcţia frazei să le cuprindă, le trebuia un spaţiu al lor bine definit. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mă gândesc la toate acestea în timp ce pătrund cu prudenţă şi chibzuinţă în noua aranjare dimensională pe care Silvia Bitere o creează în demersul său literar „S-Via/ Del Mar”. De prima şi prima dată, poeta pe care am ajuns să o cunosc în ipostazele ei contrapuse în formule când amabil-jucăuşe, când extrem de serioase-chiar-războinice, fără a se disloca din argumentele-i fireşti, face şi desface în aşa fel cele care sunt, încât acuitatea atenţiei să fie bine polarizată.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Astfel, din start: „Poezia mea este o chestiune serioasă. La originea ei trăieşte veşnic fantezia, de unde nu-mi pot imagina dacă fantezia este sau nu şi ea serioasă, dar cu siguranţă este VIE!”. Iar spiritul liber spre ţărmuri de oricare cât şi spre neţărmuri de niciunele, se produce faţă cu cititorii: „celor care mă citesc – cu iubirea voastră cu tot! de ce trebuie mereu s-o iau de la capăt să vă mulţumesc…” </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trecând din balans intrinsec şi bănuit în exponenţial categoric şi constructiv, Silvia Bitere se-aruncă iat-o ca-ntr-o coridă: „le văd feţele zilnic cum apar prin ziare/ ba le şi aud cum ai auzi un lanţ ruginit de fântână/ care nu mai poate de durere să tragă la găleată/ nu vrem nu vrem/ mii de voci zbiară din amuş/ lăsaţi pământul în pace/ nu-l locuiţi cu oameni strâmbi…” (nu vrem). </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Propunerea lirică e bifurcată, pentru că astfel vieţuirea fiind, iar dacă e să facem referire la consecvenţa din limbaj, aceasta apare doar după anume cifru, şi e ok astfel: „… pe o bancă departe în lume trăia un suflet gol/ şi lipsa lui nu se vedea din ceruri/ crescuse iarba peste el în straturi groase acoperit era/ care suflet să trăiască o aşa pieire dată…” (poem pentru ea). Dar, greutatea într-adevăr greutate se dă de iveală-n altă parte: „aceasta este S-Via se va striga de sus/ de sub cel mai falnic prun atârnat din cer/ cu fructele spre pământ/ de aici vor bea toţi bărbaţii transformaţi în piatră/ câte un pahar în cinstea ei şi a prunului…” (poem în cinstea bărbatului).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Într-o întâmplare pe care o putem crede dintotdeauna, curge o zi cum era şi firesc de ieri, de azi, de mâine, timpul se numără de la sine cu exactitate fără însă a se defini, o constantă gravă hălăduind printre necunoscute: „… crede şi tu se pot schimba vieţile dacă îţi priveşi chipul în oglindă/ în fiecare dimineaţă te iei de mână hai/ astăzi eşti mai frumoasă ca ieri/ atunci cred ştii cred că sunt ţinută în leagăn cu două/ frânghii atârnate de cer/ îmi mulţumesc în gând că exist/ prind soarele cu o mână îl pun pe inimă ca la şcoală/ când doamna de pictură ne învăţa/ nu trebuie să stea în colţul foii niciodată” (niciodată în colţul foii).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Condiţia celei care scrie este cât se poate de limpede exprimată, chiar se transpune în mod conştient pe o scară valorică bine desenată: „eu am tăcut şi din noaptea mea tăcută s-a ridicat un om/ avea să meargă în direcţia în care fusese strigat pe nume/ în chip vădit scufundat în alcoolul zilelor/ ca simplu mergător era chemat…” (niciodată beată de fericire). Eh, destinul, generos cu o treaptă mai sus decât simpla lui propovăduire în termeni incomozi de complezenţă…</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Chiar că n-aş fi înţeles vreodată de ce, dar cred că nu e poet care să nu simtă nevoia vâltorii iscate din încercarea de autodefinire elegantă şi în acelaşi timp autoironică. La Silvia Bitere, acest element necesar se conjugă într-un mod aparte, fără echivoc şi cu atât mai puţin emfazat, parcurgând spectrul gândirii de la lucid la translucid. De pildă: „aşa fac toţi poeţii/ trăiesc din trucuri/ din acele minunate escrocherii sentimentale/ le pun pe seama vecinului care este pe rând/ gropar/ agent de circulaţie internă/ casier/ ş.a.m.d./ drame fericiri tablouri întregi/ … / altfel spus eu sunt femeie/ nu am cum să fiu poet/ am fost dedusă matematic/ să susţin teorema coastei în plus/ şi de aceea/ am să nasc în continuare copii poeţi/ pentru oameni” (toţi copiii mei sunt poeţi).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nu întârzie să apară şi completarea de rigoare, care să dea rotundul firescului şi aşa cum de altfel şi trebuie, umbră de echivoc nu e, ci e-n văzul lumii faptul: „… am vrut să fiu bărbat/ mai cu seamă să plec în lume bărbat/ cu arcuri în spinare săbii buzdugane/ să lovesc în stânga în dreapta zidurile omenirii/ până când Dumnezeu să-mi strige/ nu aşeza virgula între subiect şi predicat/ el merge ea merge// noi nu murim ca la carte/ eu mă schimb aici/ am ripostat/ eu, plâng; ea, plânge/ nu suntem egali în crucea mamii noastre/ cerul apa munţii sunt însuşiri ale ochiului/ echidistanţe/ vezi?/ de ce te-aş minţi dalila dalilo dalilae” (dalila dalilo dalilae).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În spiritul şi-n registrul caracteristic pentru Silvia Bitere, se circumscrie o stare de directă asumare cu deplină responsabilitate: „… am băut puţină horincă înainte/ şi am scris direct din măr…” (amintiri din bucătărie/ selfie de memorie). Gestul predilect al surplusului de înţeles sprijinit pe imagine face parte din arsenalul covârşitor cu care eram obişnuiţi atunci când am decis să abordăm după caz blândul sau crudul existenţial astfel privit din unghiul de unde se poate ţinti cel mai bine înspre înscrisul poetic. (2015)</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: magenta; color: white;"><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> Magda Grigore -<i> </i></span></span><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-style: italic; line-height: 20.2859992980957px;">Vânătorul de sacru </span></span></h2>
<span style="background-color: magenta; line-height: 20.2859992980957px;"><i><span style="color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></i></span><br />
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: magenta; line-height: 20.2859992980957px;">Mioara Bahna</span></span></h3>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-QL0u1rW-tIs/VZAu5DEilWI/AAAAAAAAAzg/JfblualCSi0/s1600/bahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-QL0u1rW-tIs/VZAu5DEilWI/AAAAAAAAAzg/JfblualCSi0/s200/bahna.jpg" width="200" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aşa cum promite prin titlu – Vânătorul de sacru, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010 –, poezia Magdei Grigore e gravă, orientată spre cunoaştere, spre înţelegerea şi fixarea locului eului în contextul amplu al lumii, pentru care sacrul este corolarul spre care, conştient sau nu, tinde aproape oricine. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Valorificându-şi experienţa existenţială şi, în cadrul ei, pe cea livrescă, poeta îşi pune creaţia sub semnul căutării permanente a înţelesurilor transcendente, pe un fundal disconfortant, determinat de convingerea că armonia lumii s-a stins şi, în consecinţă, ochiul lumii nu se mai închide deloc, rămânând la pândă şi observând, fără tulburări sentimentale majore, că adevărurile adevărate /nu mai ajung la suprafaţă, / nu ne mai ajung, /nu mai depun mărturie pentru noi. Este vorba de o poezie introspectivă, în care autoarea parcurge distanţa de la lume spre sine printr-o confesiune calmă, remarcând că Lucrurile subtile se fac văzute /doar celor care au răbdare. Observaţiile însă nu o privesc numai pe poetă, ea pare a întreprinde un studiu de psihologie, avându-i ca „subiecţi” pe semeni, în general: Răbdarea fiecăruia sprijină într-un fel /motivaţia celuilalt de a gândi, /iar cuvântul este piatra căzută din cer, /talismanul omenescului. În plus, poezia devine, în unele cazuri, o pledoarie pentru încredere în ceilalţi: Parsifal, spaima de cel neasemenea /nu e prielnică vieţii, usucă. Şi cheia înţelegerii tuturor e, desigur, sacrul: Lumea are semne de ne-nţeles, / trebuie doar să-mblânzeşti sacrul. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Td1tbMKceg4/VZAvDA_FZlI/AAAAAAAAAzo/Nu2IEME9FvU/s1600/magda%2Bgrigore.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-Td1tbMKceg4/VZAvDA_FZlI/AAAAAAAAAzo/Nu2IEME9FvU/s320/magda%2Bgrigore.JPG" width="207" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe drumul iniţiatic, pe care-l vizează, şi care, mutatis mutandis, reiterează sau, măcar, reaminteşte, drama celui silit de datele unei personalităţi aparte să străbată o cale incomodă spre înţelegerea rosturilor lumii, Magda Grigore şi-l ia pe legendarul căutător al Graalului, Parsifal, drept interlocutor, călăuză, martor şi chiar îl instituie drept alter ego, vânătorul de sacru, punte între cei amăgiţi şi dezamăgiţi, liant al epocilor de nelinişti cercetătoare, dar şi un bărbat frumos, fiinţă aproape htoniană, identificând împreună cu el două feţe ale realităţii, cea văzută şi cea nevăzută, ambele aflate sub oblăduirea cuvântului sacru. Totodată, alături de Parsifal, poeta remarcă existenţa a două timpuri, unul iluzoriu, idilic (zilele cad una peste alta /în viaţa ta şi se înşiră /ca mărgelele de sticlă, /sofisticate, picturale /cu licărul lor aproape erotic /fără să poarte în ele un sfârşit), şi altul concret, unde Zilele cad toate deodată /în grindină neaşteptată /se ucid una pe alta /contopindu-se.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fără a fi elegiacă, poezia din acest volum este, în multe situaţii, încărcată de austeritate, fiind rezultatul unei priviri retrospective, potrivit căreia Clipele rămân în urma ta să te strige, /ceasurile se întind după tine plângând, /zilele vorbesc despre întâmplarea de a fi... şi Când te uiţi înapoi lumea se vede, /când te uiţi înainte vrei să migrezi, /înapoi, spre ordinea veche ca un popas /în care poţi să-ţi tragi sufletul /şi să-ţi vindeci orbirea umbrei de azi. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Orientată spre contemplarea lumii, poeta îşi exprimă, adesea, aforistic gândurile, aşteptând însă, mereu, girul lui Parsifal, căruia îi mărturiseşte că Dumnezeu e indiferent şi că Istoria, Parsifal, se scrie sub ziduri, /acolo stă îngropat pustiul ei, /în seminţe. Tot lui îi destăinuie paradoxurile pe care le descoperă, de pildă, că Vezi tu, cu cât creştem, /cu atât suntem mai mici, /iar frica noastră stă mai bine /cu picioarele înfipte în pământ.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nu lipseşte din volum nici sentimentul suprem, dar Dragostea e ritualică, /rătăcirile femeii duc până în infern şi, totuşi, Iubirea e vulnerabilă, Parsifal, ca malul, /fragilă, concesivă, /sfârşeşte prin a fi ruptă-n bucăţi. Psihologia feminină a dragostei e disecată atent, cu luciditate: iubirea femeii găseşte în închipuire /mai mult decât îi poate aduce cu sine /bărbatul... De aceea, o concluzie intermediară care se impune este că noi nu putem fi fericiţi, câtă vreme trăim doar în trecut, fiindcă, dacă Prezentul profan ne face cuminţi, /trecutul ne-a înşelat fără întoarcere. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De remarcat este şi că, în arhitectura poemelor sale, Magda Grigore este preocupată să aducă, mai ales, chintesenţele, începând cu Geneza – de pe când lumea era /un simplu ghem de aur /pe care Dumnezeu, la amiază /îl lovea uşor cu piciorul şi din el se destrămau subţiri secundele /gata oricând să rupă firul invizibil /ce leagă între ele lumile toate –, trecând, apoi, prin episoade esenţiale care gravitează în jurul conştiinţei ei, şi ajungând să adune vieţuirea directă şi pe cea mediată de cultură, spre a-şi limpezi, în cele din urmă, după ce iniţierea se va fi încheiat, perspectiva asupra propriei fiinţe.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dedicată, aşadar, lui Parsifal, cartea Magdei Grigore este o amplă meditaţie pe tema condiţiei umane limitate, aşezată sub dintotdeauna remarcata tiranie a timpului, căreia i se adaugă numeroasele scăderi pe care chiar omul le are sau le dobândeşte, dar pe care ajunge uneori să şi le evalueze, căutând, în acelaşi timp, să-şi înţeleagă complexa relaţie cu sacrul.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> </span></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2>
<span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #741b47; color: #fff2cc; line-height: 20.2859992980957px;"> Valeriu Marius Ciungan </span></span></h2>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>CELELALTE ZĂRI</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> Şi nu a fost să fie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> cuvântul</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> poezie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu a fost să fie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> a rămas piatră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> neînsufleţită</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> pe pământ</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> grăunte sterp</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> de piatră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dus de vânt</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe-un ţărm pustiu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de pietre</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">neînsufleţite</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe ţărm de piatră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cenuşiu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">albi pescăruşi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu cioc flămând</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de pietre</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de pământ</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">plutind pe brize</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe pale calde, largi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de vânt</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îşi caută pe alte mări</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">-n albastre</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">celelalte zări</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">un sens</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">un vers</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o plajă albă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de hârtie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o poezie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din cuvinte</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce n-au fost să fie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poezie!</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: yellow; line-height: 20.2859992980957px;"> Carmen Duvalma </span></span><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></h2>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Noapte</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Deodată s-a făcut frig între noi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi s-a lăsat brusc noaptea,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">am uitat că suntem tineri</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi o lună subţire priveşte hipnotic mereu înapoi.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mergeam prin noapte ca doi bătrâni</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">călcând pe ani ca pe secunde,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">noaptea creştea uriaşă pe urmele noastre</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi înaintea noastră mereu aceeaşi noapte neagră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ne aştepta triumfătoare, o ceaţă grea</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ni se lăsa pe buze, ca nişte laşi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">muşcam din ea într-o tăcere răscoaptă...</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Celula</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe aceeaşi scenă în faţa ochilor noştri</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">istoria se joacă a doua oară,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">scenă de repetiţie obsedantă.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În fiecare noapte avem acelaşi vis</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care ne devorează lacom viitorul.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cineva s-a trezit ţipând în celula sa</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi fiecare dintre noi e fericit</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi se bate cu pumnul în piept</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">visând că el a ţipat.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Noi avem acelaşi vis</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">deşi fiecare doarme în celule bine diferenţiate</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de pereţi solizi, surâzători şi surzi.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi totuşi cineva bate cu un deget firav</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în fiecare noapte în peretele surd</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">plătindu-şi îndrăzneala cu viaţa.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iar noi auzim în somn şi visăm mai departe</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi nimeni nu aude, nimeni nu poate deschide ochii,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ori nu poate vorbi cu gura încleştată de somn</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în celula unde se moare fără istorie.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>eu nu mai sunt demult aici</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aştept să se întunece în cameră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în acel moment în care lucrurile îşi pierd conturul</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">toate obiectele din jurul meu se îmbrăţişează</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mereu la aceeaşi oră a înserării</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> din nou îmi vin în memorie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> lucrurile pe care le-am pierdut</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> oamenii care m-au trădat</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> umbrele mişcătoare de pe pereţi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> lumini şi umbre amintiri amestecate</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> ce înlocuiesc visele în orele de veghe</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până ce simt că respir aerul vechi al camerei mele</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce nu mai există decât în mintea mea</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tot răul din lume şi din toate timpurile</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">s-a adunat în acel loc numit camera neagră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu mobile negre strălucitoare aerul sufocant</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">toate se îndreaptă acum spre mine</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">închid ochii şi o lume nouă urcă deasupra nopţii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu mă îndur să o ucid încă de la început</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">continuând să respir în locul ei</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu o singură privire aş putea să-i şterg orice urmă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în acea clipă a nopţii la ora la care m-am născut</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu pot dormi stau de veghe</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi nu mai ştiu nimic despre mine</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">decât acea stradă întunecoasă şi îngustă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pierdută de secole în ceţurile de deasupra Tamisei</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">unde mi se întorc toate amintirile</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> lucruri şi întâmplări</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> toate au pierit devenind amintiri</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> nimic nu mai are vreun sens</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> în faţa veşniciei</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> doar fluidul luminos şi continuu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> spre care fără voia mea mă îndrept</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nimic nu mă mai poate atinge</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">eu nu mai sunt demult aici</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">azi am simţit că trebuie să părăsesc </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">lucrurile ce am crezut că-mi aparţin</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">amintirea camerei cu mobile întunecate</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">umbre şi lumini contopindu-se continuu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> ca amintirile impregnate </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> fără voia noastră în prezent</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> formând scene mişcătoare pe pereţi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">umbrele întunecate din copilărie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tabloul cu mere roşii cu frunze ruginii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">privit de aproape un chip înspăimântător</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> strigăte în noapte</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> liniştea somnului cu lacrimi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> lumini şi umbre</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> pe pereţi ţurţuri de lumină</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> amintindu-mi de bunica</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ţurţurele topit de la marginea acoperişului</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">avea gustul transparent al fericirii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mi-amintesc numai lujerele subţiri</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">adiere îndepărtată de regina nopţii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">printre mobilele negre ale memoriei</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Obsesie</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Spre ziuă lumina farurilor</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">e din ce în ce mai palidă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ai impresia că în orice clipă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">se vor topi ca o lumânare</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poate numai din cauza ploii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care nu se mai sfârşeşte</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">inundându-mi amintirile</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Obsesiv mă întorc din nou în timp</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ajungând să simt parfumul de atunci</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">al lucrurilor din cameră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">obiecte reci fără de stăpân</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fără de suflet</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mă concentrez amintindu-mi-le</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până reuşesc să mă transform pe rând</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în fiecare lucru din cameră</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Doar eu şi cu tine</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">între noi spaţiul ca o ninsoare</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dincolo de ea moartea</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ne priveşte insistent de câteva secole</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până ce moartea ne va despărţi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şuieră vântul ca o amintire de dincolo</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">te priveşti în oglindă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi nici nu te mai recunoşti</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe măsură ce desluşeşti chipul meu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din ce în ce mai clar în oglindă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">apropiindu-se de tine ca un semn</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ori ca o întâlnire peste secole</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dincolo de imaginea chipului tău</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">privirea mea întunecată urmărindu-te</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">învinge moartea de atunci</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Te privesc cu ochii fiecărui lucru din jurul tău</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în timp ce plouă continuu deasupra mea</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">picăturile de ploaie devin aşchii fine de gheaţă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">noaptea se albeşte din ce în ce mai mult</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">voi sta cu tine în memorie până la ziuă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">când voi privi fără să vreau</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">spre geamul albit de zăpadă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi te voi pierde în această viaţă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cum aş pierde un vis din memoria atât de fragilă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">într-o dimineaţă rece şi ceţoasă de decembrie</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Oraş după ploaie</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi iată că poetul nu a mai vrut ca altădată</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să se uite la lună şi la stele, să le numere</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">colţurile mincinoase şi sclipitoare,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">rupându-le ca pe petalele unei margarete:</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mă iubeşte, nu mă iubeşte, până la nebunie,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ci s-a ridicat în picioare de parcă atunci s-ar fi sculat</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dintr-un somn lung ori din moarte,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">văzând uimit lucrurile din jurul său ca pentru prima oară</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu ochii proaspeţi ai nou-născutului,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de parcă atunci ar fi văzut</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">scheletul parfumat al unui oraş după ploaie,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu contururi strălucinde de arbori uriaşi şi goi</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">într-o fericire de aer ce se lăsa</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu picături de rouă pe asfaltul ud al prezentului.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Autoportret cu urme</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi iată, mamă, că nu ştiu unde am plecat,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu ştiu dacă mă voi mai întoarce acasă vreodată,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în loc de arme port un poem în buzunar</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi pe retină imaginea unei lumi pierdute,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tălpile mele lasă urme sterile de spaimă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce s-au înfipt fără milă ca un cuţit în asfalt,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">încă mai sper în cuvântul care ar face lumea mai sfântă,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în seara asta luna se aşază lângă mine</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">visând uriaşă pe o margine de trotuar,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tălpile mele lasă acum urme de sânge,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">niciodată nu voi mai găsi drumul paralitic spre casă,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în loc de arme port un poem în buzunar</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi pe retină imaginea unei lumi pierdute. </span></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2>
<span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #274e13; color: yellow; line-height: 20.2859992980957px;"> Mariana Cîlţ </span></span></h2>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>SPECTACOL</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sufletul meu se juca,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">alerga pe câmpul plin cu flori</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de nu-mă-uita,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în timp ce soarele</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îi dădea ceva straniu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din strălucirea sa.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Oamenii se opreau </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să privească spectacolul </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Poeziei,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în ei rămânând rătăcită</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o fărâmă de infinit</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de care nu mai ştiau</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce gust are,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce miros, </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce vis...</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">...fiecare destin amorţit </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">se reîmplineşte,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">scena plină de versuri</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">e din nou aplaudată</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de inimi...</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>PARIU</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aproape că am uitat</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cum este </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să-mi oglindesc</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">marginea irisului</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în oglinda lacrimii</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">unui vers,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să sorb abisul</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din polenul cupei</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de regina nopţii,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">totul în vis,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">totul la preţul</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de un destin</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sau o dragoste.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe marginea sufletului meu,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">câteva gânduri </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îşi joacă şansa </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la prezent,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poate e ultima carte,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poate e chiar asul din mânecă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sau – dacă nu – </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sentinţa la ignorare.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>DORINȚĂ</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aş vrea atât de mult</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să fiu pentru o zi </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">magiciană:</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dimineaţa aş transforma</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">clipele în speranţe</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe care le-aş lăsa</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să zboare în lume,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la prânz</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aş vărsa o lacrimă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în cupa cu minuni</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a unei zâne bune,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aşa de fantezie – </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mai mult – </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">iar seara</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aş schimba culorile</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">unui curcubeu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în zâmbete</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi le-aş aşeza</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe chipul câtorva persoane </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">însingurate.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>DIALOG</b></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mi se pare straniu</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că tocmai atunci</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">am descoperit</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că dialogul</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">e un monolog</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">al unor persoane care,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pentru o vreme,</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">devin o singură fiinţă</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu mai multe voci.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #cccccc; line-height: 20.2859992980957px;"> Ion Scorobete </span></span></h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>DRAGOSTE </b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Alcătuim un singur trup</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">respirăm ca un arbore care-şi fabrică propriul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sânge</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ochii tăi ard </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">un foc pe care nu-l vad se scurge subtil</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">razelor de soare le simt </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">parfumul proaspăt </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">alcătuim oglinzi paralele</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o unda a fasciei derutează firescul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">etichetei neostenit oferim chip</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">legământului decodificat</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">înaintăm în acelaşi pas</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe o stradă cu proiect înalt se lucrează</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">chiar în afara programului </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pentru că dincolo de orice invidie se</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">recuperează întârzierile estimate de ceasornicul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">generos</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">numai astfel gură pe gură stările fizice</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îşi transmit între celule clocotul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de linişte captată </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>CONSEMN</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Să nu pleci stăruie astrul tăcerii</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">complimentar</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să apăs tastele oricât de reci </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să mai fac un rabat la intoleranţă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să deschid fereastra până </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în Calea Lactee</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să domolesc ascendenţa semnului minus</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să mă descriu în certitudinea</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">secvenţei tale</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dragoste</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">chiar dacă mă latră câinii în inbox </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ori nu mai răspunzi la mesaje</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să decantez luminişul după-amiezii</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">rezervele de inconstanţă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">gândurile prea nesărate </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nămolurile din fotografiile ades expuse</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">povestea în stare să se frângă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe final</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">abia apoi să rostesc</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să pun pe mine o haină sobră</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">impermeabilă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pentru un timp care cine ştie ce va culege</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ca o albină</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">neputincioasă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>ÎNTINDERE</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În conturul visului o marginea reflexă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aduna mărgelele cu care ne spălăm</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">teama de a ne pierde</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">înstelează în iarba cruda</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">bolta misterioasa </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ne îmbrăţişam în mătasea albastră</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">globulele roşii ni se topesc </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în carnea dorinţei</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pândă fierbinte e replica ta in mine</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">semne incidente aleargă </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">complementar aceluiaşi chin </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">serpentina e deschidere</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la pagina neîndestulată</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>ÎNCURAJARE DE FOND</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Într-o mână ţin inima mea în cealaltă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">inima ta</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu amândouă mă leg la ochi</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să te văd doar pe tine</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">intru în casa ideală şi te aştept</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până una alta</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îngrijesc grădina interioară</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a bucuriei</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">firescul </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">iubirea să stăpânească ordinea lucrurilor</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">preparatele pe aragaz</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">temperatura optimă la cada din baie</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">paharele luna</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">patul alb desfăcut</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să se desferece toate piedicile</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să te primească</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de azi până într-un mâine fără final</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nesomnul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">căruia închinăm</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2>
<span style="color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #134f5c; line-height: 20.2859992980957px;"> Virgil Diaconu </span></span></h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Luiza şi bărbaţii din palincă</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trei bărbaţi în autocarul care goneşte prin toate hârtoapele şi ne dă cu capul de toţi pereţii. Şi între noi Luiza, care surâde timid din spatele ochelarilor ei fumurii. Ea are cerceii sferici şi sânii mici. Între noi Luiza, ca dovadă că nu suntem singuri în Paradis. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aflu că îşi pregăteşte doctoratul cu principiul terţului inclus. Eu încerc să intru în zâmbetul ei şi îi depăn povestea dimineţilor mele cu Noica. Ba chiar îi spun ceva despre contradicţia unilaterală, dar între noi se strecoară sticla cu palincă a lui Petru, care ne arde gura şi dă de pământ cu terţul inclus şi contradicţia unilaterală! </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sticla se plimbă între noi până la ultima picătură. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luiza are colanţi violet strânşi violet pe picior. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea are cerceii sferici şi sânii mici. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luiza este palinca ce se plimbă între noi şi ne arde gura! </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi care dă de pământ cu terţul inclus şi contradicţia unilaterală!</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea este palinca ce se plimbă între noi până la ultima picătură.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luiza, până la ultima picătură! </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trei bărbaţi în autocarul care goneşte prin toate hârtoapele şi ne dă cu capul de toţi pereţii. Şi între noi Luiza, ca dovadă că nu suntem singuri în Paradis. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Autocarul opreşte în tabără şi ne aruncă în camere. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Eu dorm singur într-o încăpere cu cinci paturi. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luiza are colanţi violet. Strânşi violet pe picior. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Degetele ei sunt lungi. Sânii mici. Două vrăbii singure. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prea singure. Nici nu mai ştiu când am scris poemul </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">„Luiza sau Mic tratat de lolitologie”.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Luiza sau </b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Mic tratat de lolitologie </b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Talia ta înfruntă cu succes ziua mohorâtă de toamnă. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Decolteul bluzei afişat discret în seara banchetului </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">avea să fie un semn pentru soarele neaşteptat de a doua zi, </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care m-a izbit drept în tâmple. </span></span><br />
<br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ştiu că pieptul tău poate să aprindă focul de tabără.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sau flacăra din cearşafurile aşteptării, Luiza, </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ştiu că războiul aşteaptă în colanţii tăi violet.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi că sânii tăi adormiţi se vor trezi</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ca două vrăbii în palmele mele, </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luiza, nici prin minte nu mi-a trecut </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că bătaia mea de inimă va ajunge chiar în braţele tale</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi că te va pune pe jar. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nici prin minte nu mi-a trecut </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că voi fi operat pe cord deschis de privirile tale.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sânii tăi au aprins cearşafurile aşteptării, Luiza, </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tu eşti singurătatea mea cu două tăişuri.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Secol pe sfârşite </b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Secolul îmi bate cu putere în tâmple. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Leprele de toată mâna au ajuns din nou la putere.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tresele lor sunt bine ascunse sub noile carnete de partid.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Abia început, secolul este deja pe sfârşite, prietene,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">copiii străzii visează codrii de pâine-n canale.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Uneori mi se pare că secolul meu este Apocalipsa adusă la zi. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Apocalipsa, această Facere cu beregata tăiată.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Atâta doar că cireşul nu mă lasă să-mi pierd minţile</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi mă trage de mânecă atunci când trec pe lângă el </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi mă fac că nu l-am văzut. Şi îmi pune cireşe la urechi! </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cât despre prinţesă, ce să spun? </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea îmi umple ziua cu freamătul ei, cu văzduhul.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea este un psalm scris chiar de mâna Lui.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un psalm în care pot să văd începutul lumii</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi lumina dintâi. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De fapt, eu pe trupul prinţesei am învăţat să citesc Facerea. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Facerea, această Apocalipsă cu beregata tăiată.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2>
<span style="color: #eeeeee; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: black; line-height: 20.2859992980957px;"> Diana Dăscălescu </span></span></h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>conduşi de poezie</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mai ştii când ţi-am spus</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că se vor strânge atâtea texte</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">încât ieşirea din lumea asta</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o să se astupe</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">vom fi ţinuţi ostatici</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">într-un loc</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe care noi înşine l-am creat</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">vom fi forţaţi </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">să mărturisim totul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până ne vor sângera gurile şi ochii</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu vom avea apă </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu vom mai fi conducători, </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">vom fi conduşi.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pregăteşte-te,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">se î</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> n </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> t</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> â</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> m</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> p</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> l</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> ă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> .</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>constant</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în lumea lui homo sapiens sapiens</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la masa rotundă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">se aruncă vulgar</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cuvinte</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din minţile scindate,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poeţii nu sunt făcuţi să doarmă,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ei ard marginea textelor;</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de la un timp, biscuiţii</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">vor să îşi facă de cap</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ies singuri din</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">c</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">u</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">t</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">i</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">e</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>mii de bucăţi colorate</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">amnezicul de pe strada 14</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a clacat în faţa tramvaiului</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a fost îndesat</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în maşina de tocat trupuri.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cuţitul era ascuţit</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">trecutul i-a fost ciopârţit</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în mii de bucăţi colorate</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care au curs odată cu sângele</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pielea cu aspect de şerveţel folosit </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a trecut aproape intactă prin sită</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ochii i-au rămas înfipţi într-o sârmă.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">era în toiul distracţiei când</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">membrele i s-au încrucişat</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi au blocat m</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> a</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> ş</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> i</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> n</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> a</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> .</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>introvertire</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">rapid</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">am schimbat sufletul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din galben în negru</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">l-am îndesat în carapace</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">l-am forţat să tacă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">până i-a devenit un reflex</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">acum este introvertit</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu a ştiut să sângereze</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu a ţipat </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe sunete de chitară</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">s-a transformat </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">într-o afecţiune </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la nivelul g</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> â</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> t</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> u</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> l</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> u</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> i </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> .</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>l-am lăsat ascuns pe o treaptă</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de mâine</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu o să mai deschid ochii </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în acelaşi loc în care i-am închis</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">din trup, o să fiu hologramă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">prin care cuţitul nu pătrunde</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">prin care acidul nu curge.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aş vrea să-mi fii atât de prieten </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">încât să vrei să îmi mai asculţi inima</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">atât de prieten </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">încât să vrei să mai simţi vibraţia cuvintelor mele</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">atât de prieten </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">încât să-ţi fie dor.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">există un loc în bucătărie </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">unde nu ai limită la vicii </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nici la cuburi de zahăr brun</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">poţi să citeşti ziarul dimineaţa</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fără să respiri </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">s</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">c</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">d</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">t</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">. </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2>
<span style="color: #351c75; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #bf9000; line-height: 20.2859992980957px;"> Dragoș D. Onea </span></span></h2>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Traiectorie</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe trotuarul stingerii,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La-nmormântarea sunetelor,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe calea tăcerii,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu paşii rari</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu paşii reci</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tu pleci...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe alt trotuar molipsit,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La pomana tăcerii,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe lăturalnice căi,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fără paşi </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fără picioare</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tu pleci...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Lente</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Timpul trece mort...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Funest convoi jelind înaintează.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iritant miroase-a cimitir,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În oraşul mort...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sfâşiat, asfinţitul bate a pierdere de duh,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cel din urmă ceas fredonând,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Goticul farmec, fără suflare,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Imagini din piatră redând.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu adieri de lumânări şi descompuneri</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dementă paradă de doliu,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În taină, cu inimi răpuse</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În ochii lumii îşi plânge Mortul.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trupuri seci, ne-nsufleţite...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sună sumbru, monoton,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aceeaşi melodie</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În oraşul somnului de veci.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sfâşiat, asfinţitul bate a moarte,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cel din urmă ceas fredonând...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Goticul farmec din piatră</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Imagini fără suflare redând...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Jalnic trece timpul mort</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prin oraşul mort.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu cântece de mort,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trece timpul mort...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Vis</b></span></span><br />
<br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Copacii destinului pe pământ îşi uită</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">crengile de somn.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Părtaş asediului nocturn, coşmarul</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">respiră ca frigul polar...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu ură şi ceaţă.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Luând forma rebeliunii,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu-atingeri nedefinite,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cenuşa onirică striveşte zborul molecular.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> Trântite-au fost aspiraţiile</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi mă-ntreb... ce-a făcut din mine</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pasărea ce a zburat spre înaltul singurătăţii...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De-atunci, nesfârşitul umblet mi-l port</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pe revelaţii de sfinţi şi izolate monologuri.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Ritual</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În note de inocenţă trecerea-n ruină</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îşi cere partea.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">E noaptea morţilor,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">noaptea îngerilor decedaţi...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Unii musafiri nepoftiţi,veniţi de pe stradă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">au fost aruncaţi de la masă</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ei necinstind sărbătoarea.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La pământ zarurile-au căzut,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cioplite crucile-au fost,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">săpate hăuri în lut...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu toate astea, unii invitaţi</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">au fost trişti, alţii au râs cu sfială,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">puţini au degenerat şi în jale,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ba chiar şi leşinuri au fost.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mai degrabă trebuiau instruiţi...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Doar Arhanghelul, pe urmele alaiului,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu gesturi nedeghizate</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">a zăvorât porţile nimănui...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Altă stare de spirit</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Deşi nimeni nu te-a descris,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Despre tine s-a vorbit îndelung...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pădurile de eucalipt şi acum mor</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pentru tine.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Călăuză au vrut să îţi fie</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">astrele toate, dar nu te-au aflat.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">S-a vorbit chiar şi despre un dublu sens</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cu simptome pe obraz înmiresmat de crini,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">născând îndemnul la înmormântare.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi după ce tăiată ai fost</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de la rădăcini</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">s-a aşteptat căderea frunzelor...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Curtea păcii</b></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Largile porţi liniştea taie, scurt şi metalic...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Plâns pe paşii de ceară,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Taina morţii fanfarele rostesc....</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Strivind gălăgia udelor pieţe.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Marmura albă şi rece... spune pe nume,</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Largile porţi liniştea taie, scurt şi metalic...</span></span><br />
<br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cum mi-a promis, timpul fragil n-a zăbovit...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dragostea fetei mi-a tras pleoapele...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi ochii ei, ca floarea de silur...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Au plâns pe faţa mea infinit destinul...</span></span><br />
<br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Largile porţi liniştea taie, scurt şi metalic...</span></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #d9d2e9; line-height: 20.2859992980957px;"> În lumina trecutului </span></span></h2>
<br />
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cornel Sântioan Cubleşan</span></span></h3>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-JInK6NNeruA/VZAxdULj91I/AAAAAAAAAz0/QEhkDio553E/s1600/11033166_778991238862654_684873738_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-JInK6NNeruA/VZAxdULj91I/AAAAAAAAAz0/QEhkDio553E/s200/11033166_778991238862654_684873738_o.jpg" width="145" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Codruţ Radi este la a treia expoziţie de grafică la Centrul Cultural „Carmen Sylva” din Sinaia. Radi este un artist complex, poet cu o structura aparte, sensibil, cu trăiri existenţiale, reacţionând şi la influenta mediului, socialului. Arta graficii este o soră a picturii, desenul nu poate lipsi în artele plastice. Civilizaţia tehnologică actuală ne îndepărtează de natură, de mişcare, de aerisire sufletească, toate acestea inducând alienarea omului.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">Arta vine în ajutor, ne luminează înţelegerea, asimilarea ei duce la o altă dimensiune. Muzica, pictura, arhitectura, grafica sunt elemente care întregesc dimensiunea fiinţei umane. Culoarea, linia, forma, mesajul simbolic, al obiectului de artă, sunetul, înnobilează spiritul, dezvoltă bunul gust, simţul măsurii, al armoniei lumii.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-w5s5w1Me3oU/VZAxv9-i6XI/AAAAAAAAAz8/ohBMLi9Z-to/s1600/radi%2B10.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-w5s5w1Me3oU/VZAxv9-i6XI/AAAAAAAAAz8/ohBMLi9Z-to/s200/radi%2B10.jpg" width="145" /></a></span></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">Graficianul, mai ales, este constrâns, adesea, să se supună exigenţelor ce decurg din însuşi scopul pentru care lucrează: ilustrarea unei cărţi, dezvoltarea unor idei, viziuni, atacarea unui portret, peisaj etc., aşa încât, practicând genuri diferite, el este nevoit să se adapteze, să afle soluţii adecvate în varietatea posibilităţilor tehnice, mai numeroase decât în pictură.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Continuând buna tradiţie a graficii romaneşti, realiste, Codruţ Radi se inspiră în aceste lucrări din frumuseţea nemuritoare a monumentelor, a castelelor, a palatelor, a bisericilor, construcţii arhitecturale ale urbei, perspectiva unor străzi, case trotuare. Acestea îmi amintesc de tehnica unor buni graficieni romani: Mihai </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-ejj374nSC5w/VZAxyZam5bI/AAAAAAAAA0g/KMZXmZ2WZSs/s1600/radi%2B19.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-ejj374nSC5w/VZAxyZam5bI/AAAAAAAAA0g/KMZXmZ2WZSs/s200/radi%2B19.jpg" width="145" /></a></span></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">Petrescu, în „Balcoanele Mangaliei”, aici, puterea de expresivitate a liniei, îngroşate, subţiri, arcuite, ferme, spontane, sugerând forme, dând viata compoziţiei; Lucia Cosmescu, unde golul-plinul, alb-negru, dau ritmuri compoziţiilor; compoziţiile graficianului Vasile Dobrian, ale lui Marcel Olinescu, construcţii urbane, monumentale, echilibrate.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Grafica în cărbune, susţinută, uneori, de tuşe sensibile de pastel, ocru, ocru-oranj, impresii în alb-negru, reprezentarea a vechi construcţii arhitecturale: monumente de artă, castele, palate, biserici şi construcţii ale urbei, case vechi, perspective cu trotuare, străzi alunecând spre orizont. Viziuni pitoreşti, semne ale </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-hI3wBD4j0LI/VZAxv-od9xI/AAAAAAAAA0s/wTGiTYj_lSE/s1600/radi%2B12.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="145" src="http://3.bp.blogspot.com/-hI3wBD4j0LI/VZAxv-od9xI/AAAAAAAAA0s/wTGiTYj_lSE/s200/radi%2B12.jpg" width="200" /></a></span></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">civilizaţiei noastre. Viziune realistă, uneori cu tente de expresionism, o racordare a timpului prezent cu trecutul, cu istoria, sentiment patriotic.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Reprezentările alb-negru reuşesc să impresioneze, să ne aducă, în memorie şi în suflete, luminile timpului trecut şi prezent.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Expresivitatea liniei, alternanţa ritualurilor, plinuri, goluri, alb-negru, laconismul expresiei plastice au putere de sintetizare. Uneori, linia are inflexiuni melodioase, alteori forţă, geometrizări eficiente.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-rVBR2Kqek2w/VZAxvxoMAXI/AAAAAAAAA0M/v9EIL_z1ulE/s1600/radi%2B11.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="145" src="http://3.bp.blogspot.com/-rVBR2Kqek2w/VZAxvxoMAXI/AAAAAAAAA0M/v9EIL_z1ulE/s200/radi%2B11.jpg" width="200" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cazinoul din Slănic-Moldova se impune în spaţiu, albul este dominant, pe un fond ocru-auriu, suprafeţe largi, cer deschis cu câteva tuşe care animă. Contururile scot în evidenţă forma clădirilor. Impresionant monumentul lui Al. Ioan Cuza, Iaşi, liniile unei perspective ne duce acolo şi mai departe, siluetele umane dau viaţă cadrului. Monumentul, bine situat în centrul compoziţiei domină piaţa, aminteşte de vremuri glorioase. „Podul de fier” degajă stabilitate, valurile, arcurile podului vin să dea armonie întregului, barca, din planul întâi, animă staticul. Impresionant, Cazinoul din Constanţa, arcurile coloanelor dau </span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">ritmuri, plinurile şi golurile, arcadele largi, spaţiul gol de alături devine simbolic, </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></div>
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-0JHHarahvE0/VZAxz8Y8UZI/AAAAAAAAA0o/phhO1C6Z1ow/s1600/radi%2B21.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="145" src="http://4.bp.blogspot.com/-0JHHarahvE0/VZAxz8Y8UZI/AAAAAAAAA0o/phhO1C6Z1ow/s200/radi%2B21.jpg" width="200" /></a><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">
amintind de lumi apuse, de domni plini de viaţă şi de vise, de doamne şi domniţe strălucind de frumuseţe şi elegantă. Pe orizont se profilează silueta măreaţă a Castelului Peleş, pe un fond de griuri stinse turnurile sugerează ascensiunea, se aud trompetele, se zăresc cavalerii, silueta reginei, umbra regelui, se aud glasuri, invocând, se aruncă flori, se topesc pe cer, rămâne tăcerea. Trecem în „Grădina Cişmigiu”, alburi şi negruri, griuri luminate, încearcă să suplinească, în </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;">
umbră, culoarea. Ajungem la „Biserica Antim”. Măreţie, arcade sublime, cupola zveltă, turn, ţinând timpul pe umeri, armonie divină. </span><br />
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-jWlbH-ADiq4/VZAxxk89BRI/AAAAAAAAA0Q/2A_UH1aoaww/s1600/radi%2B18.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="145" src="http://3.bp.blogspot.com/-jWlbH-ADiq4/VZAxxk89BRI/AAAAAAAAA0Q/2A_UH1aoaww/s200/radi%2B18.jpg" width="200" /></a><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Desigur, un periplu artistic se continuă, îl aşteptam pe poetul Codrut Radi, sufletul Cenaclului Lucian Blaga, cu o nouă expoziţie, talentul, timpul, sunt de partea lui.</span></span><br />
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
</div>
<br />
<div>
</div>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="https://vasilegogea.files.wordpress.com/2012/06/dan-danila.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://vasilegogea.files.wordpress.com/2012/06/dan-danila.jpg" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #f6b26b; line-height: 20.2859992980957px;"> Dan Dănilă </span></span></h2>
<div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #f6b26b; line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducción del rumano de Alexandra Cherecheș</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>EXILIO</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Horrorizado enfrente del vaso de cicuta</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">juraste no volver al presente mezquino,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dejar la ciudadela – esa mujer infiel</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">que, para contemplarte, te agota y te adormece;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">exánime, al alba, descubres sus dibujos</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">hechizantes en brazos y pecho, tienes </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ojeras azuladas, como tras un ataque </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">del gran vampiro de la pampa – Se marchó </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">y esa palabra no dicha es el caracol</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">que no volverá a despertar otra primavera,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">es la cáscara blanca que cierra su espiral helada</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Como el sueño en la nieve, la insinuación de un soñar</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">en las fibras del cuerpo con dulces agujas de hielo:</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">el cuento del tiempo cumplido, relatado con temor,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">el último llanto dura como la odisea o el camino olvidado</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">del hombre-Gilgamesh – de nuevo, la aurora boreal</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">corta sus venas sobre ti, recubriéndote firme</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">como a una rosquilla de seda negra, inestimable,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">reservada para devanar nuevamente el hilo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">encima de otra pulpa, del mellizo bien momificado</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>SILENCIO</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">¿Cuál es la mejor lengua para los silencios,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">qué palabras pueden bendecirse a sí mismas?</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Las rimas decayeron en la edad de las langostas</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sobre el cénit ensangrentado, tendido como una </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">bandera de esas antiguas guerras, imposibles de </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">traducir al gusto de los soldados ensordecidos </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">por el fragor, después, el grito bárbaro del himno </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de lucha: un silencio de cera artificial en los oídos, eco</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de la última palabra de una edad pacífica,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">apagada sin gloria en el polvo del camino</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de vuelta al hogar, secreto y sinuoso</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Por los anfiteatros calcinados bailan los cuervos,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Orfeo es una estatua achicharrada con la nariz rota,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">en su boca no hay sitio siquiera para un nido</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de pájaro cansado; así ha acabado el que tocaba</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la lira – rumor de abismo sobre la cascada,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sordo gimoteo sin muerto en el cementerio vacío,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">un estribillo dormido, desgarro profundo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">en un frágil y enfermo corazón de piedra. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>PARÍS</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Durante la ocupación, Cioran en bicicleta</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">por la Plaza de la Concordia – entre coches blindados,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">inválidos, megáfonos con Edith Piaf</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">y carritos con helado rosa – blanco – azul,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sutiles formas de la resistencia</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">En los cafés todos callaban de modo provocador,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de modo filosófico – se vaciaban los cajones,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">los manuscritos iban en paracaídas</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sobre las mesetas alpinas de Suiza,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">pero nadie dejaba</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la ciudad del absurdo, camuflada,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la ciudad del champán y del coñac,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de las medias de seda</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">En los sótanos de la Gestapo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">se aplicaban las torturas más crueles:</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la prohibición de dormir, la orden de escribir</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">acerca de todo y de todos – ni siquiera se sabía entonces</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">que, no muy lejos,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">en una buhardilla del Barrio Latino,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">todo eso era un modus vivendi.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>MOTIVOS</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Siempre hay un motivo para desesperar,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">para desaparecer – el mundo, esa amada </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">olvidadiza o el pozo a la que todas</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">las bocas sedientas abandonan. Quizá el aire</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">incrédulo que nos respira o una tormenta</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">surgida de repente. Las caídas inevitables,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">casi deseadas, una estación tras otra.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cambiantes, las alegrías simples, el diario ensueño,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la inocencia de los misterios (la brizna de hierba, el ave,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la carne vegetal). La vida, la senda que los recorre,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">el camino por esta cuerda. Y, a veces, el tiempo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">suspendido del amor. Entonces pareces comprender,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">conectado a aquella red ultrasecreta. O</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">te asombras por todo y constatas que uno escribió</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">siglos atrás sobre lo mismo. En otra lengua,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">en otro continente y, después, alguien tradujo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">estos mensajes esenciales. Pero nadie aún</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ha descrito el perfume femenino tras la partida temprana,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">una sombra ahora inane a la que ahuyentas</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">después de desatarle las sogas. Y su cabello</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">calla, sin memoria, como un arco encrespado</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">y es tarde ya para buscar la partitura. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>LA BOCA DE LA VERDAD</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Abro el libro hacia la mitad</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">y pongo mi palma sobre su boca – pero</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nunca me muerde, aunque a veces</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">yo mienta diciendo que mi amor es solo suyo.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">¿Podría ser desdentado un oráculo omnívoro,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">podría ayunar, harto de carne humana,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de manos perdidas por las hojas? Quizá</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">la verdad esté en medio; el libro se despierta</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">y un siglo después siente apenas el calor</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de los dedos que lo hojean. Mueve</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sus páginas, cruje como una chinche que</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">parecía exánime. Nosotros escuchamos </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">lo que queremos, lo que podemos escuchar</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">con ese sentido imperfecto de fiera amansada.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La boca de la verdad habla con parábolas.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Y su silencio también calla con parábolas y</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nos aterroriza con el sabor de lo infinito. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>PASABA ASÍ</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tenía prisa y los árboles me perseguían</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">para hablarme sobre su vida ultrasecreta</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">o para colocarme dos hojas en los hombros.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Espera, no vaya a molestarse el viento,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">por haberme ido sin él; espera, nos duelen las raíces.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tenía prisa; el río iba detrás de mí, sobrepasando</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">su caudal. Espera, voy perdiendo mi hilo, escucha</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mi órgano de agua limpia. Después cumplí los cincuenta.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Me detuve, estaba ya exhausto y todo alrededor</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">quedó consternado. Ya no tenía motivos</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tenaces; de repente, me avergoncé. Os espero,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">árboles. También a vosotros, ríos. Empieza a crecer</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">el bozo de mis raíces y, por dentro, una flora</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">secreta de capilares que inventan palabras. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">A veces me leo a mí mismo en soledad, cuando</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">el neón del baño comienza a chirriar como un grillo</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">perdido. Tampoco hay silencio en la cocina, aunque</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">las mujeres que leían mi porvenir en la taza de café</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">hace mucho que se han ido y mi fe anda perdida. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Abro los libros y en ocasiones caen fotos de amadas</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">sobre mis rodillas. Jamás cae dinero, jamás</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">caen billetes de avión hacia arenas doradas.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://www.brainpickings.org/wp-content/uploads/2014/06/sylviaplath1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.brainpickings.org/wp-content/uploads/2014/06/sylviaplath1.jpg" height="200" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: yellow; line-height: 20.2859992980957px;">Sylvia Plath</span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>O corabie în iarnă</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La acest chei nu sunt debarcări despre care se poate vorbi.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un tablou cu barje portocalii şi roşii, şi containere</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Încătuşate de ponton, învechite, stridente</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi aparent indestructibile.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Marea pulsează sub o peliculă de ţiţei.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un pescăruş stă ţeapăn pe creasta unei barăci,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Călărind pale de vântul, sigur pe el</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ca pădurea şi nemişcat, învelit în cenuşiu,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Întregul port fără de viaţă este ancorat în </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cercul irisului său galben.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un dirijabil pluteşte ca o lună pe cerul zilei</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sau ca un trabuc de cositor peste un patinoar cu peşti.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Viitorul e întunecat ca o gravură veche.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pescarii descarcă trei butoaie de crabi mici.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pilonii danei par a se prăbuşi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi cu ei acel edificiu şubred</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Depozite, macarale, coşuri de fum şi poduri</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În depărtare. Peste tot în jurul nostru apa alunecă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi cleveteşte în jargonul ei excentric,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Transportând miasme de cod şi de marinar bătrân.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mai departe, valurile vor mesteca sloiuri de gheaţă –</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">E o lună săracă pentru aceia care dorm prin parcuri şi pentru îndrăgostiţi.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Chiar şi umbrele noastre sunt albastre şi reci.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ne doream să vedem soarele răsărind</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi întâlnim, în schimb, această corabie cu nervuri îngheţate.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Bărbos şi murdar, un albatros de chiciură,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Relicvă a vremii dure, stă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Într-o peliculă sticloasă.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Soarele îl va distruge destul în curând:</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fiecare lovitură a valului străluceşte precum un cuţit.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere: Liliana Ene</span></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-xA7ZcsFIm4w/VdQ9xVU4OkI/AAAAAAAAA18/BF83qopMY5g/s1600/cesaire_dossier.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="http://1.bp.blogspot.com/-xA7ZcsFIm4w/VdQ9xVU4OkI/AAAAAAAAA18/BF83qopMY5g/s320/cesaire_dossier.jpg" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: yellow; line-height: 20.2859992980957px;">Aimé Césaire</span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Eu însumi, Teroare, eu însumi</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Vise eşuate ofilite fac la nivelul feţei râurilor</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">grămezi formidabile de oase mute</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">speranţele prea repede se târăsc pedant</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ca şerpi îmblânziţi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nu se pleacă nu se pleacă niciodată</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în ce mă priveşte rămân pe insulă fidel</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">în picioare ca preotul Jehan puţin înclinat spre mare</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi ros de fruntea valurilor şi de excremente de păsări</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">lucruri lucruri vă dăruiesc</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nebuna mea faţă violentă sfâşiată în adâncurile vârtejului</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">faţa mea tandră de golfuri fragile în care încetineşte limfa</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">eu însumi Teroare eu însumi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fratele acestui vulcan care cu siguranţă vorbeşte fără cuvinte </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">meditează la un nu ştiu sigur ce </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi chiar trecerea pentru păsările vântului</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care se opresc adeseori să doarmă un anotimp </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">tu însuţi catifelare tu însuţi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">traversat de sabia eternă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi zilnic avansând</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">marcat cu fierul roşu al lucrurilor întunecate</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi al soarelui reamintit.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Şi suntem verticali acum...</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi suntem verticali acum, ţara mea şi cu mine, cu părul în vânt, mâna mea mică acum în pumnul ei enorm şi forţa nu e în noi, ci deasupra noastră, cu o voce care învârte noaptea şi audienţa ca penetrarea unei viespe apocaliptice. Şi vocea spune că Europa de-a lungul secolelor ne-a gravat cu minciuni şi ne-a umflat de pestilenţă,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">căci nu e nimic mai adevărat decât că opera omului e sfârşită</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că nu avem nimic de a face cu lumea</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că parazităm lumea</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că ajunge să ne punem în pas cu lumea dar</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">opera omului vine numai să-nceapă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi rămâne omului să cucerească orice interdicţie imobilizat în colţurile fervorii sale</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi nici o rasă nu are monopolul frumuseţii, inteligenţei, forţei</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">şi e loc pentru toţi la întâlnirea cu cucerirea şi ştim acum că soarele se învârte în jurul pământului nostru luminând teritoriul care ne-a fixat voinţa singură şi că orice stea cade din cer pe pământ la dorinţa noastră fără limită.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere: Florin Dochia</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-4ihiOTU1GxY/VdQ9qDEcWdI/AAAAAAAAA10/e7JVbKkiGAY/s1600/Guillaume_Apollinaire_foto.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-4ihiOTU1GxY/VdQ9qDEcWdI/AAAAAAAAA10/e7JVbKkiGAY/s320/Guillaume_Apollinaire_foto.jpg" style="cursor: move;" width="210" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: yellow; line-height: 20.2859992980957px;">Guillaume Apollinaire</span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Noapte renană</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Paharu-mi e plin cu vinul ca focul</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Alean de luntraş e în cântec rostit </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">El spune că şapte femei umplu locul </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sub lună cu păr pân’ la glezne-mpletit</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mai tare cântaţi şi în horă dansând</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Tristeţea luntraşului n-o s-o aud</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De puneţi în juru-mi fetele în rând</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu fixă privire şi păr verde crud</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Rinul e beat unde viţele îl ştiu</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aurul nopţii îi tremură-n ape</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Vocea tot cântă prorocind a pustiu</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Zânele verzi spun că vara-i aproape</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Paharu-mi se sparge în râset zglobiu</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Totdeauna</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Totdeauna</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Vom merge mai departe fără a avansa vreodată</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi din planetă în planetă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Din nebuloasă în nebuloasă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Don Juanul a o mie trei comete</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Chiar fără a mişca pământul</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Caută forţele noi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi ia în serios fantomele</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi câte universuri uită</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Câte sunt marile uitări</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cine oare ne va face să uităm una câte una părţi ale lumii</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În care e Cristofor Columb cel căruia-i va trebui uitarea unui continent</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>A pierde</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dar a pierde cu adevărat</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ca să laşi loc descoperirii</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>A pierde</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Viaţa ca să găseşti Victoria </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Umbră</b></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sunteţi din nou lângă mine</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Amintiri ale tovarăşilor mei morţi în război</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Măslină a timpului</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Amintiri care nu fac atât cât una singură</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cum o sută de blănuri nu fac atât cât un cojoc</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cum mii de răni nu fac atât cât un articol de ziar</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aparenţă impalpabilă şi întunecată care a luat</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Forma schimbătoare a umbrei mele</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un indian stă de veghe pentru eternitate</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Umbră - vă târâţi lângă mine</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dar nu mă mai auziţi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nu veţi mai cunoaşte poemele divine pe care le cânt</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În timp ce eu vă aud vă văd încă</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Destinaţia</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Umbră multiplă pe care soarele v-o păzeşte</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Voi care mă iubiţi atât încât nu mă părăsiţi niciodată</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi care dansaţi în soare fără a stârni pulberea</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Umbră cerneală de soare</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Scriere a luminii mele</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Casete cu regrete </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un zeu care se smereşte.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere: Florin Dochia</span></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://mypoeticside.com/wp-content/uploads/2009/06/coleridge-227x300.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://mypoeticside.com/wp-content/uploads/2009/06/coleridge-227x300.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #d9ead3; line-height: 20.2859992980957px;">Samuel Taylor Coleridge</span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">(1772-1834)</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prima venire a iubirii</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O, fără de cusur e speranţa primei iubiri în mintea plină de tandreţe! </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ca prima stea a Evei trăgând cu ochiul printre nouraşi de puf; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mai dulce decât vântul din sud-vest cel plin de blândeţe, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O, luncile ei cu sălcii, torente alunecând din umbră-n zăduf, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi câmpiile de aur ale zeiţei Ceres; - ciuta înecată-n fâneţe </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ridică sprânceana şi îi opreşte secera-n stuf.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pace domestică</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Spune-mi, pe care sfânt pământ </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pacea Domestică este-n avânt — </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fiică a lui Halcyion, a cerului faimă! </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea zboară departe pe aripi de spaimă, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Din acea măreţie a puterii de Stat, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Din zbuciumul urii unui Renegat,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Într-o vale îşi are sălaşul, în sat </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ascultând clopotele de Sabat! </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Încă i se văd paşii de jur împrejur,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Blânda-i Onoare fără de cusur, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iubirea e părinte al spaimelor plăcute, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O întristare, lacrimi, zâmbet iute, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Folos trecutu-i - dă de ştire</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">E amintirea sânul-izvor de fericire.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sărut</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dacă-n legende poţi să crezi uşor,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">E Cupidon unic născocitor </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Al Miedului Plăcerii ce-n Potir </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Arzând Nectar cu al iubirii fir, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Stropi magici Seara a lăsat uşor, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Din steaua idalină – zâne-n zbor: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">A pus un dar gingaş la sfânt Destin,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Al minţii făr’ de pată dulce-Alin — </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Visări aprind culori, chip strălucit</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Speranţa – al durerii parazit. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Chimistul orb aude zgomot plin, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Potirul aburind ţipă-n suspin; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sunete dulci exaltă, ca şi când </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Lin murmură hulubul cântec blând. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Finalu-aduce Pizma în zadar, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">„Sărut” numim acum plăcutul Dar. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Zeul dă parte-n Cipru bun-cuvânt,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Restul pe gura Sarei e încânt.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">...........................</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><i>Idalină = aparţinând zonei Idalium, oraş antic în Cipru</i></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cântecul Glicinei </span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Din cer în ţarnă aplecat, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Zăream un arbore-nsorit: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O pasăre s-a legănat -</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O, dulcea mea, ce te-a vrăjit?</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Coboară-n flori, clipeşte-n cânt</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Negură albă-n copac trist;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ochi de foc, cioc de aur sfânt, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi restul e de ametist!</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">„Adio-adio!” - a cântat. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Visul de-amor a încetat. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Doar mugurii nu vin târziu,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi-n rouă-i luciul argintiu.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dulce lună Mai </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Hai să fugim, hai; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În depărtări, hai!</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Timp, realitate şi imaginaţie </span></span></h4>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">O alegorie</span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe platoul dintr-un vârf de munte, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">(Nu ştiu pe unde, un tărâm vrăjit)</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu aripile largi, cu vânt în frunte, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Doi chipeşi prunci tot fug neistovit,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O soră şi un frate! </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ea înainte-i, el în spate;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Fugind, ea capul şi-a întors, grăbit,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Priveşte şi urechea-i vorbe sorb: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pentru că el, vai! este orb! </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe locul dur şi drept el trece-uşor,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">S-ajungă primul cată-ai fi cu spor.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere de Liliana Ene şi Florin Dochia</span></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="https://pcolman.files.wordpress.com/2015/01/roethke-jungcurrents.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://pcolman.files.wordpress.com/2015/01/roethke-jungcurrents.jpg" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #d0e0e3; line-height: 20.2859992980957px;">Theodore Roethke </span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Valsul tatălui meu</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ţi-era de whiskey răsuflarea</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Orice băiat ar fi năuc;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Eu rezistam, aveam vigoarea: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Un vals era cam greu să duc.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ne-am hârjonit până când vase </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pe jos din rafturi au ajuns;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dar mama vrut-a să ne lase</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Chiar de-ncruntarea-i fu răspuns.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mâna cu care mă ţineai </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Era în cot bătătorită; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Urechea-mi, pasul de-l ratai,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De catarama-ţi răzuită.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Băteai un ritm în capul meu </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cu palma ta muncită şi murdară, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Apoi spre pat valsai din greu </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ţinând cămaşa-mi într-o doară.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Elegie pentru Jane </span></span></h4>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">(Studenta mea, aruncată de un cal)</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Îmi amintesc buclele ei, moi şi umede ca lujere de viţă;</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi privirea ei ageră, un zâmbet oblic de peştişor; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi cum, vorbind, silabele delicate ţâşneau de bucurie, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iar ea se legăna în plăcerea propriilor gânduri,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">O pitulice, fericită, cu coada în vânt, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cântecul ei freamătă printre ramuri şi crenguţe.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Umbra cânta cu ea; </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Frunzele, şoaptele lor se transformau în sărut,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şi pământul moale cânta în văile albite sub trandafir.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Oh, când era tristă, cădea într-o atât de pură adâncime </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nici măcar tatăl nu o putea găsi: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Zgâriindu-şi obrazul în paie, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Agitând cea mai limpede apă.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Vrabia mea, nu eşti aici, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Aşteptând ca feriga, cea cu umbră spinoasă. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Feţele pietrelor ude nu mă pot consola, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nici muşchiul, lovit de ultima rază.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">De-aş putea să te trezesc din somnul acesta, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Draga mea desfigurată, porumbelul meu jucăuş. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Peste acest rece mormânt îmi mărturisesc dragostea: </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Eu, fără niciun drept aici, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nici tată, nici iubit.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Călătorie în interior</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În lunga călătorie în afara sinelui,</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sunt atât de multe ocolişuri, locuri frânte, întrerupte şi reci </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Unde argila alunecă periculos </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Iar roţile din spate atârnă la marginea genunii</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La virajul brusc, momentul de întors. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mai bine rămâi aproape, atent la pietriş şi la pietrele ce cad. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">La cursul apei ce crapă drumul, butuci bătuţi de vânt şi canioane, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Pâraie înghiţite în mijlocul verii de urletul inundaţiilor în valea îngustă. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trestii bătute de vânt şi de ploaie, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cenuşii de la iarna lungă, arse la bază la sfârşitul verii. </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sau cărarea îngustându-se, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Şerpuind în sus către şuvoaiele cu pietre ascuţite, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Către culmile înalte cu anini şi mesteceni, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prin mlaştina vie cu nisipuri mişcătoare, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Calea este blocată în cele din urmă de un brad căzut, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Codrul se întunecă, </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Viroagele ameninţă.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere de Liliana Ene şi Florin Dochia</span></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
</div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://www.slate.com/content/dam/slate/articles/arts/classic_poems/2015/01/150109_POEM_samuelbeckett.jpg.CROP.original-original.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.slate.com/content/dam/slate/articles/arts/classic_poems/2015/01/150109_POEM_samuelbeckett.jpg.CROP.original-original.jpg" height="228" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: #e06666; line-height: 20.2859992980957px;"> Samuel Beckett </span></span></h2>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cascando *</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">1. de ce să renunţi numai dintr-o disperare </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de moment? </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">eşecul nu este mai bun decât dezolarea </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">orele de după plecarea ta sunt atât de cenuşii </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">mereu vor începe să cureţe prea </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">curând ghearele sfârtecă orbeşte patul dorinţei </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">scoţând la suprafaţă oasele foştilor iubiţi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">orbite pline cândva cu ochi precum ai tăi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">întotdeauna este mai bine prea curând decât niciodată </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">neagra lipsă le murdăreşte feţele </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">spunând din nou </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">că nouă zile nu au înecat niciodată pe cel iubit</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nici nouă luni </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">nici nouă vieţi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">2. spunând din nou </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dacă nu mă înveţi, nu voi cunoaşte </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">spunând din nou că există un final </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">egal cu ultimele dăţi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ultimele dăţi ale începutului </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ultimele dăţi ale iubirii </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ale cunoaşterii simulării necunoaşterii </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">un final egal cu ultimele dăţi ale rostirii </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dacă tu nu mă iubeşti, nu voi fi iubit </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dacă nu te iubesc pe tine, nu voi iubi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">cuvintele reci freamătă din nou în inimă </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">iubire, iubire, iubire, prăbuşire a bătrânului scafandru </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fărâmiţând pe cel fidel </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">paloarea cuvintelor </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">îngrozit din nou </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de a nu iubi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de a iubi, dar nu pe tine </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de a fi iubit, dar nu de tine </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de a şti prefăcându-mă că nu ştiu </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">de a simula </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">eu şi toţi cei ce te vor iubi </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">dacă te vor iubi</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">3. dacă nu cumva te iubesc</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><i>Notă : Termenul </i>Cascando <i>face referire la descreşterea volumului şi la decelerarea ritmului în muzică.</i></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce aş face eu fără această lume?</span></span></h4>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce aş face eu fără această lume, fără chip, fără întrebări </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">unde a fi durează doar o clipă, unde fiecare clipă </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">aruncă în vid uitarea existenţei </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fără acest val în care la final </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">corpurile şi umbrele sunt înghiţite împreună </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce-aş face eu fără această linişte în care mor şoaptele </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">vibrând în delir spre ajutor, spre iubire </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">fără acest cer care pluteşte </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">deasupra pământului împietrit </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">ce aş face ce am făcut ieri şi cu o zi înainte </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">uitându-mă prin hubloul meu, căutând un alt </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">rătăcit ca mine, prins în vârtej departe de tot ce e viu </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">într-un spaţiu convulsiv </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">printre voci fără glas </span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">care-mi asupresc intimitatea.</span></span></div>
<div style="margin: 0px; text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="margin: 0px;">
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Traducere: Liliana Ene</span></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #f6b26b;">
A vedea noaptea ridicându-se.<br />Introducere în poezie lui Beckett</span></h2>
<h4 style="text-align: right;">
Hélène Révay</h4>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-E5Tcr65T1NU/VdQ8JzIYDQI/AAAAAAAAA1o/QW_BPcAF8ds/s1600/Beckett.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="243" src="http://1.bp.blogspot.com/-E5Tcr65T1NU/VdQ8JzIYDQI/AAAAAAAAA1o/QW_BPcAF8ds/s320/Beckett.jpg" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Samuel Beckett s-a născut în Irlanda [Foxrock, County Dublin, 13 aprilie – Vinerea Mare] 1906 şi a murit la [Paris, Franţa, 22 decembrie] 1989. Ştim că acest autor are multiple faţete, pe rând, prozator, dramaturg, realizator de film, dar, de asemenea, poet.</div>
<div>
A aborda poezia lui Samuel Beckett este cam şi cum ai coborî într-un beci şi respiraţia ar deveni greoaie, ca şi cum ai plonja în abisurile unei gândiri care se ciocneşte cu ea însăşi şi cu lumea care o înconjoară, cum ai vorbi o limbă spartă de tăceri.</div>
<div>
De la Os d’Echo [Echo’s Bones / Oasele Ecoului (1935)] la Peste soit de l’horoscope et autres poèmes [Whoroscope (1930) / Ciuma fie a horoscopului şi alte poeme, 2012, Les Éditions de Minuit], trecând prin Poèmes suivi de Mirlitonnades [(1976-1978), Les Éditions de Minuit, Mirlitonnades, Collected Poems (London: John Calder, 1984, reprinted 1999) / Poeme urmate de Mirlitonade*], autorul irlandez ne prezintă o poezie zguduită de cele mai întunecate anxietăţi, pline de umor şi deziluzie, dar care anunţă totdeauna o formă de răscumpărare în efortul stenic de a afirma viaţa.</div>
<div>
Această voce care se înalţă, e poate cântecul acelora care au părăsit acest pământ. Mergând înapoi pentru a merge înainte, poate... De aici simpla încercare de a «câştiga câţiva milimetri mizerabili », cum spunea Beckett însuşi?</div>
<div>
În această lume poetică, traversăm dorinţe veştede, amanţi caraghioşi, iubiri născute moarte. Dar totdeauna şi mai presus de toate, o voce singulară care se înalţă spre ceva care ar putea să pară cer.</div>
<div>
Pentru că lumea e nebună, pentru că anii trec prin epoci ele însele depăşite. Pentru că adesea cuvintele sunt absente ca să exprime ceea ce se preferă a fi tăcut.</div>
<div>
Adesea, ochii vi se-neacă-n lacrimi, vă muşcaţi buzele, clănţăniţi din dinţi şi, apoi, deodată, râdeţi! Beckett se joacă cu subiectele cele mai grave, dar totdeauna cu o mare agilitate. Râsul devine atunci un veritabil antidot pentru suferinţă, ceea ce vine să tonifice drama subiacentă, precum în aceste câteva versuri din Poeme urmate de mirlitonade: «în faţă / răul / până la ceea ce / aduce râsul».</div>
<div>
Beckett se dezvăluie fără fard, se povesteşte pe sine abrupt, se arată fără nici o pudoare. Nuditate şi simplitate sunt cuvintele cheie. S-ar putea aproape vorbi de diary, de jurnal intim. Poate e asta, în poezie, pe cât învăţăm să-l cunoaştem mai bine. Dar a aborda poezia lui Samuel Beckett înseamnă şi să fie nevoie să te păzeşti pe tine însuţi, ca să rămâi un cititor cu acea privire curată, inocentă.</div>
<div>
Într-adevăr, Beckett e un autor care nu se oferă direct şi care nu încetează să se închidă, cu cât te apropii mai mult, cu atât devine mai opac. Opacitatea pare atunci doar o modalitate de lectură, ca acel procedeu ce caută să deruteze cititorul. Căci Beckett se joacă. El se joacă cu cititorul său. Se amuză cu el prezentându-i adesea o poezie extrem de erudită, în maniera unui Joyce scriind Ulise, caz în care cititorul, dacă nu are în minte sau sub ochi cartea lui Homer, întâmpină dificultăţi de urmărire şi de înţelegere a acţiunii. Un poem din Ciuma fie a horoscopului şi alte poeme, intitulat Precept, ilustrează, totuşi, o stigmatizare a erudiţiei: «Trece anii de studiu la deşeuri / Curajul necesar anilor de rătăcire / Într-o lume ce devine politicoasă / Cu nepotrivirile erudiţiei».</div>
<div>
În Poeme urmate de mirlitonade, ca şi în din Ciuma fie a horoscopului şi alte poeme, se observă, într-adevăr, multiple simboluri şi referinţe ascunse pe care trebuie să le descopere şi să le interpreteze cititorul : trimiteri la Biblie, la Dante, dedicaţia lui Joyce sub forma unui poem acrostih, trimiteri la Keats, autor pe care Becket îl admira mult.</div>
<div>
În Ciuma fie a horoscopului şi alte poeme, Beckett consacră chiar un poem întreg filosofului Descartes şi vieţii sale cotidiene şi, în particular, pasiunii sale pentru ouăle de găină clocite cel puţin şase zile!</div>
<div>
Dar alături de aceste ocheade spre erudiţie se poate observa un Beckett care poetizează cu prospeţime şi cu cea mai mare simplitate precum în aceste câteva versuri din Poeme urmate de mirlitonade:</div>
<div>
„lemn singur</div>
<div>
se distrează arde face sex o mierleşte ca înainte”</div>
<div>
Astfel, a aborda poezia lui Beckett înseamnă să mergi alături de autor, cu o lanternă în mână, în subsolurile lumii unde întunericul e presat de un asemenea grad de intensitate, încât pare să reflecteze lumina. Chiar că poetul, pe firul cuvântului, se oglindeşte în apele adânci. Este figura care luminează. </div>
<div>
Am deschis Poeme urmate de mirlitonade şi mi-a căzut sub ochi primul poem al volumului. Viziunea asupra femeii. O anumită viziune. Deja, forma şi fondul se confundă, aşa cum a declarat însuşi autorul irlandez într-o frază celebră frază: „Fondul este forma”. Cuvintele şi grupurile de cuvinte se repetă astfel de o manieră ameţitoare, se întorc unele împotriva celorlalte în ritmul valurilor murind pe plajă. Iată acest poem:</div>
<div>
„ele vin</div>
<div>
altele şi aidoma</div>
<div>
cu fiecare e altul şi e aidoma</div>
<div>
cu fiecare absenţa dragostei e alta</div>
<div>
cu fiecare absenţa dragostei e aidoma”</div>
<div>
Un val, apoi un altul care îl acoperă imediat ce moare, se dizolvă în nisip. Limbaje succesive fără ritm deja prestabilit, fără schelet, doar un vers după altul. Celălalt vers acoperindu-l pe cel precedent cu un ultim efort. Laitmotiv pulsatoriu. Explozie de energie, apoi scufundare. Valurile, liniare, lipsa de dragoste a acestor femei generată de ele se exprimă în mod repetitiv. E o traiectorie liniară care ajunge totdeauna în acelaşi non-loc, la aceeaşi lipsă de dragoste. În filmul Quad, al lui Beckett, se găseşte un pic din această logică a repetiţiei şi a epuizării posibilului atât de scump autorului irlandez.</div>
<div>
Totuşi, aici, nu asistăm la deplasarea pe o scenă, indivizi cu glugă şi indistincţi, cu acelaşi veştminte şi gesturi (chiar dacă femeile sunt uneori «altele» şi «aidoma», ceea ce creează o anumită banalitate colectivă), dar avem ca reper cuvinte sau grupuri de cuvinte care se repetă de o manieră obsesivă în interiorul unui spaţiu închis.</div>
<div>
Astfel, în acest poem, ca în poezia lui Beckett, în general, se caută a se epuiza câmpul posibilului prin repetiţia articulată. Se poate observa atunci un narator care anunţă dragostea ca această sciziune între partea masculină şi partea feminină. În biografia Beckett, James Knowlson subliniază acest lucru. Într-adevăr, Beckett, atunci când se uită la un tablou de Jack Yeats, zice:</div>
<div>
„Găsesc, de exemplu, că există ceva teribil în felul în care Yeats pune una lângă alta două figuri, un cap de bărbat şi un cap de femeie, înspăimântătoare acceptare a două entităţi care nu se confundă niciodată.” [1]</div>
<div>
În poemul Cascando (v. pag. 35 – n. trad.), din Ciuma fie a horoscopului şi alte poeme, această dificultate de a iubi merge până la teroare.</div>
<div>
Totuşi, Alain Badiou, în cartea sa Beckett, indestructibila dorinţă, subliniază că prin teatru cuplul a irumpt la Beckett, şi asta odată cu «duo-urile» Vladimir/ Estragon (Aşteptându-l pe Godot) şi Hamm et Clov (Final de partidă).</div>
<div>
„Fără îndoială, în teatru (…) vine în faţa scenei ceea ce nu va mai înceta să fie în mijlocul ficţiunilor lui Beckett cuplul, Cei Doi, vocea celuilalt şi, în final, dragostea.” [2]</div>
<div>
Întâlnirea, după Badiou, „face să apară Cei Doi, ea fracturează izolarea solipsistă! [3] căci izolarea solipsistă este o tortură, este subiectul care se întoarce contra propriei sale anunţări. </div>
<div>
Beckett vorbeşte el însuşi de întâlnire şi o descrie ca pe ceva de extremă forţă, atât de puternică, totuşi, încât „nimic, nici în sentiment, nici în corpul plin de dorinţă” nu e pe măsura sa. [4]</div>
<div>
Astfel, a citi poezia lui Beckett înseamnă să păstrezi acea dubla privire; aceea a mărturiei imobile a fugii de lucruri, dar şi aceea a cititorului sensibil la umorul muşcător care vine de multe ori să lumineze drama. Căci în poezia beckettiană se pare că asistăm la degenerescenţa totală, ca în poemul Moartea lui AD, din Poeme urmate de mirlitonade, din care iată un extras:</div>
<div>
„şi aici să fii aici încă aici</div>
<div>
presat contra vechii mele mese înnegrite de sifilis</div>
<div>
zile şi nopţi strivite orbeşte</div>
<div>
să fii aici să nu fugi şi să fugi şi să fii aici”</div>
<div>
Sau, încă, în poemul „bun bun este o ţară” în care povestitorul pare pradă rătăcirii şi spaimei în faşa unei lumi de neînţeles şi învechite:</div>
<div>
„bun bun este o ţară</div>
<div>
în care uitarea în care apasă uitarea</div>
<div>
dulce pe lumile nenumite</div>
<div>
aici capul tace capul e mut</div>
<div>
şi se ştie nu nu se ştie nimic</div>
<div>
[…)</div>
<div>
singurătatea mea ştiu că va durea ştiu</div>
<div>
(…)</div>
<div>
vrei să merg de la A la B nu pot</div>
<div>
nu pot ieşi sunt într-o lume fără urme”</div>
<div>
Spaimă, singurătate, izolare care sunt încă subliniate în debutul unui alt poem:</div>
<div>
„a fi acolo fără fălci fără dinţi</div>
<div>
unde ajunge plăcerea pierderii</div>
<div>
cu acela prea fără preţ</div>
<div>
ca să câştige”</div>
<div>
Astfel, în poezia lui Beckett, dragostea se erodează în continuare, dorinţa fuge, corpul care puţin câte puţin în zdrenţe. Se merge atunci spre o lume în dezagregare. Autorul pare că face veştminte pentru cei mai sărmani oameni.</div>
<div>
Mai mult, vedem adesea în Samuel Beckett un autor al negaţiei şi al disperării în faţa unei lumi al cărei sens dispare puţin câte puţin, în care paşii nu par a duce undeva şi în care totul devine circular şi sufocant.</div>
<div>
Într-adevăr, alături de Beckett, pare că ba coborâm în straturile inferioare, ba că urcăm. Această poezie nu este, în aparenţă, nici o apologie a vidului, nici o teorie a abisului, ci tinde mai degrabă spre un fel de conversie, spre o voinţă de înălţare care pleacă de jos (mereu de jos) pentru a ajunge încă şi mai jos, căci nu e aşa că Beckett poate, în final, să se expună?</div>
<div>
Pentru a vedea noaptea ridicându-se. Noaptea ridicându-se…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
.........................</div>
<div>
[1] James Knowlson, Beckett, France, Babel, 2007, p 445</div>
<div>
[2] Alain Badiou, Beckett, l’increvable désir, France, Hachette, 1995, p. 47</div>
<div>
[3] ibid, p. 56</div>
<div>
[4] ibid, p. 55</div>
<div>
* Ceea ce a numit «mirlitonnades» este răspunsul estetic la pierdere: a mâzgăli poezii foarte scurte pe orice resturi de hârtie, pentru a le putea salva - un plic, un carton de bere, chiar o etichetă de la o sticlă de whiskey Johnnie Walker, Black Label. Biograful James Knowlson constată că Beckett numit iniţial aceste versuri „rimailles” sau „versicules”, înainte de a ajunge la „mirlitonnades”, pe care unii editori l-au tradus cu „triluri de păsări”; dar, având în vedere definiţia la „mirliton” din Oxford English Dictionary, numele reaminteşte, de asemenea, de „zumzet” sau de sunetul produs de un instrument muzical care seamănă cu un Kazoo.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div>
<i>Sursa: Recours au Poème / Poésies & Mondes poétiques</i></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" style="cursor: move;" /></a></div>
<div>
</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #bf9000;"> Spiritul generos al poeziei americane </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; margin: 0px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-0ZJ2jerGTWY/VdQ7_zuc8BI/AAAAAAAAA1g/cVfQ2aAtyLs/s1600/josephbrodsky2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://3.bp.blogspot.com/-0ZJ2jerGTWY/VdQ7_zuc8BI/AAAAAAAAA1g/cVfQ2aAtyLs/s320/josephbrodsky2.jpg" style="cursor: move;" width="320" /></a></div>
<h3>
Interviu cu Joseph Brodsky</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Joseph Brodsky a fost al cincilea poet american laureat (lucrând în perioada 1991-1992 la Biblioteca Congresului). Acest interviu a fost iniţial realizat la Biblioteca Congresului, în octombrie 1991, şi a fost difuzat în emisiunea Poetul şi Poemul, la postul public de radio WPFW-FM. A fost publicat pentru prima dată în American Poetry Review (Revista Americană de Poezie) în anul 1992. Nu a fost niciodată publicat online.</div>
<div>
Joseph Brodsky este originar din Leningrad, acum Sankt-Petersburg. Poezia sa a fost publicată în douăsprezece limbi. A trăit în SUA, începând din anul 1972, când a fost exilat din Uniunea Sovietică. A câştigat Premiul Fundaţiei John D. şi Catherine T. MacArthur. Volumul de eseuri Less than one (Mai puţin decât unul) a fost distins, în 1986, cu Premiul Naţional Book pentru critică. În 1987, Joseph B a câştigat în Premiul Nobel pentru Literatură.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Primul dvs. discurs la Biblioteca Congresului (octombrie 1991) a fost publicat în The New Republic. Acolo vă prezentaţi ca fiind un activist pentru poezie, un entuziast: „Specialistul în poezie ca activist pentru poezie”. Aşa aţi vrut să fiţi primit?</div>
<div>
B: E bine dacă oamenii simt în acest fel, dar mesajul principal este că pur şi simplu cred cu sinceritate că postul, fiind plătit de către Biblioteca Congresului din Washington, mă face proprietatea publicului pentru acest an. Este în spiritul funcţionarului public. Preocuparea mea este accesul publicului la poezie, acces care mi se pare foarte limitat, în mod stupid, şi aş dori să schimb această stare de fapt, dacă e posibil.</div>
<div>
- Credeţi că puteţi face acest lucru?</div>
<div>
B: Este nevoie de mai mult decât un discurs rostit aici, la bibliotecă. Este nevoie de editori, de antreprenori, care să investească bani în idee.</div>
<div>
- În afara dorinţei de mai multă poezie publicată şi distribuită, dvs. aduceţi o nouă viziune asupra poeziei americane. Vreţi să ne dezvăluiţi câteva dintre sentimentele dvs. despre poezia acestei ţări?</div>
<div>
B: Practic, cred că este o poezie remarcabilă, o poezie extraordinară, pe care această naţiune o are şi nu o bagă în seamă. Pentru urechea mea şi pentru ochiul meu este o lecţie continuă de autonomie umană, de individualism, de încredere în sine. Este o poezie de care scapi cu greu. Ea are propriile sale defecte şi vicii, dar nu suferă de starea proastă tipică poeziei continentului european, de auto-mărire din partea poemului, în care poetul însuşi se consideră o personalitate... toate acele afinităţi prometeice şi de „rang înalt”. Aceste lucruri sunt străine spiritului generos al poeziei americane, cel puţin în ultimul secol. Diferenţa dintre poetul american şi omologul său european, la o examinare finală, este o poezie a responsabilităţii... o responsabilitate faţă de semenii săi umani. Aceasta este o diminuare a aplicabilităţii etice a poeziei. Ceea ce face un european – francez, german, italian, rus – este să mişte degetul însetat de reproş. El îl învârte la 360 de grade tot timpul, încercând să indice cine este vinovat, încercând să explice duşmăniile lui şi ale societăţii. Un american, în cazul în care îşi îndreaptă degetul către ceva, cel mai probabil o face arătând spre sine sau spre ordinea existenţială a lucrurilor. </div>
<div>
- Şi numiţi acest lucru o lecţie de curaj?</div>
<div>
B: Da, dacă doriţi.</div>
<div>
- Aţi fost exilat din Rusia în 1972, fiind condamnat anterior la cinci ani de muncă silnică într-un lagăr de muncă arctic. Oare eforturile intelectualilor şi ale scriitorilor ruşi au contribuit la eliberarea dvs.?</div>
<div>
B: Nu numai ale lor. Şi ale oamenilor din străinătate. O persoană care a intervenit în interesul meu a fost părintele bombei cu hidrogen, Edward Teller.</div>
<div>
- Iar dvs. aţi acceptat apoi invitaţia de a veni în această ţară?</div>
<div>
B: Am fost pus într-un avion cu o singură direcţie, fără bilet de întoarcere, şi un prieten de la Universitatea din Michigan, acum decedat, Carl Proffer, un om de excepţie, profesor de limbi slave, m-a întâlnit şi m-a întrebat dacă aş dori să vin la Universitatea din Michigan ca profesor de poezie. </div>
<div>
- Acum, scrieţi poezie în special în limba engleză?</div>
<div>
B: Scriu poezie în primul rând în limba rusă. În limba engleză scriu eseuri, prelegeri, prezentări, scrisori de referinţă, recenzii.</div>
<div>
- Cât de mult ne scapă? Vedem şi auzim traduceri în limba engleză ale poeziilor dvs. şi unele sunt numite geniale în orice limbă.</div>
<div>
B: Nu se poate spune că vă scapă prea mult. Nu puteţi spune că vă scapă prozodia altei limbi. Nu puteţi rata acustica altei limbi. Originalul este înrădăcinat în eufonia limbii ruse. Pe aceasta, desigur, nu o puteţi avea şi nici nu o puteţi rata. Nu puteţi rata ceva ce nu cunoaşteţi.</div>
<div>
- Aşadar, nu ar trebui să ne simţim ca şi cum am primi doar nouăzeci la sută din ceva ce este absolut.</div>
<div>
B: Ai un poem în limba engleză, bun sau rău. Nu se poate să fantazezi despre cum ar fi în original.</div>
<div>
- V-am observat recent recitând fără a vă uita pe hârtie. Puteţi recita fiecare dintre poeziile dvs. în limba rusă?</div>
<div>
B: Pe de rost? Nu cred. Nu mai pot. Până la vârsta de patruzeci de ani le ştiam pe toate.</div>
<div>
- De obicei, vă mulţumesc traducerile poemelor dvs.?</div>
<div>
B: E o senzaţie foarte specială atunci când primeşti traducerea propriului tău poem. Pe de o parte, eşti teribil de încântat de faptul că ceva ce ai scris este interesant pentru un englez. Sentimentul iniţial este plăcerea. Pe măsură ce începi să citeşti, totul se transformă foarte repede în groază şi devine un amestec extrem de interesant între cele două sentimente. Nu există nici un nume pentru asta nici în limba rusă, nici în limba engleză. E o senzaţie cât se poate de schizofrenică.</div>
<div>
- Nu există un cuvânt pentru bucurie şi teroare (joy and terror).</div>
<div>
B: Beroare! (Jerror!)</div>
<div>
- Devotamentul dvs. pentru meserie, precum şi faţă de spiritul poeziei, este bine cunoscut. Sunteţi celebru pentru respectul faţă de formă, metrică, structură. Din moment ce sunteţi un om care apreciază individualismul, trebuie să vă întreb dacă credeţi că ar putea exista vreo experienţă poetică, ce nu ar ţine de domeniul structurii formale?</div>
<div>
B: Cu uşurinţă. Nu sugerez o cămaşă de forţă. Mă gândesc doar că, atunci când poetul recurge la un anumit mijloc, fie că este vorba despre versul metric sau despre cel liber, el ar trebui să fie cel puţin conştient de diferenţe. Poezia are un trecut foarte bogat. De exemplu, atunci când cineva apelează la vers liber, acela trebuie să-şi amintească de faptul că tot ceea este etichetat cu epitetul „liber” înseamnă „liber de ce.” Libertatea nu este o condiţie autonomă. Este o condiţie determinată. În fizică este determinată de statică. În politică este condiţionată de sclavie şi despre ce fel de libertate se poate vorbi în termeni transcendentali. Liber nu înseamnă liber, ci eliberat, , „liber de” – liber de metri stricţi, deci, în esenţă, este o reacţie la metri stricţi. Vers liber. Un individ care tocmai recurge la el trebuie să meargă, într-o manieră miniaturală, prin istoria versului în limba engleză, înainte de a se elibera de el. În afară de aceasta, poţi începe cu un mijloc împrumutat, cu alte cuvinte, cu un mijloc care nu îţi aparţine mai mult decât îţi aparţin metri stricţi.</div>
<div>
- Predaţi scrierea creativă?</div>
<div>
B: Nu. Predau lectură creativă. Cursul meu este descris ca fiind predarea „conţinutului şi strategiei în poezie lirică” – Ce este poetul după?; Cum face acest lucru?; Ce intenţionează?</div>
<div>
- Criticii vă atribuie tot felul de lucruri cu privire la meseria dvs. ... forţe morale, sociale concretizate în meserie.</div>
<div>
B: Toate aceste lucruri sunt aici.</div>
<div>
- Sunt, de asemenea, foarte interesată de piesele dvs. de teatru şi mă întreb dacă credeţi că primesc destulă atenţie. </div>
<div>
B: Nu cred, dar nici nu mă aştept la mai mult.</div>
<div>
- „Marbles” a fost jucată doar o singură dată?</div>
<div>
B: O dată sau de două ori aici, dar peste tot în Europa.</div>
<div>
- Asta îmi aminteşte de Howard Nemerov. Literatura lui dramatică este printre cele mai bune dintre cele scrise în limba engleză, şi abia a putut fi pus în scenă. Când am citit „Marbles”, am crezut că am văzut o altă faţă a scrierii dvs.</div>
<div>
B: Este de fapt acelaşi lucru.</div>
<div>
- Temele sunt aceleaşi, dar personajul devine puţin mai sălbatic pe scenă.</div>
<div>
B: E foarte natural ca unul care scrie poezie să scrie piese de teatru. Un poem, şi mai ales poemul împovărat cu toate acele bariere formale ale rimei şi ale metrului, este în esenţă o formă de dialog. Fiecare monolog este o formă de dialog, datorită vocilor din interiorul lui. Ce este „A fi sau a nu fi”, dacă nu un dialog? Este o întrebare şi un răspuns. Este o formă dialectică, şi, nu-i de mirare faptul că un poet ajunge la un moment dat să scrie piese de teatru.</div>
<div>
- Vă place teatrul?</div>
<div>
B: Îmi place să-l citesc, dar nu să merg la teatru. De multe ori a fost o ruşine.</div>
<div>
- Începeţi cu o cunoaştere instinctivă a elementelor teatrului – izolarea deţinuţilor într-o celulă („Marbles”).</div>
<div>
B: Poetul într-un poem este un scenograf, un regizor, un instructor al corpului etc. Să luăm, de exemplu, „Home Burial” de Robert Frost. Este o mică dramă perfectă. Este, de asemenea, o piesă de balet. Chiar şi lui Alfred Hitchcock i-ar plăcea. Există un stâlp de balustradă care joacă un rol substanţial.</div>
<div>
- Şi ar trebui să menţionăm comprimarea acţiunii de scenă. Poemul în sine este o comprimare a spaţiului. Cuvântul „Marbles” aduce la suprafaţă mai multe sensuri - colocvialism, joc, statuile concrete de pe scenă, toate acestea. Care a fost cuvântul din limba rusă care a captat toate aceste nuanţe?</div>
<div>
B: Acelaşi. Marbles (Statui). Dar are mai puţine nuanţe decât are în engleză.</div>
<div>
- În poezia dvs. există umor, ironie, asimetrie. Dar, în teatru, este un umor grosolan. Cred că e mult mai curajos şi că aveţi şansa de a vă elibera puţin mai mult.</div>
<div>
B: Posibil, dar nu cred că sunt mai liber în proză decât într-un poem.</div>
<div>
- Momentul în care aţi aflat că aţi câştigat Premiul Nobel pentru literatură trebuie să fi fost unul foarte important. </div>
<div>
B: A fost amuzant. Eram în compania lui John Le Carré, într-un restaurant din Londra şi un prieten a intrat cu ştirea.</div>
<div>
- Discursul dumneavoastră de acceptare a premiului este unul dintre cele mai bune eseuri pe le-aţi scris vreodată. Cred că trebuie să fi fost o plăcere să scrieţi acel discurs – să aveţi această oportunitate – şansa de a spune tot ceea susţineţi. Probabil v-a fost uşor să scrieţi, deoarece aţi avut prilej de a spune tot ce credeţi şi cine sunteţi. Care credeţi că este singurul lucru care răsună din discurs?</div>
<div>
B: Nu ştiu exact. Aş sfătui pe orice scriitor să-l pregătească în prealabil pentru atunci când se va întâmpla; atunci când primeşti Premiul Nobel, ai la dispoziţie doar o lună pentru a-ţi scrie discursul şi brusc nu ştii ce să spui, de parcă ai avea un pistol la tâmplă. Îmi amintesc ca mă grăbeam să-l scriu şi a fost al naibii de greu. N-am fost niciodată mai nervos decât atunci.</div>
<div>
- Deci credeţi că toţi scriitorii ar trebui să scrie un discurs de acceptare pentru premiul Nobel, doar pentru a-l avea la îndemână?</div>
<div>
B: Da, pentru orice eventualitate.</div>
<div>
- Ei bine, nu este o idee rea să ai un crez.</div>
<div>
B: Să începi cu unul.</div>
<div>
- Chiar dacă nimeni nu-l vrea.</div>
<div>
B: Poţi să-l utilizezi pentru tine.</div>
<div>
- Sunteţi mulţumit de discursul de acceptare?</div>
<div>
B: Da, sunt mulţumit în mai multe aspecte.</div>
<div>
- L-aţi citit în limba rusă. </div>
<div>
B: În ultimul moment. Când am intrat, m-am răzgândit. Am avut două versiuni ale acestuia, în rusă şi în engleză.</div>
<div>
- Şi în ultimul moment v-aţi simţit mai confortabil cu rusa. A fost apoi publicat în The New Republic. Ar trebui să-l retipăriţi. </div>
<div>
B: Ar fi frumos, pentru că e un discurs bun.</div>
<div>
- Spune că poezia este singurul lucru care contează.</div>
<div>
B: Poate că remarca cea mai valoroasă din discurs este că există două sau trei modalităţi de cunoaştere disponibile pentru specia noastră: analiza, intuiţia, şi cea care era la dispoziţia profeţilor biblici - revelaţia. Virtutea poeziei este că, în procesul de compunere, se pot combina toate trei, dacă eşti norocos. Cel puţin poţi combina două: analiza şi intuiţia - o sinteză. Rezultatul net poate fi revelator. Dacă aruncăm o privire dură asupra planetei şi asupra cui o locuieşte... acum, în Occident, avem accentul pe rusesc, pe „raţiune”. Se oferă recompensă pe ea. Iar Orientul are reflexivitate şi intuiţie. Un poet, implicit, este cel mai sănătos specimen posibil - o fuziune a celor două posibilităţi.</div>
<div>
[…]</div>
<div>
- Ce credeţi că va cunoaşte viitorul despre noi din ceea ce spunem?</div>
<div>
B: Se vor şti destul de puţine lucruri despre noi. Vom fi judecaţi după literatura pe care o lăsăm.</div>
<div>
- Ce literatură va rămâne?</div>
<div>
B: Un mileniu de acum înainte... Nu ştiu dacă oamenii vor mai exista, dar în cazul în care vor fi interesaţi de secolul al XX-lea, vor citi cărţile scrise în secolul al XX-lea.</div>
<div>
- Aţi predat la Universitatea din Michigan. Aţi fost profesor invitat la Queens College, Smith College, Universitatea Columbia şi Cambridge. Vi s-a acordat titlul de Doctor Onorific la Williams College şi la Universitatea Yale.</div>
<div>
B: Şi în alte câteva locuri... Universitatea din Rochester, de asemenea, Oxford, Anglia, printre altele. Dar să rămânem doar la acestea – să nu se înţeleagă că mă laud. </div>
<div>
- De fiecare dată, aţi scris un discurs?</div>
<div>
B: Din păcate, da.</div>
<div>
- Ar trebui să fie adunate într-o carte?</div>
<div>
B: Ei bine, nu.</div>
<div>
- Are Joseph B. vreo poezie care nu a fost publicată?</div>
<div>
B: Multe.</div>
<div>
- Cum scrieţi poeziile? Ele se adună singure ? Mergeţi culegând imagini până în momentul în care începeţi să scrieţi?</div>
<div>
B: Eu nu adun lucruri în mod deliberat sau cu bună ştiinţă. Poemul începe întotdeauna cu primul vers, sau cu un vers oarecare, şi de la acela porneşti. Este ceva ca un zumzet în care încerci să potriveşti versul şi apoi continui astfel.</div>
<div>
- Misticii spun că debutul existenţei speciei umane are legătură cu sunetul, cu vibraţia sunetului.</div>
<div>
B: Frumos din partea lor.</div>
<div>
- Cu poetul este la fel? La dvs. vibraţia este prima? </div>
<div>
B: Un anumit ton... un ton care are în mod ciudat destulă greutate psihologică, o diminuare, pe care încerci cumva să le potriveşti. Singurul lucru organic, care este pertinent pentru poezie, este precum modul în care trăim. Exişti şi treptat ajungi la un anumit ton în capul tău. Liniile se dezvolta precum ridurile, precum părul gri. Acestea sunt ridurile într-un anumit sens, în special când vorbim despre compoziţie ... Asta îţi dă riduri! E într-un fel lucrarea timpului asupra omului. Te cizelează sau te desfigurează sau îţi face pielea uscată.</div>
<div>
- Deci te erodează şi tu îl cari cu tine?</div>
<div>
B: Faci cu propoziţiile ceea ce face timpul cu tine.</div>
<div>
- În formarea poeziei, aveţi mereu în preajmă părţi de strofe de asemenea?</div>
<div>
B: Desigur. </div>
<div>
- Şi tehnologia... Folosiţi scrisul de mână mai întâi?</div>
<div>
B: Da, eu nu am un computer. Apoi, tastez cu un singur deget. Computerele nu-mi sunt de folos.</div>
<div>
- Care deget?</div>
<div>
B: Arătătorul de la mâna dreaptă.</div>
<div>
- Am văzut un poem scris de dvs. în The New Yorker în luna ianuarie şi mă întrebam câte publicaţi în decursul unui an, în periodice. </div>
<div>
B: Acest lucru variază. Anul trecut am publicat în jur de zece. </div>
<div>
- Zece poeme noi într-un an. Este destul de puţin. </div>
<div>
B. Da, dacă eşti norocos. Mi-am petrecut jumătate de an în Irlanda şi am publicat mai multe poezii în suplimentul literar al revistei The Times. </div>
<div>
- Se spune că, atunci când aţi fost în lagăr, la momentul decesului lui Eliot, aţi fost capabil să scrieţi versurile pentru el în douăzeci şi patru de ore.</div>
<div>
B: În două sau trei zile, da.</div>
<div>
- Aşadar sunteţi extrem de concentrat, dar el a şi însemnat mult pentru dvs. Asta a ajutat.</div>
<div>
B: De asemenea, în mod extraordinar, în acele condiţii, am avut o formă, un model pentru acel poem. Am împrumutat din poemul lui W.H. Auden, „In memory of Yeats.” Am făcut unele modificări. Am făcut în prima parte o schemă a rimei uşor diferită. </div>
<div>
- Aţi învăţat limba engleză traducând poezie?</div>
<div>
B: Citind şi traducând.</div>
<div>
- Vers cu vers. Cum este engleza dvs. acum?</div>
<div>
B: Nu ştiu. Uneori, chiar sunt mulţumit, dar adesea nu ştiu ce să spun. Mă pierd.</div>
<div>
- Nu credeţi că se întâmplă în orice limbă?</div>
<div>
B: Cu o corcitură ca mine, se întâmplă poate mai frecvent.</div>
<div>
- Gândiţi şi visaţi în ambele limbi?</div>
<div>
B: Oamenii gândesc cu gândul şi visează cu visul. Apoi le confruntă prin intermediul limbii. Când creştem, devenim fluenţi în asta şi din acest motiv credem că gândim într-o anumită limbă. </div>
<div>
- Vă inspiraţi din visele dvs.?</div>
<div>
B: Frecvent. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să compun poezii când m-am trezit. </div>
<div>
- Visele nu sunt întotdeauna utile, cu excepţia încărcăturii emoţionale.</div>
<div>
B: Subconştientul este o sursă, dar o compoziţie este o întreprindere extrem de raţională în multe sensuri. Ne putem gândi la vis ca fiind sursă de inspiraţie, dar apoi îl aşezi pe hârtie şi începi să-l corectezi. Înlocuieşti cuvintele. Este o invazie a raţionamentului. Poezia este o artă incurabil semantică. Trebuie să-i dai sens. Asta este ceea ce o diferenţiază de alte arte... de toate celelalte arte.</div>
<div>
- O numiţi cel mai înalt punct al expresiei umane.</div>
<div>
B: Aşa este.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<div style="text-align: right;">
Interviu realizat de Grace Cavalieri</div>
<div style="text-align: right;">
Traducere: Liliana Ene</div>
<div style="text-align: right;">
sursa: Beltway: A Poetry Quarterly, Volume 10.4, Fall 2009</div>
</h4>
<div>
<br /></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-61901981933235904162015-03-29T16:46:00.001+03:002015-06-28T18:47:13.919+03:00URMUZ No. 1-2 ianuarie-februarie 2015<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-dEMSQM95VpE/VRf_Q6dgCMI/AAAAAAAAAuA/SpXlrNYg3JA/s1600/urmuz%2Bno%2B1-2%2B2015_B5_Lectura01.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-dEMSQM95VpE/VRf_Q6dgCMI/AAAAAAAAAuA/SpXlrNYg3JA/s1600/urmuz%2Bno%2B1-2%2B2015_B5_Lectura01.png" width="225" /></a></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<span style="color: #993322;"><a href="https://www.scribd.com/doc/260277508/Urmuz-No-1-2-2015" style="background-color: yellow;" target="_blank">descarcă pdf</a></span></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<span style="color: #993322;"><a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_1-2_2015_b5_lectura" style="background-color: yellow;" target="_blank">citeşte e-book</a></span></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<b>În acest număr semnează:</b></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<i><b>Christian Crăciun, Mioara Bahna, Mihaela Malea Stroe, </b></i><i style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Cornel Sântioan Cubleşan, Florin Dochia, Maria Dobrescu, Laura Şerban, Simona Banciu, J. W. von Goethe, Dan Dănilă, Cesare Pavese, Alexandra Irimia, Polina Barskova, Ted Hughes, Liliana Ene, Steven B. Katz, Leonard Cohen, </b></i><i style="line-height: 20.2859992980957px;"><b>Paul Valéry, Francis Ponge</b></i></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
</div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: red; line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: white; font-size: small;"><br /></span></span></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="background-color: red; font-size: large; line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: white;"> Poezia de după poezie </span><span style="color: #333333;"> </span></span></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" width="150" /></a></div>
<h3>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Christian Crăciun</span></span></h3>
<div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În numărul 7 din URMUZ am publicat prima parte, cu privire specială asupra volumului Noduri şi semne, din ceea ce sper să fie un eseu mai amplu despre poezia lui Nichita Stănescu. M-am oprit apoi pentru că m-am întâlnit cu şocul. În operaţia obişnuită, obligatorie, de a mă blinda bibliografic am dat de volumul (pe care cu greu mi l-am procurat) lui Sorin Dumitrescu Tablou cu orbi… Metalingvism şi marginalizare, ed. Anastasia 2013. Volum dedicat tocmai „treimii finale” a poeziei nichitiene, volumele Epica Magna, Operele Imperfecte şi, în special, Noduri şi semne. Încerc să prezint în cele ce urmează această analiză surprinzătoare a poeziei nichitiene.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dacă aruncăm o simplă privire în cronologia volumelor lui Nichita, aflăm o lungă perioadă de tăcere, cam după Necuvintele şi Măreţia Frigului până la Operele imperfecte. Este o perioadă de metamorfoză radicală, o kehre, o răsucire, o ruptură după care, demonstrează exegetul, Nichita ajunge la o altă poezie, adevărata sa poezie. Mutatis mutandis, pentru noi, receptorii ulteriori, ar fi o surpriză, ceva de genul situaţiei ivite după apariţia postumelor eminesciene. Apare, crede Sorin Dumitrescu, un alt Nichita, prevestit doar de primul, cultivând un alt limbaj poetic, sau, cu termenii autorului, se trece de la o poetică lingvistică la o poetică metalingvistică. De la cuvinte la necuvinte, adică la cuvintele atinse de Cuvântul. Critica a întâmpinat la vremea respectivă cu destulă reţinere aceste din urmă volume, socotindu-le drept detritusuri, sfărâmături de imagini ale unei inteligenţe creatoare aflate în degringoladă alcoolică, lipsită de autocenzura estetică. Sorin Dumitrescu răstoarnă această perspectivă şi vede, dimpotrivă, în Noduri şi Semne apexul poeziei nichitiene. Cum e posibil asta? Prin trecerea de o perspectivă îngust estetică la o axiologie teologică a limbajului. Cartea aceasta nu este numai despre poezia lui Nichita, ci, mai amplu, despre poezie, despre limbaj, despre raportul dintre om şi Dumnezeu şi cum poate fi acesta trecut în bietele noastre cuvinte. Ca observaţie de istorie literară demnă de reţinut din contextualizarea propusă de autor, este, de pildă, teoria că rezistenţa noastră la totalitarism a cunoscut trei forme: sincronismul rezistenţei prin cultură; protocronismul rezistenţei prin tradiţia ancestrală; rezistenţa prin credinţă… cu observaţia capitală că tustrele formele au luptat una împotriva celorlalte, uşurând astfel domnia Răului. Textul exegetului curge ca o demonstraţie strânsă, cu formulări memorabile, intuiţii pătrunzătoare şi analize pe text remarcabile. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">„…a aplica criteriile teologiei limbajului valorii disputate a celor două poetici, înseamnă a le adăuga dosarului axiologic informaţii şi semnificaţii noi, nepomenite în text, iar multe necunoscute însuşi autorului, şi care, scoase la iveală din substanţa discursului poetic, pot avea rol determinant în completarea şi înţelegerea mai corectă a mesajelor rămase nedevelopate. Aceste competenţe, străine domeniului criticii literare, dar în stare să aducă la lumină «tot ce nu înţelege din ce scrie autorul de geniu», pun la dispoziţie materia unor argumente neaşteptate, care pot înclina pro sau contra balanţa judecăţii de valoare” (25) Această succintă „indicaţie de metodă” ne trimite spre un alt tărâm cultural în care este încadrată poezia lui Nichita, citându-l pe Rafail Noica, este o cultură a Duhului Sfânt. „Ca limbă/limbaj estetic, arta este plăcere. Ca limbă/limbaj al cunoaşterii arta este învăţare. Ca limbă/limbaj al credinţei, arta este cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu”. Inutil să observ că toate cele trei forme se re-găsesc în poetica nichitiană. De altfel, vom avea în partea „analitică” a volumului o formidabilă citire în oglinzi paralele a volumelor 11 Elegii şi Noduri şi Semne, ilustrative pentru cele trei trepte sau poetici ale limbajului. Am putea spune că volumul are două părţi pe care le-aş numi, pentru rapiditate, una teoretică , de precizare a acestei „poetici pnevmatice” (a Duhului) şi una practică, analitică, centrată pe Noduri şi Semne. Pentru a ne transmite diferenţa dintre cele două poetici, a ideii scrise (în Elegii) şi a gândirii cu vedere (din volumele ultime). Adică un nou model de limbaj poetic, apt să recepteze şi să transmită într-un mod inedit revelaţia. Ni se propune astfel un „prim” Nichita, cel adulat de public şi de critică, „performer” al limbajului, atlet al metaforei surprinzătoare, având ca volum reprezentativ Elegiile, şi un Nichita atingând un alt nivel al limbajului, in articulo mortis, cel despre care dă seama obscuritatea mistagogică a Nodurilor şi Semnelor. Volum despre moarte şi Înviere şi semnele lor tainice. Cu pragul de trecere în Necuvintele. Virtuozitatea analitică a lui Sorin Dumitrescu dă de ruşine pe mulţi critici specializaţi, mai ales prin capacitatea sa de a privi holografic (el demonstrează că poezia însăşi i-a impus această perspectivă) opera, stabilind revelatoare „scurtături” între imagini sau texte din care ni se îmbie o admirabilă unitate în ruptură a operei nichitiene. Subliniază că Elegiile nu trebuie citite rând cu rând, ci ca o „stupa”, un arhetip sacral. „Nichita Stănescu de după Necuvintele a devenit subit promotorul unei modalităţi noi, aproape miraculoase, de a produce poezie. Este primul care dă semnalul practic şi teoretic al existenţei unor nebănuite – şi până în prezent aproape nefolosite – posibilităţi de a lucra cu forme de exprimare mult mai nuanţate şi mai înalt informate. Poetica pe care o părăseşte, nu o părăseşte din pricini subiective, din capriciu metafizic sau estetic; pur şi simplu o abandonează sec, tehnic, din pricini utile, exact cum renunţi la un angrenaj absolut depăşit ca putere poetică, care urgent trebuie schimbat, cu altul ale cărui capacităţi şi oportunităţi răspund incomparabil mai bine noilor exigenţe creative, în fine, care sunt programate pentru un standard inefabil mult mai înalt şi mai expresiv. Acesta, credem, poate fi socotit mesajul ultim al poetului…” (61). Vorbire profetică, „în dodii”, ultimele volume ale „petei de sânge care vorbeşte” dau seamă despre un alt nivel al limbajului, cel care modifică relaţia mundană dintre semnificat şi semnificant, mutând înţelesurile acolo de unde provin, de deasupra cerurilor. „…în locul spectacularelor abilităţi metamorfotice din cele 11 Elegii, în care gnozele sacre inundă miturile, sacralităţi apocaliptice cutreieră antichităţile călare pe simboluri şi pe cifre magice, sau schimbă alchimic regnuri şi ordini cosmogonice, şi-a făcut loc o abilitate nouă, nerestricţionată stilistic, convocată să fluidifice peste tot frontierele care separă universul semiotic al limbii, de universul fiinţării existentului, să «usuce apa cu apă» să faciliteze dus-întorsul şi libera trecere dinspre fiinţe, înspre cuvinte şi vice-versa, să «încalece faraoni de paie călare», într-un cuvânt, să garanteze o intertextualitate fără frontiere şi incontinente substituiri semantice” (64) Parcă l-am urmări pe Ion Negoiţescu scriind despre vizionarismul fără ţărmuri din postumele eminesciene! </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">În acest context în care gestul poetic de maximă profunzime al lui Nichita se vede a fi de natura unei semiotici abstruse sunt de interpretat Elegiile şi Necuvintele. O observaţie simplă, dar extrem de profundă este aceea că „necuvintele” este un substantiv defectiv de singular. Ele nu sunt doar „altfel de cuvinte” sau „anticuvinte”, cum antimateria este un fel de materie care se priveşte în oglindă. Cu atât mai puţin simple jocuri gratuite de a pune o negaţie în faţa fiecărui cuvânt pentru a obţine efecte stroboscopice de discotecă lingvistică. „…necuvintele nu sunt cuvinte, ci tensiuni semantice, pnevme inefabile ale unei gândiri cu vedere. Raportate la cuvinte, necuvintele nu sunt umbrele semantice ale acestora, piesele unui lexic nedevelopat şi nu reprezintă ipostaze paralele ale unor supracuvinte sau ale unor alte substitute lingvistice””(65) „ca energii sau ca puteri sunt pământeşti, cereşti sau mai presus de ceruri? Sunt create sau necreate? Sunt mesaje din lume sau din afara lumii? Au vreun precedent energetic? Seamănă vreunei alte puteri? Oricâtă mâhnire am produce liberei cugetări, se cuvine subliniat de la început faptul că potrivit părerii noastre, necuvintele nu pot fi descrise şi comentate ocolind terminologia teologică proprie experierii harismatice. Înţelesul lor literal indică indicibilul, inexprimabilul, informulabilul absolut, negrăitul acelui ceva pentru care încă nu există cuvinte. Tradiţia experierii harismatice le descrie ca fiind de la Dumnezeu! Cert este că puterea lor semantică are o altă provenienţă; nu provine din abilităţile mentalului poetic sau ale manevrării sintaxei cuvintelor. Provenienţa necuvintelor nu se reduce doar la a nu fi materie a limbajului, ci de a fi duh, de a fi de-a dreptul pnevmatice, duhovniceşti.(…) ontologic trupul lor vizibil exprimat prin cuvinte e de fapt imaginea întrupată a unei tensiuni, a unei energii semantice exterioare firii şi energiei cuvintelor, care nu face parte din spectrul lingvistic, care nu e dependentă de cuvinte, care poate exista deplin şi autonom în afara cuvintelor şi a limbajului. (…) necuvintele au puterea şi vocaţia de a apropia covârşitor teologia de sensul poeticii metalingvisticii”. (68). „Fiindcă necuvintele sunt relee poetice care aduc lumină cuvântului direct din Lumina Cuvântului şi fiindcă tot lor le stă în putinţă să-i scoată şi semantica, devenită strălucitoare, de sub obroc” (148) Avem aici schiţată ceea ce aş numi o poetică apofatică, sofianică i-ar fi spus Blaga, „informată de sus”, după vorba exegetului nostru, care ar merita singură o lectură aparte şi care proiectează discuţia dincolo de teoria literară. Poetica metalingvistică numeşte criticul poezia „ultimului Nichita”. De altfel, poetul însuşi s-a apropiat de definirea necuvintelor prin necuvinte, vezi citatul dat la p. 78, din Respirări cred (nu ne este indicată sursa, ceva mai mult scrupul filologic n-ar fi stricat totuşi pentru o operă atât de labirintică) şi care se încheie cu afirmaţia „Poetul nu împarte dreptate şi nedreptate. El sprijină cu un stâlp însuşi stâlpul”. Cercetarea lui Sorin Dumitrescu este una in aenigmatae. Limbajul subtil al teologiei sau parabolic al Părinţilor îi oferă baza înţelegerii acestei poezii al cărui hermetism vine dintr-o şoaptă de sus. De aici se ajunge pe cale logică la a descoperi asemănarea de funcţie dintre necuvinte şi icoană, prin raportare la realitatea transcendentă de care ambele dau seama la nivelul nostru de înţelegere. „Puterea necuvintelor este o putere cu vocaţie teandrică, iconică” (70) </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">(va urma)</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;">
<br /></div>
<h2>
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red;"><span style="color: yellow;"><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: large; line-height: 20.2859992980957px;"> Coniţa Lena - </span><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;"><i>Kenzo floare cheală </i></span></span></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-EO5ngkEG-cQ/Uu03zjNqkAI/AAAAAAAAADk/4oUO5DIRKcw/s1600/mioara.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-EO5ngkEG-cQ/Uu03zjNqkAI/AAAAAAAAADk/4oUO5DIRKcw/s1600/mioara.jpg" width="200" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mioara Bahna</span></span></h3>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cartea Coniţei Lena – Kenzo floare cheală, Editura Tiparg, Piteşti, 2007 – nu este o apariţie dintre cele obişnuite în poezia română contemporană, în primul rând prin revenirea la versul de sorginte vădit folclorică, unde, pe filonul liricii tradiţionale, vechi, îşi dau mâna influenţe venind dinspre textele lăutăreşti, dar şi dinspre livresc, dinspre zona culturii subţiri, a creaţiei lui Anton Pann, a poeziei baladice şi orientale a lui Ion Barbu sau a Cântecelor ţigăneşti ale lui Miron Radu Paraschivescu. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Parabolice ori anecdotice, adesea, valorificând prozaicul, poeziile Coniţei Lena au un rafinament incontestabil, traducând, totodată, dorinţa de evadare dintr-un cotidian frustrant, copleşit de insensibilitate, motiv pentru care, nu de puţine ori, dezvoltă scenarii cvasi-ritualice, care surprind prin intensitatea şi plăcerea trăirii fiecărui gest, a fiecărei clipe: Omul construia mistere / le-ascundea-n ficat şi fiere /le scria-n piele maro / insomnie de rondo... sau: Lupul meu cel licantropic /mă devoră-n trup utopic. Iar ritualul este, cel mai adesea, cu vizibile conoltaţii erotice, un eros nu de puţine ori dionisiac, dezlănţuit: libidou într-un Ravel /descheind un bolero /în orgasme indigo, frenezia aceasta fiind motivată de actanţi care par de dincolo de tangibil, cu morfologie oximoronică: sex de înger-demon-om şi trup de înger luciferic, care ar fi: clone de vis de Dumnezee /în utere de orhidee.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Incantaţii în care visul-vers capătă valoare apotropaică străbat universul liric al Coniţei Lena, când Înstelat e stilul tot/existent ardent /natal. /... /Înstelat, mă-nstel, /înstel /în poemul meu rebel /visul, ce visând tactil..., iar poeta îşi dezvăluie viziunea asupra unei creaţii care pare a-i condiţiona viaţa: Un vers ce-mi taie venele /îmi linge-acum poemele. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Ludicul este una dintre trăsăturile definitorii ale poeziei din volum şi o altă constantă evidentă e pitorescul, manifestat atât la nivelul expresiei – poeta aducând, fără inhibiţii, cu o naturaleţe seducătoare şi covârşitoare, cuvinte dintre cele care, de obicei, compun un câmp semantic tabuizat în majoritatea contextelor colocviale –, cât şi la cel al imaginarului. Versurile sunt, ca urmare, zglobii, se resimte, mai peste tot, prezenţa unui zâmbet şugubăţ, tonic, dar, dincolo de aceste aspecte de suprafaţă, mesajul e mai mereu grav, reliefat într-un discurs liric unde apolinicul şi dionisiacul coexistă. Totuşi, seriozitatea viziunii asupra lumii nu numai că nu împiedică, ci potenţează chiar manifestarea entuziasmului poetei, receptivă la toate zvârcolirile existenenţei, din care face o sărbătoare încărcată de pitoresc, fiindcă între speluncă şi uliţă, ca atribute ale unui perimetru, paradoxal, frust ori cizelat – în funcţie de unghiul din care se priveşte, dar şi de ochiul observator –, până unde pătrund ecouri mitice (de pildă, aluzii la mitul lui Pygmalion sau la cel al jertfei pentru creaţie: Mă sculptează-ntr-o ulucă /înverzire de lăptucă /şubredă /de fragedă...), poeta îşi trasează arealul unei geneze insolite: Ziua începu /ca suită-n pod /când se desfăcu /galbenă-ntr-un plod /eclozând ficaţi /şi fiere venină...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Sinestezice uneori (Ylang-ylang /ylang-ylang /parfumul blond ţâşnind mustang), cu unduiri exotice (alergând spre tropice /cochilii hipnotice), de floare de vanilie, dar şi autohtone, pe fond de primăvară cotobelcă, poeziile Coniţei Lena vorbesc despre Visul meu cu ţâţe verzi sau roz ori despre ţâţa grea de noapte, într-un timp baudelairic înflorat, asistând sau participând la un joc pervers de minţi fumânde, în contraponderea cărora aduce, spre exemplu, albul prunc de lapte, imagine serafică, susţinută de altele din aceeaşi categorie.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Nu de puţine ori, pe de altă parte, imaginile artistice bat spre un naturalism asociat cu simbolismul, când în aorta-nzăpezită /curg cheaguri moi de dinamită /roşii ca splina în globule /venin mortal de tarantule /în vene lâncezând sătule... Efectul e, în consecinţă, comparabil cu acela din beţii astrale.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trăind cu pasiune clipa, în poezia Coniţei Lena, femeia îndrăgostită îşi îndeamnă iubitul: Iubeşte-mă acum, nu mâine-n ieri, / în pretutindenea de nicăieri, idealul rămânându-i o dragoste de niciodată, din visul meu de basm, de vreme ce, în ipostză de Ană conştientizând zidirea şi asumându-şi destinul sau de Penelopă aşteptându-şi ursitul, ea este o senzuală – majoritatea poeziilor din volum au conotaţii sexuale transparente – care îşi oferă cu voluptate totul şi, în acelaşi timp, proslăveşte bărbatul, căruia nici nu i se supune, dar pe care nici nu caută să-l stăpânească, încercând doar să descopere în el egalul şi în plăcere trupească, dar şi în împlinire spirituală, fiind, de asemenea, o rafinată degustând savorile de peste tot ori exprimându-şi lehamitea: Turtă dulce de mălai /vinul golului din pai /şi aroma cafenie /dintr-un zaţ de nebunie /zdrăngănit negru-n tigaie /de cartof puţind a oaie /greu umflându-se-n salată /pe cântarul de netoată...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Cartea Conţei Lena poate fi citită, în altă ordine de idei, şi ca un lung descântec-blestem, cu accente de doină, meditaţie sau fabulă, alcătuit din secvenţe care dau seamă de stările de spirit ale poetei, într-un moment sau altul şi pentru exprimarea cărora apelează la un vocabular nuanţat, creând un ludic uneori oximoronic, unde valorificată pe larg este şi estetica urâtului, prin reliefarea diafanului din tot ce e banal sau chiar repulsiv: Voaluri, voaluri, carnea mea pe oase /sânge, vene, broderii frumoase. /maluri şi limanuri în simţire... Liantul tuturor acestora e, nu de puţine ori, sacrul: Vine Christul şi-mi sărută fruntea /carotida mea se face puntea /spre fior virgin de trup furat /anotimpului dintr-un bărbat.</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Trecerea de la elogiul subtil al divinului la sacrilegiu e – în mod frecvent –, aproape insesizabilă: Bărbatul din bordel de mir /înţeapă-n roşu trandafir /paharul visului domnesc – /licoare-n visul omenesc. În context, printr-o Missa Solemnis, se încearcă, concomitent, o posibilă armonizare a contrariilor, fiindcă nu se evită, pentru acest festin pe care-l propune poeta, nici Foaie gras /şi vinuri de Malagă /şampanii roze-n gust de fragă /fazani /şi parmezani naturi..., dar nici ...un harbuz /spart ca un cap /de cot-codac..., ea fiind atentă, prin urmare, şi la ce e infecund, şi la vome sau clisme, la ce e gregar, la ruină, dar şi la zbor, la astral, la tuberoză, la trandafir ori la Kenzo-al meu de adevăr. </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Remarcabilă e, de asemenea, în ce o priveşte pe Coniţa Lena, o ştiinţă înnăscută a versificaţiei, încât poezia ei e dezinvoltă, dând impresia că poetei îi e aproape la fel de uşor să-şi alcătuiască versurile cum îi e să respire. Mai mult, tiparul prozodic popular este forma sa de expresie de la care nu abdică aproape deloc, adecvând-o la un conţinut care înglobează, cu acelaşi firesc, şi imagini canonice, dar şi – sau mai ales –, panoramându-le, pe cele care, de obicei, se ţin măcar sub perdea. Zâmbind, dar avertizând prin trimiteri discrete la tulburătorul, însă necesarul memento mori, într-un discurs echilibrat, ea aminteşte şi-şi aminteşte: Ai plimbat un crin în mână /altă mână /mai a lună /strângea praful din ţărână. /Doar refluxul nu adună /Marea Mării într-o rună... </span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Dacă descătuşarea sezorială e dominantă în poezia Coniţei Lena, nici actul scrisului, (cu avatarurile lui şi ale vieţii artistului) nu este neglijat, fiind un reper pentru alte forme de vieţuire. Legat de preocuparea pentru creaţie, de pildă, într-un poem al ei, scriitoarea contemporană reiterează ideea centrală din celebrul Manifest avangardist către tinerime al lui Ion Vinea (Jos Arta /căci s-a prostituat!), la multe decenii după acesta, când Poemul meu făcând trotuarul /ziua-n amiezi şi fără de simţire /aleargă înflorind în trup barbarul /simţ, precum femeia-drog-şi-nesimţire. /Poem prostituat plimbându-şi torsul /şi sexul nud precum insinuarea...</span></span><br />
<br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Prin tot acest periplu sentimental, Coniţa Lena caută albia prin care să se strecoare spre simţirea cititorului, când Cu bocancii trec încet /peste-un deget de sonet /şi mă-ntreb curat nemţeşte /ce vers mi se-nvineţeşte...</span></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"><br /></span></span>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: #fff2cc;"><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;"> Laurenţiu-Ciprian Tudor - </span></span><span style="font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; line-height: 20.2859992980957px;"><i>Nervi </i></span></span></h2>
<span style="line-height: 20.2859992980957px;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-GcZnapt6Anc/VRgNj3KGvSI/AAAAAAAAAuQ/r9YRghe38tY/s1600/Mihaela%2BMalea%2BStroe.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-GcZnapt6Anc/VRgNj3KGvSI/AAAAAAAAAuQ/r9YRghe38tY/s1600/Mihaela%2BMalea%2BStroe.jpg" width="146" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="line-height: 20.2859992980957px;">Mihaela Malea Stroe</span></span></h3>
<div>
<br />
Încep prin a mărturisi că, înainte de a scrie despre cartea lui Laurenţiu-Ciprian Tudor, Nervi, apărută la Libris Editorial Braşov, 2014, am recurs la un experiment: am supus atenţiei unor cititori inocenţi (elevi de clasa a XII-a) câteva dintre poemele din volum. Întrebarea spontană, după lectură, a fost: „Este Bacovia II?”. Am văzut că şi comentariul lui Felix Nicolau, pe coperta a patra, îl situează pe Laurenţiu-Ciprian Tudor în zona simbolismului. Este oarecum firesc, de vreme ce apar câteva elemente specifice curentului („roze parfumate” – à la Macedonski, instrumente muzicale – pianul, violoncelul, chitara, apoi cromatica – albul, albastrul, verdele, şi ploaia, finitudinea, tristeţea, nervii...), dar aş spune că autorul dă doar o tentă simbolistă, o „patină” precum cea lăsată pe metalele preţioase de trecerea timpului. Depresia profundă, disperarea nu sunt prezente, poate doar o dezamăgire „bine temperată” – pe modelul clavecinului lui Bach – în raport cu lumea şi cu timpul/ vremea/ vremurile.<br />
Se poate observa o mare varietate de teme şi motive literare, poetul jonglează cu diversitatea: oraşul, hotelul, gara, vârsta, finitudinea (care nu este absolută, poetul îşi este sieşi postum), liniştea/ tăcerea, nervii, ploaia, singurătatea, visul, trimiteri la mitologie – creştină sau precreştină – Icari, îngeri, Hercul... Totuşi, accentul cade pe problematica perechii, a cuplului, pe imaginea femeii/iubitei/ nevestei, la care se adaugă o colecţie de arte poetice, unele mai ample, altele extrem de concentrate („Poezia”, „Poetul nu trebuie să aibă mormânt”, „În Cadrilater II”, „Chitara”, „Dacă îngropi un poem”, „Onoarea poetului” etc.)<br />
În ceea ce priveşte cuplul, se resimte o nostagie/ căutare a primordialităţii, a sinelui propriu (eventual) prin sinele perechii. Ieşirea din cotidian, din „toate mizeriile” se poate produce uneori „Într-un hotel de patru stele”, prin eros – „apoi stând pe spate/ suflăm din greu/ miraţi că am supravieţuit// uit că de fapt/ eşti nevasta mea/ femeia cu care-mi duc/ toate mizeriile”. Femeia este văzută fie ca „un episod de tinereţe” din viaţa bărbatului, fie ca o „anacondă”, fie ca „femeie fatală”, visată, „făcută din scris”, „femeia-morgană” („literă cu literă am visat-o/literă cu literă am smuls-o / din limba de lemn a iubirii – statuie”), poetul asumându-şi statut de Pygmalion – cioplitor în litere, fie ca expresie a unui pur-estetic, venusian, care obligă la lepădarea de ipocrizie şi face posibilă, cel puţin oniric, transcendenţa sau recuperarea Edenului: „să nu fim ipocriţi/ nici un vis nu e mai reconfortant decât ăsta:/ o femeie frumoasă, nud, înţepând cu sânii nisipul/ pe o plajă largă uitată, mângâiată de soare/ aici este totul posibil/ nu există vinovăţie/ timpul, intervalele, măsura// tu, ea, mingea de foc, întinderea, undeva marea/ o imagine în oglindă a Edenului dinainte” („Sinceritate”). Nu lipseşte însă, reversul, registrul caricatural, ipostaza femeii muncitoare, desfigurată prin ideologie şi propagandă de partid, femeia „care a construit socialismul/ zână a strungurilor […] cu instinct de boxer” („Odă femeii muncitoare”). Pelângă acestea, dualitatea sacru-profan a femeii este sugerată în „Poezie vizuală”: „orice sân cu lapte/ e o catedrală,/sânul simplu/ e alcool”.<br />
Sunt multe nuanţe în lirica lui Laurenţiu-Ciprian Tudor şi ele sunt surprinse sugestiv în una dintre artele poetice mai sus amintite: „Poezia este un rachiu fin/ obţinut din distilarea repetată/ a tristeţii în sine” sau este „vin şampat/ dulce/ picătură de avânt spre fericire” sau „elixir licoros/ amestec concentrat de frumuseţe a lumii şi de grea suferinţă” („Poezia”). Ca sinteză sacră, magică, de frumuseţe şi suferinţă, poezia impune iniţiere şi un anumit ritual de „consum”: „se bea încet, în linişte, surâzând,/ca la o cherasmă athonită”.<br />
Aş încheia amintind un „Distih” cu valoare axiomatică, ce vine să nuanţeze celebra zicere a lui Goya. Dacă „somnul raţiunii naşte monştri”, şi Goya îndeamnă la trezire, „somnul în lumină/ e mai vinovat decât bezna” al lui Laurenţiu-Ciprian Tudor îndeamnă la trezvie.</div>
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"> Codruţ Radi - <i>În..treimea ocultă </i></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-qD0AJyB6Vko/VRgOQskjzDI/AAAAAAAAAuY/hGEKLY1JJJE/s1600/cublesan%2Bportret.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="http://1.bp.blogspot.com/-qD0AJyB6Vko/VRgOQskjzDI/AAAAAAAAAuY/hGEKLY1JJJE/s1600/cublesan%2Bportret.jpg" width="200" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Cornel Sântioan Cubleşan</h3>
<br />
Codruţ Radi ne propune o carte de poeme inedită, o experienţă nouă, după cum mărturiseşte însuşi poetul. Dându-i crezare, am citit cu interes versurile sale. Ca-ntr-un poem din Nichita „frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru” căutând logica, înţelesul cuvintelor, care nu există.<br />
S-a scris mult despre acest lucru, în spatele versurilor stă frumoasa nebunie genială, lumina ei acoperă orice înţeles. Putem traduce prin: „Învăţaţi limba poeziei lui Nichita fără profesor” - Alex Ştefănescu.<br />
Volumul „În..treimea ocultă” cuprinde poeme a câte trei strofe. Codruţ Radi încearcă o aşezare a sentimentelor, a ideilor, într-o formă fixă, impusă, a haiku-ului. În mare parte reuşeşte, prin această tehnică deosebită a versificaţiei, să inducă o anumită atmosferă. La exterior, organizată ritmic ca un canon, interior, poezia având o mare libertate, uneori prea mare, ajungându-se la o redare suprarealistă. Aici, logica dispare, doar măiestria poetică o poate salva. Riscul creatorului.<br />
Nu sunt adevăruri de album, specific poeziei tradiţionale, nu avem „maximum de informaţii în maximum de cuvinte”. Nu dă informaţii, nu sunt anunţuri utilizabile în viaţa practică. Poezia are o utilitate spirituală. Un cântec venit din adânc, îndelungi meditaţii asupra condiţiei umane, introvertit, pe alocuri, metafizic, implozii sufleteşti, o revoltă împotriva destinului implacabil, nu învins, nici învingător, supus suferinţelor. Un plâns după pierderea cuvântului, de la cuvântul ce zideşte la cuvântul ce moare: ,,rânduri uitate altor file, iertare cuvintelor, zbor’’.<br />
Întrebări şi răspunsuri, fără răspunsuri tăceri, ori, între cuvinte, tăceri care vorbesc: „brumelor dese, ritualuri boeme, de zis în şoapte”. Încercări de creare a unui limbaj propriu: „toatele şoapte, toturi neparte” etc. Uneori poezia pierde din sinceritate, dinamism, forţând rimele, ritmul impus, versul are mai puţină semnificaţie, poezia se îngreunează: „rumori învinse/ chip înăuntru marnă/ dar vremii stâncă.”’, „ultimul popas/ rond lipsă şederii/ râpe la vale.”<br />
Poeme de sine stătătoare, sugestive: „eu fără mine/ luminile nicăieri/ la sfârşit moarte”, „trecere-n deşert/ iluminări în zadar/ vremii părere”. Vizionare: „pământul învins/ sub ruinele toate”.<br />
Atmosferă bacoviană: „defuncte nopţi/ capăt ruine.” Ierni, brume, toamne târzii, umbre fără veşminte, frica din vise, geometrii în declin, albastru virgin, veşnică pândă, ochiul necine, îl urmăresc pe poet, înălţând imnuri pentru paza sufletului omenesc. Câteva dintre poeziile exemplare modului său poetic de exprimare: „Căderi avale”, „Cercuri teşite”, „Tîrziu ceas”, „Ierni printre dune” etc.<br />
Citez din poemul „Toamnelor târzii”: „Toamnelor târzii/ umbre fără veşminte/ topite-n ceaţă/ Mai puţină zi/ tocmită celor sfinte/ albă la faţă/ Brume străvezii/ nopţii aşezăminte/ poieni de gheaţă.<br />
Îi doresc poetului Codruţ Radi să-şi continue, la fel de serios, spirala drumului, greu şi lung, regăsindu-şi, prin creaţie, forma sufletului său nobil.</div>
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Maria Dobrescu</h2>
<br />
<h4>
points faibles</h4>
<br />
nous nous soupçonnons de la poésie<br />
en recherchant des significations<br />
nous exilons tout espoir<br />
en nous refugiant derrière les doigts d’une main<br />
l’autre (main) doit être toujours libre<br />
pour mesurer la distance<br />
entre le rêve et l’événement<br />
<br />
on pourrait penser<br />
que le bonheur n’est plus suffisant<br />
<br />
sans doute serait mieux<br />
de rester dans les mots<br />
<br />
<h4>
le pouvoir des mots</h4>
<br />
J’ ai un endroit réservé<br />
dans toute ma tranquillité<br />
<br />
c’est dommage qu’on dissipe/ on supprime la solitude<br />
<br />
nous pouvons parler de la connaissance<br />
les gens se dévoilent difficilement<br />
et s’ils tombent malades<br />
ils couvrent avec leur calme<br />
de peur que personne ne puisse me voir<br />
tandis que je languis une histoire<br />
au goût de l automne tardif<br />
récit d’une rencontre<br />
<br />
elle se trompe<br />
en pensant que<br />
la pluie pourrait laver ses péchés<br />
anonyme dans cette histoire<br />
elle ne voit pas au-delà des murs -ils sont vierges<br />
<br />
<h4>
pas de lumière</h4>
<br />
elle nie l’automne<br />
personne ne saura ce qu’elle cache/ ce qui se cache<br />
delà des mots<br />
<br />
c’est mieux comme ça<br />
<br />
rester anonyme dans cette histoire<br />
où le temps caresse de toute façon, n’ importe quand et n’importe où<br />
un oui<br />
<br />
<h4>
découvertes</h4>
<br />
votre vérité a été placée en moi<br />
de droite<br />
à gauche<br />
il m’étudie langoureusement<br />
avec un regard de femme débouchée<br />
je prends un coup d’oeil<br />
étonnée<br />
je me demande<br />
que se passe-t-il<br />
pourquoi je suis tellement bête<br />
je regarde les choses à l’envers<br />
je coupe les cheveux en quatre<br />
comme ma grand-mère le faisait toujours<br />
<br />
de toute façon, je suis sur le sens contraire<br />
dans vos belles vies<br />
<br />
<h4>
bonjour madame! ça va?<br />J’ai appelé pour te lire un poème</h4>
<br />
ne ferme pas la porte<br />
écoute<br />
comme bat le coeur<br />
de l’oiseau<br />
de celui-ci va augmenter<br />
une chanson aveugle<br />
en s’épanchant parmi les nervures<br />
<br />
comme une prière<br />
tu es la croix blanche<br />
entre les chapelets<br />
pour les journées noires<br />
<br />
<h4>
sans que tu le veuilles, tu me donnes de la lumière</h4>
<br />
j’ai ajouté de la pluie<br />
du silence<br />
peu de pourpre<br />
sur deux villes<br />
médiévales<br />
j’ai tout appris<br />
à propos de rien<br />
j’ai appris à semer<br />
l’amour<br />
dans les âmes brûlées<br />
par la solitude<br />
<br />
même si tes yeux manquent de couleur<br />
j’ai vu le ciel<br />
<br />
<br />
<h4>
Traducere: Simona Banciu</h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
Florin Dochia</h2>
<div>
<br /></div>
<h4>
Chanson pour Inanna, 8</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
hier j’ai tué un dieu d’un seul geste.</div>
<div>
aujourd’hui j’en invente un autre. </div>
<div>
je le dessine d’abord sur ton sein gauche.</div>
<div>
un croquis au charbon et sang sur lequel tu étales</div>
<div>
des mèches de tes cheveux verts, pour cacher </div>
<div>
le poignard planté dans ton cœur dès la naissance.</div>
<div>
tu y as vécu pour apprendre ce que l’amour veut dire </div>
<div>
et le sacrifice aussi, pour apprendre à marcher sur les eaux et le sommeil </div>
<div>
dans des herbes parfumées, le bain des rivières impétueuses et</div>
<div>
la caresse de mon passage près de ton corps</div>
<div>
habillé d’un sourire seulement.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
c’est un ciel sordide au-dessus de la mare où</div>
<div>
nous reposons nos os. je tue un autre dieu et je dessine encore </div>
<div>
un dieu à la tourbe sur ton sein droit, libéré.</div>
<div>
une inutilité en plus ne change pas la vision</div>
<div>
du monde, ne change pas les sentiments débordant </div>
<div>
sur les prairies, comme les poissons après un déluge abondant.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
des sons tombent sur nous comme des météorites</div>
<div>
d’une autre galaxie! les souffleurs se disputent avec des violons</div>
<div>
dans la schéhérazade de rimsky-korsakov!</div>
<div>
quel concert de noël!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
je tue un autre dieu et je m’endors le visage plongé</div>
<div>
dans ton ventre brûlant qui monte et descend... </div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Chanson pour Inanna, 12</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
j’efface du calendrier le dernier jour d’hiver,</div>
<div>
j’y dessine des inflorescences</div>
<div>
pour l’ivresse des abeilles qui emportent </div>
<div>
un printemps préservé dans le pollen sur leurs antennes,</div>
<div>
pendant le mouvement lent des ailes avant qu’il devienne vol.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
j’efface du calendrier le dernier jour d’hiver</div>
<div>
pour que le reste de ta vie commence</div>
<div>
découvrant ton vrai corps brûlant de lumière,</div>
<div>
la forme du sourire où ton sein paresseux se prélasse,</div>
<div>
l’embrassade dans laquelle tu t’assoupis comme dans le foin</div>
<div>
que j’ai fauché moi-même le matin d’un doux automne.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
j’efface du calendrier le dernier jour d’hiver</div>
<div>
à sa place je parsème la poussière de laquelle commence</div>
<div>
le retour des oiseaux dans les étoiles, </div>
<div>
et le retour des poissons dans les oiseaux,</div>
<div>
et le retour des lapins dans les poissons,</div>
<div>
et le retour des libellules dans les lapins,</div>
<div>
le retour de tous à la transparence </div>
<div>
du jour d’avant le début, avant nous,</div>
<div>
avant le brisement du miroir</div>
<div>
par lequel jamais nous ne pourrons revenir</div>
<div>
dans la chambre où</div>
<div>
nous aurions pu si bien nous connaître.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Chanson pour Inanna, 14</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
les papillons rouges sont le lit d’un répit</div>
<div>
auquel tu languiras quand le chemin te semblera</div>
<div>
trop long</div>
<div>
le retour à la maison est toujours plus pénible</div>
<div>
moi non plus je n'arriverai pas </div>
<div>
à vêtir ma solitude </div>
<div>
du velours de ta peau parfumée</div>
<div>
<br /></div>
<div>
sublime sublimation dans la brise délicate</div>
<div>
la respiration avec laquelle mon poumon amoureux</div>
<div>
daigne t’imaginer dans les souvenirs</div>
<div>
des fragments d'une ville préservée </div>
<div>
dans les débris du miroir – tu es si loin</div>
<div>
si verte dans le champs de menthe</div>
<div>
et de chicorée – tu rêves de soleil</div>
<div>
et lui rêve de tes ombres</div>
<div>
où tu me gardes</div>
<div>
bâti comme les alluvions dans les vallées larges </div>
<div>
d'un torrent saisonnier</div>
<div>
<br /></div>
<div>
les papillons sont un lit</div>
<div>
pour ton repos ensanglanté</div>
<div>
la voie s'ouvre à tout avenir incendiaire.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Traducere: Laura Şerban</h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Anastasia Tache - Arbore de gânduri</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-CCEJLmrmmIM/VRgRU7Fu1BI/AAAAAAAAAuk/TL6gpRtg31s/s1600/maria%2Bdobrescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="146" src="http://3.bp.blogspot.com/-CCEJLmrmmIM/VRgRU7Fu1BI/AAAAAAAAAuk/TL6gpRtg31s/s1600/maria%2Bdobrescu.jpg" width="200" /></a></div>
<h4 style="text-align: right;">
Maria Dobrescu</h4>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
Când scrii despre un univers poetic trebuie să intri în tainele creaţiei unui autor. Ajuns pe tărâmul poeziei, constaţi că anumite reguli sunt diferite de cele pe care le cunoşteai până atunci.</div>
<div>
Universul poetic al Anastasiei Tache începe cu lumea vegetală în care apar rând pe rând rândunele, greieri, cocoşi, reprezentată încă din titlu de un motiv literar central „arborele”, în jurui căruia se organizează întreg discursul liric. Este un univers care se lărgeşte până când te trezeşti înconjurat de îngeri. Prin interiorul acestui univers poeta e condusă de mirare, căci întrebările esenţiale despre rostul existenţei se ivesc la tot pasul, iar poezia devine un anotimp în care autoarea se metamorfozează practicând un „exerciţiu de imaginaţie”. Astfel, devine crin, pavilion, ochean, clepsidră, cocor, viscol, lumânare şi în final înger ce cară în spate o tolbă a purităţii, semn al dorinţei de a rămâne, cel puţin deocamdată, într-o lume care se vrea de poveste. Este o lume în care poeta se simte în largul ei, are propriu-i limbaj, este observatoarea unor „ritualuri” cu îngeri „îngerul se prăbuşeşte / În cădere îşi sfâşie veşmântul / …îşi zdreleşte palmele... / Îşi ciobeşte călcâiul de porţelan” (Năzuinţă spre zbor) sau „Îngerul se joacă printre nori / Îşi scaldă călcâiul în lumina lor, / iar apoi şi-l pudrează cu limpezimi celeste” (Abis).</div>
<div>
Din universul acesta lipseşte teama, dovadă că autoarea pleacă în căutarea muzei cu inocenţa specifică vârstei adolescentine, de unde şi multitudinea de gânduri senine ce străbat de-a lungul şi de-a latul poezia sa. Doar pe alocuri, tristeţea se strecoară pe sub umbre, stare provocată, probabil, de lipsa unor răspunsuri pe care poeta nu le găseşte în gândul transparent, de aici, probabil, confesiunea „Nu mai aveam nimic de purtat / decât panglica singurătăţii / ce îmi plângea pe încheietură.” (Umbra). În general, atmosfera poeziilor ei rămâne destinsă, se joacă de cele mai multe ori cu viziuni stranii, dar care primesc credibilitate prin candoarea viziunii ori sentimentul detaşării de problemele împovărătoare.</div>
<div>
Drumul pe care Anastasia îl parcurge în gând reprezintă o descoperire a unei lumi privite cu ochi blânzi în care ea încearcă să ne întâmpine „pe o bicicletă gri metalic”. Căci, da, dacă nu v-aţi dat încă seama, ea este îngerul.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
J. W. von Goethe</h2>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both;">
Regele ielelor</h4>
<h4 style="clear: both;">
(1778)</h4>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Călare prin noapte şi vânt oare cine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Goneşte? E tatăl, el fiul în braţe îl ţine.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Îşi strânge copilul aproape la piept.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi îl încălzeşte pe braţul lui drept</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- Băiete, de cine te temi cu privirea plecată?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- Tu nu-l vezi pe-al ielelor rege, o tată,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Au nu-i vezi coroana şi coama măreaţă?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Copile, acelea sunt numai fuioare de ceaţă.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Copilule drag, haide, vino cu mine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi mă voi juca multe jocuri cu tine.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Prea plin este ţărmul de flori felurite</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Iar mama mea poartă veşminte aurite”</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- O tată, o tată, n-auzi ce-mi promite</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Al ielelor rege cu vorbe şoptite?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- Copile, copile, dar te linişteşte,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Acela e vântul, prin ramuri foşneşte.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Băiatule drag, haide, vino cu mine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Copilele mele te-aşteaptă, ştiu bine.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Copilele mele vor fi pentru tine</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
La leagăn, cu dansuri şi cântece line”.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- O tată, o tată, dar nu vezi tu oare</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Rusalce şi iele în bezna din zare?</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- Copile, copile, degeaba privesc,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Sunt sălcii bătrâne ce sure sclipesc.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
„Mi-e drag chipul tău, mă-ncânţi, te doresc,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
De nu vrei să vii, am să te răpesc.”</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
- O tată, o tată, mă strânge ca-n cleşte,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Vai, regele ielelor rău mă răneşte!</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Tremură tatăl în goana cea mare,</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Copilul ce geme îl strânge mai tare.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Ajunge la curte cu greu şi trudit;</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Copilul în braţele lui a murit.</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both;">
Traducere: Dan Dănilă</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Cesare Pavese</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: left;">
Va veni moartea și va avea ochii tăi</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Va veni moartea și va avea ochii tai</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Această moarte absurdă care ne-nsoțește</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
De dimineața până seara, ne-ncetat,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Surdă, ca un vechi regret</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Sau ca un viciu absurd. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ochii tăi vor fi un cuvânt iluzoriu,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Un strigăt tăcut, o liniște.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Așa-i vezi în fiecare dimineață</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Când te-apleci asupra ta în oglindă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Dragă speranță, în acea zi vom ști și noi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Că ești viață, că ești nimic. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Pentru toți, moartea are o privire</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Va veni moartea și va avea ochii tăi.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Va fi ca renunțarea la un viciu, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Sau ca ivirea unui chip mort în oglindă,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ca ascultarea unor buze închise.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Coborî-vom muți în abisul etern.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: left;">
Agonie</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Voi colinda străzile până la epuizare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Voi ști să traiesc singură și să fixez cu privirea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Chipuri trecătoare, dar să rămân aceeași. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Această răcoare ce urcă în căutarea venelor mele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Este o înviorare pe care nu am mai simțit-o așa,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În nicio dimineață: mă simt mai puternică </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Decât corpul meu, iar un fior mai rece-mi însoțește dimineața. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Departe sunt diminețile celor douăzeci de ani,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Iar mâine douăzeci și unu. Mâine voi ieși pe strada </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Unde-mi amintesc fiece piatră, fiece fâșie de cer.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
De mâine, lumea va reîncepe să mă vadă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Voi sta dreaptă și voi putea să mă opresc </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Să mă privesc în vitrine. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Diminețile unui timp când nu știam</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nici că sunt tânără, nici că sunt eu cea care trece- </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
O femeie stăpână pe ea însăși. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Fata firavă ce-am fost s-a trezit</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Dintr-o jale ce dura de ani, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Iar acum pare că nici n-a fost. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Și-mi doresc culori. Culorile nu plâng,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Sunt ca o-nviorare. Mâine culorile se vor întoarce. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Fiecare va ieși în stradă, fiecare corp într-o culoare, chiar și copiii.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Acest corp îmbrăcat în roșu</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
După atâția ani de paloare își va relua viața. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Voi simți în jurul meu alunecând priviri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
și voi ști că sunt eu. Aruncând o privire</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
mă voi vedea printre oameni.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În fiecare nouă dimineață voi ieși pe străzi, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Căutând culori. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: left;">
Pământul și moartea</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tu ești ca un pământ</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Pe care nimeni nu l-a mai spus.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tu nu aștepți nimic</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Decât cuvântul </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Care va tâșni din străfunduri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Precum fructele dintre ramuri.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Un vânt te-ajunge. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Lucruri uscate și moarte</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Te-mpovărează, iar cu vântul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Vin rămășițe și cuvinte vechi.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tu tremuri, deși e vară.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Unde ești tu, lumină, e dimineață</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tu erai viața și lucrurile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În tine, treji, respiram</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Sub aerul ce e încă în noi.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Fără chin și fără foc, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Fără-această umbră apăsătoare a zilei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Aglomerată, diferită. Oh, lumină,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Seninătate îndepărtată, respirație neliniștită/ temătoare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Indreaptă-ți ochii nemișcați și limpezi spre noi.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Dimineața ce trece e-ntunecată</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Fără lumina ochilor tăi. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: left;">
Prietenul care doarme</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ce-i vom spune astă-noapte prietenului ce doarme ?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Cuvântul cel slab răsare pe buzele </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Incercate de-o grea suferință. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Îi vom privi buzele inutile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ce nu spun nimic, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Vom vorbi în șoaptă. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Noaptea va avea chipul vechii dureri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ce reapare în fiecare seară, impenetrabilă, vie. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tăcerea trecută va suferi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ca un suflet mut în întuneric. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Îi vom vorbi nopții ce respiră ușor.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Vom auzi secundele ce picură-n tăcere</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Dincolo de lucruri, în neliniștea zorilor</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ce vor veni pe neașteptate, </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Săpând tăcere moartă în tot. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Lumina inutilă ne va arăta chipul absorbit al zilei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Secundele vor tăcea, iar lucrurile vor vorbi șoptit. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: left;">
Luceafăr</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Bărbatul solitar se trezește când marea e încă-ntunecată,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Stelele sclipesc,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Un suflu cald urcă dinspre mal,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Unde-i culcușul mării</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
și-mblânzește vântul.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Aceasta-i ora când nimic nu se poate-ntâmpla</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Și totuși, pipa atârnă stinsă-ntre dinți.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nocturn e și clipocitul șoptit.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Bărbatul singuratic a aprins déjà un foc de ramuri</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
și-l privește înroșind pământul.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Chiar și marea, în curând, va fi ca focul, doar văpăi.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nimic nu-i mai trist decât zorii unei zile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
In care nimic nu se va-ntâmpla. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nimic nu-i mai trist decât inutilul. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
O stea verzuie atârnă obosită în cer, suspendată-n zori. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Vede marea înca-ntunecată și-o pătează cu foc</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
In care bărbatul, pentru a face ceva, se scaldă,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Vede și-alunecă în somn printre văile muntelui</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Unde-i un pat de zăpadă. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Mai merită să iasă soarele din mare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
și să-nceapă nesfârșita zi ?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Mâine se vor întoarce leneși zorii cu diafană lumină </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
și va fi ca ieri și nimic nu se va-ntâmpla vreodată.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Barbatul singuratic ar vrea doar să doarmă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Când ultima stea se stinge pe cer,</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Bărbatul, încetișor. Își pregătește pipa și-o aprinde. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: center;">
Traducere: Alexandra Irimia</h4>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
Cornel Sântioan Cubleşan</h3>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
„Poezia şi pictura sunt surori”</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-nkpkNF0624k/VRghLbzEDmI/AAAAAAAAAu0/JF1XctBQSx4/s1600/10%2BFotografie0011.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="158" src="http://4.bp.blogspot.com/-nkpkNF0624k/VRghLbzEDmI/AAAAAAAAAu0/JF1XctBQSx4/s1600/10%2BFotografie0011.jpg" width="200" /></a></div>
<b><i>Corneliu Cubleşan s-a născut în 1943, la Cernăuţi, dar a copilărit în satul Sântioana din judeţul Cluj. În timp, se stabileşte în Prahova, în oraşul Breaza. Predă ca profesor în mai multe şcoli din Băicoi, Buşteni, Câmpina şi Ploieşti. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, participând la expoziţii personale şi de grup la Ploieşti, Băicoi, Câmpina, Vatra Dornei, Bucureşti. Deţine lucrări în muzee din ţară şi colecţii particulare din Elveţia, Canada, Italia. Corneliu Cubleşan este un artist plastic aflat într-o continuă căutare a propriului „eu”, împletind, uneori, arta de a mânui penelul cu cea a condeiului.</i></b></div>
<div>
<b><i><br /></i></b></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-28eCqatSCZg/VRghRPSjVKI/AAAAAAAAAu8/glEEOrntc7g/s1600/12%2BCorneliu-Cublesan-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-28eCqatSCZg/VRghRPSjVKI/AAAAAAAAAu8/glEEOrntc7g/s1600/12%2BCorneliu-Cublesan-1.jpg" width="156" /></a></div>
<i>Când v-aţi dat seama că sunteţi atras de arta picturii, dar şi a scrisului?</i></div>
<div>
- Poezia şi pictura sunt surori. Cred că mai întâi am debutat în poezie, copil fiind. Am scris odată un poem despre un cocoş, care se urcase pe un gard. Era un cocoş alb şi mi se părea că era ca un înger. Astfel, poezia s-a născut în sufletul meu, privind natura şi, bineînţeles, fiecare om o vede altfel. Ai o revelaţie, vezi un cocoş – un înger. Altul… vede şi zice: ce bun ar fi de tăiat. Fiecare om are, în faţa naturii, un anumit sentiment, o anume legătură cu sau faţă de un obiect, faţă de altă fiinţă sau orice altceva. Legat de pictură… Era un învăţător care picta, în satul în care am copilărit, în Sântioana, în Ardeal. După ore, se retrăgea într-o cameră, unde picta. M-a chemat şi pe mine, pentru că văzuse că mai mâzgălesc una, alta. Mi-a plăcut momentul acela, în care simţi mirosul <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-0vrtD-GD8ps/VRghYAhbAMI/AAAAAAAAAvE/bldMiQewrOE/s1600/15%2BDSC00940.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="143" src="http://1.bp.blogspot.com/-0vrtD-GD8ps/VRghYAhbAMI/AAAAAAAAAvE/bldMiQewrOE/s1600/15%2BDSC00940.JPG" width="200" /></a></div>
culorilor, jocul pensulei. Îmi dădea un carton pe care mai pictam o floare sau mai ştiu eu ce. Aşa a început dragostea pentru pictură.</div>
<div>
Am terminat liceul la Gherla. Acolo pictam, fiind iniţiat de profesorii de desen, într-un atelier de pictură. După liceu, mi-am depus dosarul la Cluj, la Institutul de Artă Plastică. Nu am fost primit, din cauză că tata fusese arestat. Avusese probleme cu Securitatea. M-am înscris la o şcoală tehnică, am lucrat vreo doi ani într-o fabrică, m-am făcut UTC-ist, reuşind să mă înscriu şi să urmez la Iaşi, tot Institutul de Artă Plastică. </div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-hjShBl2HGAw/VRghfOLHC_I/AAAAAAAAAvM/hhh5yiA7AnY/s1600/17%2B4.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="131" src="http://1.bp.blogspot.com/-hjShBl2HGAw/VRghfOLHC_I/AAAAAAAAAvM/hhh5yiA7AnY/s1600/17%2B4.jpeg" width="200" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<i>După terminarea studiilor, cum aţi reuşit să găsiţi şi să păstraţi calea către artă?</i></div>
<div>
- Într-adevăr, mulţi colegi nu mai pictează. Trebuie să ai ceva înlăuntrul tău, care nu te lasă în pace. M-am însurat, toate bune. Eu am o nelinişte care mă împinge ori să pictez, ori să scriu. Această nelinişte m-a făcut să lucrez iar, după o pauză de câţiva ani. Şi mergând în Bucovina mea, am făcut un peisaj. Între timp, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-SgVIQXiiCBU/VRghoWnvTmI/AAAAAAAAAvU/V8IXm7RYYPg/s1600/20%2BDSC00868.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="146" src="http://3.bp.blogspot.com/-SgVIQXiiCBU/VRghoWnvTmI/AAAAAAAAAvU/V8IXm7RYYPg/s1600/20%2BDSC00868.JPG" width="200" /></a></div>
mă căsătorisem a doua oară, ajungând, cu acest prilej, în Prahova, la Ploieşti. Peisajul pictat mi l-au pus cei de aici într-o expoziţie. Îl arătasem unei colege, pictoriţă, care l-a dus la Niki Kruch, mare sculptor. El mi l-a băgat într-o expoziţie. Îl numisem „Peisaj din Bucovina”. De atunci, am început să expun curent la galeriile din Ploieşti. Mai târziu, am expus şi la Bucureşti, devenind, în timp, membru al UAP Ploieşti şi membru UAPR.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-zHEo5RNvIDk/VRghtp5EdcI/AAAAAAAAAvc/3xUhxc9O-pM/s1600/20%2Brevelatie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="163" src="http://2.bp.blogspot.com/-zHEo5RNvIDk/VRghtp5EdcI/AAAAAAAAAvc/3xUhxc9O-pM/s1600/20%2Brevelatie.jpg" width="200" /></a></div>
<i>Din larga paletă de artişti plastici, aţi urmat vreun model?</i></div>
<div>
- Din pictura română, mai puţin îmi place Grigorescu. E un mare pictor, dar mie mi se pare un pic prea dulceag. În schimb, îmi place Lucian Grigorescu foarte mult, prin modalitatea sa de a interpreta Universul, peisajul, portretul. Dar mai ales peisajul, stilizarea formelor, culoarea, felul cum lucrează vibraţia pensulei pe pânză. Lucian Grigorescu are multă viaţă în pânzele lui, în petele de culoare. Mi-a plăcut mult Petru Popovici, stilul său, coloritul. Îmi mai plac Palady, Pătraşcu, Valter Paraschivescu, Dan Platon, Florin Şuţu, Ion Şinca şi mulţi, mulţi alţii.</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-e3k8z3-9fWo/VRgh0GWQbUI/AAAAAAAAAvk/5Pd3C6k3CaU/s1600/21%2Ba.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="148" src="http://3.bp.blogspot.com/-e3k8z3-9fWo/VRgh0GWQbUI/AAAAAAAAAvk/5Pd3C6k3CaU/s1600/21%2Ba.jpeg" width="200" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<i>De fapt, ce anume vă place să pictaţi?</i></div>
<div>
- Îmi plac foarte mult peisajul, pictura abstractă şi-mi place mult şi pictura metaforică. Adică, oarecum, metafora într-un stil cubist, ca să zic aşa. Se iau anumite forme sau fragmente de forme din realitate - să zicem un portret sau ceva din natură -, la care asociezi, pe baza unor idei sau a unei compoziţii, şi scoţi o structură.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Vă consideraţi un artist consacrat, împlinit?</i></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-BYtX160eSbo/VRgh7SWaonI/AAAAAAAAAvs/JAWn4QepnEA/s1600/21.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="140" src="http://1.bp.blogspot.com/-BYtX160eSbo/VRgh7SWaonI/AAAAAAAAAvs/JAWn4QepnEA/s1600/21.jpeg" width="200" /></a></div>
- Nu! Eu întotdeauna am venit târziu, m-am afirmat târziu, cauza fiind şi firea mea, şi mediul în care am trăit şi care m-a luat în braţe sau m-a dus în spate, ca să zic aşa. Eu cred că am fost un profesor bun, atunci când am predat în Ploieşti, în Băicoi, Buşteni. În Băicoi, am avut un cerc de pictură pentru copii, „Pasărea Măiastră”, care devenise celebru, fiind cunoscut în toată ţara. Consider că, la ora actuală, am atins o anume maturitate, viziune. Am ieşit la pensie, de la catedră. Sunt un om liber, ca să zic aşa. Aşadar, pot să lucrez. La prima expoziţie pe care <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-puk2oLs_r4A/VRgiDB6KW9I/AAAAAAAAAv0/3aoLnodQO3c/s1600/24%2BDSC01014.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="142" src="http://3.bp.blogspot.com/-puk2oLs_r4A/VRgiDB6KW9I/AAAAAAAAAv0/3aoLnodQO3c/s1600/24%2BDSC01014.JPG" width="200" /></a></div>
vreau să o fac, doresc să-mi expun vreo 40 de lucrări, pentru a-mi afirma cu adevărat, personalitatea. Poate, ca dovadă a maturităţii şi a viziunii mele artistice, am avut satisfacţia ca o lucrare să-mi fie premiată şi cumpărată de Muzeul de Artă, o altă lucrare mi-a apărut într-un calendar. Am mai participat la tabăra de creaţie „Dan Platon” de la Breaza, care a fost foarte interesantă. Am şi lucrări cumpărate în colecţiile unora din afara ţării, colecţii particulare în Elveţia, Canada, Italia, plus muzee.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-UaEihwp740g/VRgiKwjNySI/AAAAAAAAAv8/4LZlArl5arI/s1600/48%2BDSC00722.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-UaEihwp740g/VRgiKwjNySI/AAAAAAAAAv8/4LZlArl5arI/s1600/48%2BDSC00722.JPG" width="198" /></a></div>
<i>Lumea iubitorilor de artă o consideraţi a fi una vastă sau mai restrânsă?</i></div>
<div>
- Dacă vorbim de pictură… Sunt oameni care intră în galerii, sunt colecţionari de artă, care cumpără. De curând, la o licitaţie, am reuşit să vând un peisaj de iarnă. Sunt oameni cu bani. Există oameni care îndrăgesc arta, dar care nu pot să cumpere, există oameni care îndrăgesc arta şi pot să cumpere, există oameni snobi care cumpără pentru a arăta că au bani, că sunt intelectuali.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Sunteţi cu gândul la expoziţia pe care vreţi să o pregătiţi. Dar cu scrisul cum rămâne?</i></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-KN6OdeFvTXA/VRgiRHYTcoI/AAAAAAAAAwE/52SLEHNx6wg/s1600/cublesan%2Bpadure.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="173" src="http://4.bp.blogspot.com/-KN6OdeFvTXA/VRgiRHYTcoI/AAAAAAAAAwE/52SLEHNx6wg/s1600/cublesan%2Bpadure.jpg" width="200" /></a></div>
- Pregătesc romanul „Golful”, din care am scris deja primul capitol, în condiţiile în care de 5 ani nu am îndrăznit să aştern pe hârtie. Am publicat proză contemporană, la Bucureşti, unde am constatat cu satisfacţie că sunt apreciat, chiar pentru puţinul pe care l-am scris. Abandonasem, pentru că eu nu eram mulţumit, cu toate că mi se prezicea un viitor în proză, dar, un timp, m-am dedicat poeziei, am publicat mai multe volume. Acum, sper să scriu un roman bun. N-aş putea spune că primul capitol îmi place, dar simt că sunt pe un drum bun, adevărat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-3JYrY0E3Mls/VRgiYtw0p4I/AAAAAAAAAwM/KtqmvxAh8jQ/s1600/25%2BCorneliu%2BCublesan-Poarta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-3JYrY0E3Mls/VRgiYtw0p4I/AAAAAAAAAwM/KtqmvxAh8jQ/s1600/25%2BCorneliu%2BCublesan-Poarta.jpg" width="156" /></a></div>
<i>Puteţi dezvălui câte ceva din intriga romanului?</i></div>
<div>
- Da, aş putea. Ideea de bază este gândul, dorinţa ascunsă a fiecăruia dintre noi, de a ajunge undeva. Toţi avem „golful” nostru, acel loc unde, aşa cum trag vapoarele la adăpost, tot aşa ne căutăm şi noi liniştea, spre finalul vieţii. Personajul central va fi tatăl meu.</div>
<div>
<i>Mult succes!</i></div>
<div>
- Mulţumesc.</div>
<div style="text-align: center;">
<b><i>25 ianuarie 2011</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<b>Carmen NEGREU</b></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<b><br /></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
Polina Barskova </h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-M0bcz8c5L3w/VRglyE7O4MI/AAAAAAAAAw8/EtXWXNnWqyc/s1600/Polina%2BBarskova.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="131" src="http://1.bp.blogspot.com/-M0bcz8c5L3w/VRglyE7O4MI/AAAAAAAAAw8/EtXWXNnWqyc/s1600/Polina%2BBarskova.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<h3>
Mesajul lui Ariel</h3>
<br />
Tatăl tău e strivit de greutatea mării<br />
El e amploarea valului, coralul.<br />
<br />
Tatăl tău devine briză a mării.<br />
Pielea lui e coaja<br />
acoperită cu furnici speriate.<br />
<br />
Albul ochilor – mândre perle.<br />
Ochii galbeni – perle din gunoi.<br />
<br />
Craniul său - coral.<br />
Totul sună în el, tremurând.<br />
<br />
Nimic nu dispare în el<br />
dar totul se transformă<br />
în ceva ciudat, gros, promiţător.<br />
<br />
Nereide curioase se cufundă în această soluţie.<br />
Uită-te la transformarea tatălui tău<br />
de fapt, nimic din el nu dispare, ci mai degrabă se transformă<br />
în tine, pentru tine, Ferdinand: tatăl tău trăieşte!<br />
<br />
Tatăl tău doarme.<br />
Tatăl tău e o minge<br />
roşie<br />
spălată sub podul cel nou.<br />
Tatăl tău e păcatul.<br />
<br />
El - jarul<br />
orbirii care mă stăpâneşte când îl privesc: coaja se topeşte.<br />
E o bolboroseală rece care se scurge din gură.<br />
<br />
Tatăl tău încă trăieşte, dar moţăie.<br />
Uită-te la somnul lui, Ferdinand.<br />
Un firicel de salivă i se prelinge pe bărbie.<br />
Aşa coboară şarpele de pe stâncă,<br />
aşa şi lanţul gros în lotcă.<br />
<br />
Oftează, dar nu afară, ci-n lăuntru:<br />
El ţine sunetul în el, cu noi deloc nu îl împarte.<br />
<br />
El doarme, Ferdinand. Străluce gheaţa pe buzele subţiri.<br />
Respiraţia – un lucru foarte mic, înconjurat de vise.<br />
<br />
<h4>
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2>
Ted Hughes</h2>
<br />
<h4>
Vântul</h4>
<br />
Casa asta a fost departe pe mare toată noaptea,<br />
Pădurile se prăbuşesc în întuneric, colinele vuiesc,<br />
Vânturile bătătoresc câmpurile sub fereastră<br />
Încalecă neagra amiază şi bâjbâie umede<br />
<br />
Până când ziua înfloreşte; apoi, sub cer portocaliu<br />
Dealurile parcă s-au mutat, iar vântul a ameninţat,<br />
Fulger tăios, negru luminos şi smarald<br />
Curbat precum lentilele unui ochi malefic.<br />
<br />
La amiază, am escaladat o parte a casei până la<br />
Uşa de cărbune. O dată ce am ridicat privirea –<br />
Prin vântul de foc care mi-a crestat pupilele<br />
Cortul de pe dealuri s-a zbătut şi a deformat frânghiile,<br />
<br />
Câmpurile freamătă, orizonul e-o grimasă,<br />
Ce răsună la fiecare secundă şi se evaporă cu un fâlfâit;<br />
Vântul alungă o coţofană şi un pescăruş<br />
Cu spate negru, curbat domol precum o bară de fier. Casa<br />
<br />
A sunat ca un pocal verde fin în nota<br />
Pe care fiecare secundă ar nărui-o. Acum adânc<br />
În scaune, în faţa unui foc mare, noi ne strângem<br />
Inimile şi nu putem întreţine cartea, gândul,<br />
<br />
Sau unul pe celălalt. Privim focul arzând în vâlvătăi,<br />
Simţim temeliile casei mişcându-se, dar nu ne mişcăm,<br />
Privim fereastra vibrând, pătrunzând în interior,<br />
Auzim pietrele plângând sub orizonturi.<br />
<br />
Privim focul aprins,<br />
Şi simt rădăcinile cum mută casa, dar şezi,<br />
Văd fereastra cum tremură să intre,<br />
Aud pietrele cum strigă în orizonturi.<br />
<br />
<h4>
Vulturul se adăposteşte</h4>
<br />
Stau în vârful pădurii, cu ochii închişi.<br />
Inerţie, fără vise care denaturează<br />
Între capul meu cu ciocul coroiat şi picioarele încovoiate:<br />
În somn repet crime perfecte, mănânc.<br />
<br />
Confortul copacilor înalţi!<br />
Forţa aerului şi raza soarelui<br />
Sunt în avantajul meu;<br />
Am sub control faţa pământului.<br />
<br />
Picioarele-mi sunt blocate pe scoarţa dură.<br />
A fost nevoie de întreaga Creaţie<br />
Pentru a produce piciorul meu, fiecare din penele mele:<br />
Acum păstrez Creaţia în picior<br />
<br />
Sau zbor în sus şi rotesc totul încet –<br />
Ucid unde îmi place pentru că totul este al meu.<br />
Nu există nici o sofistică în corpul meu:<br />
Maniere mele sunt ruperea capetelor -<br />
<br />
Repartizarea morţii.<br />
Pentru că traiectoria zborului meu este directă<br />
Prin oasele celor vii.<br />
Fără argumente care să-mi susţină dreptul:<br />
Soarele e în spatele meu.<br />
Nimic nu s-a schimbat de când am început.<br />
Ochiul meu nu a permis nicio schimbare.<br />
Voi păstra lucrurile astfel.<br />
<br />
<h4>
Luna Recoltei</h4>
<br />
Luna în flăcări roşiatice, luna recoltei,<br />
Se rostogoleşte de-a lungul dealurilor, săltând uşor,<br />
Un balon vast,<br />
Până dispare şi apune<br />
Pentru a se aşeza la capătul cerului, ca o monedă aurie.<br />
Luna recoltei a sosit,<br />
Vestind delicat prin rai, precum un fagot.<br />
Şi pământul răspunde toată noaptea, ca un tambur profund.<br />
<br />
Aşa că oamenii nu pot dormi,<br />
Şi ies afară, acolo unde ulmii şi stejarii stau<br />
De veghe în genunchi, într-o linişte religioasă.<br />
Luna recoltei a sosit!<br />
<br />
Toate vacile şi toate oile<br />
O privesc împietrite, în timp ce ea creşte<br />
Umplând cerul, ca şi cum roşul se aprinde, şi lunecă<br />
Mai aproape şi mai aproape precum sfârşitul lumii.<br />
<br />
Până când câmpiile aurii pline de grâu<br />
Ţipă: „Suntem coapte, recoltaţi-ne!” iar râurile<br />
Asudă printre dealurile care se topesc.<br />
<br />
<h4>
Traducere: Liliana Ene</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h3>
Interviu cu Ted Hughes</h3>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
El, Sylvia Plath şi ceilalţi</h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-kfcyc1x3MhA/VRglqzv3VBI/AAAAAAAAAw0/h4SuJa3pPZs/s1600/Ted-Hughes-001.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="120" src="http://2.bp.blogspot.com/-kfcyc1x3MhA/VRglqzv3VBI/AAAAAAAAAw0/h4SuJa3pPZs/s1600/Ted-Hughes-001.jpg" width="200" /></a></div>
<b><i>Ted Hughes (1930 -1998) s-a născut în Yorkshire, în micul sat Mytholmroyd. Tatăl său a fost dulgher şi apoi a devenit negustor, dar amintirile neplăcute ale experienţelor din timpul Primului Război Mondial, când a fost unul dintre puţinii supravieţuitori ai măcelului trupelor britanice la Gallipoli, i-au bântuit mereu viaţa de familie. După ce a terminat şcoala primară, Hughes a petrecut doi ani în Royal Air Force (Forţele aeriene regale). A lucrat apoi la un post de radio în Yorkshire, unde îşi petrecea mai tot timpul citind. Serviciului militar i-a urmat Colegiul Pembroke de la Universitatea din Cambridge. Chiar dacă a trecut de la studiul englezei la arheologie şi antropologie, el a continuat să citească cu lăcomie, şi ultimele sale scrieri au arătat influenţa unor cărţi precum „Zeiţa albă”, de Robert Graves, roman pe care l-a citit în acele timpuri. </i></b><br />
<b><i>După absolvirea din 1954, a avut timp de doi ani diferite joburi în Londra şi apoi s-a întors la Cambridge, pentru a iniţia publicarea unei reviste literare împreună cu prietenii, fără succes însă. La petrecerea de inaugurare, a cunoscut o tânără studentă americană care venise recent în Anglia cu o bursă Fulbright. Numele ei era Sylvia Plath şi, în câteva luni, erau deja căsătoriţi. Timp de alţi doi ani (1957-1959), Hughes a predat engleza şi scrierea creativă la Universitatea Massachusetts, în Amherst. Atât Hughes, cât şi Plath au petrecut fiecare moment liber scriind poezie. Mai târziu, Hughes afirma: „Era tot ceea ce ne interesa, tot ceea ce făceam.” Când s-au întors în Anglia, în 1959, el începuse deja să publice cu succes, fapt care a agravat tensiunile existente deja în mariajul lor. Cu toate că aveau doi copii şi că au locuit o perioadă în zona rurală Devon, ei s-au înstrăinat din ce în ce mai mult, iar când Hughes a început o relaţie cu altă femeie, Plath l-a părăsit, s-a mutat la Londra împreună cu cei doi copii şi în 1963 s-a sinucis. Pentru cititorii americani, acest lucru a părut a fi încheierea carierei lui Hughes, dar el a continuat să scrie foarte multe cărţi cu subiecte diverse şi foarte multă poezie, ceea ce l-a plasat printre cei mai proeminenţi poeţi ai generaţiei sale. În 1981, a fost numit poet laureat al Marii Britanii. Adesea a fost atacat dur pentru ceea ce mulţi critici au considerat a fi rolul său în sinuciderea Sylviei Plath şi, ca executor testamentar al operei ei literare, el a agravat situaţia, prin distrugerea unor părţi ale jurnalelor ei personale. Nu a vorbit decât spre sfârşitul vieţii sale despre relaţia lor, într-o carte de poeme care descriau căsătoria lor şi finalul tragic. Volumul „Scrisori aniversare”, publicat în 1999, a devenit un best-seller internaţional, chiar dacă nu i-a împăcat pe duşmanii săi şi nici nu i-a mulţumit în întregime pe prieteni. </i></b><br />
<br />
<i><span style="font-size: x-small;">Următorul extras face parte dintr-un interviu cu Ted Hughes publicat în Paris Review, în primăvara anului 1995.</span></i><br />
<i><span style="font-size: x-small;"><br /></span></i>
*<br />
<i>Aţi fost asociat cu Mark Strand şi cu W.S. Merwin. Cum vedeţi scrierile lor în comparaţie cu ale dumneavoastră?</i><br />
Cunosc opera lui Merwin destul de bine. Pe a lui Mark Strand mai puţin, deşi mă uit pe cărţile lui foarte atent oriunde le găsesc. Am fost apropiat al lui Bill Merwin în trecut. L-am cunoscut la sfârşitul anilor ‘50 prin intermediul lui Jack Sweeney care conducea la vremea aceea Biblioteca de Poezie Lamont de la Harvard. Ei aveau o casă la Londra şi, atunci când eu şi Sylvia ne-am întors acolo, în 1959, ne-au ajutat foarte mult. Dido Merwin ne-a găsit apartamentul, l-a mobilat pe jumătate, apoi gătea pentru Sylvia, pe când era însărcinată cu fiica noastră. Acesta a fost cel mai înalt punct al prieteniei mele cu Bill. El era un scriitor important pentru mine, în perioada respectivă. Era un moment crucial în poezia lui – aveau loc acolo foarte mari transformări; ieşea din crisalidă. Şi presupun că, datorită faptului că eram atât de apropiaţi, locuind doar la câteva sute de yarzi distanţă, schimbările sale interioare erau parte din cursul osmotic al sentimentelor dintre noi. Foarte important pentru mine. Atunci am început să scriu cel de-al treilea volum de poeme – care a devenit cartea intitulată Wodwo. El m-a ajutat să ies şi eu din crisalidă. Şi a fost destul de important pentru Sylvia, puţin mai târziu, când au început să apare poemele din volumul Ariel, la sfârşitul anului 1962. Una din legăturile ascunse în spatele volumului Ariel a fost setul de traduceri din Neruda, pe care Bill le-a făcut atunci pentru BBC. Încă am un exemplar. Nu numai Neruda a ajutat-o. Astfel ea a văzut cum Bill l-a folosit pe Neruda. Nu a fost singura ei legătură, dar a fost una. Cred că Bill a ajuns cel mai departe pe drumul său decât oricare scriitor american sau britanic la care mă pot gândi. Resurse şi abilităţi uimitoare.<br />
<br />
<i>Ce credeţi despre eticheta „poezie confesională” şi despre tendinţa multor poeţi de a lucra în acest fel? </i><br />
Goethe şi-a numit opera o mare confesiune, nu-i aşa? Privind opera sa în sensul cel mai cuprinzător, am putea spune acelaşi lucru despre Shakespeare: o totală examinare de sine şi acuzare de sine, o totală confesiune – foarte dezgolită, cred, atunci când priveşti în interiorul ei. Poate că este acelaşi lucru cu orice scriere care are viaţă poetică reală. Poate că toate poeziile, în măsura în care ne mişcă şi se conectează cu noi, sunt o revelaţie a ceva ce scriitorul nu vrea de fapt să spună, dar care are nevoie disperată să comunice, să fie distribuit. Probabil este nevoia de a păstra ascuns ceea ce face din ele poezie. Scriitorul nu îndrăzneşte să pună acel ceva în cuvinte şi, astfel, îl dezvăluie pieziş, adus pe furiş, prin analogii. Cred că scriem ceva pentru amuzament, dar, de fapt, simţim nevoia disperată de a spune lucruri, de a le împărtăşi. Adevăratul mister este această nevoie ciudată. De ce nu ne putem ascunde, pur şi simplu, şi să păstrăm tăcerea? De ce trebuie să ne dezvăluim? De ce fiinţa umană simte nevoia să se confeseze? Poate că, dacă nu ai avea această confesiune secretă, nu ar exista un poem – nici măcar o poveste. Nu ar exista scriitori. Dacă majoritatea poeziilor nu par a fi în niciun sens confesionale, este pentru că strategia de disimulare, de abatere, poate fi atât de obsesivă încât este aproape în întregime un succes. Analogia cu marfa de contrabandă încărcată pe un cargou interesant, care pare a fi acolo doar de dragul ei – subiect de discuţie de interes general –, dar, la sfârşitul poemelor Paradisul pierdut şi Samson agonizând, de exemplu, John Milton ne spune ceea ce aproape l-a dus la execuţie. Noutatea câtorva din piesele cele mai tulburătoare ale lui Robert Lowell din Studii asupra vieţii, a unora din poemele Annei Sexton şi ale Sylviei, a fost felul în care au încercat să arunce acest bagaj, modul deliberat în care au şters analogiile ascunse. Sylvia a mers cel mai departe, în sensul în care secretul ei e fost cel mai periculos pentru ea. Avea nevoie disperată de a-l dezvălui. Nu se poate supraestima dorinţa nestăpânită de a scrie astfel. A trebuit să scrie acele lucruri – chiar împotriva intereselor ei vitale. A murit înainte ca ea să ştie ce vor face cu viaţa ei romanul The Bell Jar şi volumul de poezie Ariel, dar a trebuit să le scrie. A trebuit să spună tuturor, precum acele grupuri de Nativi Americani, care spuneau periodic tot ceea ce era greşit şi dureros în vieţile lor în prezenţa întregii familii. Nu era bine s-o faci în secret; trebuia să o faci în faţa celorlalţi. Poate că, de aceea, le este atât de greu poeţilor să publice. Nu ajută la nimic să şopteşti poemele unui preot sau unui confesor. Şi nu au făcut-o pentru faimă, deoarece au continuat să o facă şi după ce au aflat ce este faima. Nu, până revelaţia nu este de fapt publicată, poetul nu simte nicio eliberare. În toate acestea, Sylvia a fost un caz extrem, cred.<br />
<i><br /></i>
<i>Ne puteţi spune mai multe lucruri despre Sylvia?</i><br />
Eu şi Sylvia ne-am cunoscut fiindcă ea era curioasă în privinţa grupului meu de prieteni de la universitate, iar eu eram curios în ceea ce o privea. Lucram în Londra, dar obişnuiam să mă întorc în Cambridge, în weekend. Vreo şase dintre noi am creat un grup poetic. Principala activitate colectivă era să bem în Anchor şi interesul comun, în afara camaraderiei şi a atracţiei reciproce, erau cântecele tradiţionale irlandeze, scoţiene şi galeze – cântece folk şi balade pamflet. Cântam mult. Să înregistrezi cântece folk era un lucru rar în acele zile. Interesele noastre poetice erau mai mult înţelese reciproc, decât discutate. Dar am tipărit o foaie volantă de critică literară. Într-una din ediţii, unul dintre noi, galezul nostru, Dan Huws, a demolat un poem pe care-l publicase Sylvia, Cariatide. Mai târziu, el i-a devenit prieten apropiat şi a scris o frumoasă elegie la moartea ei. Acel atac i-a atras atenţia. De asemenea, ea l-a cunoscut pe Lucas Myers, un american, prieten foarte bun cu mine. Luke era foarte întunecat şi slab. Putea fi incredibil de sălbatic. Exact ceea ce sperai de la Tennessee. Poemele lui ne însufleţeau – vocabularul lui Hart Crane, al lui Wallace Stevens, caraghios. Sylvia era interesată de el. În jurnalele ei, a notat visele ocazionale în care apărea Luke în mod clar. Atunci când el a publicat o revistă plină de propriile noastre poeme şi a lansat-o în cadrul unei mari petreceri dansante, Sylvia a venit să vadă cum arătăm noi ceilalţi. Până în acel moment, nu avusesem ochi pentru ea. Auzisem foarte multe lucruri despre ea de la o prietenă britanică, care împărţise diverse responsabilităţi cu ea. Iat-o deodată lăudând versurile lui Luke în faţa lui Luke şi versurile mele în faţa mea. După ce am început să o cunosc şi să-i citesc poemele, am văzut imediat că era un fel de geniu. Destul de repede, ne-am promis unul altuia şi ne-am dedicat scrierii celuilalt. Cu un an înainte, începusem să scriu din nou, după anii de devastare a universităţii. Am scris ceea ce a devenit unele dintre cele mai antologate poeme ale mele : The Thought Fox, poemele jaguarului, Wind. Înţeleg acum că, atunci când ne-am cunoscut, scrierile mele, ca şi ale ei, părăsiseră vechea traiectorie şi începuseră să se mişte şi să caute. Pentru mine, desigur, ea nu era doar ea însăşi: ea reprezenta America şi literatura americană în persoană. Nu ştiu ce am fost eu pentru ea. În afara celor mai monumentali clasici – Tolstoi, Dostoievski etc. – lecturile mele erau complet diferite de ale ei. Dar minţile noastre au devenit curând două părţi ale unei singure operaţiuni. Visam mult la vise împărtăşite sau complementare. Telepatia noastră era vulcanică. Nu ştiu dacă versurile noastre au împrumutat unele de la altele, dacă ne-am influenţat în acest fel. Poate că alţii văd acest lucru într-un mod diferit. Metodele noastre nu erau aceleaşi. A ei era să adune o grămadă de obiecte însufleţite şi de cuvinte bune şi să creeze un model; modelul ar fi fost proiectat de undeva din adâncul sinelui, din mitul ei foarte clar dezvoltat. Pare clar dezvoltat acum pentru un cititor – în ciuda faptului că atunci era total inconştient pentru ea. Metoda mea era să găsesc un final şi să desenez restul dintr-o dezordine ascunsă. Metoda ei era specifică unui pictor, a mea era mai narativă, poate. În tot timpul cât am fost împreună, ne-am uitat unul la versurile celuilalt în fiecare stadiu – până la poemele din Ariel, din octombrie 1962, când ne-am separat.<br />
<br />
<i>Ştiţi cum îşi folosea Sylvia jurnalele? Erau jurnale sau caiete de notiţe pentru poezie şi ficţiune?</i><br />
Ei bine, cred că Janet Malcom a scris în mod just în revista New Yorker despre jurnale: foarte mult din ceea ce este în ele este practică pentru un posibil roman, mici capitol pentru romane. Schiţa constant un lucru ce se întâmpla şi-l transforma în ceva ce se putea potrivi într-un roman. Se gândea la jurnalele ei ca la note de lucru pentru un ultim roman, deşi, de fapt, nu cred că vreuna din aceste note a ajuns în romanul The Bell Jar. A schimbat anumite lucruri pentru a le face să funcţioneze, pentru a face un gen de expunere simbolică a unui sentiment. Ea nu scria o povestire a vreunui eveniment; ea încerca să ajungă la un alt fel de clasic, cum ar fi copilăria, vitalul. Unele dintre scurtele sale povestiri duc tehnica la un stadiu avansat. Dorind să exprime acel sentiment de demult.<br />
<br />
<i>Ce s-a întâmplat cu ultimul roman al Sylviei Plath, cel care nu a fost niciodată publicat?</i><br />
Eu sunt la curent cu un fragment de roman de şaptesprezece pagini. Mama ei spunea că a văzut un întreg roman, dar eu nu am ştiut niciodată despre el. Cele 16-17 pagini despre care ştiam au dispărut. Şi, ca să vă spun adevărul, întotdeauna am bănuit că mama ei le-a luat pe toate, cu ocazia uneia din vizitele sale.<br />
<br />
<i>Aţi vrea să ne vorbiţi despre arderea jurnalelor Sylviei Plath?</i><br />
Ceea ce am distrus, de fapt, a fost un jurnal care acoperea poate două sau trei luni, ultimele ei luni. Şi era pur şi simplu trist. Nu am vrut să fie văzut de copiii ei. În special ultimele ei zile.<br />
<br />
<i>Dar despre volumul Ariel? Aţi rearanjat poemele din acest volum?</i><br />
Ei bine, nimeni nu dorea să publice volumul în SUA aşa cum îl lăsase ea. Singurul editor interesat de acolo ar fi vrut să păstreze doar douăzeci de poeme. Teama lui era că întregul lot ar fi putut provoca un gen de eliminare, de repulsie. Şi, la momentul respectiv, puţini editori de reviste ar fi publicat poemele, puţini le-au plăcut. Calităţile nu erau atât de evidente în acele vremuri. Aşadar, chiar de la început, a existat o problemă în privinţa modului în care va fi prezentată cartea. Eu doream ca volumul să expună întreaga sa anvergură şi varietate. Îmi amintesc că i-am scris editorului, care mi-a sugerat să păstrăm douăzeci de poeme, o scrisoare cam lungă şi exagerată, în care i-am spus că simt că acest lucru este imposibil. În mine se dădea o luptă între a tăia anumite lucruri şi a adăuga altele. Eram dornic să adaug câteva din ultimele poeme. Dar adevărata problemă era, după cum am spus, că editorii americani cu care discutasem nu doreau volumul aşa cum era. Cei de la „Faber” din Anglia erau fericiţi să publice cartea în orice formă. În final, a fost un compromis – am tăiat unele lucruri şi am pus altele. Din acest motiv, am fost acuzat teribil de faptul că am provocat dezordine în ceea ce intenţiona ea şi chiar am suprimat o parte a operei sale. Dar aceste acuzaţii s-au dezvoltat după 20-30 de ani de la eveniment. Se bazează pe simpla ignoranţă a ceea ce s-a întâmplat de fapt. Nu mai târziu de 6 ani de la acea primă publicare, toate ultimele ei poeme au fost publicate în volume – tot ce ar fi pus ea în propriul volum Ariel şi cele pe care le-ar fi păstrat. Evident, faima ei crescândă i-a determinat să le publice. Şi cu mulţi ani în urmă, pentru oricine era curios, am publicat cuprinsul şi ordinea propriului ei manuscris – aşadar, dacă cineva vrea să vadă cum era Ariel, este destul de uşor. Pe de altă parte, cât de finală era ordinea ei? Amesteca tot timpul poemele în manuscrise – căutând noi conexiuni, succesiuni mai bune. Ştia că existau mereu noi posibilităţi, toate fluide.<br />
<br />
<h4>
Traducere: Liliana Ene</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Steven B. Katz</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-o7QmaEP16YU/VRglgGS2WzI/AAAAAAAAAws/i5ApJ5OK8jo/s1600/Katz__S28_300dpi_2_.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-o7QmaEP16YU/VRglgGS2WzI/AAAAAAAAAws/i5ApJ5OK8jo/s1600/Katz__S28_300dpi_2_.jpg" width="183" /></a></div>
<br />
<h3 style="text-align: left;">
3 poeme noi despre ştiinţă şi tehnologie</h3>
<br />
<h4>
Balada Meciului cu Moartea</h4>
<br />
Cu drogul prin creier fugind,<br />
Cu ego-ul în pat aruncat;<br />
Braţu-nfăşurat şi-n atele legat.<br />
Doctoru-a spus: „Să te văd odihnind!”<br />
<br />
Şi-n al minţii raliu, adormind,<br />
Cu Moartea la trântă m-am luat,<br />
Sumbrul vrăjmaş mi-am înfruntat<br />
La capăt de pat înflorind.<br />
<br />
„Domnilor, e timpul!” Arbitrul a zis.<br />
Am vrut să mă târăsc spre pat.<br />
În sus, spre falnicul jilţ, m-am uitat.<br />
„Jucaţi!” a fost tot ce El a decis.<br />
<br />
Am auzit pacienţii: dă-i bice!<br />
Ridică moralul, odat’!<br />
Am auzit cum frunze se zbat,<br />
Pregătite serviciul să-mi strice.<br />
<br />
„Joacă, Moarte!” Arbitrul a spus.<br />
Soţia-mi să plângă a-nceput.<br />
„O iubire!” Arbitru-a cerut.<br />
Şi Moartea să zboare s-a pus.<br />
<br />
Moartea, prieteni, va să zboare, deci,<br />
Cu pantofii în aer, ca o torţă;<br />
Stăteam acolo în cămaşa de forţă,<br />
Cu picioare umflate, goale şi reci.<br />
<br />
Zbura de colo-colo şi înapoi<br />
Serviciu după serviciu a servit;<br />
„Avantaj, Moartea!”, am auzit.<br />
Şi i-am văzut chipul apoi.<br />
<br />
Şi i-am văzut, prieteni, chipul,<br />
Şi i-am văzut chipul apoi:<br />
Ochii ei de anti-materie erau goi<br />
Gura sa, un gol în spaţiul ca nisipul.<br />
Un lob - Moartea a sărit şi-a bătut,<br />
Am văzut o stea explodând.<br />
Mingea peste univers ricoşând.<br />
Cu 6 la 0 am pierdut.<br />
<br />
„Să nu mişte mâna” zic doctorii, abrupt,<br />
„Trece printr-un atac cerebral.”<br />
Retur cu viteza luminii, Mortal.<br />
Racheta-mi de tenis s-a rupt!<br />
<br />
Din nou e braţul meu pansat -<br />
Întârzii treizeci de secunde.<br />
„Întoarce trupul, acul te pătrunde”,<br />
Aud cum spun infirmiere apăsat.<br />
<br />
„O.K.”, zice Moartea, „ce a rămas,<br />
să vedem.”<br />
Patru la patru scorul era;<br />
Inima în fibrilaţii intra;<br />
Curând pe teren un mort o s-avem.<br />
<br />
Apoi Moartea din nou a servit.<br />
„Protestez!”, să strig am tot vrut.<br />
Dar Arbitrul, băieţii de tuşă au dispărut.<br />
Moartea în ochi m-a privit.<br />
<br />
Sus în tribune-am alergat, întins:<br />
„E mingea e prea departe”, am strigat;<br />
Dar mulţimea de pe arenă s-a evaporat;<br />
Luminile au pâlpâit şi s-au stins.<br />
<br />
Moartea la plasă a venit şi zâmbea;<br />
S-a întins şi de mână m-a prins.<br />
„Altădată, prietene”, Moartea a zis;<br />
„O să jucăm din nou, cândva”.<br />
<br />
Cu drogul prin creier fugind,<br />
Cu ego-ul în pat aruncat;<br />
Braţu-nfăşurat şi-n atele legat.<br />
Doctoru-a spus: „Să te văd odihnind!”<br />
<br />
<h4>
Plutind liber la Gravitaţie Zero</h4>
<h4>
(26 Aprilie 2007)</h4>
<div style="text-align: center;">
<i>Pentru Stephen Hawking, astrofizician</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Legat de scaunul motorizat cu rotile, vorbind<br />
prin lamele electronice, dar mereu visând<br />
la nemărginire, la găuri negre în timp şi-n spaţiu<br />
în care ar călători cu infinit nesaţiu,<br />
<br />
cu chipu-absent de pe ecranele tv,<br />
redus la greutatea lui atomică,<br />
noi cărţi, zâmbete şirete, nescrise vreodat’,<br />
până la nimicnicie corpul apăsat –<br />
<br />
eliberat de gravitaţia pământului<br />
imponderabilul să-l simtă plin,<br />
eterul fostei tinereţi, la naşterea dintâi –<br />
liber căzând în golf, lângă corăbii<br />
<br />
plutind deasupra într-o graţie de arc,<br />
un obiect cosmic de-abia bine făcut.<br />
<br />
<h4>
Transparenzgesellschaft *</h4>
<br />
Lumina fluorescentă<br />
este precum HD-ul doar<br />
este propriul tău corp<br />
supraveghezi<br />
<br />
În transparenţă<br />
poţi vedea<br />
unde se vor ghemui<br />
combatanţii<br />
<br />
În faţa pielii tale<br />
trosnindu-şi capetele<br />
înainte să apară<br />
în lumina delicată<br />
<br />
a oglinzii<br />
mediului social<br />
<br />
<h4>
Traducere: Liliana Ene & Florin Dochia</h4>
…………………….<br />
<span style="font-size: x-small;">* Societatea transparentă (în germană în original)</span><br />
<span style="font-size: x-small;">sursa: Katz, Steven B. (2014) «3 Poems: „Ballad of the Match with Death”; „Set Free at Zero Gravity”; „Transparenzgesselschaft”», Survive & Thrive: A Journal for Medical Humanities and Narrative as Medicine: Vol. 1: Iss. 1, Article 1. Published by the Repository at St. Cloud State, 2014</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Leonard Cohen</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-KZSC_SYmJ3c/VRgkVT_82ZI/AAAAAAAAAwg/_7obhqkNiao/s1600/1Cohen.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-KZSC_SYmJ3c/VRgkVT_82ZI/AAAAAAAAAwg/_7obhqkNiao/s1600/1Cohen.jpg" width="167" /></a></div>
<br />
<h4>
În viaţa-mi secretă</h4>
<br />
Te-am văzut azi dimineaţă,<br />
Mergeai atât de repede.<br />
Se pare că nu pot pierde încleştarea<br />
De trecut.<br />
Şi mi-e atât de dor de tine<br />
Nu e nimeni la orizont.<br />
Şi încă facem dragoste<br />
În viaţa-mi secretă.<br />
<br />
Zâmbesc când sunt furios.<br />
Înşel şi mint.<br />
Fac ce trebuie să fac<br />
Pentru a depăşi momentul.<br />
Dar ştiu ce e greşit<br />
Şi ştiu ce e corect<br />
Şi aş muri pentru adevăr<br />
În viaţa-mi secretă.<br />
<br />
Rezistă, rezistă fratele meu,<br />
Sora mea, ţine-te tare.<br />
Mi-am primit în sfârşit ordinele.<br />
Voi mărşălui în zori,<br />
Voi mărşălui noaptea,<br />
Trecând dincolo de graniţele<br />
Vieţii mele secrete.<br />
<br />
M-am uitat prin ziar.<br />
Te face să-ţi doreşti să plângi.<br />
Nimănui nu îi pasă dacă oamenii<br />
Trăiesc sau mor.<br />
Iar vânzătorul vrea ca tu să te întrebi<br />
Dacă situaţia e neagră sau albă.<br />
Slavă Domnului că nu-i aşa simplu<br />
În viaţa-mi secretă.<br />
<br />
Îmi muşc buza.<br />
Cumpăr ce mi se spune:<br />
De la cel mai recent hit,<br />
Până la înţelepciunea bătrânului.<br />
Dar sunt mereu singur.<br />
Şi inima mi-este ca gheaţa.<br />
Şi e-nghesuială şi frig<br />
În viaţa-mi secretă.<br />
<br />
<h4>
Hei, nu putem spune adio</h4>
<br />
Te-am iubit dimineaţa, sărutările noastre adânci şi calde,<br />
părul tău pe pernă precum o somnoroasă furtună aurie,<br />
da, mulţi au iubit înaintea noastră, ştiu că nu suntem primii,<br />
în oraş şi în pădure ei au zâmbit ca mine şi ca tine,<br />
dar acum este vorba de distanţe şi amândoi trebuie să încercăm,<br />
ochii tăi sunt blânzi, cu durere,<br />
Hei, nu ne putem spune adio.<br />
<br />
Nu caut pe altcineva în timp ce cutreier,<br />
hai cu mine până la colţ, paşii noştri vor rima întotdeauna<br />
tu ştii că dragostea mea merge cu tine aşa cum dragostea ta stă cu mine,<br />
este doar felul în care se schimbă, ca linia ţărmului şi marea,<br />
dar să nu vorbim despre dragoste sau despre lanţuri sau despre lucruri pe care nu le putem dezlega,<br />
ochii tăi sunt blânzi, cu durere,<br />
Hei, nu ne putem spune adio.<br />
<br />
Te-am iubit dimineaţa, sărutările noastre adânci şi calde,<br />
părul tău pe pernă precum o somnoroasă furtună aurie,<br />
da, mulţi au iubit înaintea noastră, ştiu că nu suntem primii,<br />
în oraş şi în pădure ei au zâmbit ca mine şi ca tine,<br />
dar să nu vorbim despre dragoste sau despre lanţuri sau despre lucruri pe care nu le putem dezlega,<br />
ochii tăi sunt blânzi, cu durere,<br />
Hei, nu ne putem spune adio.<br />
<br />
<h4>
Suzanne</h4>
<br />
Suzanne te coboară la locul ei de la râu<br />
Poţi auzi bărcile trecând<br />
Îţi poţi petrece noaptea lângă ea<br />
Şi ştii că este pe jumătate nebună<br />
Dar tocmai de aceea vrei să fii acolo<br />
Şi te hrăneşte cu ceai şi portocale<br />
Aduse din China<br />
Şi chiar când vrei să-i spui<br />
Că nu-i poţi oferi dragostea ta<br />
Atunci te duce pe lungimea ei de undă<br />
Şi lasă râul să răspundă<br />
Că tu ai fost mereu iubitul ei<br />
Şi că vrei să călătoreşti cu ea<br />
Şi că vrei să călătoreşti orb<br />
Şi ştii că ea va avea încredere în tine<br />
Căci i-ai atins cu mintea ta trupul perfect.<br />
Şi Isus era pescar<br />
Când a călcat pe ape<br />
Şi a petrecut mult timp privind<br />
Din turnul Său solitar de lemn<br />
Şi când a ştiut cu siguranţă<br />
Doar bărbaţii ce se înecau l-au putut vedea<br />
El a spus: „Toţi vor fi pescari atunci<br />
Până când marea îi va elibera”<br />
Dar el însuşi era distrus<br />
Cu mult înainte să se deschidă cerul<br />
Urgisit, aproape om<br />
El a căzut sub înţelepciunea ta precum o piatră<br />
Iar tu vrei să călătoreşti cu El<br />
Şi vrei să călătoreşti orb<br />
Şi gândeşti că poate vei avea încredere în El<br />
Căci ţi-a atins trupul perfect cu mintea.<br />
<br />
Acum Suzanne îţi ia mâna<br />
Şi te duce la râu<br />
Poartă zdrenţe şi pene<br />
De la voluntarii Armatei Salvării<br />
Iar soarele se revarsă ca mierea<br />
Asupra doamnei noastre din port<br />
Şi îţi arată unde să priveşti<br />
Printre gunoi şi flori<br />
Sunt eroi în alge<br />
Sunt copii în zori<br />
Ei caută iubirea<br />
Şi o vor căuta astfel mereu<br />
În timp ce Suzanne ţine oglinda<br />
Iar tu vrei să călătoreşti cu ea<br />
Şi vrei să călătoreşti orb<br />
Şi ştii că poţi avea încredere în ea<br />
Căci ţi-a atins trupul perfect cu mintea<br />
<br />
<h4>
Traducere: Liliana Ene</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Invenţia estetică</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/--eY1xy6c2_Q/VRgkPkNXAoI/AAAAAAAAAwY/e-L-S8Idr_M/s1600/Paul_Val%C3%A9ry.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/--eY1xy6c2_Q/VRgkPkNXAoI/AAAAAAAAAwY/e-L-S8Idr_M/s1600/Paul_Val%C3%A9ry.jpg" width="192" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Paul Valéry</h3>
<br />
Dezordinea este esenţială «creaţiei», în măsura în care aceasta se defineşte printr-o anumită «ordine».<br />
Această creaţie de ordine ţine, în acelaşi timp, de formaţiunile spontane pe care le putem compara cu obiecte naturale care prezintă simetrii sau cu figuri «inteligibile» prin ele însele; şi, pe de altă parte, ţine de actul conştient (adică: acela care permite distingerea şi exprimarea separată a unui scop şi a unor mijloace).<br />
Pe scurt, într-o operă de artă, două tipuri de elemente constitutive sunt totdeauna prezente: 1. acelea cărora nu le concepem generarea, care nu se pot exprima în act, deşi pot fi apoi modificate prin act; 2. acelea care sunt articulate, care pot fi gândite.<br />
Există în orice operă de artă o anume proporţie din aceste tipuri de elemente constitutive, proporţie care joacă un rol considerabil în artă. După cum dezvoltarea unuia sau altuia este preponderentă, epocile, şcolile de diferenţiază. În general, reacţiile succesive care marchează istoria unei arte neîntreruptă în timp se reduce la modificările acestei proporţii, reflectarea succedând spontanul în caracterul principal al operelor şi reciproca. Dar aceşti doi factori sunt mereu prezenţi.<br />
Compoziţia muzicală, de exemplu, cere traducerea în semne a actelor (care au sunete ca efecte), de idei melodice sau ritmice care se detaşează de «universul sunetelor» considerat ca «dezordine» - sau mai degrabă ca ansamblu virtual al tuturor ordinilor posibile fără de care această determinare particulară să ne fie, prin ea însăşi, imaginabilă. Cazul Muzicii e în mod particular important – e acela care arată, în starea cea mai pură, jocul formaţiunilor şi al construcţiilor combinate. Muzica dispune de un univers de alegeri, - acela al sunetelor prelevate din ansamblul de zgomote, bine delimitat de acesta, şi care sunt, în acelaşi timp, clasate şi reperate de instrumente ce permit producerea identică prin acte. Universul de sunete fiind astfel bine definit şi organizat, spiritul muzicianului se găseşte, într-un fel, într-un singur sistem de posibilităţi: starea muzicală îi este dată. Dacă se produce o formaţiune spontană, ea creează imediat un întreg ansamblu de relaţii cu totalitatea lumii sonore şi lucrarea reflectată va veni să-şi aplice actele pe aceste date: va consista în exploatarea diverselor lor raporturi cu domeniul căruia îi aparţin elementele lor.<br />
Prima idee se propune aşa cum este. Dacă excită nevoia sau dorinţa de a se realiza, ea va căpăta un scop, care e opera, şi conştiinţa acestei destinaţii cheamă întreg aparatul de mijloace şi tipul de acţiune umană completă. Deliberări, polarizări, tatonări apar în această fază pe care am numit-o «articulată». Noţiunile de „început” şi de „sfârşit”, care sunt străine producţiei spontane, nu intervin decât în momentul în care creaţia estetică trebuie să capete caracterul unei fabricări.<br />
În materie de poezie, problema este mult mai complexă. Rezum dificultăţile pe care le oferă:<br />
A. Poezia este artă a limbajului. Limbajul este o combinare a funcţii cu totul eteroclite, coordonate în reflexe câştigate printr-o folosire ce consistă în tatonări nenumărate. Elemente motoare, auditive, vizuale, mnemotehnice formează grupuri mai mult sau mai puţin stabile; şi condiţiile lor de producere, de emisie şi efectele recepţiei lor sunt sensibil diferite de la persoană la persoană. Pronunţia, tonul, înălţimea vocii, alegerea cuvintelor: - pe de lată parte, reacţiile psihice excitate, stare celui care vorbeşte… atât de multe variabile independente şi de facturi nedeterminate. Un anume discurs nu va ţine nicidecum cont de eufonie; un altul, de suita logică; un altul, de verosimilitate… etc.<br />
B. Limbajul e un instrument practic; mai mult, e atât de ataşat de „eu”, încât exprimă, comprimat, toate stările sinelui, pe care virtuţile estetice (sonorităţi, ritmuri, rezonanţe ale imaginii etc.) le neglijează constant; se ajunge la a le considera aşa cum se iau în vedere, în mecanică, frecările (Dispariţia Caligrafiei).<br />
C. Poezia, artă a limbajului, e, deci, constrânsă să lupte contra practicii şi accelerării moderne a practicii. Ea va pune în valoare tot ceea ce poate pentru a se diferenţia de proză.<br />
D. Aşadar, cu torul deosebit de muzician şi mult mai puţin fericit, poetul este constrâns să producă, cu fiecare creaţie, universul poeziei, - adică: starea psihică şi afectivă în care limbajul poate îndeplini un rol cu totul diferit de acela de a semnifica ceea ce este sau a fost ori urmează să fie. Şi în timp ce limbajul practic este distrus, resorbit, odată scopul atins (înţelegerea), limbajul poetic trebuie să tindă la conservarea formei.<br />
E. Semnificaţia nu este, aşadar, pentru poet, elementul esenţial şi, finalmente, singurul, al limbajului: nu este decât unul dintre elementele constitutive. Acţiunea poetului se exercită prin intermediul valorii complexe a cuvintelor, adică în acelaşi timp compunând sunet şi sens (simplific…) precum algebra operează asupra numerelor complexe. Îmi cer iertare pentru această imagine.<br />
F. La fel, noţiunea simplă de sens al cuvintelor nu e suficientă poeziei: tocmai am vorbit de rezonanţă, la figurat. Voiam să fac aluzie la efectele psihice care produc grupurile de cuvinte şi fizionomii de cuvinte, independent de legăturile sintactice şi prin influenţe reciproce (adică ne- sintactice) ale vecinătăţilor lor.<br />
G. În fine, efectele poetice sunt instantanee, ca toate efectele estetice, ca toate efectele senzoriale.<br />
Poezia este, de altfel, esenţialmente «in actu». Un poem nu există decât în momentul spunerii sale şi adevărata sa valoare este inseparabilă de această condiţie a execuţiei. Asta ne arată până la ce punct învăţarea poeziei este absurdă, când se dezinteresează cu torul de pronunţie şi de dicţiune.<br />
Din toate acestea rezultă că, fără tăgadă, creaţia poetică este o categorie foarte particulară între creaţiile artistice; din pricina naturii limbajului.<br />
Această natură complexă face ca starea născândă a poemelor poate fi foarte diversă: uneori, un anume subiect, uneori, un grup de cuvinte, uneori, un simplu ritm, uneori (chiar) schema unei forme prozodice pot servi de germeni şi se dezvoltă în piesă organizată.<br />
Este un fapt important de notat această echivalenţă de germeni. Am uitat, printre cele citate, să menţionez pe acelea mai uimitoare. O filă de hârtie albă; un timp gol; un lapsus; o eroare de lectură; o gumă agreabilă în mână.<br />
Nu voi intra în examinarea muncii conştiente şi a problemei de analiză a actelor. Nu am vrut decât să dau o idee foarte sumară a domeniului invenţiei poetice propriu-zise care nu trebuie confundată, cum se întâmplă constant, cu aceea a imaginaţiei fără condiţii şi fără substanţă.<br />
<br />
<i><span style="font-size: x-small;">Surse: «Cahier du Centre International de Synthèse sur l’Invention» 1938 şi Œuvres (1) «Variété: Théorie poétique et esthétique», Gallimard, Bibliothèque de la pléiade, Paris 1957, p. 1412-1415]</span></i><br />
<br />
<h3>
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
De partea lucrurilor</h2>
<h3 style="text-align: right;">
Francis Ponge</h3>
<br />
<b><i>Versiune modernă la </i>De Natura Rerum<i> a lui Lucreţiu, Le Parti Pris des Choses [De partea lucrurilor] se vrea, în acelaşi timp, poetică şi ştiinţifică. Inspirându-se din două modele literare, lecţia despre lucruri şi fabula, Ponge oferă în acest volum o poezie cu caracter enciclopedic şi didactic, având o finalitate evidentă: a ajunge la o lecţie.</i></b><br />
<b><i>Intrăm în opera lui Ponge ca şi cum am intra într-un pod în care se-ngrămădesc amintiri din copilărie pe care le descoperim sub draperii pline de praf, esenţa a ceea ce am uitat: o ladă, o stridie sau o lumânare. Explicându-ne că lucrul nu este obiect şi ceea ce este în joc este chiar limba, ne propune o poezie revoluţionară - asta n-ar fi decât în alegerea de obiecte puţin cam subversive – şi pare că vrea să se rupă de codurile sociale, de tradiţiile care aduc neobosit poezia la un material nobil. El prezintă Omul ca reificat de lumea capitalistă şi industrială şi cititorul se simte de-a lungul lecturii sale o greutate politico-socială, o critică, din păcate mută, a valorilor fără îndoială pierdute. </i></b><br />
<b><i>Autorul admite un obiectiv: să facă din De partea lucrurilor o cosmogonie, să construiască un discurs asupra naturii – divizată în trei regnuri: mineral, vegetal şi animal – în care lucrurile să fie realităţi. Astfel, lucrul devine pretext al unui exerciţiu poetic şi lingvistic. Ponge lucrează asupra sensurilor, cuvintelor, semnificatului, formei lucrurilor. În jurul prozei, descoperim versuri ascunse (vezi „Portocala”), sonorităţi (asonanţe şi aliteraţii), trebuie dovedit cu orice preţ că nu sunt cuvintele unicele producătoare de sens, ci ele pot fi ceea ce vrem să fie şi pentru asta Ponge se joacă cu limba, cu polisemia, cu dimensiunile semantice sau chiar cu fenomenele vizuale (vezi „Gimnastul”). Autorul dă cuvintelor o semnificaţie poetică şi ele devin, sub pana lui, concomitent, metaforă şi topică, el reîntemeiază lucrurile spre a le face întemeietoare de sens. </i></b><br />
<b><i>Dar, mai ales, în inima poeziei lui Ponge, în inima lucrurilor, găsim această realitate informă a cuvântului care trebuie să producă o formulă, o preţiozitate poetică. Neezitând să se compare cu un melc în poemul cu acelaşi titlu, autorul oferă propria lecţie despre lucruri opunând uzului cotidian al cuvintelor un cuvânt regenerat, care ar fi cuvântul poetic: oricine doreşte poate deveni poet atâta vrem cât ia, după Ponge, cea mai bună parte care „e, aşadar, de a considera toate lucrurile ca necunoscute şi a se plimba sau a se întinde sub copaci sau pe iarbă, şi apoi să o ia de la început.” </i></b>(Cécile Dumont)<br />
<br />
<h4>
Stridia</h4>
<br />
Stridia, de grosimea unei pietre mijlocii, ne apare mai aspră, de o culoare cam uniformă, strălucitor albicioasă. E o lume îndărătnic închisă. Totuşi, poate fi desfăcută: trebuie atunci ţinută-n palma căuş, cu o cârpă, şi, folosind un cuţit ciobit şi nu chiar de-ncredere, se încearcă de mai multe ori. Degetele curioase se rănesc, unghiile se rup: e o treabă grosolană. Loviturile pe care le-a încasat îi marchează suprafaţa cu cercuri albe, un fel de halouri.<br />
<br />
Înăuntru se găseşte o lume întreagă, în care se bea şi se mănâncă: sub un firmament (strict vorbind) perlat, cerurile de sus se prăbuşesc peste cerurile de jos, ca să formeze un fel de iaz, un sac vâscos, verzui, care se leagănă plin de mirosuri şi la vedere franjurat ca o dantelă negricioasă pe margini.<br />
<br />
Arareori, gâtul lor sidefiu ia formă de perlă, cu care ne-mpodobim numaidecât<br />
<br />
<h4>
Portocala</h4>
<br />
Ca şi-n burete, există în portocală o aspiraţie de a-şi recâştiga consistenţa după ce a trecut prin proba expresiei. Dar acolo unde buretele reuşeşte mereu, portocala - niciodată: căci celulele-i sunt sparte, fibrele-i sunt rupte. În timp ce singură coaja îşi reface lesne forma datorită elasticităţii ei, un lichid de ambră se răspândeşte, însoţit de prospeţime, de parfumuri suave, sigure, - dar adesea şi de conştiinţa amară a unei expulzări premature a seminţelor. <br />
<br />
Trebuie să luăm partea vreuneia dintre cele două feluri de a suporta opresiunea? Buretele nu e decât muşchi şi se umple cu vânt, cu apă curată sau cu apă murdară după: e o gimnastică nedemnă. Portocala are gustul bun, dar e prea pasivă – şi sacrificiul mirositor… îl face asupritorul, într-adevăr, cu uşurinţă.<br />
<br />
Dar asta nu vorbeşte atât despre portocală, cât aminteşte modul special în care ea parfumează aerul şi-şi bucură călăul. Trebuie pus accentul pe culoarea glorioasă a lichidului ce rezultă şi care, mai mult ca sucul de lămâie, obligă laringele să se deschidă larg pentru pronunţia cuvântului ca şi pentru ingestia lichidului, fără vreo grimasă a gurii strepezite, căci nu tulbură papilele gustative.<br />
<br />
Şi rămânem fără cuvinte care să mărturisească admiraţia trezită de învelişul mingii ovale, tandre, fragile şi roze în acea umedă, poroasă sugativă, cu o piele extrem de subţire, dar foarte pigmentată, atât de plăcută la gust şi chiar destul de puternică încât să prindă demn lumina sub forma unui fruct perfect.<br />
<br />
Dar la sfârşitul unui prea scurt studiu, făcut pe cât de bine posibil, trebuie să ajungem la seminţe. Acel grăunte, de forma unei minuscule lămâi, oferă la exterior culoarea lemnului alb al lămâiului, la interior un verde de mazăre sau de germen de vară. Aici se regăsesc, după explozia senzaţională a unei lanterne veneţiene de savoare, culori şi parfumuri care este mingea fructului însuşi, - duritatea relativă şi verdeaţa (oricum nu chiar aşa de insipidă) a pădurii, a ramurii, a frunzei: micuţă adunare, dar, cu siguranţă, motivul fructului de a fi.<br />
<br />
<h4>
Pâinea</h4>
<br />
Suprafaţa pâinii e minunată din pricina acestei impresii aproape panoramice pe care o oferă: ca şi cum am avea la dispoziţie, în mână, Alpii, Munţii Taurus sau Cordiliera Anzilor. Astfel încât o masă amorfă pe cale de a izbucni a fost împinsă, pentru noi, în cuptorul stelar, în care, întărindu-se ea, s-a aranjat precum nişte văi, creste, dealuri sau crevase… În toate aste planuri atât de precis articulate, aste dale subţiri în care lumina-n straturi îşi culcă focul, - făr-a privi spre dedesubta şi nedemna moliciunea. Subsolu-acesta laş şi rece pe care-l numim miez are ţesutul precum alea al buretelui: frunze şi flori sunt siameze, lipite prin toate ondulaţiile-odată. Când pâinea îmbătrâneşte stând, aceste flori se ofilesc şi mor: se depărtează una de alta şi chiar ţesutul lor li se sfărâmă… Dar mă lăsaţi: căci pâinea-n gura noastră va să fie mai mult obiect pentru respect, decât pentru consum.<br />
<br />
<h4>
Ploaia</h4>
<br />
Ploaia, în curtea în care o privesc căzând, coborând de la înălţimi diferite. În centru e o perdea (sau reţea) fină, discontinuă, cădere implacabilă dar relativ lentă de picături atât de uşoare, o precipitare sempiternă fără vigoare, o fracturare intensă a unui meteor pur. La mică distanţă de pereţii din dreapta şi din stânga cad cu zgomot picături mai grele, individuale. Aici ele par de greutatea unui bob de grâu, acolo ca un bob de mazăre, altundeva aproape ca o bilă. Pe rame, pe tocurile ferestrelor ploaia curge orizontal în timp ce pe faţa inferioară a aceloraşi obstacole ele atârnă ca nişte săculeţi convecşi. De pe suprafaţa întreagă a unui mic acoperiş de zinc care susţine privirea ea se prelinge în strat subţire, moarată din pricina curenţilor foarte varia, prin imperceptibile ondulaţii şi umflături ale învelitorii. Din jgheabul învecinat prin curge cu reţinerea unui curent tubular fără prea mare înclinare, prinde brusc forma unei frânghii perfect verticale, destul de grosolan împletită, până la sol, unde se sparge şi stropeşte cu ace strălucitoare.<br />
<br />
Fiecare din formele sale are o alură particulară: corespunde unui zgomot anume. Ntregul trăieşte cu intensitate, ca un mecanism complicat, atât de precis pe cât de supus hazardului, ca o ceasornicărie al cărei resort e greutatea unei mase dată de vaporii în precipitare.<br />
<br />
Soneria de la sol a sforilor verticale, susurul jgheaburilor, minusculele lovituri de gong se multiplică şi rezonează în acelaşi timp într-un concert fără monotonie, nu fără delicateţe.<br />
<br />
Când arcul s-a destins, unele rotiţe continuă să mai funcţioneze câtva timp, din ce în ce mai încet, apoi toată maşina se opreşte. Atunci când soarele reapare, totul dispare curând, strălucitorul aparat se evaporă: a plouat.<br />
<br />
<h4>
Uşa</h4>
<br />
Regii nu se ating de uşi. Ei nu ştiu ce înseamnă această fericire: să împingi în faţa ta cu blândeţe sau asprime unul dintre ale mari panouri familiare, să te întorci spre el ca să-l aduci în poziţia iniţială, să ţii cu braţele tale o uşă.<br />
<br />
Fericirea de a simţi golul din stomac, prin nodul său de porţelan, la unul dintre acele obstacole înalte ale unei încăperi; acest corp la corp rapid prin care un moment mersul e oprit, ochiul se deschide şi trupul întreg se acomodează cu noul său apartament.<br />
<br />
De o mână prietenoasă o mai reţine încă, înainte de a o împinge hotărât şi a o închide, - se aude un declic al arcului puternic, dar bine uns, care-o asigură plăcut.<br />
<br />
<h4>
Lădiţa</h4>
<br />
La jumătatea drumului între cuşcă şi-nchisoare, limba franceză are o lădiţă, simplă cutiuţă ajurată pentru transportul acestor fructe cam sufocate, cu siguranţă atinse de boală.<br />
Aşezată astfel ca, după folosire, să poată fi spartă fără efort, nu serveşte de două ori. Aşa că durează încă mai puţin decât produsele fleşcăite şi-negrite pe care le conţine. <br />
La toate colţurile străzilor care duc spre pieţe, străluce fără vanitatea lemnului de brad. Încă neagră cu totul şi uşor derutată de-a fi într-o poziţie jenantă la răscruce, aruncată fără vreo şansă de revenire, acest obiect e, în definitiv, foarte simpatic – asupra sorţii căruia s-a convenit, totuşi, să nu se insiste prea mult.<br />
<br />
<h4>
Lumânarea</h4>
<br />
Uneori, noaptea, reînvie o plantă singulară a cărei lumină descompune încăperile mobilate în munţi de umbre.<br />
Foaia ei de aur adastă impasibilă în cavitatea unei coloane de alabastru pe o tulpină cu totul neagră.<br />
Fluturii prăfuiţi o asaltează de preferinţă când luna-i sus şi-n ceţuri îmbracă pădurea. Dar odată atinşi de foc sau mai zbătându-se în luptă, toţi freamătă la marginea unei frenezii vecină cu stupoarea<br />
Cu toate acestea lumânarea, prin pâlpâirea luminilor pe cartea brusc eliberată de umbrele iniţiale, încurajează cititorul - atunci se-apleacă peste farfurie şi se îneacă în mâncarea lui.<br />
<br />
<h4>
Gimnastul</h4>
<br />
Cum îl indică G-ul, gimnastul are cioc şi mustaţă groasă, lor li se alătură o meşă mare cu buclă de-agăţat femei pe fruntea joasă.<br />
Pe trup i se mulează maioul, care face două pliuri la vintre, şi poartă, ca un Y, coada la stânga.<br />
<br />
Destule inimi să le devasteze, însă vrea cast să se păstreze şi-i blestemu-i să-nceteze!<br />
Mai rozaliu decât e natural şi mai puţin agil ca o maimuţă, el sare s-o agaţe mânat de zelul pur. Apoi, din capul prins în sfoara cu noduri, e semn de întrebare-n aer, ca un vierme pe grămada-i de gunoi.<br />
<br />
În cele din urmă, uneori, alege să se îndoaie ca o omidă, dar sare în picioare şi atunci un luceafăr adulat al prostiei umane vă salută.<br />
<br />
<h3>
Traducere: Florin Dochia</h3>
</div>
</div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-566824711632545672014-12-10T20:14:00.000+02:002015-06-28T18:46:55.224+03:00URMUZ No. 11-12 noiembrie-decembrie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-7e-RWkBsLjs/VIiMmSijCoI/AAAAAAAAAkg/aIrqTOokfQA/s1600/urmuz_no_11-12_2014_01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-7e-RWkBsLjs/VIiMmSijCoI/AAAAAAAAAkg/aIrqTOokfQA/s1600/urmuz_no_11-12_2014_01.jpg" width="226" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="https://www.scribd.com/doc/249056593/urmuz-no-11-12-2014" target="_blank">descarcă pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_11-12_2014" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<br />
<h4>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-weight: normal;"><br /></span>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span>
În acest număr semnează: Florin Dochia, Mioara Bahna, Ana-Maria Constantin, Silvia Goteanschii, Diana Trandafir, Vasile Ioan Ciutacu, Constantin Preda, Valeria Manta Tăicuţu, Constantin Trandafir, Cornel Sântioan Cubleşan, Vera Polozkova, Liliana Ene, John Kinsella, Olivia Dresher, Blaise Cendrars, Joseph Brodsky, Jean Malrieu, Ewa Lipska, Alessandro d’Agostini, Mina Cappussi, Greta Cipriani, Claudia Tifi, Alexandra Irimia, Allen Ginsberg, Thomas Clark, Antonin Artaud, Stéphane Bouquet<br />
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Criza poeziei? </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;">Moto: <i>Dans un monde sans poésie, </i></span><span style="font-size: x-small; font-weight: normal;"><i>les rossignols se mettraient à roter... </i>(Marcel Proust)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
5. Criza de receptare.<span style="font-weight: normal;"> S-o numim aşa, dar poate fi şi o criză de creştere sau o schimbare de paradigmă. Au existat perioade în care producţia şi consumul de poezie părea reconfortant, se întâmpla asta mai cu seamă, constată antropologii (?), în urma marilor catastrofe, contrazicându-l pe Theodor W. Adorno, pe care încă-l auzim spunând că „a scrie poezie după Auschwitz este un act barbar”. Dar gustul pentru paradox al filosofului german este re-cunoscut: „Sarcina de astăzi a artei este să aducă haos în ordine”, spunea altundeva, şi, o vreme, a funcţionat, dar cum Universul reclamă armonia, echilibrul, dezideratul lui a fost întors pe dos: arta a re-început să pună ordine în haos. Apoi se intră în normal: poezia redevine o preocupare intimă sau de grup mic, poate chiar de nişă, atunci când alte interese umane, mai mult sau mai puţin culturale, tind să ocupe teritoriul spiritual. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">Cu prilejul unui colocviu asupra poeziei desfăşurat acum un deceniu la Universitatea din Beirut, se punea întrebarea: care e locul poeziei în lumea noastră modernă? Poeţi, universitari şi critici observau, aproape în consens, că poezia începe să fie percepută ca ilizibilă, scrisă într-o limbă străină celei uzuale, care e din ce în ce mai simplificată, mai dependentă de accesul facil şi rapid la mesaje, cel mai adesea, superficiale şi lipsite de perenitate, cu care ne inundă mijloacele de comunicare de masă. Scena poetică, franceză, de exemplu, era împărţită în două: poezia literală, „literalismul”, şi poezia lirică, „noul lirism” (Charif Majdalani). Autoreferenţială, poezia literală este un experiment în care cuvintele sunt unelte, se pune în cauză însăşi ideea de poezie. În poezia lirică, este reapropriat cuvântul de către subiect, acesta din urmă trecând în prim plan. Poezia redevine o experienţă a lumii întregi, o experienţă „pathică” (Jean-Claude Pinson), dar fără efuziuni şi lamentaţii. Ideea locuirii poetice a lumii ar veni tocmai de la Hölderlin, comentat de Heidegger, cel pentru care existenţa, înainte de a fi, eventual, raţiunea unei obiectivităţi, este apartenenţă „pathică” („pensare per affetti”, cum s-a spus despre Leopardi) a lumii, altfel zis, locuire a limbii, spaţiu în care acest „altceva existenţial” care este limbajul dictează „tonalitatea afectivă”. Fiecare cuvânt, în măsura în care e sesizat ca indisociabil de o existenţă, are drept halo o tonalitate, pretinde o stare interioară pe care să o exteriorizeze, s-o comunice ca mesaj fluent ce „afectează” fiinţarea în lume.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">Noul lirism era deja analizat de Jean-Claude Pinson (1), în încercarea acelei experienţe a imposibilului care să conducă spre compromisul unei „veritabile locuiri într-o existenţă cu rădăcini în pământ şi întoarsă spre divin, în acelaşi timp”: „La poésie est ce qui enracine l’acte d’habiter entre ciel et terre, sous le ciel mais sur la terre, dans la puissance de la parole” (2). Ce poate fi mai familiar decât existenţa? Însă, este vorba de existenţa cu sensurile şi cu nonsensurile ei, o existenţă de o familiaritate stranie, precum Muza lui Baudelaire, „familiară, citadină, vivantă” (3), căreia nici un sens substanţial nu i se poate asocia, stranie şi multiformă – un joc al tonalităţilor, întâi, voce a subiectului liric, ritm şi enunţare. Pare că istoria se repetă. „Trebuie, aşadar, reinventată arta, regăsită frumuseţea în sânul aceleiaşi modernităţi în care ea pare a se fi rătăcit, inventată o frumuseţe care să fie cea a modernităţii, a oraşului, a mizeriei sale, paradoxala frumuseţe a unei lumi fără ideal, o frumuseţe care să se nască chiar din plictis, din splin şi din vertijul lui, o frumuseţe stranie, mereu bizară, căreia i s-ar deschide florile, nu într-o utopie celestă în care nimeni nu crede, ci în răul însuşi şi în infinita întristare a omului modern, care nu se poate consola părăsit fiind de Dumnezeu” (4). Modernitatea reia, la finalul ei, atunci când pare că expiră, aceleaşi nevoi de definire a raportării la real, un real în continuă degradare şi redefinire el însuşi. La aproape două secole, lupta clasicilor şi modernilor se reia, de astă dată fiind a „modernilor” cu „post-modernii” ori „trans-modernii”, orice vor fi fiind aceştia. Se lucrează asupra graniţelor, mediul ambiant informaţional, comunicarea, imprimă direcţii diverse de funcţionare a artei în relaţia cu receptorul potenţial. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">Criza de receptare poate fi judecată şi ca fiind declanşată de schimbarea de paradigmă a discursului public, ieşire de sub dictatul logicii bivalente, de exemplu, şi acceptarea deschiderilor logicii terţului inclus; sau de sub imperiul exclusiv al sistemului decimal şi acceptarea prezenţei tot mai insistente a sistemului binar (digital) şi, în acelaşi timp, deschiderea spre universurile multiple din fizica cuantică; ori completarea cuvântului-concept cu aportul imaginii-concept, acceptarea existenţei unei realităţi virtuale, paralelă, dar şi secantă, în relaţia cu lumea fizică a obiectelor. Discursul poetic este unul dintre cele mai deschise acestor schimbări. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">Jean-Michel Malpoix consideră că poezia, deşi se sustrage oricărei definiri sau clasificări, conţinând în expresia sa şi în formularea însăşi propria problematizare, de la început indicibilă şi impalpabilă, cu puncte de întâlnire (între anodin şi excepţional) şi de ruptură (cu reprezentările convenţionale ale lumii), este rezultatul unei cercetări formale şi existenţiale, cu tot cu partea de perplexitate pe care o comportă şi pe care nu o poate trece sub tăcere. Poezia este, de fapt, cercetarea unei raţiuni de a fi, la fel de bine pentru poem ca şi pentru poet. Ar fi vorba, în poezie, de explorarea unor zone de rearanjare interioară şi a frontierelor, de apreciere a liniilor de separare, în special a celor dintre poezie şi proză. Prin diversele experimente – studiul structurii poeziei japoneze, exerciţiile de inspiraţie oulipiană, poemele de inspiraţie indiană, traducerile din vechea poezie irlandeză, conceptualismul – poetul marchează frontiera între poezie şi proză aventurându-se pe teritorii noi şi memorând urmele: poezia devine astfel un „dans” al „imaginilor memoriei”. Lumile create, virtual, caută alte căi de intrare în contact cu receptorul-consumator contemporan, diferit el însuşi de acela de ieri şi, desigur de acela de mâine. Frontierele trasate sunt, astfel, relative, mereu în schimbare, în continuă alunecare pe urmele unei realităţi ce poate cădea pe neaşteptate în virtual sau în derizoriu. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;">…………………</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;">(1) în<i> Habiter en poète</i>, Éditions Champ Vallon, 1995</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;">(2) „Poezia este aceea care înrădăcinează actul de a locui între cer şi pământ, sub cer, dar pe pământ, în puterea cuvântului”</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;">(3) „Arrière la muse académique! Je n’ai que faire de cette vieille bégueule. J’invoque la muse familière, la citadine, la vivante, pour qu’elle m’aide à chanter les bons chiens, les pauvres chiens, les chiens crottés, ceux-là que chacun écarte, comme pestiférés et pouilleux, excepté le pauvre dont ils sont les associés, et le poète qui les regarde d’un œil fraternel.” (<i>Les bons chiens,</i> în <i>Spleen de Paris [Petits poèmes en prose]</i>)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;">(4) Jacques Darriulat,<i> La Crise de la modernité</i>, în Baudelaire, <i>La Beauté des Modernes, </i>Paris 4, 2004)</span><br />
<span style="font-size: x-small; font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: normal; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
<span style="background-color: yellow;"> Diana Trandafir - <i>Poeme cu ceasuri şi flori </i></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" width="150" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;">Aşezat sub semnul dramatic al timpului prea repede trecător, conjugat cu fragilitatea existenţei, prin cele două substantive din titlu, ceasuri şi flori, sugestii ale efemerului, pe care doar arta poate să-l fixeze (măcar iluzoriu), volumul Dianei Trandafir, POEME cu ceasuri şi flori – Editura Premier, Ploieşti, 2012 –, debutează cu un motto adecvat: Nimic, din ce cauţi, mai de folos nu-mi este /Decât tot poezia cea fără de folos! (Ovidiu)</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Cartea cuprinde trei părţi: I. Unelte şi inorogi; II. Sentimentale. Surâsul Maddalenei; III. Miresme amare.</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">O observaţie care se impune, de la început, e că, dintr-o discreţie sau pudoare a unui eu hipersensibil, în poezia Dianei Trandafir, de cele mai multe ori, eul liric este eludat, încât afirmaţiile, sentimentele nu sunt asumate direct. În felul acesta, majoritatea poeziilor din volum se constituie în ilustrări, mai ales, ale lirismului obiectiv.</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">La planul imaginarului poetic, remarcabilă este abundenţa de obiecte, reale sau nu, detalii aparent nesemnificative, eşantioane de imediat, eterogene, care dau, laolaltă, impresia de curgere neîntreruptă, susţinută grafic de absenţa punctuaţiei, inclusiv la final de text. Sunt cuprinse în poeme reprezentări adesea sinestezice, abstracte, ale gândului – Aezii privesc spaţiul / până devine concav /madonele încep să se tânguie /.../ Sunetul harpei e doar / o floare de carne... –, deosebit de dense la nivel metaforic, surprinse de ochiul artistei care suprapune realului banal aura fanteziei sale – Rufele de pe sârmă / ridică braţele albe / bătute de rafale de vânt... –, adunând clişee cu imagini, tulburate de zgomotul zarurilor / aruncate mereu peste /nisipul trupului, perpetuare a conştiinţei lui fugit irreparabile tempus.</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Frecvent alegoric, textul poeziei Dianei Trandafir dezvăluie o sensibilitate aparte, atinsă de manifestările unei realităţi ofensive şi invazive, ale cărei asperităţi încearcă să le netezească prin imaginaţia transpusă în cuvânt, căutând, totodată, să-l implice şi pe lector în acest joc al sensurilor: Întins pe lespede / lup sfârtecat / pune carne pe tine / ca sub şeaua de cal... Amintita absenţă a punctuaţiei ambiguizează sensurile, aşa încât, ca în acest ultim exemplu, se poate decoda un amestec de atribuţii / funcţii, „victima” şi „călăul” schimbându-şi sau având posibilitatea de a-şi interschimba competenţele. De pildă, cine e întins aici? „Lupul” – o metaforă, desigur – sau cel pe care pune carne, iar „carnea” cine o pune? Tu, cel posibil întins? Sau „a pune” e la modul imperativ şi tu însuţi faci acest gest ori eşti împins, îndemnat să-l faci?</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Perspectiva asupra lumii e nu atât sumbră, cât, mai degrabă, tristă, iar resemnarea pare a se fi instalat destul de devreme, şi, poate, tocmai de aceea, fără frământări spectaculoase: Din hău picură otravă-n / lumină. Un spaţiu domestic, pe de altă parte, cu ecouri, mutatis mutandis, din bacoviana Poemă în oglindă, anturează visul de evadare dincolo de cotidian sau îl temperează: Un bilet necompostat pe un scrin / claviatura ştirbă a pianului / cu urme de praf şi labe moi de pisică / lecturi din Villon şi Racine / mângâierile tale / din casa de iederă / umbre ce joacă-n amurg. Urme livreşti, rafinament dintru fiinţă, dar şi cu sorginte culturală, amintirea unor nume de creatori gigantici – Vivaldi, Bach, Caravaggio, Van Gogh etc. –, clasicism, romantism, simbolism, într-o pastă, pe alocuri, postmodernă, dau, în altă ordine de idei, universului în care-şi poartă gândul poeta un nimb de inconfundabilă delicateţe, specific literaturii feminine autentice, căreia nu-i lipseşte însă forţa de a-şi figura atelierul de potcovit inorogi şi de a primi, fără a se tulbura, imperioasa copilărie care năvăleşte / cu toate hoardele ei... În acelaşi timp, vizibilă, dar discretă, este şi prezenţa celuilalt, reazem de gând sau pretext de autoanaliză: Bărbatul pe care-l iubesc / ferbe-n retină imagini /probabil cu mine ori: Tristeţea îmbrăţişărilor /îţi înlăcrimează privirea / sau e fumul acesta interzis? </span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Vagi ecouri bovarice (Provincială) sunt, de asemenea, de remarcat în poezia Dianei Trandafir, context în care deasupra abisului din contiguitatea unei aglomerări de obiecte, devenite veşmânt şi tinzând să se impună ca alter ego, poeta îşi expune Ars poetica, după care ... poemul / E ca o femeie uşoară care / îşi înfige tocurile ascuţite / în trotuarul încins / şi caută mereu ceva în / buzunarul / din dreptul inimii... </span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Perimetrul în care-şi poartă paşii poeta înseamnă înăuntrul fiinţei, cel al casei, strada şi, peste toate, visul, mărturisit într-o tonalitate calmă, caldă, chiar dacă Deocamdată plâng şi râd / şi scriu versuri albe / lângă havuz în acest scuar / din Paris. Şi nu e liniştea dinaintea furtunii, pentru că, oricum, fiecare, mai devreme sau mai târziu, conştientizează suveranitatea destinului, aşteptând pe cineva / să tragă o dungă albă cu creta / la picioarele mele. Iluzia posibilităţii unei defensive reale în faţa timpului şi, implicit, a sorţii, şi-o construieşte luându-şi aliat scrisul (În fiecare seară brodez / câte un poem /tivit cu fir de mătase albastră /numai aşa se poate îmblânzi clipa), cu toate că afirmă: N-am gustat niciodată /adevăratul sărut al iluziilor albastre...</span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;">Aşadar, poezia Dianei Trandafir, aşa cu am arătat, poartă marca literaturii feminine autentice, dând la iveală plopi foşnitori, genele ce mustesc a toamnă, miresme amare, explorează zona aflată Între mine şi gesturile mele, surprinsă mereu de acel arc voltaic format aici, fiind gata oricând / să trăiesc la maximum / clipa ghilotinării şi întrebându-se, din perspectiva cuiva având norocul de a-şi căuta sensurile creaţiei într-un univers situat între graniţele normalului, Oare cum e să fii / căutător de comori / printre ruine? </span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
</div>
</div>
</h4>
<h2 style="text-align: justify;">
</h2>
<h3 style="text-align: left;">
<span style="background-color: #cfe2f3;"><i> Din istoria optzeciştilor </i></span></h3>
<h2>
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"><span style="font-size: x-large;"> </span><span style="font-size: large;"> Traian T. Coşovei </span></span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
(28 noiembrie 1954 - 1 ianuarie 2014)</h3>
<h4>
<div style="text-align: center;">
<div style="text-align: justify;">
<div>
<h3 style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-tteL9AdUutk/VIiTbuFptBI/AAAAAAAAAkw/-dOwKkgTKgY/s1600/ana%2Bmaria%2Bconstantin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="149" src="http://3.bp.blogspot.com/-tteL9AdUutk/VIiTbuFptBI/AAAAAAAAAkw/-dOwKkgTKgY/s1600/ana%2Bmaria%2Bconstantin.jpg" width="200" /></a></div>
Ana-Maria Constantin</h3>
</div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="background-color: #f3f3f3;"><span style="font-weight: normal;"><i>„Acesta este un sfârşit din care lipseşte tocmai sfârşitul. </i></span><i style="font-weight: normal;">Este începutul unei mari despărţiri din care lipseşte </i><i style="font-weight: normal;">chiar despărţirea cu toate argumentele ei: cum ar fi </i><span style="font-weight: normal;"><i>căderea frunzelor, </i></span><i style="font-weight: normal;">cum ar fi îngroparea mortului, cum ar fi norii,</i><i style="font-weight: normal;">care nu se mai înduplecă a ploaie.”</i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="background-color: #f3f3f3;"><span style="font-weight: normal;">(</span>TRAIAN T. COŞOVEI – <i>Îndeajunsul de viață</i><span style="font-weight: normal;">)</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="font-weight: normal;">Poet format la „Cenaclul de Luni” al criticului Nicolae Manolescu, Traian T. Coşovei şi-a publicat primul volum, Ninsoarea electrică, în 1979, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Cartea, structurată în trei părţi cu titluri proprii (Nichel, Mica disperare cu ochii albaştrii, Bunicul „entre deux guerres”), beneficiază de o „mizanscenă impetuoasă: versuri lungi, dispuse în scară (ca în poezia beat), plurilingvism afişat încă din titluri, plus dedicaţii numeroase şi motto-uri din Ovidiu, dintr-un «text babilonian», din Eliot şi Shakespeare”1. Poeziile sale dezvăluie o natură mecanizată care exclude şi cea mai scurtă vibraţie, şi cea mai mică urmă de conştiinţă a individului, eul liric imprimând textului „spaima dezintegrării şi a pierderii autenticităţii, a reificării şi a reducerii fiinţei la fenomenul amorf”2. Versurile se caracterizează printr-un dinamism accentuat de anxietatea eului liric. Întâlnim în poeziile lui Traian T. Coşovei un eu liric agitat care vorbeşte despre sine sau despre cei din jurul său cu flux de cuvinte. Câteva poezii sunt intitulate Stare de spirit, reflectând „traumatisme sufleteşti”3, aceste „stări” fiind „eufemisme ale spaimei, vedenii ciudate în care fantasmele tehnomorfe agresau interioritatea fragilă”4. Universul poetic este constituit din „pârghii”, „scripeţi”, „maşini zburătoare”, „sugerând o agresivitate a thanaticului”5. Aşadar, poezia lui Traian T. Coşovei nu discută dezvoltarea tehnologică, ci acuză „substituirea sensibilităţii, a gîndirii, a nervilor şi sîngelui uman prin circuite integrate şi limbaje matematice”6. </span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://qmagazine.ro/wp-content/uploads/2014/01/traian-t-cosovei.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://qmagazine.ro/wp-content/uploads/2014/01/traian-t-cosovei.jpg" height="320" width="238" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;">Poezia Nichel (dedicată lui Nicolae Manolescu) înfăţişează poetul care asistă la mecanizarea civilizaţiei, întorcându-se spre aceasta cu o atitudine incriminatoare, chiar dacă neexprimată deschis. În primele două versuri, timpul ni se arată în pericolul de a-şi restrânge sensul la durată, de a rămâne o simplă dimensiune măsurabilă, de a înceta să mai fie o unitate ordonatoare a Universului: „Această oră e atît de tîrzie încît pare / că-şi sprijină fragilitatea pe boturile ascuţite ale ogarilor”. Poetul observă că „nimic nu e real”, însă această grăbită concluzie dă naştere unei întrebări pe baza căreia se va desfăşura, pornind din acest punct, discursul poetic. Încercarea de a găsi un posibil răspuns în lumea din jur („poate această lume de nichel care nu-mi seamănă”) sau în interiorul propriei fiinţe („poate această tristeţe care nu-mi seamănă”) nu va desluşi atât de repede enigma. Pierderea sensibilităţii lumii are impact asupra poetului care se simte atacat de răceala celor din jur. Agresiunea reiese din versurile „Poate această oră de noapte întinsă ca un gît de / pasăre sub cuţitul cald al măcelarului”. Comparaţia prin alăturarea neobişnuită a termenilor creează imagini originale particulare poeticii lui Traian T. Coşovei. „Nichel, nichel, cît mai mult nichel / în apropierea dumneavoastră!” sugerează tot mai intens pierderea afectivităţii şi a conştiinţei, faptul că omul-robot devine un fenomen ce se generalizează. Nichelul constituie în acest context o metaforă pentru om, sugerând răceala, lipsa emoţiei, dar şi caracterul de a fi uşor manipulabil. Oamenii mai sunt capabili doar de resemnare în faţa zilei de mâine când trecutul apare ca fapt consumat, iar viaţa însăşi îşi pierde orice însemnătate: „Uneori dragostea revine ca amintirea fratelui mort / într-un război disperat şi absurd”. Atmosfera devine sufocantă („Nimic nu e real – urlă aerul alunecînd pe lângă mine”), iar poetul încearcă să surprindă această decadenţă umană care se răsfrânge asupra întregului univers („Învîrtind mecanismul, biela, manivela / un soare albastru îşi sprijină în iarbă mecanismul absurd, biela, manivela”). Regresul omenirii pare să fie într-un stadiu atât de grav încât întrevederea unei salvări este aproape imposibilă: „Nimic nu e real. Nici aceste ore de noapte / congelate cu grijă pentru alte secole”. Ultima strofă accentueză pierderea individualităţii şi a conştiinţei ca fenomen general instalat, astfel încât totul devine „nichel”, iar realitatea oamenilor este exclusă. Poetul trăieşte în această lume a zeităţii „Nimic”, iar prin repetarea insistentă a laitmotivului „nichel” el încearcă un imbold pentru ca omenirea să se poată elibera din cursa anonimatului.</span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/01/01/52c3ffcdc7b855ff5623c3dd/627x0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/01/01/52c3ffcdc7b855ff5623c3dd/627x0.jpg" height="200" width="320" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;">Vitraliu este o încercare a poetului de înfruntare a realului, pe un fond grav, într-o tensiune lirică ce dezvăluie stări afective intense. Acest vitraliu interior ia naştere din impactul elementelor externe asupra eului. Ruperea „nimfelor somnoroase ale amiezii” constituie cea dintâi imagine dinamică ce captează atenţia poetului, desfăşurându-se „pînă cînd soarele nu mai e decît o cicatrice / în umărul nopţii”. Căderea întunericului amplifică tensiunea interioară întreţinută şi de aburul care „se ridică din grădinile cenuşii unde ard / frunze şi ziare uscate”. Înălţarea aburului sporeşte neliniştea poetului care îşi imaginează „îngerii de cauciuc” venind „să mă ridice la cer / pradă tînguielilor şi căinţelor deşarte”. Spaţiul pare că se îngustează din ce în ce mai mult, iar elemente din planul extern invadează eul interior („vor trece prin tavanele albe (...) se vor izbi de pereţi”), luna nemaifiind percepută doar vizual, ci şi gustativ: „Apoi o lumină de lună mă apasă încet pînă cînd / îi simt gustul pe limbă, pînă cînd / deasupra mea se opresc nori suspendaţi / din care vor coborî la noapte spiritele hoinare al ploii”. Poetul îşi dă seama că nu se poate sustrage acestei situaţii şi se imaginează depăşind „această limită / cu mişcări lungi de care s-au prins fluturii nopţii”. Versurile „Cîntaţi cu toţi şi vă veseliţi – / aduceţi / şi oasele pianului să cînte” ascund ironia în faţa unei situaţii fără scăpare sau, mai bine spus, autoironia pentru imposibilitatea găsirii unei soluţii. Atmosfera este din ce în ce mai mai apăsătoare, iar starea de agitaţie atinge intensitatea maximă, în timp ce „poezia vibrează acum de o percepţie cutremurată, avînd o melodicitate aspră, de psalm, iar închipuirea se lasă străbătută, ca de un curent, de nebănuite maleficii”7: „în vechiul dormitor tot răscolind, / orbecăind / simt cum secundele sunt flămînde de mine. / Trăgîndu-mă la sorţi, rostogolindu-şi zarurile sparte, / tîrziu, / cînd îngerii de cauciuc mă vor urca la cer / pradă tînguierilor şi căinţelor deşarte”. Sfârşitul poeziei se constituie din reluarea imaginii „îngerilor de cauciuc” (care denotă vizionarul poetic) din prima strofă, subliniind că momentul era inerent, chiar dacă poetul nu era pregătit: „pradă tînguielilor şi căinţelor deşarte”. Cu această poezie ni se expune un imaginar poetic într-un Vitraliu al stărilor ce inundă sensibilitatea poetului ca reacţie a contactului cu realul, având un ecou surprinzător în planul discursului poetic. </span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.ro.cosmingheorghe.net/uploads/7/8/2/2/7822765/9604062_orig.jpg?428" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.ro.cosmingheorghe.net/uploads/7/8/2/2/7822765/9604062_orig.jpg?428" height="320" width="278" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;">Limbajul poeziilor lui Traian T. Coşovei este unul simplu, cotidian, fapt pentru care „ceea ce spune pare obişnuit, comun, dar în discurs frazele cele mai fireşti se întîlnesc cu afirmaţii bizare, absurde, într-un amestec suprarealist”8. Requiem începe cu un nonsens – „Taică-meu şi-a vîndut şi apa din fîntînă / ca să mă scape de singurătate” – ce se continuă cu o paranteză care nu are nicio legătură: „(asta v-o spun pentru că am un văr care lucrează / la staţia de benzină). Versurile ce urmează „şi cu toate astea ne simţeam cu toţii / ca într-un ascensor oprit între etaje / (într-o vreme ne îndeletniceam cu cercetarea duhurilor)”, puse în corelaţie cu titlul, dau impresia unei atmosfere opresive din care nu lipseşte senzaţia de claustrofobie, de sufocare: „şi singuri, apăsînd / apăsînd pe butoane, lovindu-ne cu coatele / izbindu-ne de pereţi ca fluturii, noaptea, de lună”. Ludicul şi ironia se instalează în rupturile textului între frazele generale, serioase şi cele stranii precum întâlnim în versurile: „Viaţa îşi continua cursul normal / într-o tăcere întreruptă numai / de zgomotul cocoşilor de tinichea / răsuciţi de vînt pe acoperişuri”. Succesiunea comun-neobişnuit continuă în firul discursului poetic evidenţiind nesiguranţa tot mai pronunţată şi atmosfera apăsătoare: „Mai erau sălile de dans învăluindu-ne cu o presimţire / de iarnă / (şi fetele din colţul străzii, ascuţite / ca nişte trîmbiţe de aramă: tu tuu tu tu tutu tu...). / Nici un anotimp, doar acesta / (apăsînd, apăsînd pe butoane, izbindu-ne de pereţi), / nici o altă linişte, doar a mea”. Observăm aceeaşi limitare a spaţiului care pare că înghite totul – „Apoi veniţi voi, încăperi prea înguste / pentru a fi bîntuite de stafii, acoperiţi-mă” – provocată de tăcerea dureroasă care se eliberează – „voi, urşi polari, fantasme, veniţi şi adăpostiţi-mă de vocea / cu care îmi strig tăcerea pe nume”. Iată cum în liniile unui discurs, pe cât de simplu la o primă vedere, pe atât de dificil în pătrunderea semnificaţiilor, cititorul poate fi uşor dezorientat. Nicolae Manolescu a surprins atât de bine acest aspect al poeziei: „Banalul şi insolitul alternează în chipul cel mai neprevăzut. Poetul face de obicei o constatare, de aspect filosofic sau etic, cu un aer grav-amuzant (cam ca la Marin Sorescu), pune punct şi lipeşte o observaţie atît de precisă şi de banală, încît produce perplexiatate”9.</span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.romaniapress.ro/wp-content/uploads/2014/01/3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.romaniapress.ro/wp-content/uploads/2014/01/3.jpg" height="320" width="213" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;">Versurile lungi, epicizate, impregnate de biografism, sunt oglindirea unor „stări de conştiinţă (...) nedisimulat depresive, chiar dacă la modul discret, delicat”10. Noutatea limbajului constă în utilizarea unor cuvinte din domeniul tehnic: „nichel”, „mecanism”, „biela”, „manivela”, „staţia de benzină”, „butoane”, „cauciuc”, elemente recurente ale cadrului în care se desfăşoară poezia. Într-o imagine de ansamblu a poeticii lui Traian T. Coşovei, Radu G. Ţeposu aprecia că „predispoziţia pentru domesticirea realităţii, prin hipnoză lirică, este indiscutabilă. Prea sensibil pentru a fi chirurg, poetul poate recurge la tratamentul preventiv; se teme de incizie, preferînd homeopatia. Poezia nu e un instrument, ci un medicament. Chiar cînd e atins de boală, poetul are mai degrabă senzaţia unui coşmar care încetează odată cu trezirea. Nota de irealitate delicată şi agresivă, feerică şi incisivă vine, prin urmare, din natura duală a acestei lirici: iritare şi abulie, suferinţă şi exultanţă, pitoresc şi melancolie, freamăt şi reverie”10. Traian T. Coșovei lasă în urmă o poezie particulară prin tonul grav, dar elegant în același timp, impunându-se ca un poet valoros, mult prea devreme plecat.</span></div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="font-weight: normal; white-space: pre;"> </span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">1 Ion Bogdan Lefter, Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”, Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 213.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">1 Radu G. Ţeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Ediţia a III-a, Cartea Românească, Bucureşti, 2006, p. 80.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">2 Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu – 1. Poezia, Aula, Braşov, 2001, p. 344.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">3 Radu G. Ţeposu, loc. cit.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">4 Ibidem.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">5 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 343.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">6 Radu G. Ţeposu, op. cit., p. 81.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">7 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 344.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">8 Nicolae Manolescu, loc. cit.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">9 Dumitru Micu, Limbaje lirice contemporane, Minerva, Bucureşti, 1988, p. 117.</span></span></div>
<div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;">10 Radu G. Ţeposu, op. cit., p. 83.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: x-small;"><br /></span></span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<span style="font-weight: normal;"><br /></span></div>
</div>
</div>
</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Silvia Goteanschii </b></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Se3S0WYInbM/VJHQmMRF-5I/AAAAAAAAAoc/_W3dw-aR97s/s1600/silvia%2Bgoteanschii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="185" src="http://2.bp.blogspot.com/-Se3S0WYInbM/VJHQmMRF-5I/AAAAAAAAAoc/_W3dw-aR97s/s1600/silvia%2Bgoteanschii.jpg" width="200" /></a></div>
<b>DIN POEMELE MELE CU ALIOȘA </b><br />
<b><br /></b>
<b>ALIOȘA, NU DORMI </b><br />
<br />
Fac aşa cum ai poruncit, scutur saltelele, aranjez<br />
pernele, împart covrigii la săraci<br />
şi mă pun pe râs.<br />
Trei ani am să râd ca proasta, iar tu ai să faci ca măgarul.<br />
Amor cu prescripţie, pâine cu sare,<br />
coasta mea de drac, vândută la bâlci de mâna ta<br />
putrezită, într-o după-amiază,<br />
la preţ mizerabil.<br />
<br />
Fac aşa cum ai poruncit, te duc tot mai aproape<br />
de moarte şi dincolo de ea<br />
şi vinul curge gârlă de la cricova la cotnari,<br />
şi viile cresc peste noi,<br />
se-agaţă de garduri, de gâtul meu sucit spre cântar.<br />
<br />
Am două unităţi de măsură,<br />
o bilă de metal şi un bob de mazăre, e miezul nopţii<br />
Alioşa, mă aşez pe un taler<br />
şi crapă bobul de râs, Alioşa, cum muşc eu<br />
din borta covrigului şi cred cu tărie<br />
că mă iubeşti.<br />
<br />
Alioşa, mă vei iubi toată viaţa<br />
şi nu mă vei lăsa să plec, vânzătorule,<br />
nu mă vei lăsa<br />
jos.<br />
<br />
(după trei ani, din prinţip)<br />
Alioşa, ce faci tu acolo, cocoţat sus?<br />
<br />
<b>ALIOȘA, E VARĂ </b><br />
<br />
şi tu ai promis că vara vom râde mult,<br />
vei plăti vreun nebun să ne cânte la cobză<br />
şi ne vom dezbrăca.<br />
Eu, de rochia mea veche de bumbac,<br />
tu, de toate femeile pe care le-ai iubit înainte,<br />
pentru că vara e supărător de cald.<br />
<br />
Dar tu stai la capătul inimii, cum îi şade<br />
bine mortului şi nici cobza<br />
nu te poate trezi.<br />
Nici vreun gâdilat cu frunza după ureche,<br />
nici vreo muşcătură nouă<br />
de şarpe, nici şuieratul nebunului supărat<br />
de-a binelea.<br />
<br />
Iar la capătul inimii e vale, Alioşa,<br />
şi pentru că vara asta<br />
nu va avea niciodată un capăt,<br />
vei plăti vreun nebun să ne cânte la cobză<br />
cât să urc un deal.<br />
Şi atunci, vei vedea, Alioşa,<br />
cum din vârf de deal, eu mă duc la vale într-o<br />
casă pe roţi.<br />
<br />
<b>LUPII, ALIOȘA </b><br />
<br />
au ieşit din ascunzătoare. Nu, nu din pădure,<br />
nici de la stână, nici când au fost alungaţi<br />
de copii alintaţi, neascultători. Dintr-o grădină<br />
de mărgăritar unde oboseala din patul meu<br />
<br />
lipit de pământ îi cheamă, iar noaptea în care<br />
<br />
m-ai ţinut în braţe s-adorm, a trecut. Steaua<br />
care mi-ar fi luminat calea până la sânge<br />
în curând se va stinge. Sunt peste tot, Alioşa<br />
- printre paşi, în ochi şi în flori, gata să sfâşie.<br />
<br />
<b>RISIPITORII DE RAI </b><br />
<b>(due(l)t cu Alioşa)</b><br />
<br />
*<br />
Această javră de care ţi-e milă,<br />
pe care zici tu c-am ucis-o, te-a făcut om.<br />
Ai acum dreptul să strigi:<br />
- Priviţi, priviţi, ce femeie<br />
frumoasă şi cultă a ucis acest animal.<br />
<br />
Dar binele şi picioarele tale,<br />
au felul lor de a înşela evidenţa -<br />
dreptul meu de a spune da şi nu, totodată.<br />
<br />
Această javră ştia doar să latre,<br />
să dea dracului din picior,<br />
să scurme, flămândă mereu şi însetată<br />
de carne.<br />
<br />
Te-am scăpat, fă-te că nu mă cunoşti. Doar<br />
nu vrei să-mi scânceşti la picioarele de cal,<br />
într-o zi, să te mântuie unicornul.<br />
<br />
*<br />
Ehee, javra trăieşte şi ce javră, Alioşa!<br />
rupe tot ...<br />
stilul, poliţişti, demnitari –<br />
cai cu ochelari, muşchişori à la grozăvia –<br />
<br />
Hai, recunoaşte, frumuseţea e, în fapt,<br />
sărăcia,<br />
a duhului, a picioarelor şi a binelui sfânt.<br />
<br />
Te pomeneşti că ai fost, tu cu mine,<br />
ha ha, tu cu mine – adevărat şi curat, hai<br />
cât timp dai<br />
să-ţi scâncesc ... fiu nesocotit ce eşti tu,<br />
<br />
eu, noi, ei,<br />
toţi<br />
Risipitorii de rai ...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> O altă artă poetică </b></h2>
<div style="text-align: right;">
<i><b><u>Diana Trandafir</u></b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<i><b>Nichita Stănescu</b></i><br />
<i><b><br /></b></i>
<i><b>EVOCARE</b></i><br />
<i><br /></i>
<i>Ea era frumoasă ca umbra unei idei,</i><br />
<i>a piele de copil mirosea spinarea ei,</i><br />
<i>a piatră proaspăt spartă,</i><br />
<i>a strigăt într-o limbă moartă.</i><br />
<br />
<i>Ea nu avea greutate, ca respirarea.</i><br />
<i>Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari</i><br />
<i>era sărată ca sarea</i><br />
<i>slăvită la ospeţe de barbari.</i><br />
<i><br /></i>
<i>Ea era frumoasă ca umbra unui gând</i><br />
<i>Între ape, numai ea era pământ.</i><br />
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu puţine sunt textele lui Nichita Stănescu în care poetul a încercat să redefinească poezia în viziune proprie, să găsească specificitatea limbajului poetic, considerând creaţia în strânsă legătură cu fiinţarea. „Evocare” din volumul „Opere imperfecte” reprezintă încă o încercare a poetului necuvintelor de a perturba normele de concepere şi receptare a poeziei. Se observă cum arta poetică, arta în general, este văzută aici ca o „imperfecţiune a perfectului”, ca o pipăire a marginilor adevărului absolut. </div>
<div style="text-align: justify;">
Textul debutează cu un pronume personal „ea”. Nu ştim dacă ea este o făptură eterică. Poate fi o fiinţă concretă, poate fi doar o umbră... Urmează o comparaţie simplă: „ca umbra unei idei”, comparaţie ce caută să descrie frumuseţea neasemuită a făpturii. Departe de a fi concretizată, făptura aceasta rămâne cantonată în sfera abstracului, deoarece poetul o plasează tocmai „în umbra unei idei”. Cum ideea nu are umbră şi nu poate fi percepută, tot astfel făptura concretă, existând simultan cu reflectarea sa în cuvânt, nu admite a fi ea însăşi, versul scoaţând în evidenţă imposibilitatea numirii. Totuşi comparaţiile continuă tocmai pentru a defini, a numi această fiinţă abstractă. Se caută în continuare corespondenţe de ordin spiritual: mirosul de nou-născut şi de piatră „proaspăt spartă”. Iar versul ultim al primei strofe este de fapt o metaforă cu semnificaţii mai adânci („strigăt într-o limbă moartă”), cuvântul ce exprimă abisul fiinţei neputând lua cu sine fiinţa, ci doar să o reprezinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Următoarea strofă caută şi mai mult să concretizeze această făptura abstactă. Reprezentarea frumosului capătă concreteţe prin râs, plâns şi respirare. Negarea din primul vers „nu avea greutate”, precum şi gerunziile „râzândă”, „plângândă”, specifice zicerii stănesciene şi care au aspect pasiv, dau senzaţia că altcineva râde şi plânge. Astfel, poetul îndepărtează şi mai mult de realitate pe această „ea”. Epitetul „sărată”, urmat de comparaţia „ca sarea” (de fapt o tautologie) trimite la o reprezentare închisă, suficientă sieşi. Barbarii slăvesc ceva la care nu au acces, slăvesc sarea ca pe o reprezentare simbolică a idolului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imaterialitatea se instaurează cu totul în cea de-a treia stofă (formată din numai două versuri). Nichita se declară neputincios în a concretiza ceea ce rămâne de neexprimat, de a cuprinde în cuvânt semnificaţia ultimă a realului. Cum „pământ” este aici un sinonim cu „stabilitate” într-o lume instabilă (pe ape), se relevă în mod paradoxal esenţa actului poetic. A fi plângând, râzând, a avea miros, concreteţe şi culoare reprezintă chiar întruparea ideii, întruparea frumosului absolut, reprezentare a lumii în plenitudinea sa, nu doar copiere a realităţii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia nu e mimesis, este ea însăşi creatoare de lumi, ea există, pare a spune cu tărie Nichita. Poetul aspiră a fiinţa prin cuvânt, a fi simultan cu cuvântul, a respira odată cu acesta. Nichita Stănescu porneşte încă o dată în căutarea frumosului şi nu se împotmoleşte în realitate, căci realitatea însăşi îi dă răspuns. Categorie estetică veche de când lumea, frumosul devine formă de cunoaştere a lumii şi de mântuire a poetului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Vasile Ioan Ciutacu </b></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-g6mP8TBP3Nk/VJHQw_r92RI/AAAAAAAAAok/8EU8DYgNeco/s1600/v%2Bioan%2Bciutacu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-g6mP8TBP3Nk/VJHQw_r92RI/AAAAAAAAAok/8EU8DYgNeco/s1600/v%2Bioan%2Bciutacu.jpg" width="200" /></a></div>
<b>Vârsta albă </b> <br />
<div style="text-align: center;">
<i>lui M.D.</i></div>
<br />
Tu ce mai faci? Zăpada e cu tine?<br />
Cine-ţi mai taie pârtie şi lemne?<br />
Ţi-e patul greu? În palmă simţi suspine?<br />
Şi-n preajma ta nu-i nimenea, pesemne?<br />
<br />
Te sună cineva? Ţi-e cupa plină?<br />
Ce zvonuri mai auzi înzăpezite?<br />
Ce stele ning? Ce viscol le înclină?<br />
Sau tu –l dobori cu tâmplele-nflorite?<br />
<br />
E mare depărtarea? Mă mai vezi?<br />
Fereastra ţi se trage sub perdea?<br />
De-atâta ger sticlos mai poţi să crezi<br />
Cum mi se scurg genunchii în podea?<br />
<br />
E linişte sau poate vin schiori?<br />
E-un foc de armă sau e-o avalanşă?<br />
Cuvintele-s tăcerile scrisorii<br />
Şi iarna vămile ţi le înfaşă?<br />
<br />
Mai poţi să vii? Eşti lacrimă sau rază?<br />
E sufletu-mi în poartă ori sunt lupii?<br />
Şi neaua care curge ţi-e amiază?<br />
Şi-a cui e umbra asta fără dubii?<br />
<br />
E o fantomă sau e trupul meu?<br />
Vezi, urma-i nu cumva –mi se potriveşte?<br />
Şi nu auzi cum plânge Dumnezeu<br />
Când crucea ce-o ridic mă arcuieşte?<br />
<br />
Eşti mult pe-aproape sau mi se pare<br />
Că ninge cineva peste ninsoare?<br />
Îmi croşetezi din bine ori amarul?<br />
Şi cine, doamnă-mi fură iarăşi jarul?...<br />
<br />
<b>Patul celui întârziat</b><br />
<br />
Aţipesc în patul casei părinteşti<br />
şi pe care ai mei îl păstrau neatins odinioară<br />
mirosind a flori de câmp, a fructe coapte şi a<br />
trupul iubitei luminat de dragoste.<br />
Ziceau că dacă vine cineva străin<br />
să aibă unde să-şi pună capul pe o pernă<br />
învelită într-o maramă<br />
croşetată de îngeri, cu migală.<br />
Şi aşteptau...<br />
Aceeaşi lună trecea prin aceeaşi uitătură de vitralii<br />
până ce se cuibărea într-un nor, ori<br />
într-un ochi de pasăre matinală.<br />
Aceleaşi anotimpuri se petreceau fluviu<br />
fără să-şi amestece vadurile,<br />
obiceiurile,<br />
pâlpâitoarele stele,<br />
soarele.<br />
Numai patul nestingherit era în aşteptarea<br />
străinului obosit de<br />
nu-i mai ajungeau paşii până în prag.<br />
Iarna,<br />
mama îl învelea cu o plapumă de lână<br />
până sus – de la picioare la creştet – iar tata<br />
îi aducea veşnicul braţ de lemne ca pe<br />
străin să nu-l atingă colţii gerului.<br />
Fie primăvară, fie toamnă,<br />
patul era primenit cu o cuvertură în care un păun<br />
îşi rotea aureola cozii printr-o grădină de<br />
dumitriţe,<br />
de zboruri<br />
şi şerpi cu mărul în gură.<br />
Între timp, Cel Veşnic, le-a găsit alor mei<br />
binecuvântata odihnă în rai, iar dacă nu<br />
într-un ochi de floare,<br />
de vultur<br />
sau în câinele casei.<br />
Iar astăzi<br />
eu mă odihnesc în patul străinului, dar nimeni<br />
nu ştie de timpul împietrit în trupul său plin de vise.<br />
Şi ce i-aş mai putea oferi trecătorului dacă vine azi<br />
să se odihnească la mine?<br />
Mai e însă vreme ca Ţinuturile Colţilor de Nisip să<br />
se obişnuiască că stau în patul celui întârziat<br />
aşteptând îngândurat.<br />
<br />
<b>Doar un cuvânt</b><br />
<br />
Mă feresc<br />
în toamna asta să fiu copac<br />
ca nu cumva soarele cu piepţii<br />
de aur şi piatră<br />
să se sprijine-n frunzele mele.<br />
Acum aş dori să mă cheme femeia<br />
ce şi-a uitat vara în mine<br />
şi sandalele în urma paşilor mei.<br />
Să mă strige până când chiotul<br />
se va agăţa în nasturii cămăşii<br />
din dreptul inimii<br />
şi de acolo mai departe<br />
până am să spun din puterea sufletului<br />
cu ochii plini de stane<br />
doar un singur cuvânt miraculos<br />
în care să se sprijine lumina<br />
din întunericul meu:<br />
Dragostea.<br />
<br />
<b>Cheia</b><br />
<br />
Mamă,<br />
mi-ai dat o cheie<br />
şi de-atunci îi caut lacătul.<br />
Drumurile sunt nenumărate<br />
şi orologiul – iată – tot altcineva<br />
mi-l întoarce.<br />
O, dacă aş şti, dacă aş şti,<br />
- mamă,<br />
din lumina pământului<br />
prin fluviul timpului<br />
până-n grădina Edenului,<br />
ca şi Dumnezeu<br />
din ochiul meu –<br />
pe ce stradă stă copilăria<br />
ca să înmânez cheia,<br />
de parcă am furat-o,<br />
până încă nu rugineşte,<br />
m-aş simţi învingător.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Constantin Preda </b></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-YZRZRmGHIfU/VJHQ4GnjnLI/AAAAAAAAAos/wRF-f3j1mYg/s1600/constantin%2Bpreda.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-YZRZRmGHIfU/VJHQ4GnjnLI/AAAAAAAAAos/wRF-f3j1mYg/s1600/constantin%2Bpreda.jpg" width="189" /></a></div>
<br />
<b>scrisoare către lucia mihaela botezatu</b><br />
<br />
trăim vremuri de restrişte<br />
poeţii o duc foarte greu<br />
în ceruri arde o mirişte<br />
sub barba lui dumnezeu<br />
<br />
teama, doamne, teama<br />
dinamitează munţii din inima mea<br />
pe prispa casei mama<br />
îşi face cuib de rândunea<br />
<br />
trăim vremuri de restrişte<br />
poeţii o duc foarte greu<br />
în ceruri arde o mirişte<br />
sub schitul lui dumnezeu<br />
<br />
<b>poezia</b><br />
<br />
poezia<br />
este o infirmitate atât de frumoasă<br />
încât<br />
şi-o doresc şi îngerii<br />
<br />
<b>mâinile mele</b><br />
<br />
mâinile mele pe cruce, vai, tristele mele mâini<br />
mai curate ca plânsul, ca grâul, ca lumina din pâini<br />
<br />
mâinile mele – duminici sfioase întoarse spre miercuri, spre luni<br />
mâinile mele – singurele cărora lemnul crucii le spune rugăciuni<br />
<br />
duhovnic la un internat de fete<br />
<br />
duhovnic la un internat de fete<br />
să vină mirosul de gutuie să te-mbete<br />
miros de mere, de gutuie, de smochine<br />
de biblii, de dantele, de sutiene de virgine<br />
<br />
duhovnic la un internat, mare duhovnic<br />
s-auzi cum veşnicia mişcă acele-n ceasornic<br />
<br />
<b>îmi bate sufletul la uşă</b><br />
<br />
îmi bate sufletul la uşă<br />
din afară îmi bate, din mijlocul florilor<br />
o floare de cais a zburat din cenuşă<br />
şi cântă nebună pe urma cocorilor<br />
<br />
îmi bate sufletul meu la fereastră, din livadă<br />
îmi bate, din mijlocul florilor<br />
o floare de cais a zburat de sub zăpadă<br />
cum îmi mai pot găsi eu sufletul în împărăţia norilor?<br />
<br />
îmi bate sufletul meu la fereastră<br />
ca un fruct frumos căzut din floare<br />
dumnezeu îl ia-n eşarfa sa albastră<br />
ca pe un prunc şi-l învaţă să zboare<br />
<br />
dumnezeu îl învaţă-a câta oară?-<br />
şi înlăuntrul lucrurilor să zboare<br />
când dumnezeu mişcă un deget e primăvară<br />
dumnezeu nu poate fi decât mireasmă sau boare<br />
<br />
îmi bate sufletul la uşă cu sfială<br />
din afară îmi bate, din cnezatul florilor<br />
fiecare mireasmă se transformă în strop de cerneală<br />
cu care eu pictez pe cer melancolia cocorilor<br />
<br />
îmi bate sufletul la fereastră<br />
ca un fruct frumos căzut în livadă<br />
dumnezeu îl ia-n eşarfa sa albastră<br />
ca pe un ghiocel sfios de sub zăpadă<br />
<br />
<b>am ajuns să vorbesc singur</b><br />
<br />
am ajuns să vorbesc singur<br />
cu teii. ca prelaţii nebuni<br />
îmi duc singur crucea pe umăr<br />
eu, cioplitorul de cruci care face minuni<br />
<br />
am ajuns să dau bineţe statuilor<br />
să intru-n vorbă cu norii pe culmi<br />
mă-mbrac în aroma gutuilor<br />
şi-am mantii din foşnet de frunze de ulmi<br />
<br />
am ajuns să vorbesc într-o doară<br />
cu cucii, cu ulmii, cu teii<br />
bre, domnule ulm, n-ai o ţigară?<br />
hai să privim la internatul de fete prin gaura cheii<br />
<br />
am ajuns să vorbesc în şoaptă cu mine<br />
să intru-n vorbă cu celălalt constantin<br />
care aşteaptă smerit să se închine<br />
icoanei făcătoare de minuni din cana cu vin<br />
<br />
am ajuns să vorbesc singur<br />
cu brazii. ca pustnicii din munţi, nebuni<br />
îmi duc singur crucea pe umăr<br />
şi cred că-i ambrozie apa din fântâni<br />
<br />
<b>scrisoare de desfăcut la miezul nopţii</b><br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, duios, citeţ<br />
cu litere de biblie şi letopiseţ<br />
<br />
miliarde de poeme sau scrisori<br />
pe frunze ruginii sau prin ninsori<br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, cum nimeni nu ţi-a scris<br />
cel mai frumos evangheliar, cel mai frumos zapis<br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, cu vin sfinţit<br />
cu vin de candelă, cu flori în asfinţit<br />
<br />
am să-ţi scriu deasupra cerului cu stele<br />
cam cât un voroneţ de albăstrele<br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, şoptit<br />
pe lemnul uşii de la schit<br />
<br />
să nu ne-audă sfinţii, huhurezii<br />
eşti atât de frumoasă ca lumina zăpezii<br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, -n alt grai<br />
cu galbenul cireşelor de mai<br />
<br />
am să-ţi scriu, iubita mea, -n amvonul din livadă<br />
o biblie cu literele de zăpadă<br />
<br />
şi-o altă biblie cât toată poezia<br />
tu ai la degetul mic şi schitul şi mitropolia<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Diana Trandafir </b></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-wxD1PZekEvI/VJHQ_FclY1I/AAAAAAAAAo0/psgnxLB8sbc/s1600/Diana%2Bpoeta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-wxD1PZekEvI/VJHQ_FclY1I/AAAAAAAAAo0/psgnxLB8sbc/s1600/Diana%2Bpoeta.jpg" width="167" /></a></div>
<b>Implant în corpul poetic </b><br />
<br />
e de o frumuseţe opacă<br />
priveşte cu ochii închişi<br />
luna-ngheţată<br />
şi-a ascuns faţa în rana<br />
unei gheare de tigru<br />
norii muşcă din ea ca din câmp<br />
<br />
*****<br />
firul ierbii<br />
îşi caută<br />
în singurătate<br />
tot văzul<br />
<br />
*****<br />
nu te îndoi de acest adevăr<br />
aerul are<br />
trei blânde tăişuri<br />
<br />
când îţi mângâie trupul<br />
aripa păsării lasă<br />
noduri în gol<br />
<br />
*****<br />
puţin îmi pasă<br />
dacă ne vom iubi<br />
hoitul străluceşte<br />
hipnotic<br />
ca poleiala lăsată pe plita încinsă<br />
sfârâie<br />
până la ultima umbră<br />
<br />
viermele există<br />
numai<br />
pentru că avem nevoie de el<br />
<br />
*****<br />
glonţul îndreptat către tâmplă<br />
iar<br />
pace<br />
priveliştea se va dovedi<br />
unică<br />
suferinţa atroce<br />
impactul sublim<br />
<br />
*****<br />
după ce carnea se dezleagă<br />
pluteşte<br />
sunt o mulţime de frânghii<br />
şi doar o singură prăbuşire<br />
iadul vine de sus<br />
ca avalanşă de fluturi nocturni<br />
<br />
*****<br />
corpul e cercetat<br />
de parcă ar avea văi<br />
munţi<br />
grohotişuri<br />
<br />
cei mai mulţi trec<br />
arătând înainte cu degetul<br />
rătăcirea se face<br />
la flacăra palidă<br />
a unor foarte frumoase porunci<br />
<br />
*****<br />
mă fotografiez cu îngerul<br />
ochii telurici se desfată în gol<br />
îmi supravegează tot mai atent<br />
ieşirea din ceaţă<br />
<br />
fiecare e în stare să ţină piept<br />
până la capăt<br />
fiecare ştie să lustruiască<br />
cu sârg<br />
pieptul morţii<br />
<br />
mă fotografiez cu îngerul <br />
iar prin zid răzbat frumoase cântări<br />
<br />
*****<br />
masa de prânz se face cu bucate alese<br />
rostul cărnii-i pe oase<br />
laptele-n uger<br />
tâmpla<br />
stă culcată pe piatră<br />
lanul secerat s-a cules bob cu bob<br />
<br />
gândeşte-mă<br />
numai atunci voi şti că exist<br />
<br />
*****<br />
când plouă<br />
trupul îşi caută sufletul<br />
printre rămăşiţele zilei<br />
am furat mai multe rânduri de ploi<br />
caut un loc<br />
în care să-mi desfac chipul<br />
ca pe o coajă de nucă<br />
<br />
plouă<br />
şi nu mă mai satur de ploi<br />
<br />
*****<br />
fiecare vârstă vine<br />
cu inevitabile pierderi<br />
e un lung convoi de erori<br />
<br />
pentru toate<br />
caut liniştea fecundă<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Valeria Manta Tăicuţu </b></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-phuOQok7LpY/VJHRFxX0FuI/AAAAAAAAAo8/yRQdZ8HGjWA/s1600/valeria%2Bmanta.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-phuOQok7LpY/VJHRFxX0FuI/AAAAAAAAAo8/yRQdZ8HGjWA/s1600/valeria%2Bmanta.tif" width="168" /></a></div>
<h3>
Ceţuri căzând</h3>
<br />
1<br />
<br />
e-atâta ceaţă şi nimeni dincolo de ea<br />
caut cu vârful degetelor o suprafaţă solidă,<br />
un punct măcar, să-l apăs<br />
până mă doare amintirea lucrului care-a fost acolo;<br />
ceaţa aceasta dizolvă lemnul şi metalul,<br />
oasele albe şi pe cele negre în lut,<br />
nu are somn nici sub luna învinsă,<br />
(învinsă: oricâte gheare şi colţi ar avea paznicii ei);<br />
undeva, în hăul de deasupra,<br />
ţipă molatic cocorii, şi ei fără<br />
somn, cu lumina în zvâcnetul aripii doar;<br />
nu mai vorbesc cu toamna,<br />
nu mă mai mir şi nici n-o mai întreb retoric<br />
unde-i sunt pletele, coroanele şi ochii sau<br />
unde-i sunt culorile de la care începe<br />
secunda să curgă spre inimă.<br />
<br />
2.<br />
<br />
ziua aceasta îmi intră în ochi<br />
strâng firele ei de nisip pentru timpul când<br />
voi auzi pescăruşii ori valurile<br />
muşcând ţărmul;<br />
simt deja înăuntrul meu marea<br />
uleioasă şi dulce ca mirul,<br />
cum caută o ieşire, o cruce sau<br />
un port cu vase vopsite de lemn<br />
când voi pleca, pânze albe se vor întinde pe cer,<br />
totuna cu norii şi cu ceaţa<br />
atât de parşivă, bolnavă şi grea.<br />
<br />
3.<br />
<br />
am ieşit toţi din case, trecea armata de îngeri păzitori,<br />
trecea pe străzile spălate cu şampon, fără obişnuitele<br />
cutii goale, capace, peturi, seringi, ambalaje, flegme, firimituri<br />
ca nişte corbi în noiembrie ciuguliserăm încă din zori toate cadavrele<br />
înghesuite acum în saci de plastic prin pivniţe<br />
îngerii noştri păzitori meritau străzi curate, cu miros<br />
de levănţică, lămâie şi măr, poate aşa<br />
se îndurau de noi, de rănile noastre ascunse<br />
armata trecea, aripă lângă aripă, tăind văzduhul<br />
creşteau între aripi poeme şi cântece, amestecate cu ceaţa<br />
în marşul ordonat către izlaz, acolo primăria<br />
aprobase un îngerodrom, un loc, adică, de unde<br />
să decoleze păzitorii cu noi cu tot, în caz că mita<br />
în şampon parfumat şi străzi luminoase ar fi funcţionat<br />
aripă lângă aripă, îngerii noştri păzitori blonzi şi cu ochii<br />
neapărat albaştri<br />
intrau în ceaţă, aprinzând felinare roşii în locul<br />
unde-ar fi trebuit să-şi ţină inima<br />
intrau în ceaţă ca-ntr-un mormânt, trăgându-ne<br />
goi şi flămânzi la marginea lui.<br />
<br />
4.<br />
<br />
cade lumina în sine când trece prin ceaţă,<br />
atunci se sting, somnolente, draperiile cu stele pictate<br />
şi îngeri naivi, ţinând mâna la sex,<br />
se poate să înceapă aici, în adâncul tulbure al poemului,<br />
clipocirea de izvor a vreunui vis<br />
aici, în adânc, lumina nu se vede, o presimţi numai,<br />
ca un bătrân cu ochii albi în fereastră, numind-o<br />
fără greş pe cea care vine să-l ducă dincolo de lume<br />
o presimţi şi o aştepţi<br />
să curgă liniştită şi aurie în mierea vreunui cuvânt<br />
lumina cade însă în sine, oarbă, surdă şi mută<br />
cântecul tău de lebădă nu mai vibrează în ea.<br />
<br />
5.<br />
<br />
duminică, în zori, când plec la biserică,<br />
străzile mă latră pustii, încolăcite în zăpadă<br />
nu ştiu unde-i nordul, steaua polară se ascunde în ceaţă,<br />
acolo, unde petrec, la parastase tainice,<br />
ramurile de iederă, cu brocartul lor vestejit,<br />
puiul de salcie şi, ascunşi sub bidoane de plastic,<br />
trandafirii care vor muri cândva, în lumina lui august<br />
oraşul stă cu gura căscată, uimit şi somnolent,<br />
voi intra în el cu părere de rău, cu<br />
greaţa cea de toate zilele, ca o gravidă<br />
prea bătrână pentru pruncul cu două capete<br />
şi fără inimă, zornăindu-şi deja tinicheaua<br />
bună să-l apere de viaţă şi de îngerii<br />
pitiţi în drumul din zori spre orice altă biserică.<br />
<br />
6.<br />
<br />
drumul spre şcoală nu este niciodată acelaşi,<br />
uneori trece prin inima de iasomie<br />
a vreunei grădini părăsite,<br />
alteori numără coşuri cu crizanteme sau ocoleşte<br />
troiene murdare, împinse pe trotuar, acolo<br />
unde pulsează încă urma atâtor paşi risipiţi<br />
poate că e noapte şi visez doar că merg<br />
poate că drumul nu-i decât un fel<br />
de joc al imaginarului<br />
poate că nici nu duce spre şcoala<br />
cu profil gothic, amestecându-şi respiraţia<br />
cu respiraţia ceţei,<br />
poate că e zi, poate că e joc, ei, şi?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Traian Vasilcău şi poezia religioasă </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Constantin Trandafir</h3>
<div style="text-align: justify;">
Traian Vasilcău e un poet, energic, productiv şi cu ecou la marele public, în special cel de pe internet. Acest public reprezintă o dovadă a recunoaşterii valorii sale, fiindcă lui, publicului, îi lipseşte spiritul critic dar îl are pe cel al sufletului sensibil şi emoţional, şi când respinge visceral, şi când admiră absolut. Reţin una din aceste multe aprecieri, care e urmată de o un comentariu aplicat cu sârguinţă didactică: „Traianus, discipol al Almei Mater, este un corifeu al scriitorimii contemporane, situându-se pe o treaptă superioară în antologia artei, opera sa intrând triumfătoare în pantheonul de valori al literaturii naţionale şi universale, ca o definire a efectului de catharsis a operei, lăsată posterităţii moştenire”.</div>
<div style="text-align: justify;">
La o vârstă încă estivală, aflăm că a editat 44 de cărţi (la Chişinău, Iaşi, Alba Iulia, Arad, Craiova, Timişoara, Bucureşti şi Ottava), a proiectat 9 antologii ale operei sale, din care au apărut patru volume între 2012-2013. Mai aflăm că e „Maestru în Artă”, Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi din Moldova, că e preşedinte al Societăţii „Pasărea Phoenix”, că e Director al proiectelor „Dicţionarul scriitorilor români de pretutindeni” şi „Antologia poeziei româneşti în mileniul III”. Cum se vede, Traianus (pseudonimul său) este un autor enciclopedic, dar atragem atenţia că face figură de trubadur al vremurilor noi, ca altădată Vladimir Vâsoţki, acesta mult mai parcimonios şi acompaniat de chitară, sau ca mai recenţii rapsozi: Sergey Timofeev, Vera Pavlova, Gary Sullivan, Bruce Andrew, Syra Queiras, Vanessa Place, Benoît Casas ş. a. - nici ei industrioşi şi, deocamdată, mai puţin reputaţi. Traianus se revendică din Villon, Eminescu („neam de emineşti”), Esenin („hohoteşte-n trupul meu”), Labiş („trăiesc în miezul unui ev trist”). Dar nu are marota originalităţii stricte, se înscrie în pas cu mòdele şi modèlele. În prim plan, stau temele şi atitudinile curente: singurătatea, tristeţea, revolta, atacul postmodernismului, civismul înflăcărat, retorismul, elegiacul („purtător de rană”), religiozitatea, poezia ca rugăciune patetică.</div>
<div style="text-align: justify;">
E de înţeles că, fiind ceva mai veche, O Istorie Deschisă a Literaturii Române de Mihai Cimpoi nu-l consemnează. Nici DGLR (2004-2009). Nici Dicţionarul Biografic al Literaturii Române. În rest, e necunoaşterea mea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Volumul Sfeşnic în rugăciune conţine un „snop de lirice”, cum îl recomandă poetul, pe care titlul îl exprimă de la început, şi-l dezvoltă pe parcursul acestei cărţi cu coperţi subţiri şi cu textele înghesuite ca într-o carte de rugăciuni care face economie de spaţiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aspectul de broşură e uşor de purtat în buzunarul de la piept. N-am să vorbesc de tradiţia poeziei religioase la noi, veche de la Psaltirea pe versuri tocmită a lui Dosoftei până la cea de la Gândirea, cu Nichifor Crainic în frunte, cu Heliade Rădulescu, Macedonski, V. Voiculescu, apoi poeţii adevăraţi n-au scris decât incidental. Arghezi n-a scris poezie religioasă (Şerban Cioculescu), ci psalmi ca o experienţă existenţială şi cu excelentă calitate artistică. După 1990 s-au alcătuit antologii (patru) care dovedesc „bogăţia” speciei în literatura noastră, fără referire la valoarea literară. Timp de 50 de ani asemenea produceri au fost interzise. Apoi libertatea a dat drumul porţilor rugăciunii, ca unui şuvoi scăpat de baraj. E drept că abuzul nu este totdeauna bun. Ca o mărturisire, am intrat în ultimul timp în posesia multor volume de poezii, majoritatea având în totalitate sau în cea mai mare parte tema sfinţeniei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că inefabilul poeziei se apropie foarte mult de misterul rugăciunii, ambele modalităţi fiind ale intuiţiei lirice ca structură şi care au ca finalitate depăşirea cunoaşterii concrete în beneficiul spiritualizării. Când a apărut problema poeziei pure, unii au pus-o în relaţie cu religiosul, cu rugăciunea. În frunte, s-a aflat Abatele Brémond, membru al Academiei Franceze. Paul Zarifopol, care ne era ateu dar un mare cunoscător al artei literare, discută chestiunea în textul „Poezia pură”, de unde reproduc un scurt fragment: „Fiindcă în căutarea poeziei, el (părintele Brémond, n. mea) se opreşte la starea mistică şi spune că «experienţa poetică» este «o întâlnire cu Dumnezeu». Preotul literat lasă astfel ideea poeziei pure confundată în ideea experienţei religioase. Aşa încât tot nu află, ce e specific propriu atitudinii poetice, independent de orice realizare expresivă. Teologul mistic a pierdut din vedere că mai mult poate decât cuvântul poezie, cuvântul Dumnezeu trebuie să despereze pe autorii de dicţionare care, pe lângă intenţiile practic empirice sau istorice ale oricărui lexicograf, mai au şi scrupule inteligente. Să introduci pe Dumnezeu în definiţia poeziei înseamnă să prelungeşti o confuzie şi aşa destul de regretabilă…” Dacă e aşa, mai mult muzica decât poezia e potrivită misticii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Diletanţii n-au înţeles spiritul analogiei şi au ajuns la cel mai simplist simulacru, patetic şi retorizant. Doar că rugăciunea e de regulă tăcută, în gând, în intimitate, ori în cor şoptit la adunările religioase. Poezia trebuie să-şi extragă esenţa din cuvinte care nu totdeauna au darul de a exprima „focul sacru” (Rimbaud) sau „insula cu luciole” (Arghezi). Himera spiritului nu intră în conexiune cu realitatea vocabularului declamativ fie el şi evlavios. Pastorii înseamnă că sunt cei mai mari poeţi (orali) ai omenirii, deşi ei n-au idee de ce înseamnă poezia în accepţia ei proprie. Cine n-are vocaţie şi cunoaştere poetică pentru a construi edificiul poeziei, în zadar apelează la cuvintele care sugerează sfinţenia. Înseamnă că nu există poezie cu temă religioasă? Cum să nu. Doar că nu putem da un exemplu de mare poet în acest sens.</div>
<div style="text-align: justify;">
Traian Vasilcău tinde să unească propria structură de poet cu structura plină de sacralitate a rugăciunii, cum terestrul cată să comunice cu cerul: „O, şi cât visai într-un cuvânt / Vieţile să-mi înhumez odată, / Nesfârşindu-mi trecerea cea toată / În privirea cerului Preasfânt… / Şi-am tot scris instanţelor celeste / Să mă uite-un timp prin vreo poveste / Trubadur la răni să fiu mai rar”. Da, poezia şi rugăciunea sunt forme ale creaţiei umane. Colajul din Sfeşnic în rugăciune se amplifică elegiac şi psalmic, de la smerenie la suferinţă, de la colindă la pamflet, de la bocet la blestem, discursive: „Prohodul poeziei a-nceput, / Tot ce vom scrie e Opera tăcerii, / Pe margini de cuvânt, din absolut, / Oştiri de şoimi imită temnicerii”; „Din sufletu-mi poţi împleti colind / Şi-apoi, în zori, de pe-a uitării vale / pe-un ocean de patimi rătăcind / Du-mă spre ţărmul rătăcirii Tale!”. Există riscul supraproducţiei şi a declamativului: „Tăcerea vorbitoare a gândurilor mele / Mustind de raiurile cu cari m-aţi potopit / Mi-a-ncătuşat vederea, m-a exilat în stele / Şi biciuindu-mi visul, în Cer m-a nesfârşit”. Şi în ritm folcloric: „Mori în mine viaţa toată / Şi în Domnul – niciodată”; „ Şi la căpătâi /Cerule,-mi rămâi, / Bată-mă nevina / De a-ţi şti senina / ochilor privirea / Peste monastire, / Unde , Rănii mire, / Lăcrimez psaltire”; „Jelui-m-aş şi n-am cui, Jelui-m-aş Domnului, / Domnu-i rege pe mulţime, / Da’tot are timp de mine”.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Cornel Sântioan Cubleşan </span></h2>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/---X_tJrW1yU/VJHSN7OGgRI/AAAAAAAAApI/wmnAScPkZY4/s1600/cublesan%2B2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/---X_tJrW1yU/VJHSN7OGgRI/AAAAAAAAApI/wmnAScPkZY4/s1600/cublesan%2B2.jpg" width="166" /></a></div>
<b>ÎNTRERUPERI</b><br />
<br />
Între mine şi lume e cineva care conduce<br />
între sinele meu şi lume este o fiinţă de linii şi semne<br />
neînţelese.<br />
E mult loc în acest păienjeniş în care se sting greierii<br />
Soarele.<br />
Lucrări si lucrări şi mâna ta ce a apus<br />
după fereastră. E cineva care provoacă întreruperile<br />
Simt cum alunecă pământul pe sinusoidă şi cum tremură<br />
ca o fiinţă sărmană. Uneori mi-e milă<br />
nu are cine să-l ia în braţe să-l alinte.<br />
Simt cum alunecă atunci când închid ochii<br />
şi pierd lumea mea care mi-e furată<br />
<br />
*<br />
Între pleoape se naşte un corp străin. O durere<br />
vrea să penetreze. E cadavrul nopţii<br />
parte din timpul meu care a putrezit<br />
corpul nu e mai primeşte. E mult loc în păienjenişul vieţii<br />
de care fug încercând să mă îndepărtez.<br />
Propria-mi greutate mă apropie<br />
fragmentele care numai funcţionează, ca un lest şi<br />
înlesnesc neputinţa.<br />
Zadarnic. Lumina mâinilor tale nu se va mai aprinde<br />
în fereastra acoperita de perdeluţa ierbii.<br />
<br />
*<br />
Deci lumea care m-a închipuit o vei pierde<br />
şi aceasta la rându-i mă va pierde.<br />
Lumea neînchipuită mă va înfia:<br />
şoareci cu bronhii miei cu dinţi de lup hipopotami cu solzi<br />
vor respira aerul care vei fi care le va da viaţă.<br />
Şi o pleoapă ascunsă după o altă pleoapă va acoperi ochiul<br />
prin care va pătrunde doar lacrima mea.<br />
<br />
<b>STRIGĂTUL CULORII CE PIERE</b><br />
<br />
Al cui e strigatul ce se aude<br />
din piatra aruncata în râu<br />
strigatul pe care-l aud<br />
în fiecare obiect atins şi abandonat.<br />
<br />
Ascult strigatul din cartea citită<br />
şi apei închisă în raft<br />
strigătul culorii ce piere<br />
odată cu îngheţul.<br />
Mă ţine treaz strigătul din visul<br />
în care te-an pierdut<br />
strigatul crucii ce cheamă<br />
viitorul răstignit care sunt<br />
<br />
<b>MĂ RETRAG ÎN IMAGINAŢIE</b><br />
<br />
Lucrurile s-au înmulţit<br />
nu mai e loc să treci printre ele.<br />
S-au umplut cu privirea mea cu viaţa mea.<br />
O lacrima fără sfârşit plânge ceasornicarul<br />
nu mai are loc printre lucruri<br />
nu se mai poate întoarce acasă<br />
nu mă mai pot întoarce acasă.<br />
Spaţiul se îngustează<br />
lucrurile se înmulţesc rănesc<br />
întrerup.<br />
Cineva le-a pierdut, eu, tu, el…<br />
Lucrurile rămân de noi, tot mai puţini, tot mai multe<br />
Şi atunci mă retrag în imaginaţie în vis<br />
unde totul e infinit unde ceasornicarul<br />
fratele meu<br />
leagă scările între ele<br />
stelele cerurile timpurile între ele.<br />
Ştiu<br />
am căzut cândva din zbor. Mă retrag acolo<br />
unde-mi vor creşte aripele din nou.<br />
<div style="text-align: right;">
<i>Din volumul în pregătire <b>MEDIUL CONTROLAT</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Ovidiu Paştină - 80 </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Cornel Sântioan Cubleşan</h3>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-8vg3SrnJZ2M/VJHTkqNTmYI/AAAAAAAAAqM/C_QWRc65juE/s1600/pastina-ovidiu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-8vg3SrnJZ2M/VJHTkqNTmYI/AAAAAAAAAqM/C_QWRc65juE/s1600/pastina-ovidiu.jpg" width="161" /></a></div>
Lector la Academia de Arte Frumoase Bucureşti, membru al U. A.P. din 1962, de baştină din Alba-Iulia, trăitor în Ploieşti, Ovidiu Paştină stăpâneşte, cu aceeaşi măiestrie, arta tapiseriei, arta monumentală, pictura. Expoziţiile judeţene, naţionale, internaţionale, o confirmă. La fel, expoziţiile în străinătate: Praga, Kosice, Varşovia, Moscova, Sofia, Gabrovo, Skopie, Rotterdam, Prilep, Viena, Atena, Budapesta, Stuttgard, Gallivare-Suedia şi premiile: Premiul pentru artă monumentală, U.A.P., 1979; Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, 1980; Medalia „Ars longa vita brevis” acordată de către Consiliul Judeţean Prahova, 1995.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-zwo07BWyHEw/VJHTidcwilI/AAAAAAAAApg/oVjiAt8NFok/s1600/1982_ovidiu_pastina_piata_sarbeasca_ohrid.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="141" src="http://3.bp.blogspot.com/-zwo07BWyHEw/VJHTidcwilI/AAAAAAAAApg/oVjiAt8NFok/s1600/1982_ovidiu_pastina_piata_sarbeasca_ohrid.jpg" width="200" /></a></div>
Într-o expoziţie de acuarelă din anii trecuţi, Ovidiu Paştină venea să-şi încununeze aspiraţiile de o viaţă, să ne convingă de necesitatea de a învăţa spiritul să respire, să trăiască la înalte dimensiuni. Asemenea iniţiaţilor religioşi, arta sa înseamnă înaltă trăire, puritate, sens, dăruire totală. Liric sau metaforic, ludic sau visător, realitate sau semn? Stăpân al tehnicii acuarelei, virtuos, pictorul trece de la poezie la muzică, de la muzică la vis. Filtrându-şi sensibilitatea, ideile, prin tehnica impresionistă, construieşte compoziţii rafinate de o simplitate adâncă, aceea a artiştilor autentici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-NLDyY_BCSbs/VJHTj4gYJHI/AAAAAAAAAqA/Lonxd-MxydY/s1600/ovidiu-pastina.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="155" src="http://1.bp.blogspot.com/-NLDyY_BCSbs/VJHTj4gYJHI/AAAAAAAAAqA/Lonxd-MxydY/s1600/ovidiu-pastina.JPG" width="200" /></a></div>
Colorist din tagma unor Pallady, Podoleanu etc., artistul priveşte din adâncul revelaţiei asemenea unui scafandru din altă lume. Contururile dispar; detaliile, stridenţele, lucrurile îşi pierd materialitatea, lumina, culoarea, aerul, duhul, le îmbracă în imaterial. Nu pitoresc, nu sentimental, nu natura în traiectul său, ci natura interioară, senzaţie, meditaţie, fior metafizic. Eficienţă estetică şi temperament. Contemplare şi analizare. Intensitatea misterului vegetal, miracol invizibil transpus în fluiditatea acuarelei. Adâncime, degradeuri fine de ton, înzestrat cu o tehnică superioară împinge pictura la limitele extreme ale expresivităţii plastice, dirijându-şi elanurile poetice cu luciditate şi calm.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-K-LMcHgHieI/VJHTkMBCV7I/AAAAAAAAAqE/JSVvbp1NwEI/s1600/ovidiu_pastina_lampioane_japoneze.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-K-LMcHgHieI/VJHTkMBCV7I/AAAAAAAAAqE/JSVvbp1NwEI/s1600/ovidiu_pastina_lampioane_japoneze.jpg" width="151" /></a></div>
Grizonist de clasă, în dialogul intim cu natura - relaţie impresivă şi afectivă, eu-natură. Univers mirific, sentimentul ca rol primordial în unitatea desfăşurării timpului virtual al creaţiei ei, reuşind astfel să atingă valoarea artistică, amprenta personală, originalitatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pulsaţii, ritmuri secrete, concert la flaut şi violoncel; „Ritmuri în grădină”, ordine edenică, forme ovale echilibrate de dinamica verticalelor luminoase, de pulsaţiile florilor roşii, de gri urile imateriale ale solului. „Bătrâna salcie” domină, prin uşoara înclinaţie trece în alt spaţiu, legându-ne de cer. În „Taina”, natura primeşte pecetea misterului. Simţi pulsul tainic al mitului, al istoriei, îngemănat cu natura, urma duhului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-h8Hn9sk8Eaw/VJHTk4krSWI/AAAAAAAAAqQ/nzI60wsh6_Q/s1600/tablou-ovidiu-pastina.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="151" src="http://2.bp.blogspot.com/-h8Hn9sk8Eaw/VJHTk4krSWI/AAAAAAAAAqQ/nzI60wsh6_Q/s1600/tablou-ovidiu-pastina.jpg" width="200" /></a></div>
Colinele, zidurile ascunse în umbra vegetaţiei, transmit fiorul memoriei timpului.</div>
<div style="text-align: justify;">
În „Treime”, ideea e ascunsă în compoziţia aparent simplistă a elementelor. Pulsul embrionului, unitatea dintre materie şi spirit, griuri în degradeuri de ton.</div>
<div style="text-align: justify;">
Lumina fondului trece prin formele vegetale, vine asemenea unei aure, irizând, spiritualizând – „Transparenţe”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-h5TTCmwan10/VJHTibLP2xI/AAAAAAAAApo/K7mbURby_lU/s1600/Untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="176" src="http://2.bp.blogspot.com/-h5TTCmwan10/VJHTibLP2xI/AAAAAAAAApo/K7mbURby_lU/s1600/Untitled-1.jpg" width="200" /></a></div>
Opera lui Ovidiu Paştină conţine acele pulsaţii sacre ce se transmit în timp, continuând viaţa spirituală.</div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
Van Gogh îşi punea întrebarea dacă ar putea picta un zid în alb, pur şi simplu. Pentru abstracţionişti, albul nu ar crea dificultăţi, fiind aici un ecou interior. Referindu-mă la pictorul Ovidiu Paştina, pe care unii îl consideră impresionist, făcând o comparaţie cu spiritul impresioniştilor, care văd în folosirea albului o crimă disperată împotriva naturii, albul, în pictura sa, are o funcţie constructivă. Mulţi <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-pkNLVyO3Lho/VJHTiZZ_jHI/AAAAAAAAApk/3UgYLx33z94/s1600/Untitled-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-pkNLVyO3Lho/VJHTiZZ_jHI/AAAAAAAAApk/3UgYLx33z94/s1600/Untitled-3.jpg" width="153" /></a></div>
considerau „Nuferii” lui Monet - o decoraţiune frumoasă, însă „nuferii” au funcţie constructivă, de fapt; deşi porneşte de la real, lasă impresia de artă nonfigurativă. Multe din lucrările lui Ovidiu Paştină lasă aceeaşi impresie de gest al reflecţiei, nu prea respectat de impresionişti. Sensibilitatea pictorului se transformă în meditaţie. Folosirea economică, gest al rafinamentului, a mijloacelor de expresie plastică: culoare, pată, linie, juxtapunerea tuşei duc la scopul înţelegerii artei ca dublu mesaj, după Benedetto Croce: vizualitate, sentiment, gândire, simbol. Metaforic, „Semn” trimite la primele semne, scrieri ale omenirii sau scrieri româneşti, mişcare spre divin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-GlzO7l_jwsc/VJHTi7duBeI/AAAAAAAAApw/lL3CX_Ko5RM/s1600/Untitled-4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-GlzO7l_jwsc/VJHTi7duBeI/AAAAAAAAApw/lL3CX_Ko5RM/s1600/Untitled-4.jpg" width="159" /></a></div>
„Cantata” este o sinteză a gândirii artistului, îmbinată cu o înaltă tehnică a stilizării formelor, a înţelegerii compoziţiei, structurii, coloritului subtil a nuanţării expresiilor feţei, imn adus divinităţii, sărbătorii. Oamenii încorporaţi au aceeaşi măsură a extazului, rupţi de dictat, viaţa în duh, cele şapte simboluri ale muzicii pe verticală, timpul descompus în nuanţe calde, ce dau viaţa pe fondul cerului gri. Pe orizontală, cele trei simboluri divine, Tatăl - Fiul - Duhul Sfânt. Stabilitatea sugerării acordului de mişcare a mâinilor, fizicul omenesc în raport cu mişcarea, viaţa în duh din planul superior, ieşire din hieratism, ce creează însuşi misterul fiinţării omului - duh.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-WpnaQ6lnT-w/VJHTjKLlqjI/AAAAAAAAAqo/gPpZKSPx7JA/s1600/Untitled-5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="139" src="http://4.bp.blogspot.com/-WpnaQ6lnT-w/VJHTjKLlqjI/AAAAAAAAAqo/gPpZKSPx7JA/s1600/Untitled-5.jpg" width="200" /></a></div>
„Mănăstirea Zamfira” - plasticitate a formelor, măiestria folosirii limbajului, tehnica pensulaţiei, nuanţe, griuri, laconism expresiv, planurile orizontale deschise spre liniştea spirituală; portretele „Sânziana”, fiica artistului - inocenţă, emoţie interioară, pregătesc de fapt „Cantata” ca şi „Crizanteme”, „Trandafiri roz”, „Crini” etc. „Vis” - aici albul domină, trecere în vis, realitatea exprimată de forţa calitativă a oranjului, de punct material - capul fetiţei. Drumul, poteca, ce se opresc în faţa muntelui, necunoscutului, în „Peisaj”, drumul spre lumină cu un fundal, vibrant, oranj, lumina metafizică „Vara în grădină”. În „Paznicul <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-ybhYf2H4r04/VJHTjdtJMeI/AAAAAAAAAp0/SqlaTrI3pPU/s1600/Untitled-6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-ybhYf2H4r04/VJHTjdtJMeI/AAAAAAAAAp0/SqlaTrI3pPU/s1600/Untitled-6.jpg" width="137" /></a></div>
casei”, liniile devin centrul de forţă al compoziţiei, dând dinamica metaforei. Albul e ritm, pauză, vibraţie, respiraţie divină ce străbate în meandre cosmosul vegetal: „În grădină”, „După amiaza de vară” fecundează staticul material exprimat prin pătrat, dreptunghi, linii drepte, albul ce încorporează culorile pline de energie, spiritualizându-le, prin contrastul succesiv şi simultan „Năsturaşi” etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Artist neîntrecut în arta tapiseriei, o acuarelă de densitatea uleiului, departe de facil, de experienţe gratuite, explorează posibilităţile culorilor, nuanţe, griuri, pulsaţii ale culorilor vii, ale tensiunilor spirituale, ale metaforei, poeziei, muzicii interioare, un explorator în mers continuu, deschis orizonturilor noi.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<b style="background-color: yellow;"> Vera Polozkova </b></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/--LdErfM1-XE/VJHSunMkU9I/AAAAAAAAApU/5RCQu44Ujf0/s1600/Polozkova.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://3.bp.blogspot.com/--LdErfM1-XE/VJHSunMkU9I/AAAAAAAAApU/5RCQu44Ujf0/s1600/Polozkova.jpg" width="200" /></a></div>
<b>[Или даже не бог]</b><br />
<br />
Или даже не бог, а какой-нибудь его зам<br />
поднесет тебя к близоруким своим глазам<br />
обнаженным камушком, мертвым шершнем<br />
и прольет на тебя дыхание, как бальзам,<br />
настоящий рижский густой бальзам,<br />
и поздравит тебя с прошедшим<br />
— с чем прошедшим?<br />
— со всем прошедшим.<br />
<br />
Покатает в горсти, поскоблит тебя с уголка –<br />
кудри слабого чаю<br />
лоб сладкого молока<br />
беззащитные выступающие ключицы<br />
скосишь книзу зрачки – плывут себе облака,<br />
далеко под тобой, покачиваясь слегка<br />
больше ничего с тобой<br />
не случится.<br />
<br />
— Ну привет, вот бог, а я его генерал,<br />
я тебя придирчиво выбирал<br />
и прибрал со всем твоим<br />
барахлишком<br />
человеческий, весь в прожилочках, минерал,<br />
что-то ты глядишь изумленно слишком<br />
будто бы ни разу<br />
не умирал…<br />
<br />
<b>[And it may be not God]</b><br />
<br />
And it may be not God but someone like His designee<br />
Taking you to his face as his eyes aren’t keen to see,<br />
Like a dried dead bee, like a pebble naked -<br />
His breath rich like liquor of well tested quality,<br />
Like a thick old spirit of wonderful quality -<br />
And extending a “happy belated”...<br />
What’s belated?<br />
All is belated.<br />
<br />
Scratching you at the corner and rolling you on his palm –<br />
Curly hair of tea,<br />
The forehead of milky balm,<br />
Helpless clavicles stick out so open and so clear.<br />
Move your eyes to look down – the clouds are quiet and calm,<br />
Far beneath you they drift nonchalantly, swaying some.<br />
Nothing happens to you<br />
On from here.<br />
<br />
Well, so hi, here is God and I’m His commander at war,<br />
I was picky when choosing to call you out the door,<br />
And so took you with all your stuff<br />
And possession,<br />
Human mineral that’s all traversed by vein and pore,<br />
Why, you look in a strangely astonished fashion,<br />
Like you haven’t died<br />
Ever before...<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><u>Translated by Evgeniya Sarkisyanz, 2012</u></i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<b>[Şi poate că nu e Dumnezeu]<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></b><br />
<br />
Şi poate că nu e Dumnezeu, ci doar un reprezentant al Său<br />
care te duce în faţa lui în timp ce ochii-ţi nu-s dornici să vadă,<br />
ca o viespe moartă, ca un bolovan dezgolit –<br />
peste tine, respiraţia lui ca un balsam<br />
al unui un rege adevărat, bogat balsam –<br />
şi îţi urez „trecut fericit”...<br />
- care trecut?<br />
- tot trecutul.<br />
<br />
Răsfiră-n palmă şi-ţi aşterne-n colţul încăperii<br />
părul ondulat de culoarea ceaiului,<br />
fruntea-ţi dulce de lapte,<br />
clavicula bombată, fără apărare.<br />
mişcă-ţi ochii şi priveşte în jos – norii plutesc liniştiţi,<br />
departe sub tine, legănându-se uşor,<br />
nimic altceva cu tine<br />
nu se va întâmpla.<br />
<br />
Ei bine, Dumnezeu e aici şi eu sunt generalul Său,<br />
cu mare grijă te-am ales să fii chemat afară,<br />
şi te-am luat cu toate lucrurile tale<br />
şi cu averea,<br />
uman, mineralul ce-ţi trece prin vene, prin pori,<br />
zău, arăţi într-un fel uimitor de straniu<br />
ca şi cum niciodată<br />
nu ai mai fi murit...<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><u>Traducere: Liliana Ene & Florin Dochia</u></i><br />
<i><u><br /></u></i></div>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> John Kinsella </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-WZxQBhAFMIU/VJHWDZzrMnI/AAAAAAAAArA/x6vrXceurPM/s1600/kinsella_john.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="141" src="http://4.bp.blogspot.com/-WZxQBhAFMIU/VJHWDZzrMnI/AAAAAAAAArA/x6vrXceurPM/s1600/kinsella_john.jpg" width="200" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Alertă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Vânt din Mizen Head,</div>
<div style="text-align: left;">
Capii cheamă albatroşi;</div>
<div style="text-align: left;">
Stârc ajuns la ţărm.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Sălbăticie</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Urlând peste roci</div>
<div style="text-align: left;">
Marea sparge actinii:</div>
<div style="text-align: left;">
Crude cătuşe.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Breşă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Breşă fumegând.</div>
<div style="text-align: left;">
Nu-i letal ca la casă.</div>
<div style="text-align: left;">
Marea insistă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Saint Paul</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Un poem.</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Vechi capitoliu, nemişcat la marginea</div>
<div style="text-align: left;">
unei mlaştini cu apă proaspătă – sângele vieţii –</div>
<div style="text-align: left;">
în ciuda brizei. El bea munţi</div>
<div style="text-align: left;">
ce-şi plâng ancora slabă. Rămăşiţele</div>
<div style="text-align: left;">
repatriate ale lui Leconte de Lisle</div>
<div style="text-align: left;">
odihnesc în cimitirul de pe ţărmul îngust.</div>
<div style="text-align: left;">
Cimitirele, în care morţii</div>
<div style="text-align: left;">
sunt foarte vii, respiră</div>
<div style="text-align: left;">
adânc aerul sărat, spun</div>
<div style="text-align: left;">
o poezie intraductibilă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>O versiune a poemului „Somn” de Alcman*</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Adormite sunt culmile şi apele munţilor,</div>
<div style="text-align: left;">
Prăpastii, maluri abrupte şi reptile hrănite de pământul negru;</div>
<div style="text-align: left;">
Adormite sunt animalele sălbatice şi roiurile de albine</div>
<div style="text-align: left;">
Şi monştrii din sintaxa neagră a mării;</div>
<div style="text-align: left;">
Adormite sunt stolurile de păsări cu aripi care-mpresoară.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i><span style="font-size: x-small;">* Alcman, Doric Alcmaeon – poet grec din sec. 7 î.Hr. </span></i></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Înecaţi în grâu</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Au fost avertizaţi</div>
<div style="text-align: left;">
la fiecare fermă</div>
<div style="text-align: left;">
că joaca</div>
<div style="text-align: left;">
în silozuri</div>
<div style="text-align: left;">
poate duce la moarte.</div>
<div style="text-align: left;">
Te afunzi în grâu.</div>
<div style="text-align: left;">
Încet. Şi cu cât te zbaţi</div>
<div style="text-align: left;">
mai tare, cu atât mai rău este.</div>
<div style="text-align: left;">
Vei vedea o pânză trădătoare a trecutului</div>
<div style="text-align: left;">
faţa ta, sprintenă pe pajiştea lui,</div>
<div style="text-align: left;">
şi apoi vei dispărea.</div>
<div style="text-align: left;">
Acolo înăuntru, munca grea</div>
<div style="text-align: left;">
nu primeşte răsplată.</div>
<div style="text-align: left;">
Aşadar a devenit un fel de test</div>
<div style="text-align: left;">
Să vadă cât de adânc se pot afunda</div>
<div style="text-align: left;">
fără a avea nevoie de frânghie</div>
<div style="text-align: left;">
ca să iasă afară.</div>
<div style="text-align: left;">
Dar în mijlocul jocului</div>
<div style="text-align: left;">
Ritualurile omit o întâmplare – aceea că cei doi </div>
<div style="text-align: left;">
vor sări ca să rezolve</div>
<div style="text-align: left;">
o ceartă</div>
<div style="text-align: left;">
legată de cine va ajunge primul</div>
<div style="text-align: left;">
şi vor uita</div>
<div style="text-align: left;">
să lege frânghia.</div>
<div style="text-align: left;">
Până la brâu</div>
<div style="text-align: left;">
şi cu teama de a se mişca.</div>
<div style="text-align: left;">
Până şi un strigăt de ajutor</div>
<div style="text-align: left;">
va face ca grâul să se scurgă.</div>
<div style="text-align: left;">
Dureroasa consolidare</div>
<div style="text-align: left;">
a timpului. Grânele </div>
<div style="text-align: left;">
în clepsidră</div>
<div style="text-align: left;">
se umflă grotesc.</div>
<div style="text-align: left;">
Şi acel miros chimic</div>
<div style="text-align: left;">
de grâu tratat</div>
<div style="text-align: left;">
îi duce într-un somn</div>
<div style="text-align: left;">
vecin cu moartea.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Lichenul străluceşte în lumina lunii</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Lichenul străluceşte în lumina lunii</div>
<div style="text-align: left;">
Atât de feroce încât opreşte norii</div>
<div style="text-align: left;">
Luna dă relief. Apoi ea trecu,</div>
<div style="text-align: left;">
El sare refăcut de pe stânci</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Şi se sufocă – nu este nicio cale</div>
<div style="text-align: left;">
printre roci, fără a trebuie să se confrunte</div>
<div style="text-align: left;">
rugându-se – el luminează calea,</div>
<div style="text-align: left;">
nu luna, şi se întrece în epitete</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
precum fosforescent, fluorescent şi inflorescent:</div>
<div style="text-align: left;">
el zâmbeşte afectat şi ridică din colţul</div>
<div style="text-align: left;">
buzelor în oribilă ori fericită complicitate,</div>
<div style="text-align: left;">
iar păsările cântă un etern început, fără a şti niciodată</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
când să doarmă sau să se trezească. Ar putea</div>
<div style="text-align: left;">
fi înşelate crezând că li s-a terminat timpul,</div>
<div style="text-align: left;">
în spectrul lichenului, în extra-gravitaţionala</div>
<div style="text-align: left;">
lui persuasiune, în acustica lui mişcare</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
ţinută minte încă, indiferentă, abia</div>
<div style="text-align: left;">
trăind sub soare sau într-o noapte întunecată;</div>
<div style="text-align: left;">
urcând vei scăpa, dar ca orice mare</div>
<div style="text-align: left;">
greutate moleculară, va lăsa urme</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
pe care le duci cu tine pe tărâmul</div>
<div style="text-align: left;">
confortului şi al credinţei.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i><span style="font-size: x-small;">……………………..</span></i></div>
<div style="text-align: left;">
<i><span style="font-size: x-small;">John Kinsella - poet, critic, eseist australian, actualul editor internaţional al Revistei Kenyon. Primele trei poeme haiku sunt parte a unei serii având ca temă viaţa de pe coasta de sud-vest a Irlandei. </span></i></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere Liliana Ene & Florin Dochia</u></i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Olivia Dresher </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-AD65Lf1vhJY/VJHVs8-bwSI/AAAAAAAAAq4/W4TMQBFwyug/s1600/olivia.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-AD65Lf1vhJY/VJHVs8-bwSI/AAAAAAAAAq4/W4TMQBFwyug/s1600/olivia.jpg" width="162" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h3>
Patru anotimpuri</h3>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Primăvară</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Aproape că nu râd niciodată când sunt singură. Dar în această după-amiază am privit o veveriţă sărind de pe gard pe arbuştii de iasomie plini de flori, şi dispărând acolo – ca şi cum sărise într-o piscină plină cu apă. Săritura ei nu a fost un salt, ci o scufundare. Am râs şi am râs. (Aşadar, veveriţele mă fac să râd adesea. Deci poate râd mai mult decât cred, atunci când sunt singură.)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Vară</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dis de dimineaţă (şi pe înserat la apus), în timpul acestor zile calde, în care ferestrele sunt deschise şi oamenii sunt afară, cartierele oraşului se transformă într-o atmosferă ca aceea a unei tabere, ca şi cum este din nou copilărie pentru toată lumea şi toţi mergem în excursie. Casele noastre sunt rulotele şi corturile, stropitorile sunt ape curgătoare în care ne bălăcim şi peste tot sunetul copiilor jucându-se veseli – ca şi cum ar fi cu adevărat liberi şi timpul ar fi fără sfârşit.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Azi, m-am plimbat de-a lungul canalului Fremont şi m-am simţit ca în paradis. Eram singură pe drum şi aveam la discreţie băncile pe care să mă aşez. Am cules mure pentru desert. Am privit ambarcaţiuni alunecând pe canal, şi m-am simţit dusă înapoi la sfârşitul secolului 19, când transportul pe apă era transport adevărat, nu un mijloc de recreere. Am simţit adieri blânde pe faţă, care spuneau: da, da, viaţa este frumoasă, momentul este totul.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Toamnă târzie</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
În această dimineaţă, la răsărit, erau nori negri planând deasupra Cascadelor precum fumul şi apoi a apărut o linie clară roşie de-a lungul lor. Era ca şi cum priveam munţii Santa Monica în flăcări. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ce anume îmi conferă un sentiment de siguranţă, în timpul acestor zile care devin din ce în ce mai întunecate, din ce în ce mai devreme? Cumva, acel păr desfrunzit pe care-l văd de la fereastra biroului meu. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Fiecare zi se apropie din ce în ce mai mult de atmosfera de iarnă, de tonul iernii. Şi iarna mi se pare întotdeauna bătrână. Vara, pentru scurt timp, se simte ca prezentul etern; dar iarna mă trezeşte mereu, apărând precum o reînviere a trecutului sterp şi inevitabil. Cerurile sunt gotice în iarnă: incandescenţa verde din jurul lunii matinale, încercuind-o în culori estompate; pata slabă a soarelui la apus. Cerul acela care se întunecă după-amiaza târziu este precum un cer al lui Edgar Allan Poe sau chiar precum un cer medieval; zgârie-norii de alături nu se potrivesc deloc în peisaj. Şi copacii fără frunze par bătrâni. Adevărul este bătrân, adevărul este trecutul. În fond, viitorul duce spre moarte – cel mai bătrân lucru din tot ceea ce este bătrân. Nu există viitor iarna; peste tot, ea indică eternul trecut. Vara pare departe, acum – un vis.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nu mă voi obişnui niciodată cu drama anotimpurilor, cu felul în care ele transformă fiecare aspect al vieţii mele. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Iarnă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mă uit la strada pustie de la ferestrele dormitorului de la etaj. Acea stradă continuă să fie o alinare perversă pentru mine, în special în dimineţile de luni, înainte să se lumineze complet afară. Privesc maşinile (dar, de obicei, văd doar farurile) călătorind prin ploaia şi întunericul dimineţii. Toţi merg la lucru. De la distanţă, este un gen de magie a zilei moderne, toate acele lumini, una după alta, reflectându-se în ploaie, pe paviment. Privesc, ca şi cum aş fi un copil care trage cu ochiul la lumea adultă... şi simt că doar voi trage cu ochiul pentru totdeauna. Acea lume „normală” a adulţilor în care magia luminilor contrastează cu sterilitatea clădirilor de birouri către care se îndreaptă toată lumea. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Privesc, ca şi cum aş fi într-un basm sau într-o ţară străină. Mă holbez şi mă tot holbez la scena urbană strălucitoare, la maşinile ca nişte şiruri de lumini de Crăciun, şi mă întreb: la ce se gândeşte fiecare şi ce simte? Oare se gândeşte cineva la un poem sau poate chiar compune unul, în minte, în timp ce conduce? Ascultă cineva muzică şi se simte profund mişcat? Se gândeşte cineva la o persoană care nu mai trăieşte? Râde cineva? Plânge cineva? Este cineva îndrăgostit recent? S-a întors cineva din drum, îndreptându-se spre casă în loc să meargă la serviciu, pentru că munca a devenit intolerabilă?</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Aş vrea să pornesc televizorul şi să pot vedea gândurile acestor oameni în timp ce maşinile lor merg de-a lungul podului I-5. Aş vrea să pot vedea acele gânduri, unul după altul, ca şi cum mi-aş vedea visele defilând. Vreau să cunosc gândurile tăcute, pentru că ele sunt necenzurate, ele nu au fost interpretate şi alterate. Vreau să ştiu gândurile brute, formate liber, pentru că ele nu pot fi cu adevărat cunoscute. (Acele gânduri intime dintr-un moment unic al vieţii.) Şi aş putea iubi aceşti străini dacă aş putea doar să ating câteva fragmente din cele mai adânci gânduri în timp ce ei conduc în întuneric şi ploaie, în această dimineaţă gri de luni. </div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>___________</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>OLIVIA WHITAKER DRESHER este scriitor, publicist, editor, antologist, fost muzician, şi susţinător al conservării istorice. S-a născut la Washington D.C., pe 13 mai 1945. Tatăl său, Melvin Dresher, a fost matematician, iar mama sa, Martha Whitaker Dresher, a fost activistă pentru pace. Fratele său, Paul Dresher, este compozitor şi interpret.</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<i><u><b>Traducere: Liliana Ene</b></u></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<i><u><b><br /></b></u></i>
<br />
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Blaise Cendrars </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-bQkKld-D2SY/VJHX01K6NKI/AAAAAAAAArM/JHdWjrkuLlc/s1600/blaise.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-bQkKld-D2SY/VJHX01K6NKI/AAAAAAAAArM/JHdWjrkuLlc/s1600/blaise.jpg" width="264" /></a></div>
<b>Eşti mai frumoasă decât cerul, decât marea</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Când iubeşti trebuie să pleci</div>
<div style="text-align: left;">
Laşi femeia laşi copilul</div>
<div style="text-align: left;">
Laşi amicul laşi amica</div>
<div style="text-align: left;">
Laşi amanta laşi amantul</div>
<div style="text-align: left;">
Când iubeşti trebuie să pleci</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Lumea e plină de negri şi de negrese</div>
<div style="text-align: left;">
De femei de bărbaţi de bărbaţi de femei</div>
<div style="text-align: left;">
Priveşte frumoasele magazine</div>
<div style="text-align: left;">
Această şaretă acest bărbat această femeie această şaretă</div>
<div style="text-align: left;">
Şi toate mărfurile frumoase</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
E aerul e vântul</div>
<div style="text-align: left;">
Munţii apa cerul solul</div>
<div style="text-align: left;">
Copiii animalele</div>
<div style="text-align: left;">
Plantele şi cărbunele de pământ</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Învaţă să vinzi să cumperi să</div>
<div style="text-align: left;">
Dai ia dă ia</div>
<div style="text-align: left;">
Când iubeşti trebuie să ştii</div>
<div style="text-align: left;">
Să cânţi să alergi să mănânci să bei</div>
<div style="text-align: left;">
Să fluieri</div>
<div style="text-align: left;">
Şi să înveţi să munceşti</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Când iubeşti trebuie să pleci</div>
<div style="text-align: left;">
Nu plânge surâzând</div>
<div style="text-align: left;">
Nu-ţi face cuib între doi sâni</div>
<div style="text-align: left;">
Respiră mergi du-te du-te departe</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Fac baie şi privesc</div>
<div style="text-align: left;">
Văd gura pe care-o ştiu</div>
<div style="text-align: left;">
Mâna piciorul</div>
<div style="text-align: left;">
Ochiul</div>
<div style="text-align: left;">
Fac baie şi privesc</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Lumea întreagă e mereu aici</div>
<div style="text-align: left;">
Viaţa plină de lucruri surprinzătoare</div>
<div style="text-align: left;">
Plec la farmacie</div>
<div style="text-align: left;">
Tocmai cobor de pe cântar</div>
<div style="text-align: left;">
Am 80 de kg</div>
<div style="text-align: left;">
Te iubesc</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Pasărea albastră</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Pasărea mea albastră are pântecele albastru</div>
<div style="text-align: left;">
Capul e de un verde arămiu</div>
<div style="text-align: left;">
Are o pată neagră pe gât</div>
<div style="text-align: left;">
Aripile-i sunt albastre </div>
<div style="text-align: left;">
Cu smocuri de pene mici galben-aurii</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
La capătul cozii are</div>
<div style="text-align: left;">
Urme de purpuriu</div>
<div style="text-align: left;">
Spatele-i e dungat cu negre şi verde</div>
<div style="text-align: left;">
Are ciocul negru picioarele stacojii</div>
<div style="text-align: left;">
Doi ochi mici strălucitori</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Îi place să se scufunde</div>
<div style="text-align: left;">
Se hrăneşte cu banane şi ţipă</div>
<div style="text-align: left;">
De parcă ar fi fluierul</div>
<div style="text-align: left;">
Unui mic jet de aburi.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I se spune septicolor</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Civilizaţie</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Sunt câteva urme de cultură</div>
<div style="text-align: left;">
Câteva case</div>
<div style="text-align: left;">
O staţie de </div>
<div style="text-align: left;">
De radio doi piloni şi două turnuri</div>
<div style="text-align: left;">
Eiffel</div>
<div style="text-align: left;">
În construcţie</div>
<div style="text-align: left;">
Un vechi port portughez</div>
<div style="text-align: left;">
Un calvar</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Prin lunetă disting pe zidul închisorii un bărbat </div>
<div style="text-align: left;">
gol care agită o pânză albă</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nopţile sunt cele mai frumoase fără lună cu stele</div>
<div style="text-align: left;">
imense şi căldura nu va face decât să crească</div>
<div style="text-align: left;">
ca agitaţia elicelor ce tulbură apa nocturnă din</div>
<div style="text-align: left;">
ce în ce mai fosforescentă în siajul nostru</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Joseph Brodsky </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-Ugw3OYJXYzw/VJHcaGswy6I/AAAAAAAAAr4/mkAh2TJIckM/s1600/Joseph-Brodsky-portrait-007.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="120" src="http://3.bp.blogspot.com/-Ugw3OYJXYzw/VJHcaGswy6I/AAAAAAAAAr4/mkAh2TJIckM/s1600/Joseph-Brodsky-portrait-007.jpg" width="200" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>РОТТЕРДАМСКИЙ ДНЕВНИК</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I</div>
<div style="text-align: left;">
Дождь в Роттердаме. Сумерки. Среда.</div>
<div style="text-align: left;">
Раскрывши зонт, я поднимаю ворот.</div>
<div style="text-align: left;">
Четыре дня они бомбили город,</div>
<div style="text-align: left;">
и города не стало. Города –</div>
<div style="text-align: left;">
не люди прячутся в подъезде</div>
<div style="text-align: left;">
во время ливня. Улицы, дома</div>
<div style="text-align: left;">
не сходят в этих случаях с ума</div>
<div style="text-align: left;">
и, падая, не призывают к мести.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
II</div>
<div style="text-align: left;">
Июльский полдень. Капает из вафли</div>
<div style="text-align: left;">
на брючину. Хор детских голосов.</div>
<div style="text-align: left;">
Вокруг – громады новых корпусов.</div>
<div style="text-align: left;">
У Корбюзье то общее с Люфтваффе,</div>
<div style="text-align: left;">
что оба потрудились от души</div>
<div style="text-align: left;">
над переменой облика Европы.</div>
<div style="text-align: left;">
Что позабудут в ярости циклопы,</div>
<div style="text-align: left;">
то трезво завершат карандаши.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
III</div>
<div style="text-align: left;">
Как время ни целебно, но культя,</div>
<div style="text-align: left;">
не видя средств отличия от цели,</div>
<div style="text-align: left;">
саднит. И тем сильней – от панацеи.</div>
<div style="text-align: left;">
Ночь. Три десятилетия спустя,</div>
<div style="text-align: left;">
мы пьем вино при крупных летних звездах</div>
<div style="text-align: left;">
в квартире на двадцатом этаже —</div>
<div style="text-align: left;">
на уровне, достигнутом уже</div>
<div style="text-align: left;">
взлетевшими здесь некогда на воздух.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: center;">
<i>Роттердам, июль 1973 г.</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>ROTTERDAM JOURNAL</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I. </div>
<div style="text-align: left;">
A rain in Rotterdam. A Wednesday. Falling dusk.</div>
<div style="text-align: left;">
Umbrella opened, I lift up the neck-band.</div>
<div style="text-align: left;">
For four days straight they bombed the city barren,</div>
<div style="text-align: left;">
and hence, the city ceased to be. Unlike</div>
<div style="text-align: left;">
the humans, cities hardly seek a refuge </div>
<div style="text-align: left;">
from rain under porches. Dwellings, streets</div>
<div style="text-align: left;">
in times like these, choose to save the wits</div>
<div style="text-align: left;">
and, as they fall, do not cry out for vengeance.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
II.</div>
<div style="text-align: left;">
Noon in July. It’s dripping from a waffle</div>
<div style="text-align: left;">
onto a trouser. The children’s chorus lane.</div>
<div style="text-align: left;">
New buildings rising – massive and mundane.</div>
<div style="text-align: left;">
Le Corbusier relates to die Luftwaffe </div>
<div style="text-align: left;">
in heartfelt efforts of a changing brand</div>
<div style="text-align: left;">
they both brought to looks of modern Europe.</div>
<div style="text-align: left;">
What shall be wrathfully forgotten by the Cyclops,</div>
<div style="text-align: left;">
the pencils shall deliver to the end. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
III.</div>
<div style="text-align: left;">
Despite time’s healing power, one’s stump,</div>
<div style="text-align: left;">
the means and ends refusing to distinguish,</div>
<div style="text-align: left;">
still aches. And cure, yet stronger, - soothes anguish.</div>
<div style="text-align: left;">
The nighttime comes. Three decades left behind, </div>
<div style="text-align: left;">
we drink the wine, amidst the stardom’s flare,</div>
<div style="text-align: left;">
in an apartment, twenty stories high - </div>
<div style="text-align: left;">
at heights that were already conquered by</div>
<div style="text-align: left;">
the ones who were propelled into the air.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Translation: Alexander Veytsman</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>JURNAL LA ROTTERDAM</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I</div>
<div style="text-align: left;">
Ploaie în Rotterdam. Amurg. Miercuri.</div>
<div style="text-align: left;">
Umbrela-i deschisă, ridic gulerul.</div>
<div style="text-align: left;">
Patru zile mai târziu, au bombardat oraşul, </div>
<div style="text-align: left;">
şi oraşul era plecat. Oraşele</div>
<div style="text-align: left;">
nu se pot ascunde ca oamenii în pridvoare</div>
<div style="text-align: left;">
de ploaia torenţială. Străzi, case</div>
<div style="text-align: left;">
acum, să ne salvăm gândirea,</div>
<div style="text-align: left;">
rămâne fără rost o răzbunare.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
II</div>
<div style="text-align: left;">
După-amiază de iulie. Fărâme de napolitană</div>
<div style="text-align: left;">
pe pantalon. Cete de copii cântând.</div>
<div style="text-align: left;">
În jur, uriaşe clădiri noi. </div>
<div style="text-align: left;">
Corbusier are ceva în comun cu Luftwaffe,</div>
<div style="text-align: left;">
amândoi au lucrat din inimă</div>
<div style="text-align: left;">
la forma variabilă a Europei.</div>
<div style="text-align: left;">
Ce se mai uită ciclopii furioşi,</div>
<div style="text-align: left;">
Apoi, un sobru finisaj în creion.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
III</div>
<div style="text-align: left;">
Ce vreme, deloc sănătoasă, şi trupul,</div>
<div style="text-align: left;">
nezărind vreo ţintă nouă,</div>
<div style="text-align: left;">
suferă. Un panaceu puternic ar fi bun. </div>
<div style="text-align: left;">
Vine noaptea. Au trecut trei decenii.</div>
<div style="text-align: left;">
Bem vin vechi, privind constelaţiile </div>
<div style="text-align: left;">
într-un apartament de la etajul al XX-lea –</div>
<div style="text-align: left;">
suntem deja la înălţimile</div>
<div style="text-align: left;">
unde odată aerul ardea.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Jean Malrieu </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-lM5kMLcSDsw/VJHcTfJ0PYI/AAAAAAAAArw/2mmdaW2_HcU/s1600/jean_malrieu1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-lM5kMLcSDsw/VJHcTfJ0PYI/AAAAAAAAArw/2mmdaW2_HcU/s1600/jean_malrieu1.jpg" width="196" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Ca să fie de folos celor umili</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ca să fie de folos celor umili, acelora care se iubesc, scriu că lumea este tare, că totul trece, cu excepţia iubirii.</div>
<div style="text-align: left;">
Scriu ce ştiu şi ce ştim, dar şi că ştim mult mai bine să trăim,</div>
<div style="text-align: left;">
Că feriga se căsătoreşte cu hameiul,</div>
<div style="text-align: left;">
Că dragostea nu e niciodată nefericită.</div>
<div style="text-align: left;">
Scriu pe termen lung, căci la epuizare mai este râsul de oferit.</div>
<div style="text-align: left;">
Scriu lumea care va fi.</div>
<div style="text-align: left;">
Nu-i o zi ce va veni, ci după un lung respect, după o lungă cunoaştere.</div>
<div style="text-align: left;">
Scriu ca să-mi asum fericirea.</div>
<div style="text-align: left;">
Şi nu-mi pasă că iarba la crepuscul are limbaj stelar.</div>
<div style="text-align: left;">
Dacă spun că totul e familiar, cei ce se iubesc intră fără să ezite în sistemul de gravitaţie.</div>
<div style="text-align: left;">
Mă auziţi? Marea e la uşa mea şi nu o reţin decât prin foarte puţină imaginaţie.</div>
<div style="text-align: left;">
Mă auziţi când acord audienţă marilor teme de trecere.</div>
<div style="text-align: left;">
Mă bat cu hohotele de râs, armele tinereţii, cu centaurul sălbatic, limba mielului şi trifoiul.</div>
<div style="text-align: left;">
Vă chem în numele sănătăţii pajiştilor, al valului lucernei, bărbaţilor.</div>
<div style="text-align: left;">
Vă chem în numele părului iubitei, unei mâini puse pe umăr, unui viitor început în doi.</div>
<div style="text-align: left;">
Cu armele plăcerii, cu lacrimile dorinţei.</div>
<div style="text-align: left;">
Scriu fericirea pe masă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Ultima scrisoare</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Cele scrise rămân</div>
<div style="text-align: left;">
Te iubesc</div>
<div style="text-align: left;">
Zbor</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
În căutarea umbrelor noastre</div>
<div style="text-align: left;">
Adio clipa exactă</div>
<div style="text-align: left;">
În care dragostea mea era mai puternică decât moartea</div>
<div style="text-align: left;">
Şi vom şti cât din efemerul meu</div>
<div style="text-align: left;">
Ţi-am dat</div>
<div style="text-align: left;">
Mai mult decât voi spune</div>
<div style="text-align: left;">
Am iubit mai mult ca el</div>
<div style="text-align: left;">
Am suferit la el</div>
<div style="text-align: left;">
Şi mai mult decât voi spune</div>
<div style="text-align: left;">
Sunt mai frumoasă ca ea</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Pentru să nimeni nu va şti</div>
<div style="text-align: left;">
Cele scrise rămân</div>
<div style="text-align: left;">
Eu dispar</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Eu, care nu sunt decât un om</div>
<div style="text-align: left;">
Şi tu erai totul</div>
<div style="text-align: left;">
Şi tu eşti cea care ne va face să trăim memoria oamenilor</div>
<div style="text-align: left;">
Eu care-ţi vorbesc precum un mort</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Cele scrise rămân</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
De asemenea scriu scriu</div>
<div style="text-align: left;">
Câştig imortalitatea în acest moment</div>
<div style="text-align: left;">
Îmi ridic pieptul la înălţimea amanţilor celebri</div>
<div style="text-align: left;">
Pentru că te iubesc ca respiraţia</div>
<div style="text-align: left;">
Te iubesc ca viaţa</div>
<div style="text-align: left;">
Că viaţa mea e o viaţă de om</div>
<div style="text-align: left;">
Şi mi-am jucat sângele</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Cele scrise rămân</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mă-ndepărtez</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Adio</div>
<div style="text-align: left;">
E minunat azi timpul</div>
<div style="text-align: left;">
Ochii tăi sunt perfect albaştri</div>
<div style="text-align: left;">
Se spune că de cerneală</div>
<div style="text-align: left;">
Îţi scriu ochii</div>
<div style="text-align: left;">
Precum o oră calmă a poeziei şi a vieţii</div>
<div style="text-align: left;">
E un timp al poemului</div>
<div style="text-align: left;">
Carnea ta de zăpadă scriu zăpada</div>
<div style="text-align: left;">
Pentru că e frumoasă şi pentru că e adevărată</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Revoltă în masă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nici măcar o dată, dacă ai vorbi de libertate.</div>
<div style="text-align: left;">
Buzele tale, ca s-o fi cunoscut, i-ar fi păstrat gustul sării</div>
<div style="text-align: left;">
Te rog,</div>
<div style="text-align: left;">
Prin toate cuvintele ce-au adus speranţa şi care înfioară,</div>
<div style="text-align: left;">
Fii cel care merge pe mare.</div>
<div style="text-align: left;">
Dă-ne furtuna de mâine.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Oamenii mor fără ca să cunoască bucuria.</div>
<div style="text-align: left;">
Pietrele drumurilor aşteaptă plutirea.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dacă fericirea nu e în lume plecăm să o întâlnim.</div>
<div style="text-align: left;">
Avem de-mblânzit minunatele mantii d e incendiu</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dacă viaţa ta doarme, </div>
<div style="text-align: left;">
Risc-o. </div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Ewa Lipska </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-J0eFv7Xjc5Q/VJHcL9XJAmI/AAAAAAAAAro/bewYTI8bx_U/s1600/ewa%2Blipska.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="224" src="http://2.bp.blogspot.com/-J0eFv7Xjc5Q/VJHcL9XJAmI/AAAAAAAAAro/bewYTI8bx_U/s1600/ewa%2Blipska.jpg" width="320" /></a></div>
<b>Gdzie indziej </b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Chciałabym mieszkać Gdzie Indziej.</div>
<div style="text-align: left;">
W haftowanych ręcznie miasteczkach.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Spotykać się z tymi</div>
<div style="text-align: left;">
którzy nie przychodzą na świat.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Bylibyśmy wreszcie szczęśliwie samotni.</div>
<div style="text-align: left;">
Nie czekałby na nas ani jeden przystanek.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Żaden przyjazd. Żaden odjazd.</div>
<div style="text-align: left;">
Przemijanie w muzeum.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Żadne wojny nie biłyby się o nas.</div>
<div style="text-align: left;">
Żadna ludzkość. Żadne wojsko. Żadna broń.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Śmierć na rauszu. Byłoby wesoło.</div>
<div style="text-align: left;">
W bibliotece wielotomowy czas.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Miłość. Nieprzytomny rozdział.</div>
<div style="text-align: left;">
Przewracałaby nam szeptem kartki w sercach.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Elsewhere </b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I’d like to live Elsewhere.</div>
<div style="text-align: left;">
In hand-embroidered towns.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
To meet those</div>
<div style="text-align: left;">
who are not born into the world.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
At last we would be happily alone.</div>
<div style="text-align: left;">
No stop would wait for us.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
No arrival. No departure.</div>
<div style="text-align: left;">
Evanescence in a museum. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
No wars would fight for us.</div>
<div style="text-align: left;">
No humanity. No army. No weapon.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Tipsy death. It would be fun.</div>
<div style="text-align: left;">
In the library a multi-volume time.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Love. A mad chapter.</div>
<div style="text-align: left;">
It would turn the pages of our hearts in a whisper.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Altundeva</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mi-ar plăcea să trăiesc altundeva</div>
<div style="text-align: left;">
În oraşe brodate de mână.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Să-i întâlnesc pe aceia</div>
<div style="text-align: left;">
Care nu sunt născuţi în lume.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Cel puţin am fi singuri şi fericiţi.</div>
<div style="text-align: left;">
Nu ne-ar aştepta niciun popas.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nicio sosire. Nicio plecare.</div>
<div style="text-align: left;">
Dispariţie într-un muzeu.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nu se va mai duce niciun război pentru noi.</div>
<div style="text-align: left;">
Nicio umanitate. Nicio armată. Nicio armă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Moarte beată. Ar fi distractiv.</div>
<div style="text-align: left;">
În bibliotecă, timp în mai multe volume.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dragoste. Un capitol inconştient.</div>
<div style="text-align: left;">
Ar întoarce paginile inimilor noastre într-o şoaptă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Drzazga</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Lubię panią pisze do mnie dwudziestoletni poeta.</div>
<div style="text-align: left;">
Początkujący cieśla słów.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Jego list pachnie tarcicą.</div>
<div style="text-align: left;">
Jego muza drzemie jeszcze w różanym drewnie.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
W literackim tartaku ambitny hałas.</div>
<div style="text-align: left;">
Czeladnicy okładają łatwowierny język fornirem.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Przycinają nieśmiałe sklejki zdań.</div>
<div style="text-align: left;">
Wystrugane heblem haiku.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Problemy zaczynają się</div>
<div style="text-align: left;">
z wbitą w pamięć drzazgą.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Trudno ją wyjąć</div>
<div style="text-align: left;">
jeszcze trudniej opisać.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Lecą wióry. Ogryzki aniołów.</div>
<div style="text-align: left;">
Pył do samego nieba.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Splinter</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I like you, a twenty-year-old poet writes to me.</div>
<div style="text-align: left;">
A beginning carpenter of words. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
His letter smells of lumber.</div>
<div style="text-align: left;">
His muse still sleeps in rosewood.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ambitious noise in a literary sawmill.</div>
<div style="text-align: left;">
Apprentices veneering a gullible tongue.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
They cut to size the shy plywood of sentences.</div>
<div style="text-align: left;">
A haiku whittled with a plane. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Problems begin</div>
<div style="text-align: left;">
with a splinter lodged in memory. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
It is hard to remove</div>
<div style="text-align: left;">
much harder to describe. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Wood shavings fly. The apple cores of angels.</div>
<div style="text-align: left;">
Dust up to the heavens.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Fragment</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Te plac, îmi scrie un poet de douăzeci de ani.</div>
<div style="text-align: left;">
Un tâmplar începător al cuvintelor.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Litera lui miroase a cherestea.</div>
<div style="text-align: left;">
Muza lui încă doarme în lemn de trandafir.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Zgomot ambiţios în moara literară.</div>
<div style="text-align: left;">
Ucenicii furniruind o scândură naivă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ei taie placaj în propoziţii timide.</div>
<div style="text-align: left;">
Un haiku cioplit cu un avion.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Problemele încep</div>
<div style="text-align: left;">
Cu un fragment adăpostit în memorie.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Este greu de îndepărtat</div>
<div style="text-align: left;">
mult mai greu de descris.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Talaşul zboară. Sâmburii de măr ai îngerilor.</div>
<div style="text-align: left;">
Ceartă în paradis.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Translation: 2009, Robin Davidson & Ewa Elżbieta Nowakowska</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: 2014, Liliana Ene</u></i></b><br />
<b><i><u><br /></u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Poeţii acţiunii. O definiţie posibilă </span></h2>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Alessandro d’Agostini</u></i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<i><b><span style="font-size: x-small;">Grupul poeţilor acţiunii se naşte în 1994, aşadar va sărbători 20 de ani de activitate şi de existenţă în 2014. A fost fondat de Alessandro D’ Agostini, scriitor care, din totdeauna, încearcă drumuri mai puţin bătătorite sau inedite pentru răspândirea poeziei. </span></b></i></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Poeţii Acţiunii, contrar multor „practicanţi” ai versului, nu-şi îndreaptă propriile eforturi creative şi nu-şi produc propriile opere pentru a le dedica exclusiv cercului restrâns de amatori şi de experţi, ci aduc poezia în faţa publicului, pe care doresc să-l impresioneze şi să-l cucerească. Consideră că arta trebuie să-şi recâştige centralitatea pierdută în lumea de astăzi. Pentru ei, poetul poate şi trebuie să aibă din nou un „rol social”, rol pe care îl avea în trecut. Bardul medieval sau poetul cânturilor de gestă erau „conştiinţa” însăşi a colectivităţii, erau cei care ştiau să transmită pe cale orală istoria unui popor şi să-i laude măreţia şi valorile sale intrinsece.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Date fiind aceste premise, Poeţii Acţiunii, putând totuşi să se arate câteodată, fie dintr-o atitudine îndreptată spre exterior, fie dintr-o vis polemica, accesibili pentru anumite curente hegemone de avangardă ale secolului XX, îşi iau limfa şi substanţa „acţiunii” lor din tradiţii foarte vechi. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Poeţii Acţiunii îşi revendică rolul social al figurii artistului şi centralitatea acestuia în contextul social al unei comunităţi sănătoase. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Revendică dreptul unui poet sau al unui artist de a trăi din propria artă. Aspiraţie legitimă şi dreaptă pentru care încercarea de a se realiza de-a lungul propriei existenţe reprezintă desăvârşirea propriei opere. O comunitate socială omogenă în mod ideal, care să aibă la bază valori împărtăşite, recunoaşte, firesc, legitimitatea şi necesitatea existenţei poetului şi a artistului. Îi recunoaşte, de asemenea, „rolul” şi îi garantează, prin urmare, subzistenţa.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Poeţii Acţiunii cred că artiştii şi poeţii pot să conducă un popor, aşa cum, de-a lungul istoriei, l-au condus cuceritori, regi, revoluţionari. Ar fi revanşa lor faţă de o opresiune milenară. Eliberarea definitivă a omului prizonier în lume, fiind, de fapt, prizonier în sine însuşi.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Aspiraţia lor supremă este aceea de a poetiza statul, întreaga societate, aducând frumuseţe în inimi şi în minţi şi creativitate în centrele puterii adesea sterile şi obtuze.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Consideră că puterea pe care o poartă cuvântul poetic şi puterea creativă a poetului sunt tangibile. Puteri apte să zdruncine existentul, mai întâi revoluţionându-l, şi apoi reordonându-l. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Pentru Poeţii Acţiunii, poezia este codul lingvistic originar, cel care se vorbea când „dorinţele şi acţiunile” erau contigue. Poetul numea lucrurile făcându-le astfel să existe. Avea puterea de a „face lumea să se manifeste”. O asemenea putere ocultă poate reîncepe să se manifeste, trezită de poezia care, răsunând în conştiinţă şi atingând locuri ascunse ale existenţei, forţe ale inconştientului, poate ajunge să se reactiveze.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<h3>
Arta şi poezia ca terapie socială</h3>
</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Visele dezvăluie o lume psihică, dorinţe, scopuri, care nu sunt manifestate imediat de către individ în timpul percepţiei trezirii, deoarece sunt ţinute ascunse, ca nişte elemente „refulate”. Aşa cum ne învaţă psihanaliza, în timpul tratamentului, ieşirea la iveală a inconştientului duce într-adevăr la conştientizare a ceea ce este insight 1, dar este un proces neplăcut pentru individ deoarece este dureros. Cu toate acestea, un astfel de proces „revelator” este, în „analiză”, mijlocul necesar al unei terapii care să aibă succes. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
„Întreaga teorie psihanalitică este fondată, în realitate, pe rezistenţa pe care subiectul ne-o opune când încercăm să-l facem conştient de inconştientul său.” (Sigmund Freud)</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Cei mai mulţi spun că nu-i înţeleg pe poeţi şi poezia lor. Atitudinea lor, în realitate, ascunde ceea ce ne-a explicat mai sus Sigmund Freud: aceştia nu doresc să se confrunte cu „refulările” provenite din inconştient, refulări pe care poeţii le scot la lumină.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Aceştia, de fapt, se tem în primul rând de ei înşişi. Deoarece echilibrul fragil al conştiinţei lor îşi repune stabilitatea pe baze de argilă. Aducerea în discuţie a unor astfel de baze este simţită ca un pericol pentru conştiinţă, ca o posibilă deschidere a unei fisuri care conduce la pierderea unor certitudini consolidate şi la o posibilă prăbuşire a întregului edificiu psihic. Poate exista o poezie care să fie inteligibilă în cea mai mare parte la o primă lectură rapidă, dar să vorbim despre o poezie „imediat comprehensibilă” precum cuvântul din comunicarea funcţională şi cotidiană este, pur şi simplu, un non-sens. Poezia, ca orice formă de artă - dacă într-adevăr asta este, „se naşte” din ceva care nu exista înainte. Orice nou conţinut are nevoie de o implicare cognitivă ca să fie înţeles şi asimilat. În rest, doar ceea ce nu necesită înţelegere este perceput ca inteligibil, în măsura în care a fost deja înţeles în prealabil şi nu necesită eforturi ulterioare. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, este bine de punctat că înţelegerea poeziei nu se opreşte la obiectivitatea ei, cum a încercat în trecut o anumită critică să ne facă să credem. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Procesul de înţelegere a poeziei este neapărat un proces de „identificare” şi nu este un proces logic. Poezia este „adevăr” şi nu ne rămâne decât să înţelegem adevărul şi să-l asimilăm ca fiind al nostru. Pe scurt, poezia „com-presa”2 este poezia „luată cu sine”. Poezia înţeleasă este cea care a devenit „parte din noi”.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Poetul este cel care, ca un şaman, este capabil să vadă mai presus de cotidian, să intre în dimensiunea suspendată care consimte la „viziune”; este cel care găseşte un sens în cuvântul obişnuit mai presus de sensul său stabilit de uz, de convenţia obişnuinţei. Este cel care intră în contact cu misterul şi în primul rând este capabil să scoată la lumină refulările, dându-le o „cetăţenie” în lume, ca Artă.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Prin ce se diferenţiază poetul de acţiune de ceilalţi? Poetul de acţiune nu scoate la lumină doar refularea inconştientului individual-burghez, ci, prin extensie, inconştientul „refulării sociale”. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Pe lângă aceasta, poetul de acţiune nu-şi limitează „acţiunea” la simplul „denunţ” (aceasta ar fi o acţiune negativă deoarece ar fi, prin tendinţă, distructivă), ci la „construcţia viitorului” clară într-o tensiune de depăşire (deci este vorba despre o acţiune „constructivă” şi, prin urmare, nu critică fără să propună o alternativă). În acest lucru constă „dorinţa sa de acţiune” faţă de schimbare. În asta constă forţa sa miraculoasă. Datorită unor astfel de motive, putem să afirmăm că „poezia de acţiune” fără să-şi trădeze conotaţia estetică de artă, de fapt, este, la toate nivelurile, o adevărată „terapie socială”.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i>____________</i></span></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>1 Insight = conştientizarea unei persoane bolnave mintal că experienţa ei mentală nu se bazează pe realitatea externă.</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>2 De la „comprendere”= a înțelege („com”+ „prendere” = a lua)</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>Traducere din italiană de Alexandra Irimia</i></span><br />
<br />
<h2>
Mina Cappussi</h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>Nu face poezie un corb pe capota unui microbuz</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Împrăştii semnale de fum</div>
<div style="text-align: left;">
mozaicuri disputate de emoţii</div>
<div style="text-align: left;">
între soare şi durere</div>
<div style="text-align: left;">
din care picură </div>
<div style="text-align: left;">
clipe de foc. </div>
<div style="text-align: left;">
Nu face poezie </div>
<div style="text-align: left;">
un corb pe capota unui microbuz: </div>
<div style="text-align: left;">
îmi spun că greşesc </div>
<div style="text-align: left;">
căutând versuri</div>
<div style="text-align: left;">
în cotidian.</div>
<div style="text-align: left;">
Întreb memorii de eroi,</div>
<div style="text-align: left;">
bătălii, vestale, profeţii,</div>
<div style="text-align: left;">
măreţie epică.</div>
<div style="text-align: left;">
În acest timp corbul bate</div>
<div style="text-align: left;">
tic-tacul ascuţit al uzurii.</div>
<div style="text-align: left;">
Profiluri montane </div>
<div style="text-align: left;">
gâdilă impresii </div>
<div style="text-align: left;">
înzăpezite vârfuri, în depărtare, </div>
<div style="text-align: left;">
defocalizate ghinde </div>
<div style="text-align: left;">
expuse în balcoane. </div>
<div style="text-align: left;">
O maşină ţâşneşte</div>
<div style="text-align: left;">
- Iar?</div>
<div style="text-align: left;">
- Nu face poezie, </div>
<div style="text-align: left;">
dar ritmul desenează farmece </div>
<div style="text-align: left;">
între cer şi inimă, în perspectivă.</div>
<div style="text-align: left;">
În prag, apare, ezitant, un bătrân </div>
<div style="text-align: left;">
cu privirea pierdută şi trupul ramolit </div>
<div style="text-align: left;">
cercetează corbul şi-i numără anii </div>
<div style="text-align: left;">
pe care timpul îi înnobilează </div>
<div style="text-align: left;">
cu o iluzorie tinereţe.</div>
<div style="text-align: left;">
Abandonează corbul </div>
<div style="text-align: left;">
albastrul microbuzului</div>
<div style="text-align: left;">
întunecat se pierde în negrul munţilor Matese.</div>
<div style="text-align: left;">
Azi lipseşte inspiraţia,</div>
<div style="text-align: left;">
renunţ la vers,</div>
<div style="text-align: left;">
mă-ntorc la visare. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2>
Alessandro d’Agostini</h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>Cabină de probă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
De-ar fi doar cumpăna apelor</div>
<div style="text-align: left;">
iar nu sfârşitul,</div>
<div style="text-align: left;">
ar fi doar pasajul</div>
<div style="text-align: left;">
trecut prin care</div>
<div style="text-align: left;">
viaţa ar continua</div>
<div style="text-align: left;">
în alt mod,</div>
<div style="text-align: left;">
în alte forme.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ar fi uşa „cabinei de probă”</div>
<div style="text-align: left;">
în care intri sprinten </div>
<div style="text-align: left;">
pentru a te dezbrăca de vechiul corp, </div>
<div style="text-align: left;">
pentru a îmbrăca haine noi </div>
<div style="text-align: left;">
care se poartă dincolo. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Singurul necaz ar fi </div>
<div style="text-align: left;">
să speri că vei găsi un bun croitor </div>
<div style="text-align: left;">
care să-ţi coasă repede pe suflet</div>
<div style="text-align: left;">
haina la modă,</div>
<div style="text-align: left;">
pe care s-o îmbraci în acel loc necunoscut </div>
<div style="text-align: left;">
unde se confirmă că totuşi trăieşti,</div>
<div style="text-align: left;">
dar nu mai ai corp. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
La probă</div>
<div style="text-align: left;">
ne privim satisfăcuţi în oglindă: </div>
<div style="text-align: left;">
eleganţi şi uşori,</div>
<div style="text-align: left;">
întorcându-ne o clipă să privim, </div>
<div style="text-align: left;">
cu indulgenţă şi lipsiţi de nostalgie,</div>
<div style="text-align: left;">
reproşul fizic al vechilor haine </div>
<div style="text-align: left;">
şi membrele lor</div>
<div style="text-align: left;">
şi aerul dens în care vor rămâne</div>
<div style="text-align: left;">
prizoniere şi inerte</div>
<div style="text-align: left;">
înainte de salt.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2>
Greta Cipriani</h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>M-ai consumat doar privindu-mă</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
M-ai consumat doar privindu-mă</div>
<div style="text-align: left;">
cum se consumă portocale şi măsline.</div>
<div style="text-align: left;">
Frunză înviată</div>
<div style="text-align: left;">
suflet învechit</div>
<div style="text-align: left;">
în acest lac temporal </div>
<div style="text-align: left;">
în care crini şi eternitate </div>
<div style="text-align: left;">
se îneacă în aceeaşi clipă.</div>
<div style="text-align: left;">
Ba floare, ba galbenă frunză</div>
<div style="text-align: left;">
Care amintesc de zăpadă </div>
<div style="text-align: left;">
le-ai oferit vieţii mele </div>
<div style="text-align: left;">
cu bogăţia vinului </div>
<div style="text-align: left;">
mi-ai spălat oasele </div>
<div style="text-align: left;">
cu îndrăzneala zăpezii</div>
<div style="text-align: left;">
ai învăţat să-mi diluezi iubirea </div>
<div style="text-align: left;">
ca pe un corp unic.</div>
<div style="text-align: left;">
Câţi ochi închişi spre limbă</div>
<div style="text-align: left;">
Orbiţi de cuvintele strânse pe chipul </div>
<div style="text-align: left;">
meu de femeie, formă, </div>
<div style="text-align: left;">
mai mare, muzică </div>
<div style="text-align: left;">
şi mână de frunze în deşert. </div>
<div style="text-align: left;">
Privindu-mă ca pe cireşe,</div>
<div style="text-align: left;">
Înroşind dragostea</div>
<div style="text-align: left;">
Ca piersicile lovite de ziduri. </div>
<div style="text-align: left;">
Privindu-mă </div>
<div style="text-align: left;">
Cu sfială, </div>
<div style="text-align: left;">
zeu al piersicilor, al copacilor, </div>
<div style="text-align: left;">
al marilor hotare sărăcite </div>
<div style="text-align: left;">
de dungile dulci de zăpadă </div>
<div style="text-align: left;">
unde, câteodată, simt dragostea.</div>
<div style="text-align: left;">
Şi ca un ecou</div>
<div style="text-align: left;">
Recâştigându-şi Primăvara </div>
<div style="text-align: left;">
agitată şi blândă </div>
<div style="text-align: left;">
pe ruinele unui cedru. </div>
<div style="text-align: left;">
Pot să umplu Cascadele </div>
<div style="text-align: left;">
gleznelor mele </div>
<div style="text-align: left;">
ca o iederă sălbatică.</div>
<div style="text-align: left;">
Să mă trezesc cu un strigăt înduioşat şi disperat </div>
<div style="text-align: left;">
ca urnele ce se revarsă pe mese </div>
<div style="text-align: left;">
pietre dure de iubire dură </div>
<div style="text-align: left;">
sânge dur şi amintirea navelor </div>
<div style="text-align: left;">
naufragiate departe </div>
<div style="text-align: left;">
de apariţia morţii.</div>
<div style="text-align: left;">
M-ai consumat </div>
<div style="text-align: left;">
cu un pocnet de umbră,</div>
<div style="text-align: left;">
vorbind cu sfială, </div>
<div style="text-align: left;">
simţind căderea existenţei </div>
<div style="text-align: left;">
de la frunte spre oase, </div>
<div style="text-align: left;">
acum frunză pe o navă albastră </div>
<div style="text-align: left;">
care făureşte ochi şi hotare </div>
<div style="text-align: left;">
şi guri de cireşe. </div>
<div style="text-align: left;">
Ba floare, ba galbenă frunză </div>
<div style="text-align: left;">
sunt femeie, </div>
<div style="text-align: left;">
acvariu de timp </div>
<div style="text-align: left;">
care-a trăit o clipă.</div>
<div style="text-align: left;">
Vrei să mă priveşti?</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<h2>
Claudia Tifi</h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b>Despre dificultatea relaţiilor umane</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Claudia Tifi Poetesă a Acţiunii şi jurnalistă</div>
<div style="text-align: left;">
Claudia Tifi Poetesă a Acţiunii </div>
<div style="text-align: left;">
Dac-acum mă întrebi: Cine sunt?</div>
<div style="text-align: left;">
îţi răspund, din frânturi: fisură</div>
<div style="text-align: left;">
în zidul răsucit </div>
<div style="text-align: left;">
al durerilor noastre.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Acrostih</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>F</b>ii</div>
<div style="text-align: left;">
<b>E</b>coul</div>
<div style="text-align: left;">
<b>M</b>eu </div>
<div style="text-align: left;">
<b>E</b>tern</div>
<div style="text-align: left;">
<b>I</b>luzionând</div>
<div style="text-align: left;">
<b>E</b>femerul.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Dedicată unei bolnave mintale pe care am văzuto trăind pe străzi</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Crucea urlând strângea</div>
<div style="text-align: left;">
părul blond de oxigen </div>
<div style="text-align: left;">
umflat şi înroşit pe chip </div>
<div style="text-align: left;">
martiriul unei bătrâne</div>
<div style="text-align: left;">
nebunia declanşată de toamnă</div>
<div style="text-align: left;">
cu căruciorul şi banca</div>
<div style="text-align: left;">
îşi rotea capul şi ochii </div>
<div style="text-align: left;">
invocând blesteme.</div>
<div style="text-align: left;">
Sărăcie, protestam, de iubire!</div>
<div style="text-align: left;">
Cum să te las, târfă rătăcitoare, </div>
<div style="text-align: left;">
Să te privească-n fiecare zi? </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Alexandra Irimia</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> „Simţul de a fi însuşi stăpânul profetic al universului” </span></h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Allen Ginsberg</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ONTnbvPsHXA/VJHb-BE6HcI/AAAAAAAAArg/U5AyKWa5rTI/s1600/ginsberg.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="206" src="http://3.bp.blogspot.com/-ONTnbvPsHXA/VJHb-BE6HcI/AAAAAAAAArg/U5AyKWa5rTI/s1600/ginsberg.jpg" width="320" /></a></div>
<i>[...] Diana Trilling, vorbind despre lectura în Columbia, a remarcat faptul că poezia pe care o scrieţi, ca toată poezia engleză ce dezbate un subiect serios, adoptă în mod natural ritmul pentametrului iambic. Sunteţi de acord?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Ei bine, nu este un lucru tocmai corect, nu cred. Nu am stat niciodată, de fapt, să fac o analiză tehnică a ritmurilor pe care le scriu. Sunt probabil mai aproape de metri coriambici - Greceşti, metri ditirambici - şi tind către de Da de de Da de de ... ce este asta? Tind către dactilic, probabil. Williams a remarcat, la un moment dat, că discursul american tinde către dactilic. Dar este mult mai complicat decât dactilul, deoarece dactilul este un trei – trei unităţi, un picior constând în trei părţi – în timp ce ritmul actual este mai degrabă un ritm ce constă în cinci, şase sau şapte unităţi, ca de exemplu DA de de Da de de Da de de DA DA. Acesta se îndreaptă mai mult spre versul din ritmurile dansurilor greceşti – din acest motiv se numesc coriambice. Aşadar, poate că nu este chiar corect din punct de vedere tehnic, aşa cum a spus ea. Dar – şi asta se aplică anumitor poeme, precum anumite pasaje din Howl şi din Kaddish - există ritmuri clare care pot fi analizate ca fiind corespondente ale ritmurilor clasice, deşi nu neapărat ritmuri clasice engleze; ele ar putea corespunde ritmurilor clasice greceşti sau prozodiei sanscrite. Dar marea majoritate a celorlalte poeme, precum Aether sau Laughing Gas sau o mare parte din ele, nu-şi găsesc locul în această arie. Cred că Diana Trilling s-a simţit foarte încrezătoare, gândind ca va fi astfel. Eu chiar m-am simţit lezat, pentru că mi s-a părut că ea a ignorat realizările tehnicii prozodice pe care le-am propus mai departe academiei, iar ei nici măcar nu le-au recunoscut.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>În poemele </i>Howl <i>şi </i>Kaddish <i>aţi lucrat cu un gen de unitate clasică? Este aceasta o descriere corectă?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Da, dar nu face foarte mult bine, deoarece nu am lucrat chiar cu o unitate clasică, ci am lucrat cu propriile mele impulsuri neurale şi cu propriile impulsuri de a scrie. Vedeţi, diferenţa este între o persoană care scrie un poem într-un formă metrică clar preconcepută şi care umple această formă şi o persoană care lucrează cu mişcările sale fiziologice şi care ajunge la o formă, ba chiar ajunge la o formă care ar putea avea un nume sau o utilizare clasică, dar ajunge la ea în mod organic, mai degrabă decât în mod sintetic. Nimeni nu a avut vreo obiecţie la adresa pentametrului iambic dacă a acesta a venit dintr-o sursă mai profundă decât mintea, adică dacă a venit din respiraţie şi din pântece şi din plămâni. [...]<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>A fost legat într-un fel de un gen de muzică sau de jazz de care eraţi interesat la momentul respectiv? </i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Mmm.... mitul lui Lester Young, aşa cum l-a descris Kerouac, dând drumul la 89 de piese pentru cor din Lady Be Good, se spune, într-o singură noapte, sau propria mea audiţie din jazzul cântăreţului Illinois Jacciuet la Filarmonică, volumul 2; parcă Can’t get started era titlul.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Aţi menţionat de asemenea poeţi precum Christopher Smart, de exemplu, furnizând o analogie – este acesta un lucru pe care l-aţi descoperit mai târziu?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Când l-am citit, da. De fapt, am continuat să citesc, sau citeam pe vremuri, atunci când eram influenţat de Kenneth Fearing şi de Carl Sandburg, cu toate că eram mult mai conştient de Christopher Smart, şi de Cărţile Profetice ale lui Blake, de Whitman, de unele aspecte ale retoricii biblice. Kerouac, aproape tot ce a scris, a fost cea mai mare influenţă, cred – proza lui Kerouac.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>A fost o perioadă în care teama de cenzură sau de probleme similare v-a creat dificultăţi în propria exprimare?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Este complicat. Începutul temerii pentru mine a fost atunci când m-am gândit la ce ar spune tatăl meu despre ce aş scrie. La acel moment, a scrie Howl, de exemplu, aşa cum mi-am asumat, era ceva ce nu putea fi publicat, pentru că nu doream ca tatăl meu să vadă ce era acolo. M-am gândit că tatăl meu nu putea citi despre viaţa mea sexuală. Cu toate că această teamă a dispărut de îndată ce lucrurile au devenit reale, sau imediat ce mi-am manifestat ..., ştiţi, nu am mai dat atât de multă importanţă în final. Acesta a fost un fel de ajutor pentru scris, pentru că mi-am asumat faptul că nu va fi publicat, aşadar puteam spune tot ce doream. Era doar pentru mine sau pentru persoane pe care le cunoşteam foarte bine, scriitori care ar fi dornici să aprecieze poemul cu toleranţă. Care nu ar fi judecat dintr-un punct de vedere moral, ci ar fi căutat evidenţele umanităţii sau gânduri secrete sau doar realismul actual. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Apoi, mai târziu, a existat problema publicării. Editorul englez a refuzat mai întâi, ne era frică de uzanţe; a trebuit să imprimăm prima ediţie folosind asteriscul în locul cuvintelor obscene, şi apoi Revista Evergreen a reeditat cartea tot cu asteriscuri. Diferite persoane au reeditat-o mai târziu utilizând întotdeauna versiunea Evergreen mai degrabă decât versiunea corectată în mod legal City Lights – aşa cum cred că exista o antologie de poezie evreiască, am uitat cine a editat-o, cred că un cuplu de intelectuali de înaltă clasă din Columbia. Le-am scris cerându-le în mod special să folosească versiunea ulterioară City Lights, dar au editat totuşi versiunea cu asterisc. Am uitat care era numele acestui volum – ceva de genul Noua generaţie de scriitori evrei, Philip Roth etc.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Aveţi dificultăţi precum probleme sociale, probleme de comunicare sau simţiţi că ei vă blochează şi propria abilitate de vă exprima pentru sine?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Este o problemă doar în ceea ce priveşte literatura. Noi toţi avem înţelegeri comune şi vorbim între noi, spunem tot ceea ce ne dorim, vorbim despre idioţi sau despre persoana cu care ne-am culcat noaptea trecută sau despre cea cu care ne vom culca mâine, despre cum ne-am îmbătat, despre relaţiile de dragoste – toată lumea spune unui prieten despre toate acestea. Aşadar ce se întâmplă dacă faci o distincţie între ceea ce spui unui prieten şi ceea ce îi spui Muzei tale? Problema apare atunci când este distrusă această distincţie: când îţi apropii Muza pentru a-i vorbi la fel de sincer precum vorbeşti cu sinele sau cu prietenul tău. Astfel am început să constat, în conversaţiile cu Burroughs, Kerouac, Gregory Corso sau cu persoane pe care le cunosc foarte bine, ale căror suflete le respect, faptul că lucrurile pe care ni le spunem în realitate erau total diferite de ceea ce exista deja în literatură. Şi Kerouac a descoperit acest lucru în On the road. El a observat că genul de lucruri despre care vorbeau el şi Neal Cassady era subiectul a ceea ce el dorea să scrie. Acest lucru a implicat la acel moment o revizuire completă a ceea ce se presupunea a fi literatură, în mintea sa, şi de fapt în minţile oamenilor care au citit primii cartea. Cu siguranţă şi în mintea criticilor, care, iniţial, au atacat cartea pe motiv că nu era ...o structură adecvată. Cu alte cuvinte, un grup de prieteni mergând de colo-colo cu o maşină. Ceea ce în mod evident este ca un mare proiect literar de aventuri, şi unul clasic. Şi nu a fost recunoscută, la momentul respectiv, ca fiind un conţinut literar corespunzător.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Aşadar nu este doar o chestiune care priveşte tema – sexul sau oricare altă temă...</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Este abilitatea de a a-ţi asuma modul de a scrie în acelaşi fel în care îţi asumi modul de... a fi! Oricum! Există mulţi scriitori care au idei preconcepute despre ceea ce ar trebui să fie literatura, iar ideile lor par a o exclude pe aceea care îi face mai atrăgători în conversaţia privată. Plictisul, banalitatea, astenia nervoasă, singurătatea sau debilitatea – sau chiar – masculinitatea, uneori. Deoarece ei cred că vor scrie rânduri ce sună precum ceva ce au citit înainte, în loc să scrie ceva ce sună ca ei. Sau care vine din propriile lor vieţi. Cu alte cuvinte, nu există nicio distincţie, nu ar trebui să existe o distincţie între ceea ce scriem şi ceea ce ştim cu adevărat, pentru a începe. Exact cum facem zilnic, unul cu celălalt. Iar ipocrizia literaturii a fost... ştiţi, să se transforme în literatură formală, care trebuie să fie o formă diferită de vieţile noastre cotidiene – ca subiect, dicţie, şi chiar organizare. Este, după cum spunea şi Whitman, - „Nu găsesc nicio grăsime mai dulce ca aceea care se lipeşte de oasele mele” – încrederea în sine a cuiva care ştie că este cu adevărat viu şi că existenţa sa este la fel de bună ca oricare alt subiect. [...]<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Aţi dorit vreodată să extindeţi acest simţ ritmic, la fel cum au făcut-o, să zicem, Artaud sau recent Michael McClure – către un vers care este de fapt un ţipăt de animal?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Ritmul versului lung este de asemenea ţipătul unui animal.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Aşadar, urmaţi acest simţ şi nu un gând sau o imagine vizuală?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Este simultan. Poezia, în general, ca o articulare ritmică a sentimentului. Sentimentul este ca un impuls care se naşte în interior – exact ca impulsurile sexuale, să zicem; este aproape la fel de categoric. Este un sentiment care porneşte undeva, în adâncul stomacului, creşte în piept şi apoi iese pe gură şi pe urechi, devenind un cântec, un vaiet sau un suspin. Dacă îl pui în cuvinte privind în jur şi văzând şi încercând să descrii ce anume te face să oftezi – să oftezi în cuvinte – poţi articula foarte simplu ceea ce simţi. Este exact atât de simplu. De fapt, ceea ce se întâmplă, în cel mai bun caz, este să existe un ritm clar al corpului care nu are cuvinte precise, sau are unul sau două cuvinte ataşate, unul sau două cuvinte cheie. Apoi, punându-l pe hârtie, găsesc printr-un simplu proces de asociere care este restul enunţului – ce poate fi adunat în jurul cuvântului, cu ce este conectat acel cuvânt. Parţial prin simplă asociere, primul lucru care îmi vine în minte, precum „Moloch is” [„Căpcăunul este”] sau „Moloch who” [„Căpcăunul care”], şi apoi orice iese de aici. Dar şi acest lucru se potriveşte cu un impuls ritmic definit, cum este DA de de DA de de DA de de DA DA. „Moloch whose eyes are a thousand blindwindows” [„Căpcăunul ai cărui ochi sunt ca o mie de ferestre oarbe”]. Înainte de scrie „Moloch whose eyes are a thousand blind windows”, am avut cuvântul, „Moloch, Moloch, Moloch” şi de asemenea am avut sentimentul DA de de DA de de DA de de DADA. Deci era vorba despre a mă uita în sus şi a vedea o mulţime de ferestre, spunând: oh, fereastră, desigur, dar ce fel de fereastră? Dar nu chiar asta – „Moloch whose eyes”. „Căpcăunul ai cărui ochi” – este frumos în sine – dar ce-i cu el, ochii Căpcăunului ce sunt? Apoi probabil următorul lucru la care m-am gândit a fost „o mie”. OK, şi după asta: o mie de ce? O mie de orbi. Şi a trebuit să-l termin cumva. Astfel a trebuit să spun „ferestre”. Suna bine, în cele din urmă. </div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
De obicei, în timpul compunerii, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt şi adjectiv cu adjectiv, dacă nu este deloc spontan, nu ştiu dacă are vreun sens uneori. Uneori ştiu că are sens în totalitate, şi încep să plâng. Pentru că realizez că ating o zonă absolut adevărată. Acel sens aplicabil la nivel universal, sau înţeles în mod universal. În acel sens capabil să supravieţuiască de-a lungul timpului – în acel sens ce poate fi citit de cineva şi plâns, poate, secole mai târziu. În acea profeţie a sensului, deoarece atinge o cheie comună ... De fapt, profeţia nu înseamnă să ştii că bomba va exploda în 1942. Înseamnă să ştii şi să simţi ceva ce cunoaşte şi simte cineva peste o sută de ani. Şi poate să articulezi acest lucru într-o idee – calea concretă pe care cineva ar alege-o peste o sută de ani.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Ceva în genul poemelor lui Pound?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Nu, deoarece Pound pare, odată cu trecerea anilor, a fi fabricat din propriile lecturi şi din muzeul literaturii; cu toate că asta ar însemna să luăm toată istoria contemporană, ştirile din ziare şi tot pop-art-ul stalinismului, pe Hitler, pe Johnson, pe Kennedy, Vietnam-ul, Congo, Lumumba şi Sudul, pe Sacco şi pe Vanzetti – orice ar emite câmpul de conştiinţă şi de contact al unei persoane. Şi atunci să compunem ceva ca un coş – ceva ca împletitura unui coş, din aceste materiale. Din moment ce, în mod evident, nimeni nu are nicio idee despre unde merge totul sau cum se va termina, în afară de cazul în care tu ai vreo viziune cu care te confrunţi. Ar trebui realizată printr-un proces de asociere, bănuiesc.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce se întâmplă în poezie acum?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Nu ştiu încă. În ciuda întregii confuzii şi a împotrivirii, acum acele timpuri au trecut, cred că cel mai bun poet al Statelor Unite este Kerouac. A durat douăzeci de ani până să se aşeze lucrurile. Principalul motiv este că el este cel mai liber şi cel mai spontan. Are cea mai mare adâncime a asocierii şi a imaginaţiei în poezia sa. Iar în Mexico City Blues are sublimul ca subiect. Cu alte cuvinte, cea mai mare facilitate în ceea ce s-ar putea numi vers proiectiv, ca să spunem aşa. Consider că el este în mod stupid subestimat de aproape toată lumea, cu excepţia câtorva persoane care sunt conştiente de frumoasa sa compoziţie – precum Synder sau Creely, sau oameni care au gust pentru limba sa, pentru versul său. Dar este nevoie de oameni ca să cunoşti alţi oameni.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu vă referiţi la proza lui Kerouac?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Nu, vorbesc despre el doar ca pur poet. Vorbesc despre Mexico City Blues şi despre o mulţime de alte manuscrise pe care le-am văzut. În plus, el are încă un indiciu al faptului că este un mare poet, şi anume că este singurul din Statele Unite care ştie cum să scrie haiku. Singurul care a scris un haiku bun. Toată lumea scrie haiku. Dar acestea sunt poeme haiku jalnice scrise oameni care se gândesc timp de multe săptămâni încercând să le scrie, şi în final apar cu un lucru mărunt şi neclar. În timp ce Kerouac se gândeşte la haiku de fiecare dată când scrie ceva – vorbeşte astfel şi chiar gândeşte astfel. Aşadar, este absolut natural pentru el. Este un lucru pe care l-a remarcat Synder. Synder a trebuit să muncească ani de zile într-o mănăstire pentru a produce un haiku despre a rupe în bucăţi o buturugă. Încă mai scrie şi acum câte unul sau două bune. Synder a fost mereu uimit de uşurinţa lui Kerouac... notând cum muştele iernii mor de bătrâneţe în cabinetul său medical. „In my medicine cabinet / the winter flies / died of old age” [„În cabinetul meu medical / muştele iernii / au murit de bătrâneţe”.] Nu le-a publicat niciodată, - de fapt le-a publicat într-o înregistrare, cu Zoot Sims şi Al Cohn, o foarte frumoasă antologie a lor. Acestea sunt, după părerea mea, singurele poeme haiku americane reale.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
Deci, haiku este cel mai dificil test. El este singurul maestru al haiku. Desigur, distincţiile dintre proză şi poezie sunt oricum doborâte. Într-atât de mult încât am zis că o pagină lungă din oceanicul Kerouac este uneori un sublim vers epic. Îmi amintesc că mă gândeam, ieri, de fapt, că a fost un timp în care eram absolut uluit deoarece Kerouac mi-a spus că viitor literatura va consta în ceea ce vor scrie oamenii în prezent, mai degrabă decât în ceea ce ei încearcă să-i facă pe alţii să creadă că au scris, după ce le-au revizuit mai târziu. Şi am văzut deschizându-se un întreg univers în care oamenii nu vor mai fi capabili să mintă. Nu vor mai fi capabili să se corecteze. Nu vor mai putea să ascundă ceea ce au spus. Iar Kerouac era dornic să intre în asta, primul călător pe acest pământ nou găsit. [...]<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Simţiţi că sunteţi la comandă atunci când scrieţi?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Uneori simt că eu am comanda atunci când scriu. Da, atunci când mă aflu în focul unor lacrimi sincere. Apoi, comandă completă. În majoritatea timpului însă, nu. Doar păcălesc, şlefuiesc, dau o formă drăguţă; aşa cum se întâmplă în cea mai mare parte a poeziei mele. Doar de câteva ori ating o stare de comandă completă. Poate puţin din Howl, puţin din Kaddish şi puţin din The change. Şi în câteva momente din alte poeme.<br />
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<i>Când spuneţi comandă, vă referiţi la o stare a întregului poem, mai degrabă decât a părţilor?</i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
- Nu, la simţul de a fi însuşi stăpânul profetic al universului.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Liliana Ene</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">Fragmente dintr-un interviu de Thomas Clark</span></i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;">Sursa: The Art of Poetry No. 8, The Paris Review, Spring, 1966, No. 37</span></i></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Antonin Artaud </span></h2>
</div>
<div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br /></div>
</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-X6NiTrEh0cw/VJHcoYJxoKI/AAAAAAAAAsA/cDqhjYhToF0/s1600/antonin-artaud-theredlist.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-X6NiTrEh0cw/VJHcoYJxoKI/AAAAAAAAAsA/cDqhjYhToF0/s1600/antonin-artaud-theredlist.jpg" width="255" /></a></div>
<b>Ca să se termine cu judecata domnului*</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
kre<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>puc te</div>
<div>
kre<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>trebuie ca totul<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>puk te</div>
<div>
pek<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>să fie ordonat<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>li le</div>
<div>
kre<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>la mustaţă<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>pek ti le</div>
<div>
e <span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>într-o ordine<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>kruk</div>
<div>
pte <span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>fulminantă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am învăţat ieri</div>
<div>
(trebuie să crezi că întârzie, sau poate nu e decât un zvon fals, una dintre acele bârfe murdare care se</div>
<div>
colportează între chiuvetă şi latrină la ora punerii în cupele de pe masă încă o dată îngurgitate),</div>
<div>
am învăţat ieri</div>
<div>
una dintre practicile oficiale cele mai senzaţionale ale şcolilor publice americane</div>
<div>
şi care face fără îndoială ca această ţară să se creadă în fruntea progresului.</div>
<div>
Se pare că, printre examenele sau probele la care este supus un copil care intră pentru prima dată</div>
<div>
într-o şcoală publică, ar fi testul numit al lichidului seminal sau al spermei,</div>
<div>
care ar consta în a cere copilului nou intrat să lase un pic din sperma sa într-un</div>
<div>
borcan</div>
<div>
şi de a o păstra astfel pregătită pentru orice tentative de fecundare artificială care ar putea avea loc mai târziu.</div>
<div>
Căci, din ce în ce mai mult, americanii găsesc că le lipsesc braţele şi copii,</div>
<div>
Adică nu au muncitori,</div>
<div>
ci soldaţi,</div>
<div>
şi vor din toate puterile şi prin toate mijloacele posibile să facă şi să fabrice soldaţi</div>
<div>
în vederea tuturor războaielor planetare care ar putea să aibă loc ulterior,</div>
<div>
şi care ar fi destinaţi să demonstreze prin virtuţile copleşitoare ale forţei</div>
<div>
superioritatea produselor americane,</div>
<div>
şi a fructelor sudorii americane pe toate câmpurile de activitate şi a dinamismului posibil al forţei.</div>
<div>
Pentru că trebuie să producem,</div>
<div>
trebuie prin toate mijloacele de activitate posibile înlocuită natura peste tot unde ea poate fi înlocuită,</div>
<div>
trebuie găsit în inerţia umană un câmp major,</div>
<div>
trebuie ca muncitorul să aibă de lucru,</div>
<div>
trebuie create câmpuri de activitate noi,</div>
<div>
în care să domnească în cele din urmă toate falsele produse fabricate,</div>
<div>
toate mizerabilele substitute sintetice</div>
<div>
în care natura adevărată nu are ce căuta,</div>
<div>
şi trebuie cedat odată pentru totdeauna şi în ruşine locul tuturor triumfurilor produselor de înlocuire</div>
<div>
în care sperma tuturor uzinelor de fecundare artificială</div>
<div>
va face minuni</div>
<div>
ca să producă armate şi cuirasate.</div>
<div>
Mai multe fructe, mai mulţi copaci, mai multe legume, mai multe plante farmaceutice sau nu şi în consecinţă</div>
<div>
mai multe alimente,</div>
<div>
dar produse de sinteză pe săturate,</div>
<div>
în aburi,</div>
<div>
în stări speciale ale atmosferei, pe axe particulare ale atmosferelor din </div>
<div>
forţă şi prin sinteza rezistenţei unei naturi care nu a cunoscut niciodată decât frica.</div>
<div>
Şi trăiască războiul, nu?</div>
<div>
Căci nu-i aşa, astfel se face războiul pe care americanii l-au pregătit şi pe care-l pregătesc încă pas cu pas.</div>
<div>
Pentru a apăra această producţie insensibilă contra oricărei concurenţe care nu va întârzia din toate părţile </div>
<div>
să se ridice,</div>
<div>
trebuie soldaţi, armate, avioane, cuirasate,</div>
<div>
de aici acea spermă</div>
<div>
la care s-ar părea că guvernele Americii ar avea tupeul să se gândească.</div>
<div>
Căci avem mai mult de un duşman,</div>
<div>
şi care e cu ochii pe noi, fiule</div>
<div>
noi, născuţi capitalişti,</div>
<div>
şi printre aceşti duşmani </div>
<div>
Rusia lui Stalin</div>
<div>
cărei nu-i prea lipsesc braţele-narmate.</div>
<div>
Totu-i foarte bine, </div>
<div>
dar nu-i ştiam pe americani un popor atât de războinic.</div>
<div>
Pentru luptă e nevoie să primeşti lovituri</div>
<div>
şi am văzut poate din belşug americani la război</div>
<div>
dar aveau mereu înaintea lor incomensurabile armate de tancuri, de avioane, de cuirasate care le</div>
<div>
serveau drept scut.</div>
<div>
Am văzut din belşug bătându-se maşinile</div>
<div>
dar nu am văzut decât la infinit</div>
<div>
spatele</div>
<div>
oamenilor care le conduceau.</div>
<div>
În faţa poporului care dădea de mâncare cailor săi, vitelor sale şi măgarilor săi ultimele tone de</div>
<div>
morfină adevărată care pot rămâne pentru a înlocui cu surogate de fum,</div>
<div>
prefer poporul care mănâncă pe acelaşi pământ delirul din care s-a născut,</div>
<div>
vorbesc de tarahumaras</div>
<div>
mâncând din peyotl pe acelaşi sol</div>
<div>
când s-a născut,</div>
<div>
şi care ucide soarele ca să instaleze regatul nopţii negre,</div>
<div>
şi care crapă crucea astfel încât spaţiile spaţiului nu ar mai putea niciodată să se-ntâlnească şi nici să se-ncrucişeze.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Astfel, veţi auzi dansul TUTUGURI.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
TUTUGURI</div>
<div>
RITUL SOARELUI NEGRU</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi jos, ca la baza pantei amare,</div>
<div>
crudă disperare a inimii</div>
<div>
se deschide cercul celor şase cruci,</div>
<div>
foarte jos, </div>
<div>
ca încorporat în pământul mamă,</div>
<div>
desfăcut din îmbrăţişarea murdară a mamei salivând.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pământul de cărbune negru</div>
<div>
e singurul loc umed</div>
<div>
în această crăpătură a stâncii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ritul este că noul soare trece prin şapte puncte înainte de a străluci în gaura pământului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt şase oameni,</div>
<div>
unul pentru fiecare soare,</div>
<div>
şi un al şaptelea om</div>
<div>
care este soarele cu totul</div>
<div>
crud</div>
<div>
îmbrăcat în negru şi în carne roşie.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Or, acest al şaptelea om</div>
<div>
e un cal,</div>
<div>
un cal cu un om care-l mână.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar e calul</div>
<div>
care e soarele</div>
<div>
şi nu omul.</div>
<div>
În ritmul trist al unei tobe şi al unei trompete, lung,</div>
<div>
straniu,</div>
<div>
cei şase oameni</div>
<div>
care erau culcaţi,</div>
<div>
se rostogolesc pe suprafaţa pământului,</div>
<div>
izbucnesc pe rând ca floarea soarelui,</div>
<div>
nu sori,</div>
<div>
ci soluri turnante, lotuşi de apă,</div>
<div>
şi fiecare izbucnire</div>
<div>
corespunde gongului din ce în ce mai sumbru</div>
<div>
şi reintrarea</div>
<div>
tobei</div>
<div>
până la ceea ce dintr-odată se vede ajungând în galop, cu o viteză ameţitoare,</div>
<div>
ultimul soare, primul om,</div>
<div>
calul negru cu un om gol,</div>
<div>
absolut gol</div>
<div>
şi virgin</div>
<div>
călare pe el.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sărind, au avansat urmând mendrele circulare</div>
<div>
şi calul cu carne sângerândă se sperie</div>
<div>
aleargă de colo-colo fără oprire</div>
<div>
deasupra stâncii lui</div>
<div>
până la cei şase oameni</div>
<div>
care au terminat de înconjurat</div>
<div>
complet </div>
<div>
cele şase cruci.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Or, tonul major al Ritului este chiar</div>
<div>
ABOLIREA CRUCII.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cursa odată sfârşită</div>
<div>
smulg</div>
<div>
crucile din pământ</div>
<div>
şi omul gol</div>
<div>
pe cal</div>
<div>
arborează</div>
<div>
o potcoavă imensă</div>
<div>
pe care a înmuiat-o într-o rană cu sângele lui.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i><span style="font-size: xx-small;">* „Pour en finir avec le jugement de dieu” - création radiophonique qui fut enregistrée dans les studios de la radio française entre le 22 et 29 novembre 1947.</span></i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> „Sunt tot mai tentat de ideea meditaţiei poetice” </span></h2>
</div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="font-weight: normal;">Interviu cu </span><br />Stéphane Bouquet</h3>
</div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;"><br /></span></i></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-ec6m0R4d-tA/VJHbsKCaTQI/AAAAAAAAArY/-13T6lkIdwI/s1600/stephane_bouquet.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="154" src="http://4.bp.blogspot.com/-ec6m0R4d-tA/VJHbsKCaTQI/AAAAAAAAArY/-13T6lkIdwI/s1600/stephane_bouquet.jpg" width="200" /></a></div>
<i><span style="font-size: x-small;">Stéphane Bouquet este autorul a cinci cărţi de poeme publicate la Champ Vallon: Dans l’année de cet âge [In anno aetatis] / Anul morţii (2001), Un monde existe / Există o lume (2002), Le Mot frère / Cuvântul frate (2005), Un peuple / Un popor (2007), Nos amériques / Americile noastre (2010), Les amours suivants / Iubirile următoare, 2013. A mai publicat traduceri din poeţii americani Robert Creeley, Paul Blackburn, Peter Gizzi.</span></i></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Ce e o carte de poezie, după domnia voastră? Cum este pus în joc limbajul, raportul cu limba?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Aş spune că o carte de poezie e un răspuns la o întrebare. Sunt chestiuni foarte simple: ce e viaţa, adevărata viaţă, şi cum să fie trăită? Şi cum să fie trăită într-adevăr? Aceste chestiuni nu au răspunsuri univoce. În orice caz, nici un răspuns nu e vreodată cu adevărat satisfăcător. A scrie o carte este tentativa de a răspunde cât de cât, de a propune fără încetare răspunsuri. Paradoxal, fără îndoială, nu am o părere prea bună despre limbă ca obiect al poeziei. Limba este un mijloc al poeziei, după mine, dar ea nu este scopul. Scopul poeziei este în afara limbii. Scopul poeziei este de a înţelege cum ne înscriem în lume, în timp, în lumină, cu ceilalţi. Limba este mijlocul acestei înscrieri: viteza limbii, dulceaţa limbii, transparenţa limbii. Dacă vrei, limba e un mijloc de transport pe care ne grăbim să-l uităm de îndată ce am ajuns la destinaţie. Desigur, e un pic excesiv, pentru că limba, în măsura în care permite conversaţia, de exemplu, e un element de experienţă a vieţii. Ceea ce chiar vreau să spun este că poezia (în fine, a mea) nu doreşte în primul rând limba, ea doreşte în primul rând lumea, universalul reportaj, realul brut, conversaţia – şi ea se foloseşte de limbă pentru a le atinge. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- În prezentarea la In anno aetatis, precizaţi: „Pot fi aproape oricine, sau cel puţin o mulţime de oameni.” Cine sunteţi – căci sunteţi mai mulţi – când scrieţi? Cum trăiţi cu poezia?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Da, e ceva ce am descoperit scriind: sunt mai mulţi. Sau, ca să spun poate mai precis: sunt mai multe pronume personale. Mi-am dat seama că, atunci când scriu proză, „ea” îşi ocupă locul de îndată. Nu e cu adevărat o alegere stilistică, e un fel de nevoie interioară. E „ea” în „eu [moi]” când scriu proză. E, desigur, un „eu [je]”, dar e şi un „ea”, e un „noi” – o comuniune – şi uneori un „ei”: un fel de exterioritate a sinelui la sine-însuşi. Poezia e acest mod de a recunoaşte multiplul, de a recunoaşte că subiectivarea e un proces complex, instabil, permeabil. Că orice lucru care există nu e decât adiţia tuturor lucrurilor care există, un rezultat. E fără îndoială o raţiune pentru care am o pasiune pentru semnul =. </div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce mi s-a dezvăluit este şi că pronumele personale din limba franceză nu sunt suficiente pentru a exprima toate modalităţile raportului pe care-l pot avea cu sinele, toate felurile pe care le am de a mă lăsa ocupat de alţii, de lume, de lucruri, de insecte. Când merg la o mănăstire – ceea ce pot face ore întregi, chiar dacă sunt total ateu – mă las posedat de liniştea ei, de mineralitatea ei, de ritmul cuadrangular pe care-l oferă mersului meu, şi acel „eu” care devin atunci e cu adevărat un alt pronume personal, un „eu” traversat de piatră şi de transept, un pronume care ar trebui inventat şi pe care, fără îndoială, poezia pe care o scriu încearcă să-l inventeze.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- E adevărat că există un fel de efect de arc în folosirea pronumelor personale la domnia voastră. „Eu” poate trece la „tu”, care şi el îl poate înlocui pe „el”, dar, adesea, pentru a ajunge la un „noi” final. E o scriitură reconciliatoare? O împăcare fericită cu lumea, cu „fratele”, cu „oamenii altora”?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
„Noi” e orizontul, pentru că e, neîndoielnic, pronumele cel mai inclusiv din limba franceză. Sunt fascinat de aceste cuvinte care regrupează lumea în foarte puţine litere. Mult timp, mi-a plăcut să folosesc cuvântul „frate” ca să numesc acest fel de apartenenţă comună, dar, acum, poate că găsesc în acest cuvânt o parte prea familiară. Îi prefer cuvântul „lucru”, un fel de cuvânt flotant, nediferenţiat, nedefinit. Stoicii aveau un cuvânt fabulos ca să numească această stare de indiferenţă: ti. Acest ti există înaintea tuturor lucrurilor, e condensarea corporalului şi necorporalului, un spaţiu în acre totul e împreună şi posibil. Nu că aş crede în ti, dar găsesc fabulos că aceste două litere adună lumea în ele. Deci, da, speranţa este de a intra în contact cu lumea. Speranţa este „mondializarea” sinelui – dacă se inversează situaţia acestui cuvânt de multe ori batjocorit, mondializare, din partea utopiei repartiţiei egalitare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Precizaţi că doriţi, cu scrierea poemelor, „crearea unei vieţi comune, pe cât posibil, construirea unei îmbrăţişări”. Poezia este un cat de speranţă? Unde vă recunoaşteţi în această conjuncţie cuvânt poetic / dorinţă?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că poezia şi dorinţa sunt exact acelaşi lucru. Poezia e nădejdea că lumea e aici şi că ne va lăsa să intrăm, să venim. Sau că va veni în noi, va intra. Poezia e ca dorinţa, nădejdea unei circulaţii universale, unei alăturări generalizate. În dorinţă, ca şi în poezie, dominăm precum şi, chiar mai mult, suntem dominaţi. Cuvântul eros vine din verbul care poate să însemne „a curge” [ροή]. De aceea, neîndoielnic, fluiditatea ritmică are atâta importanţă pentru mine: ea echivalează lingvistic acestui gest de a face să curgă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Putem vorbi, în ceea ce vă priveşte, de autobiografie sau autoportret poetic?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Autobiografie sau autoportret, nu ştiu. Dar „auto”, da, în măsura în care scriu totdeauna plecând de la mine. Ceea ce nu înseamnă că acest „mine” mă interesează în mod particular, ci pentru că este cel mai bun instrument pe care l-am găsit pentru a simţi, a înregistra, vibraţiile lumii. „Eu” nu este un subiect, e o cutie de rezonanţă, un seismograf care încearcă să regleze mereu mai fin. La finalul poemului, sau al cărţii, sper chiar că „eu” a încetat să mai fie „eu” şi că a devenit un fel de senzaţii. Thoreau spunea: „Totdeauna e prima persoană care vorbeşte.” (1) Are dreptate, dar cu condiţia de a adăuga că, sub prima persoană, sunt toate celelalte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Scriitura domniei voastre este de tip proteiform. Cărţile publicate până acum formează un tot, în care se amestecă note, versuri, proze, fragmente, gânduri, frânturi de poveşti… Ce conduce la forma adoptată de fiecare dată?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Intuiţia. Scriu destul de mult din intuiţie. Dar ceea ce ştiu e că nu-mi plac delimitările prea clare, frontierele prea stricte. A fi al frontieră e mereu speranţa mea: la frontiera între limbi, între genurile literare, de asemenea. A fi în vecinătatea. Caut mereu să construiesc un poem (în sensul că fiecare carte constituie un poem din petice) care să fie şi o poveste, o reflecţie şi chiar care să aducă elemente de ştiinţă. Jean-Claude Pinson preia adesea cuvântul pe care Barthes (2) însuşi la preluat nu ştiu de unde: poilikos, pestriţ, hibrid. Am preluat intenţionat cuvântul, la rândul meu: nu e vorba deloc de a scrie o carte totală, ci de a scrie o carte fără identitate precisă, nereperabilă. O carte care să fie intenţionat un sac cu de toate şi în acelaşi timp. Cred că e vorba mereu de aceeaşi mişcare: a renunţa la identitatea definită pentru a deveni indefinit, mai vast, mai mult parte din întreg şi întregitor. Militez intenţionat pentru un poem care „comunică”, precum se spune despre o cameră de hotel care comunică cu alta. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Poetul, poezia nu sunt singure?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Se străduiesc să nu fie. Dar asta nu înseamnă câştig de avans. Poezia este, fără îndoială, o activitate de de-solitudine. Nu atât pentru că îi permite să ajungă la cititori (asta se poate întâmpla, chiar câţiva cititori, chiar un cititor, de ce nu ar fi de ajuns?), ci pentru că eliberează subiectul, îl face să evadeze din temniţa solipsistă. În Americile nostre, de exemplu, noţiunea de vecin este esenţială. Vecii ne văd şi tot ne lasă să-i vedem. Suntem în lăuntrul sinelui, dar ce cealaltă parte a gardului, există totdeauna speranţa de a fi împreună.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- E înlăuntrul lumii, în textul domniei voastre, dar uneori şi în spate. Care este raportul cu contemplaţia, cu meditaţia? </i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi pare că meditaţia permite inventarea unui raport cu timpul, sau chiar cu durata. Dar primele poeme erau mai degrabă scurte, chiar foarte scurte (versuri puţine şi succinte). Cred că în cea vreme credeam că viaţa nu poate avea loc decât pe moment, de o manieră discontinuă. Nu suntem totdeauna plini de viaţă şi concizia poemului era o modalitate dea a lua act de dimensiunea epifanică a vieţii. Câteva secunde de intensitate şi ore lungi de gol. Azi, am tendinţa de a voi să fac să stea împreună golul şi plinul. Meditaţia, prin ritmul său mai amplu, prin modul de a lăsa lucrurile să vină, e un exerciţiu de disponibilitate. Ea permite reglarea fină a seismografului despre care vorbeam mai devreme. Devine accesibil lumii care vine, chiar şi atunci când lumea nu s-a cristalizat în emoţie, în şoc estetic, în dorinţă. Chiar când trece cu indiferenţă. Sunt tot mai tentat de ideea meditaţiei poetice: ideea unei limbi suple şi fluide ca un fluviu ce curge liniştit de-a lungul ţărmurilor lucrurilor şi care ia simplu act de ceea ce este. E unul dintre motivele preferinţei mele în creştere pentru distihuri (strofe în două versuri). Am impresia că aceste două versuri îmbrăţişează fluviul de alb dintre ele. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Unele decupaje din textele domniei voastre sunt elegii, dar diminuate, la joasă tensiune…</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Da, elegia a fost o formă de plecare pentru mine. Am început să scriu bântuit de ideea morţii. Şi, apoi, puţin câte puţin, mi-am zis că elegia în doze mari nu aduce nimic pozitiv, în orice caz, mie. Era, simplu, constatarea, care se acumula în gol, că pierderea câştigă întotdeauna. Mi-am făcut socoteala că elegia, ca formă de viaţă, nu ar putea oferi în mod absolut debutul începutului fericirii. Atunci, am luat decizia de a „diminua” elegia, de a o transforma în parte în elogiu, în sens poetic, adică în acceptare a existenţei. Bineînţeles, fondul pierderii n-a dispărut, dar contra lui încerc să acumulez dovezi ale existenţei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- O constelaţie de autori pot fi identificaţi în scrierile domniei voastre, vechi sau contemporani, francezi sau străini. Cum vă ajută cărţile altora? E condiţia necesară a unei „respiraţii”?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Nu concep să scriu fără ceilalţi. În primul rând, pentru eu cred că nu aş fi scris dacă nu, mai întâi, aş fi citit. Şi dacă nu aş continua să citesc. A-i integra pe ceilalţi în cărţi e o modalitate de a le face şi eu un dar. Pe de altă parte, pentru mine, literatura e, înainte de toate, o conversaţie. Nu scriu pentru că aş avea ceva de spus (nu am nimic de spus, am mai degrabă de mărturisit despre ceea ce este). Scriu pentru a alimenta conversaţia, pentru a continua să ţes firul. De aceea nu am înţeles niciodată dorinţa de ruptură în artă, gustul avangardelor, ambiţia originalităţii: dacă nu pot să fac să vorbească oamenii împreună, morţii şi viii, viii şi viii, a scrie îmi pare lipsit de interes. Nu vreau să fac tabula rasa, vreau să continui să vorbesc cu. Şi din pricina asta sunt un mare partizan al noţiunii de intertextualitate sau chiar de plagiat: a încorpora pe celălalt în sine îmi pare foarte dezirabil.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Interveniţi de asemenea în câmpul cinematografic, mai ales ca scenarist. În ce măsură scriitura poetică este influenţată de situaţiile de tip cinematografic?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
E o întrebare pe care mi-am pus-o adesea, şi la care nu am putut niciodată să răspund cu adevărat. Presupun că cinemaul mi-a dat o acuitate în sesizarea situaţiilor, un sens al micro-povestirii. E adevărat că multe dintre testele mele în proză se organizează într-o suită de paragrafe independente precum o suită de secvenţe. Fără îndoială, de asemenea, dimensiunea foarte vizuală a scrisului meu (de care, să spun drept, cititorii m-au făcut conştient) e legată de cinema, chiar dacă nu ştiu bine dacă cinemaul m-a împins să fiu mai vizual sau dacă gustul meu pentru privire m-a condus la cinema. Debarasat de limbaj, dansul îmi pare a putea să creeze zone de proximitate cu adevărat fascinante între fiinţele umane. E un pic iluzoriu, desigur, dar am senzaţia că dansul este o artă pură a atingerii, şi îmi place că poezia devine asta: ca limbajul să fie pus pe lucruri, ca el, simplu, să le atingă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Aveţi şi o activitate de traducător de poezie. Ce influenţă are practica traducerii din engleza americană în franceză asupra propriei limbi?</i></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Să spunem că traducerea oferă piste, unelte. Pentru moment, am tradus două tipuri de poeţi. Robert Creeley şi Paul Blackburn, care au ca punct comun încercarea de a readuce poezia la viaţa cea mai comună, cotidiană. O poezie ancorată în viaţa lor, legată de oraşele lor şi care virează adesea spre notaţie, spre crochiu, spre jurnal. Problema lor e un lucru comun: în ce condiţii viaţa de zi cu zi e suportabilă? Şi, apoi, Peter Gizzi, în a cărui L’Externationale se pune o problemă şi mai comună: ce rămâne din comuniunea între noi, oamenii, astăzi? I-am ales pentru că îmi plac întrebările lor, pentru că le împărtăşesc şi cu siguranţă mi le-am pus şi eu chiar dacă nu prea ştiu de ce. Un sens al concretului, desigur, un sens la vitezei pe care o permite engleza americană, o maleabilitatea gramaticală, o preferinţă pentru elipsă, o dorinţă de a ţine toate registrele împreună – de la cel mai trivial la cel mai metafizic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Starea prezentă de spirit?</i></div>
</div>
<div>
Un sentiment sumbru al anilor 1930. Dar presupun că e trecător.<br />
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-size: x-small;"> ………….</span></i></div>
</div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">(1) „Nous oublions ordinairement qu’en somme c’est toujours la première personne qui parle.” Henry-David Thoreau (1817 - 1862), scriitor american nonconformist, un fel de eremit-vagabond, discipol al lui Ralph Waldo Emerson. (n. trad.)</span></i></div>
<div>
<i><span style="font-size: x-small;">(2) „L’écriture qui dans la préparation au roman se replie sur les formes classiques, mais elle se déplie dans la chambre claire en de multiples formes (poilikos) autour de la photographie.” (Roland Barthes, Leçon inaugurale au Collège de France. 1979-80, Paris. 3. tenir un discours, tenir une image, du romanesque…)</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-64276092703964326602014-11-02T20:34:00.000+02:002014-12-10T20:02:20.608+02:00URMUZ No. 10 octombrie 2014<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-EDXgQjbC-S4/VFZ6u1KQcqI/AAAAAAAAAhk/0KCGCggs_e8/s1600/urmuz%2Bno%2B10_lecture01.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-EDXgQjbC-S4/VFZ6u1KQcqI/AAAAAAAAAhk/0KCGCggs_e8/s1600/urmuz%2Bno%2B10_lecture01.png" height="320" width="226" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/-EDXgQjbC-S4/VFZ6u1KQcqI/AAAAAAAAAhk/0KCGCggs_e8/s1600/urmuz%2Bno%2B10_lecture01.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<a href="https://www.scribd.com/doc/245274158/Urmuz-No-10-2014" target="_blank">descarcă pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_10_lecture" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<br />
<br />
<br />
<h4 style="text-align: center;">
În acest număr semnează:<br />Florin Dochia, Mioara Bahna, Dan Drăguş, Daniel Corbu, Camelia Iuliana Radu, Valeriu Scărlătescu, Dan Rădulescu, Ion Stratan, Osip Mandelstam, Vera Pavlova, Maya Angelou, Liliana Ene, Tadeusz Dąbrowski, Jean-Jacques Viton, Dylan Thomas</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Criza poeziei?</span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>4. Nevoia de joc.</b> Cititorul imaginat şi emoţia [care este sau poate părea] trăită se vor legaţi cumva de realul concret perceput şi ca viaţă interioară. De fapt, realul este degradat prin poezie, este transformat – pretenţioşii spun „transfigurat”… -, este reiniţiat pentru a se desfăşura după un scenariu pus la cale de poet. Se instaurează o convenţie – între poet şi cititor – care nu este neapărat [re]cunoscută în priză directă, ci pe calea unei intuiţii, de fapt, a unei comunicări non-verbale disimulată în comunicarea verbală şi încurajată de polisemantismul elementelor limbii. Invizibilul este sursă de căi proaspete de lectură, de apropiere de textul poetic, de apropriere a emoţiei secrete, individuale, incomunicabile cu alte mijloace, fie şi aparţinând altor arte. Poezia caută căile sale de ieşire din cătuşa cuvântului, diferite de acelea ale muzicii sau ale artelor plastice, aflate, şi ele, la momente diferite, în cursul unor procese de schimbare de paradigmă comunicaţională, în prezenţa unor crize de supraponderare a redundanţei. Realul secolului al XX-lea, pentru început, şi realul secolului al XXI-lea, acum, adică „secolul vitezei” şi, apoi, „secolul acceleraţiei”, desfac inevitabil chingile unor cutume care păreau imuabile acum două secole. Aglomerarea de „evenimente” în care ne scaldă bombardamentul informaţional, baia de „ştiri” venind pe toate canalele ascund o reală şi angoasantă sărăcie a realului dezbrăcat tot mai mult de sens(uri). Poezia îşi ia în serios menirea de a re-îmbogăţi realul, de a redeschide porţile jocului cu şi prin cuvânt. </div>
<div style="text-align: justify;">
„Realitatea nu e făcută numai din lucrurile evidente, aflate în faţa ochilor noştri, din concretul existenţei; ea e făcută şi din ceea ce este invizibil, din ceea ce este purtat în noi, din tot acel necunoscut care poartă realul vizibil; şi putem spune că poezia vizează în principal acest necunoscut care poartă realul vizibil. Ea vizează acel dincolo invizibil al realului, dar asta nu vrea să însemne că nu este realul!” (Hubert Reeves, apud Jean-Pierre Siméon). Un Philippe Beck, cam prea mult tributar lui Hegel, crede că „poezia este tehnica însăşi”. Iar Jacques Rancière îi răspunde că „poezia nu este totuşi o manieră de a scrie, ci o manieră de a citi şi de a transforma ceea ce e citit în manieră de a trăi, de a edifica un suport pentru o multiplicitate de activităţi: a rătăci, a colinda, a reflecta, a face exegeze, a visa. Iar condiţia pentru ca poezia să existe ca tehnică absolută este ca poezia, altfel, să existe, latentă, în toate.” De fapt, teoretizările prea „aplicate”, aduse în sfera creaţiei, se îndepărtează uneori de întâmplările reale de comunicare şi comuniune poetică. Siméon este deliberat didactic, Beck pendulează între neajunsurile filosofiei de la finalul secolului al XVIII-lea şi eventuala salvare cu mijloacele poeziei didactice (problemă rezolvată, de altfel, magistral de Nietzsche!), iar Rancière este interesat de o dimensiune politică a poeziei („raportul intrinsec între două lucruri: poemul, ca dispoziţie a gândirii în spaţiul material şi simbolic determinat şi politica – idee a dispoziţiei materiale şi simbolice a corpurilor în comunitate”). Este, însă, evident: Poezia nu este şi nici nu aspiră să fie filozofie (chiar dacă încalcă graniţele acesteia, adesea, râvnind la iluminări ale unor adevăruri abstracte); ea nu (mai) are nicicum valenţe didactice (cum nici etice nu aspiră a deţine, mai cu seamă că etica este supusă declinărilor istorice, pe când poezia aspiră la permanenţele spiritului uman); iar în ceea ce priveşte ştiinţa politicii, Rancière (gauchist prin definiţie) este deliberat în eroare vinovată: Poezia nu are cum să fie „dispoziţie a gândirii în spaţiul material şi simbolic determinat”! Este, mai degrabă, dispoziţie a gândirii experimentale în „spaţiul” spiritual indeterminat logocentric, pendulând incontrolabil (adică liberă de orice constrângeri exterioare) între „metafizica prezenţei“ (Derrida) şi „metafizica absenţei” (Levinas), căutând cu ardoare să devină o „artă nonreprezentaţională“, dezlegată de contingent. Poate că mai corect ar putea fi exprimată poziţia ei prin locul aflat la întretăierea „prezenţei absenţei” cu „absenţa prezenţei”, aceste nefiind nicidecum o identitate, cum ar putea părea la o privire superficială, ci un spaţiu definibil în spiritul logicii terţului inclus (sau al logicii ideilor vagi). Cum ar fi, la nivel simplificat ludic metaforic: Poezia se adresează unui cititor absent care există. </div>
<div style="text-align: justify;">
Irepresibilitatea impulsului de a scrie poezie, egală cu irepresibilitatea nevoii de a citi poezie, derivă din nevoia permanentă de joc, pentru a se legitima (chiar dacă subconştient) ca fiinţă raţională, a fiinţei umane. Este vorba de jocul conştient, deliberat, angajat şi asumat ca atare, aparent încărcat de gratuitate, al creaţiei şi „consumului” de artă, în general. Poate fi jocul acelei „rime” („l’essence de la poésie est la rime”) înţeleasă de Rancière (care, dacă are enunţuri valabile, ajunge, totuşi, adesea, şi la concluzii false!) ca o corespondenţă a „ideii de limbă” cu „ideea de idee”. Sau poate fi jocul descris, destul de didactic, dar tocmai de asta util, de Philippe Beck: „Gândul, în poezie, nu e decât deschiderea poemului, caracterul său deschis, în special deschis. Poemul, care e obiect istoric, obligă în mod esenţial la re-citire: el este indefinit epuizabil, tot atât cât inepuizabil. E o realitate istorică, un obiect re-obiectivat, indefinit. Recitit la microscopul inacţiunii sau acţiunii. Mandelstam a scris, în 1935, două catrene cu titlul „Fierul”. (publicat aici, la pagina 16 - n.m.) Este chiar exemplul poemului care se epuizează şi se reciteşte, se epuizează relativ de fiecare dată sau absolut de fiecare dată, când textul filosofic majoritar vrea să epuizeze absolut obiectul în afara timpului. […] Poezia e o instanţă grea-uşoară. Revine. Ea depinde de istoria interpretărilor epocii. Şi interpretările, care nu sunt ale poeziei, continuă poezia.” Aici, poetul-filosof este mai aproape de ceea ce se întâmplă realmente cu regimul variaţiunilor eidetice, ca să fiu în ton cu terminologia lui. Mai spune: „Poezia e numele unei mişcări în răspăr cu limbajul, al unui reînceput sau al unei reinstaurări. Poeticul rezidă în obligaţia fundamentală a recitirii, în obligaţia paradigmatică, nu în tema aleasă: nu există teme poetice. Nimic nu e poetic în sine.” Şi, aici, îl ia de martor pe Hegel: „Faptul de a te ţine de ceea ce e poetic în sine conduce la aberaţii.” Da, domnule Beck, „omul este aici şi acum”. Asemenea, cititorul de poezie, astfel că, dacă re-citirea unui text nu îi comunică permanenţe, nu îi comunică nimic. Iar nevoia sa de joc nu va fi satisfăcută. </div>
<br />
<span style="font-size: x-small;">Referinţe:</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Beck Philippe. L’époque de la poésie, în: Littérature, N°120, 2000. Poésie et philosophie. pp. 33-44.</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Jacques Rancière, La rime et le conflit. La politique du poème, în Actes du colloque Mallarmé de 1997, Mallarmé ou la’obscuruté lumineuse</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Jacques Rancière, Le fil perdu. Essais sur la fiction moderne, La Fabrique, 2014 </span><br />
<span style="font-size: x-small;">Jean-Pierre Siméon (directeur artistique du «Printemps des poètes» ), Conférence sur la Poésie, Bagnoles de l’Orne, Janvier 2001</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
A. G. Secară - <i>de veghe şi de slăbiciune în mintea lui secară...</i></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fragmente de gând, tentative de confesiune oprite brusc, în momentul când sufletul virează intempestiv spre altă tresărire devenită prioritară, copleşitoare, dar la fel de caducă, încercări persuasive legate de impunerea unei identităţi în faţa altora (nu nu sunt moartea, cu toate că recunoaşte: oh, de-aş şti măcar ce sunt...), (auto)dezamăgiri (poemele trecutului / sunt şi ele vicii pentru o comedie personală sau eu caricatura trecutului meu mareşal de / neîntrecut în cucerirea deşertului viitorului...) dezvăluie un neliniştit care caută şi se caută, în grabă – discontinuităţile discursului liric sunt o dovadă elocventă în acest sens –, prin propriul „lan” existenţial, concomitent cu „veghea” prin cărţile lumii, după ce a tatonat consecinţele interacţiunii cu literatura spre a se convinge dacă dintr-o carte citită nu rămâne mare lucru, aşa cum ex abrupto formulează, la începutul primului Exordiu – din volumul său de veghe şi de slăbiciune în mintea lui secară..., Editura Opera Magna, Iaşi, 2006 –, A. G. Secară, pentru ca apoi, rând pe rând, în textele care urmează, să deconstruiască, deconspirându-se totodată, enunţul iniţial, indirect, prin amprente livreşti recognoscibile în titluri sau în conţinuturi, unde intertextualitatea este una dintre formele de manifestare a scrisului său. Argumentele, în această privinţă, sunt numeroase: ... îl caut pe švejk / în fiecare dintre voi dar el a murit de mult / nu-l mai văd decât pe k. hamletizând întâlnindu-l pe / švejk adevăratul său tată //dar nerecunoscându-l se-apucă de studiat anatomia unui gândac sau: infernul este cât vrei tu, Doamne, cititor neobosit, / mare iubitor de litere şi cât vrem noi, / nenumăraţi Dante şi Vergiliu, mai mici sau mai mari... ori mă mut din iliada în odiseea. Mai mult, prin titlul cărţii şi prin motoul acesteia, A. G. Secară se aşază, într-un fel, în descendenţă nu atât a lui J. D. Salinger, cât, mai degrabă, a romanului său, prin dezvăluirea, mutatis mutandis, a avatarurilor sufleteşti, a frustrărilor pe care le trăieşte eul creator şi prin toate câte derivă din tentativele de a-şi descoperi şi impune, într-un fel sau altul, peisajul sufletesc, cu toate ale lui. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru poet, unul dintre „viciile” vieţii (viaţa şi alte vicii) este scrisul, formă de izolare (înstrăinându-mă de părinţi fraţi surori prieteni / iubite neiubite soţie copii...), inclusiv de sine ori, mai exact, de sinele pe care şi-l ştie (neerecunoscându-mă tu scrierea mea) revelându-i o altă faţă, refugiu în mănăstrirea-ntr-un cuvânt, formă de catharsis, prin care mă rog să le uit pe toate celelalte ale vieţii, mereu infidele. Numai că, în căutarea de sine de care pomeneam mai sus, sentimentul poetului e că, prin scris, distanţarea ori chiar înstrăinarea care se produce între laturile sinelui devine definitivă, din moment ce vorbeşte despre iremediabila ruptură dintre mine şi cel care scrie / se mişcă gândeşte...</div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori oarecum psalmic, evaluând amintitele viaţa şi alte vicii, poetul evocă divinul: şi, totuşi, doamne, e viciu, e viciu, doamne, e viciu să ţi se pară / ceva frumos...</div>
<div style="text-align: justify;">
Între percepţii şi mărturisirea lor, cel mai adesea, gestul se opreşte la jumătate (voiam să spun că fiecare dintre noi este toţi...), într-un areal – perceput, de asemenea, antinomic, urmare a căutării drumului celui mai potrivit, aflat între asediator, războinic trimis să distrug cetatea cuvintelor, şi apărător al acestora – pe care şi-l defineşte şi delimitează ca fiind ţara mea cât un stilou / fără cerneală cât o muchie de coală A4 pătată / de sângele fiară..., în care îi trăiesc doar cuvintele aceşti copii ai nopţii /interioare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Lumea, aşa cum pare a o percepe poetul, poartă stigmatul luptei, cu orice arme, pentru cauza care o mână sau pentru a avansa pe un drum oarecare spre niciunde, ca şi propria iubire, punctată de trădări, fiindcă pruncul este pregătit să ucidă măcar pentru un strop de lumină şi nimeni nu poate /supravieţui fără a trăda. În acest context ori în această logică se poate înscrie şi propria-i revelaţie: războinic trimis să-l ucid pe Zeu / am descoperit că Acela care m-a plătit / era chiar Zeul.</div>
<div style="text-align: justify;">
O coordonată sine qua non a poeziei, şi aici, este iubirea, iar A. G. Secară compune, în acest sens, un Mic îndreptar despre cum încearcă să fie şi nu poate fi iubit un poet (probabil cum ar vrea el) de către o femeie, aducând, în subsidiar, cuvintele lui Marcu, 14, 37: ... tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? „Capitolul” pe care i-l consacră debutează, în consecinţă, sub semnul unui sarcasm oarecum impus de mâna lungă a destinului, care îi induce concepte-imagini deloc promiţătoare de linişte: infernul-jucărie, infernul-joc, jucăria infernului, din afară, dar, mai ales, din sinele neliniştit. În amintitul îndreptar se înscriu, continuu, eşantioane de visuri – uneori mă amuz(am) să cred că-s reîncarnarea marelui will şi tu eşti încarnarea doamnei brune –, de viaţă proprie, cu observaţiile aferente, traduse, spre exemplu, în definiţii (a iubi înseamnă să ştii / să nu distrugi nici o speranţă / nici măcar a celui pe care nu-l poţi iubi), dar, mai ales, în enunţuri a căror ambiguitate sugerează continuarea căutării sensurilor vieţuirii, din perspectiva viitorului nevisat prea mult, din care se reţin alte iluzii sau despre cum pot dovedi iluziile că sunt şi ele adevăruri... </div>
<div style="text-align: justify;">
Livrescul este, de asemenea, prezent, îndrăgostitul, de pildă, reiterând oarecum, involuntar, de pildă, chinurile lui Ulise în lupta cu sine pentru a contracara efectul ademenitorului cântec al sirenelor (... îţi ard numele pe rugul limbii care nu te va mai / gusta şi mă leg de catarg...) ori proiectându-şi iubita în ipostaza de prinţesă căreia, totuşi, nu-i plac îndeajuns / armurile lui ruginite / cuvinte desuete pe care nimeni nu le mai citeşte nu le / mai înţelege... </div>
<div style="text-align: justify;">
Ultima parte a cărţii, Stăpânul poemelor nescrise, într-o Notă explicativă a autorului, e propusă spre a fi receptată, într-o ipotetică postură de experiment literar, în sensul de, cel mult, o repetare în timp a unor exerciţii dadaiste. Ceea ce urmează sunt versuri conţinând un imaginar dens, prin îmbinări insolite de cuvinte – nu neapărat aleatorii, în pofida proclamatei afinităţi avangardiste –, al cărui atribut este, de cele mai multe ori, echivocul, care generează, cum e firesc, multiple posibilităţi de interpretare. Temele preocupante pentru poet sunt însă pretutindenare: dragostea, scrisul, revelaţiile succesive pe care i le produc acestea, în continua tentativă de identificare a limitelor până la cere poate străbate gândul, aşteptând continuarea poemului / inexplicabil sentiment al groazei de a fi în mintea celuilalt / a celui care speră că totuşi deşertăciunea / e doar un zâmbet al eternităţii divine...</div>
<div style="text-align: justify;">
Veghind, aşadar, cu toate slăbiciunile care îi dau unui poet dreptul de a avea în minte lanul lui, pe care să-l îngrijească, A. G. Secară aduce în această carte un fragment din neliniştile lui creatoare, dezvăluindu-i cititorului secvenţe din lumea pe care o construieşte cu obstinaţie prin fiecare vers, deşi crede că nu există poem perfect, lăsându-se condus de inima mea cât un pumn arătat nefiinţei şi pornind în cruciadă ca să-i înveţe, între alţii, mai ales, pe copii că lumea nu este decât un poem pe care poţi aluneca / precum pe o coajă de banană...</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Florina Isache - <i>Ploi în oglinzi</i></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
Poezia Florinei Isache pare că se hrăneşte din oximoron şi paradox. Privirea ei asupra lumilor – interioară, exterioară, personală, străină, concretă, abstractă, reală, falsă, inventată, a ideilor, a sentimentelor, a numeroaselor simţuri şi simţiri etc. – este printr-un ochean întors. Şi nu mai atât: ocheanul întors se transformă, uneori, în caleidoscop, acel tub cu oglinzi care proiectează imagini simetrice. Lumile multiple se amestecă în proporţii imprevizibile, după algoritmi pe care autoarea îi lasă să conducă jocul, aparent eliberaţi de constrângerea coerenţei limbajului cotidian. Este multă degradare deliberată a cotidianului în poezia Florinei Isache, caleidoscopul dispune şi de oglinzile unui labirint deformator, un labirint locuit, de altfel, în subsidiar. Este prezent în permanenţă un Celălalt incert, o alteritate ambiguă, se întâmplă că ficţiunile poetice cu aparenţă de prozaism deviază subit şi subtil spre spaţii ori evenimente din categorii diferite de realitate. Iată un exemplu relevant pentru felul în care poeta, deschizând banal (ca la şah, Alapin, e4 e5), construieşte un puzzle insolit, din fragmente cărora le distorsionează sensurile curente şi obţine un întreg mult mai mare decât suma părţilor: „De două trei ori pe zi mă întâlneam cu mine. // Sângele urca în creier, apoi se rostogolea de acolo ca o cascadă. / Ploua şi carnea o lua la vale. Sângele rămânea tot sânge. / Întins pe asfalt. / Veneau păsările cerului şi îşi treceau setea prin el. / Uneori, sângele se aprindea din senin şi ardea. / Flăcările se înălţau doi, trei metri sub pământ. / Pompierii aruncau nisip şi flăcările rămâneau tot flăcări. / Oamenii se jucau cu focul. Vorbeau despre o minune. Ziarele scriau despre un fenomen paranormal.” (Incendiu). Recursul la strategiile formale (post)suprarealiste nu este surprinzător la ora de faţă, când numitul postmodernism permite alcătuiri în care insolitul este regula, iar alăturări de elemente specifice diverselor orientări poetice (chiar extreme) sunt fireşti. Florina Isache struneşte cu îndemânare mijloacele textuale, îşi permite adesea formulări aforistice (cum o făcea şi în volumele anterioare), parcă voind să ilustreze neapărat zicerea mallarméană: «Le monde est fait pour aboutir à un livre». </div>
<div style="text-align: justify;">
O lectură atentă poate discerne, mai mult decât altădată, în fundal, drame existenţiale din zona limitei – dacă eros-ul este mai degrabă o formă de comunicare intelectuală, un pretext de reflecţie asupra existenţei, sau al unor delicate metafore-aforisme („Iubirea e un traseu nemarcat.” „Iubirea până la refuz - este supliciul splendorii.”), thanatos-ul se arată a fi o prezenţă mult mai pregnantă şi mai expresivă în discursul poetic, direct sau indirect. „Un timp am fost despărţiţi. / Nu ne-am vorbit, / nu ne-am scris. // Am rămas de o parte şi de alta a gropii / şi întinderea aceasta este tot ce putea fi mai frumos / între noi... / ca o trădare, ca un mormânt de lux în care vom rămâne cândva, / într-o moarte / şi moartea aceea nu ne va despărţi.” (Speranţă). Celălalt, care poate fi şi altă faţă a aceluiaşi Ego, este obiect al provocării - iată un peom care pare că „blandanizează” la înalt nivel poetic: „Aproape că m-am îngropat de vie în tine / şi nu m-ai cunoscut, / deşi îţi făcusem cunoscută / toată splendoarea acestei stări de graţie. // Merg prin tine şi mă lovesc de genunchii tăi şi de toate organele / şi îmi vine să las dracului totul, să mă întorc la moartea mea. / Dar, // înainte de orice fericire e fericirea de a rămâne / aşteptând să te întorci la tine.” (Când îţi părăseşti trupul).</div>
<div style="text-align: justify;">
Orice clipă a existenţei trăite poate fi transformată în poezie, nu orice este poezie, dar orice poate fi poezie, poate căpăta sens şi poate comunica emoţie atunci când, fie pe urmele lui Mallarmé („Dragul meu Degas, poeziile nu se scriu cu idei. Se scriu folosind cuvinte.”), fie pe urmele lui Nichita („Poezia este ca o pasăre ce zboară invers.”), Florina Isache se desface de sine pentru a se oferi pe sine oricărui lector deschis ascultării unei inimi care „bate ca o casă cu uşile deschise tuturor plecărilor”. Căci de(spre) plecare sunt mai ales poemele din acest volum, despre conştiinţa iminentei plecări care pândeşte inevitabil după fiecare colţ al existenţei. „Suntem deschişi morţii în fiecare clipă. / Chiar şi atunci când aşteptăm supa fierbinte, fără sare, // un copil se bucură.” Melancolii („Camera are iz de absenţă. / Melancolia se scurge pe pereţi, verde...”) lichide, care îmbracă şi forma „ploilor din oglinzi” traversează poezia din această carte, în care apa este element primordial („Camera se umplea de apă, lucrurile pluteau deasupra şi nimeni nu îndrăznea să întrerupă jocul.”), ţinând locul începutului, al naşterii absente deliberat din reflecţia autoarei. Expresivitatea remarcabilă, adesea de tip cinematografic, se vădeşte a fi argumentul cel mai convingător pentru nivelul de sus al poeziei: „Noaptea se mula pe ziduri, pe străzi, ca un celofan alimentar. Acolo, la etajul trei, în balconul ce da spre lună. El sta lângă mine. Îmi arăta fiecare loc atins de cancer. Şi fiecare loc era un ochi de apă şi apa se tulbura la atingerea rochiei. // Privirea îmi căzuse din ochi sau în ochi. Nu o mai găseam să-i arăt cât de vie este moartea, la prima vedere. // Nu îţi mai căuta gesturile, a zis. Sunt un mort. ” (Melancolii). Dacă sentimentul de sfâşiere, de „pată de sânge care vorbeşte” (fie-mi permis să recurg la metafora nichitiană…), persistă în majoritatea textelor, frumuseţea luminoasă se degajă liber, indiferent de obiectul tragic al acceptării inevitabilului. „Eram acolo în balconul ce da spre lună. / Vedea [râul Vedea, presupun – n.m.] bătea în maluri, ca nişte rugăciuni. / Stafilococul auriu săpa galerii în carne. / Ea se aşeza în cele mai adânci striaţii, ca praful pe mobilă / şi nicio privire nu ajungea la ea, nicio atingere. (Durerea face parte din noi).</div>
<div style="text-align: justify;">
Unele poeme se sprijină pe flash-back-uri în copilărie, cu evocarea mamei şi a tatălui. Dar ei sunt pretexte tot pentru radiografia de sine, pentru înţelegerea rosturilor. „Mama şi-a tăiat părul şi l-a depus la o bancă. / Cu depozit la vedere. / Mama este o femeie din flori. // Împleteşte ciorapi pentru cei plecaţi, / spală morţii, îi aşază în sicrie. / Îi aşteaptă să se întoarcă. // Acestea sunt fericirile. // De la o vreme, tata o ţine închisă într-o cutie de / plastic, ca pe o haină de sus. // Mama trăieşte poezia ca pe o viaţă. // Îşi dorea să mă fac medic. Să o vindec de sine. / Eu am ales să fiu ea.” (Ereditar)</div>
<div style="text-align: justify;">
Cum nu se poate vorbi de „progres” în poezie, constat cu bucurie că noul volum al Florinei Isache este dovada unui câştig în profunzime şi în expresivitate, precum şi confirmarea unei voci distincte, puternice a poeziei contemporane româneşti. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Vladimir Deteşanu – <i>Divină ploaie, iubirea</i></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<h4 style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Dan Drăguş</h4>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CIKUXuRT9oY/VIh_IshON3I/AAAAAAAAAiA/iuw6Psmt2-k/s1600/dan%2Bdragus.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-CIKUXuRT9oY/VIh_IshON3I/AAAAAAAAAiA/iuw6Psmt2-k/s1600/dan%2Bdragus.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<span style="font-size: x-small;">Moto:</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">...de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.</span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: x-small;">Sfântul Apostol Pavel, I Corinteni 13/1-2</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În subtitlul volumului „Divină ploaie, iubirea”, poetul Vladimir Deteşanu avertizează că avem de desluşit „din gândurile înţeleptului” o sumă de gânduri de inspiraţie divină. Volumul într-un opus gradat şi ciclic este structurat pe şapte secţiuni (părţi) intitulate: I. Teama; II. Totuşi, speranţa; III. Lumina; IV. Amintiri despre agitaţia clipei; V. Balanţa; VI. Încă, legat; VII. Alte poeme.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Înzestrat cu sensibilitate religioasă şi filosofică în suflet, Vladimir Deteşteanu tratează şi dezvoltă până la acelaşi punct pe axa existenţială fiecare secţiune (parte). Însă pe o treaptă superioară în acelaşi timp. Poetul are propria «Teamă» „printre petale şi răceala pietrelor”, pândeşte cu speranţă clipa poemelor. Le ordonă să se ascundă, să îl ascundă de „scâncetul crud al apei”. Vizibilul cârcel al brazdei îi trage tălpile abia ascunse, „pentru marea îngemănare cu pulberile”. Aripile minţii lui se opun, îl trag din pulberi spre Cer într-o fertilă imponderabilitate poetică. Sensibil ascetic, poetul litaniază Marea Preumblare simţind „un suprem şi unic sărut”. Aude „un strigăt spre viaţă”, după izgonirea omului din Rai: Teama, Frica palpită. Au cuprins Pământul „într-o pânză de păianjen” uriaşă şi fără sfârşit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din teamă derivă frica, dar şi atributul principal al conştiinţelor izolate, înstrăinate pentru întotdeauna de Dumnezeu. Spre a nu se mai regăsi. În conştiinţele neregăsite spre Dumnezeu speranţa există, conchide poetul. Chiar dacă înseamnă aşteptarea, anticiparea Divinei Iubiri, a Luminii şi Împărăţiei lui Dumnezeu. Toate acestea setei din noi sunt destinate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Anticipez gradaţia secţiunilor următoare şi desluşesc gândurile lui Vladimir Deteşanu în «Totuşi, speranţa». Stau încă pe „creste de teamă”, pe oul care „a sfărâmat temniţele” şi nenumărate suflete a desprins …</div>
<div style="text-align: justify;">
Poetul ne convinge că „în faţa porţii luminii” se simte şi se vede scrâşnetul de la răgazul dintre speranţă şi palpabil. Şi atunci când Tăria Cerului „ca un teasc coboară strivind răsuflări / pe un covor de iarbă”. «Lumina» invocată în secţiunea III este acea vibraţie care a creat şi susţine Universul, care ne permite să trăim. Lui Vladimir Deteşanu i s-au „desfăcut corole de lumină” şi strivindu-le i s-au deschis „porii pământului / răsuflările seminţei mirifice”. Acea sămânţă neîncolţită speră un strop de rouă din lumină. În finalul secţiunii III poetul glorifică lumina demiurgică care „va aduce ordinea / acoperind ridurile sufletului” omului şi ridurile din sufletul Pământului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Stăpân pe sine, Deteşanu relevă în «secţiunea IV» zbaterea clipei din care ne-am născut. Clipă risipită de Dumnezeu în amintirea Genezei, ca posibilitate şi dimensionare a autocercetării noastre în faţa Imboldului Divin.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe masa stelară poetul aşează «Balanţa» cu o cumpănă între prăbuşirea clipei şi ridicarea luminii. Aici …„nu se află nimic / doar gânduri/ de lumină flămândă.”</div>
<div style="text-align: justify;">
Ispitit şi «Încă, legat (VI)» de gândurile despărţirii iubirii de dorinţa iubirii. Deteşanu nu confundă iubirea cu probabilitatea realizării dorinţei de iubire. Aici poetul se lasă beatitudinii emoţiei, gândului dorinţă. Despărţirea de gândurile Înţeleptului îi trezeşte dor de suferinţă, de durerea reală din care noian de zăpadă să mai audă „glasul rădăcinilor / de dincolo de timp”. </div>
<div style="text-align: justify;">
«Secţiunea VI» încheie peisajul cu gândurile Înţeleptului. Poetul se află epuizat, dar are satisfacţia că s-a autocercetat în raport cu gândurile Înţeleptului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Citind volumul de poeme «Divină ploaie, iubirea» am acum senzaţia autocercetării, starea de iscoadă printre poeme. Din această stare – vocaţie îl prezint pe Vladimir Deteşanu şi altfel:</div>
<div style="text-align: justify;">
Vivanu iese în poze aşa cum este. Dacă nu se distinge îl ştii: orgolios, pigmeu al vieţuirii «morar» de cuvinte. Uneori „histrion însorit cu palmele / de trandafir” se vede.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu îi lipsesc decât statura şi puţine trăsături ale feţei în a-l copia pe luptătorul cu morile de vânt.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deteşanu despică şi mărunţeşte cuvintele până când destinul metaforelor îl stăpâneşte. Se destăinuie apoi straniilor ursitoare, zodiilor, dar nu devine altruist nici cu sine până nu îşi vede deznădejdea devenind palat de aur pe tărâmul poemelor lui.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din când în când, se roagă în mănăstiri ascunse pentru eliberarea unui colţ de suflet. Partea eliberată îi generează un zâmbet pentru boieroaica lui franţuzită devenită poezie inaccesibilă multora. Acest zâmbet imperceptibil îi provoacă domnului Vladimir Deteşanu nevăzute adieri, mângâietoare clipe de Poezie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Să-ţi trăiască zâmbetul, Vivane!</div>
<div style="text-align: justify;">
Să ne trăiască zâmbetul din pântecele clepsidrelor ce măsoară timpul poeziei noastre!</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Daniel Corbu</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Jt7CbiJQONo/VIh_iqurMHI/AAAAAAAAAiI/8Kw4m88DNZQ/s1600/Daniel%2BCORBU1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Jt7CbiJQONo/VIh_iqurMHI/AAAAAAAAAiI/8Kw4m88DNZQ/s1600/Daniel%2BCORBU1.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<br />
<h3>
O mie de biberoane în flăcări</h3>
<br />
Dimineaţă.<br />
Şi o mie de biberoane în flăcări<br />
plutind pe râu ca-ntr-un tablou de Felix Aftene<br />
şi o apă neagră neagră ca-n poemele<br />
lui Daniel Corbu<br />
şi cerşetorul aristocrat bătătorind cărăruia spre Dumnezeu<br />
pe când din gură îi ies balonaşe multicolore<br />
mici înjurături de forma plămânului stâng de forma<br />
plămânului drept:<br />
T’ v’ n buburuzele voastre de clopotari<br />
ai nimicului<br />
dă cuburi fericite<br />
dă obsedaţi textuali!<br />
Bă fericiri spulberate bă<br />
cutremure de fleonc<br />
bă adoratori de femei abstracte<br />
şi bucolice dorinţi!<br />
<br />
<h3>
PĂZITORUL DE CAPRE</h3>
<br />
În cele din urmă<br />
fiecare merită doar ceea ce înţelege.<br />
Să fi fost altădată<br />
– cum mi-a ghicit bătrîna doamnă Lenor –<br />
păzitor de capre în insula Patmos<br />
pe vremea cînd zeii curgeau ca planoarele<br />
ca porumbeii în Piaţa San Marc<br />
iar Homer nu apăruse încă în lume?<br />
Să fi fost într-o altă viaţă păstorul cel tînăr<br />
păzitor de capre în insula Patmos?<br />
Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici<br />
viziunea muntelui stîncos cu ierburi şi mărăcinişuri<br />
uscate în soarele arzător<br />
şi mirosul de lapte fiert din faţa colibei<br />
şi stînca roşie cu umbra aruncată peste foşnetul mării?<br />
Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis<br />
scena filmică a tînărului păstor de capre<br />
alergînd spre stînca roşie<br />
şi zgomotul săgeţii intrate în carne<br />
şi privirea neomenească a tînărului<br />
îmbrobonat de mireasma morţii?<br />
Dacă nu de ce din cînd în cînd<br />
această durere ascuţită sub omoplatul stîng<br />
şi de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie<br />
şi sacralitate<br />
stagnează de fiecare dată la greci?<br />
<br />
<h3>
ZIUA ÎN CARE PRIMEAM O SCRISOARE DE LA ODYSSEAS ELYTIS</h3>
<br />
Peste pagini se aşeza lumina tremurîndă<br />
clopote mari îşi amestecau limbile<br />
murmuram cîntece pentru cel ascuns în cearcănele<br />
cîntecului.<br />
Venea Moartea cerea tinereţii iertare şi trecea mai departe<br />
moartea de culoarea străzii Max Jacob moartea ca o seară subţire perfectă ca rîsul femeii iubite.<br />
Intram tot mai des în cinematografele lui Iisus<br />
la întoarcere povesteam de-o apă neagră<br />
„O, DIEU, PURIFIER NOS COEURS!”<br />
O, Dieu! Citeam greaţa de Sartre şi ore franceze<br />
de Ion Pop şi sfîrşitul războiului lumii de Llossa<br />
între timp multă trăcăneală cu de-alde Dante,<br />
Emily Dikinson, Gregory Corso,<br />
Jorge Lezama Lima, Tudor Gheorghe şi Noica<br />
puşi laolaltă în amintire.<br />
În ziua cînd primeam o scrisoare de la Odysseas Elytis<br />
peste pagini se aşeza lumina tremurîndă<br />
clopote mari îşi amestecau limbile<br />
ieşeam în stradă (O, FEMEILE CU TRUPUL SFĂRÎMICIOS<br />
CA TUTUNUL!)<br />
printre suferinzii de ementropie<br />
obosit de drumurile din palmă<br />
îmi puneam sufletul cu faţa la zid<br />
nebun după libertatea ascunsă în lucruri.<br />
Chiar şi aceste rînduri tîrzii şi amestecate cu roua<br />
unei dimineţi de septembrie<br />
mi se par o goană după libertatea<br />
pe care ţi-o dă singurătatea<br />
în faţa căreia şi nefericirea-i o scuză.<br />
<br />
<h3>
DOAMNE, AR TREBUI SĂ ŞTERGI LUMEA ASTA</h3>
<br />
Doamne, ar trebui să ştergi lumea asta<br />
s-o pulverizezi în Neantul atoatestăpânitor<br />
pentru că nu prea ţi-a ieşit.<br />
Tu ştii mai bine că o greşeală recunoscută<br />
e pe jumătate iertată<br />
şi că iertarea e semn de renaştere, Doamne.<br />
Poţi desigur s-o pui în curriculum<br />
în magna biographia citită de cei ce vor apărea<br />
din demnitate şi milă divină.<br />
Mare Arhitect, Mare Anonim, Mare Nevăzut<br />
Signore, Tată care nu te-arăţi niciodată<br />
şi care ne-ai dat spre trăire doar semnele tale<br />
în schimonosita durere de-a fi<br />
ne-ai dat gândirea limitată şi oarbă<br />
umilinţa de-a trece în fugă prin faţa nevăzutului<br />
şi ne-ai dat cruzimea cu care-nghiţim<br />
păsări, oi, porci, broaşte, şopârle<br />
iar pe gura cu care le-nghiţim<br />
să răsară cuvinte şi deseori metafizice fraze<br />
iar prin orificiile de eliminat apa şi hrana<br />
să slobozim şi sămânţa<br />
de întreţinut specia.<br />
<br />
Doamne, dacă Absolutul există<br />
de ce mereu ni-l ascunzi şi de ce<br />
cu atâta cinism zideşti instituţia tainei?<br />
<br />
Dacă un cal încoronat poate fi confundat<br />
cu iedera<br />
o spânzurătoare cu balul de fluturi<br />
o, homo captivus aşteptând sărutările morţii,<br />
de ce iarba e verde<br />
sângele roşu<br />
iar cerul la nesfârşire opac!<br />
<br />
Pentru că nu prea ţi-a ieşit<br />
Doamne, ar trebui să ştergi lumea asta<br />
şi cu neasemuită artă<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
s-o pulverizezi în Neantul atoatestăpânitor.<br />
<br />
<h3>
MAŞINA DE INVENTAT IDEALURI</h3>
<br />
Aproape că spusesem toate cuvintele<br />
împuţinându-mă<br />
şi priveam printre gene cum îmi mor<br />
secundele unui alt timp unei alte lumi.<br />
<br />
Mi se părea că aud gongul din cer<br />
semn că se-apropie corăbiile cu prieteni<br />
din Ordinul Metaforei<br />
şi mi se părea că Dumnezeu mă priveşte<br />
prin lucarne fierbinţi.<br />
Dar seara a venit un fel de înger<br />
stătea chircit pe singurul fotoliu din camera mea<br />
un înger zgribulit şi tăcut.<br />
Şi pe când cineva îmi făcea semne din sicriul prea strâmt<br />
îngerul palid repeta refrenul acela aulic al<br />
concordiei omeneşti<br />
ce umblă tuturora prin creier la cea mai nepotrivită oră.<br />
I-am spus îngerului:<br />
Tu n-auzi că noapte de noapte cineva sapă<br />
în mine-un mormânt<br />
şi nu auzi neodihna cum îşi desfăşoară corpuştii<br />
pe amorţitele căi ale aşteptării?<br />
Atunci el a scos din sân un ghemotoc<br />
de fire-ncâlcite de toate culorile<br />
„Pentru că nu excelezi în gândirea abstractă<br />
priveşte, aceasta e Spaima!”<br />
<br />
I-am spus îngerului cel zgribulit şi abulic:<br />
NU VEZI CUM ATÎRN DE CRUCEA CUVINTELOR<br />
DE PARCĂ-AŞ ATÎRNA DE PĂCATUL PRIMORDIAL?<br />
Toţi iubiţi păsările doar păsările care<br />
mor cântând<br />
dar nu vezi cum zi de zi mă surp<br />
şi deodată<br />
de greutatea unui cuvânt voi muri?<br />
<br />
APROAPE CĂ SPUSESEM TOATE CUVINTELE<br />
ÎMPUŢINÎNDU-MĂ<br />
şi priveam printre gene cum îmi mor<br />
secundele unui alt timp unei alte lumi.<br />
<br />
<h3>
MASCA LINIŞTII</h3>
<br />
Cade şi masca liniştii.<br />
Mă gândesc la cei care-au fost de faţă<br />
la moartea primului zeu<br />
la cei care-au întors capul şi-au văzut<br />
Sodoma în flăcări<br />
la febra saliva şi gloria celulară<br />
a oricărui muritor.<br />
<br />
Cade şi masca liniştii.<br />
Se-nalţă în schimb erorii de hârtie ai domnului<br />
Rolland Barthes<br />
cuvintele obosite de lume.<br />
Poate că trebuie să existe un haos final<br />
o harababură a semnelor<br />
o vlăguire a păcatului primordial<br />
momentul când emoţia-şi întinde plasele şi aşteaptă<br />
prada uşoară<br />
iar iluziile se transformă-n cadavre<br />
pe care oamenii uită<br />
să le mai îngroape.<br />
<br />
Cade şi masca liniştii.<br />
Iar eu poate fără noimă întreb:<br />
Voi chiar mă vedeţi prin umbra acestui<br />
fir de speranţă<br />
îmi cântăriţi vorba privirile încrucişate pe<br />
lucruri deseori scrâşnitul din dinţi şi lehamitea<br />
voi chiar mă vedeţi prin raza de frig<br />
a acestui acord monocord?<br />
<br />
<h3>
Un duh de ivoriu</h3>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Filomenei<br />
<br />
Ceva din mine nu vor putea<br />
să îngroape groparii.<br />
Ceva ca o mireasmă care le scapă<br />
printre degete<br />
ceva ca un duh de ivoriu<br />
ca un vers spus dimineaţa<br />
de mierle sau codobaturi.<br />
<br />
Ceva din mine nu vor putea<br />
să îngroape groparii.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Camelia Iuliana Radu</span></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-432PUMS8UXU/VIh_r4Omy8I/AAAAAAAAAiQ/QBBVTgdqMrg/s1600/camelia%2Biuliana%2Bradu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-432PUMS8UXU/VIh_r4Omy8I/AAAAAAAAAiQ/QBBVTgdqMrg/s1600/camelia%2Biuliana%2Bradu.jpg" height="133" width="200" /></a></div>
azi am aflat că îmi va fi dor uneori<br />
<br />
îţi puneam un tricou în şifonier<br />
în straturi<br />
culorile aveau o stare de saturare tomnatică<br />
elegantă<br />
pe care se plimbau pictori vechi<br />
<br />
tot ce a fost şi nu se mai poate repeta<br />
era acolo între culorile unui raft domestic<br />
<br />
mă priveai dintre împachetări<br />
doar o simplă culoare iar eu<br />
o alta alături<br />
<br />
dacă noi azi doar ţinem marea între maluri?<br />
dacă murim pentru că nu o lăsăm să curgă<br />
dacă aşa ţinem viaţa în matcă şi dacă<br />
dacă nebuni am putea fi<br />
și nu suntem?<br />
<br />
dacă evenimentele memorabile<br />
culori şi ţipete de culori<br />
(sau nimic în care să încapă ceva)<br />
ne leagă matricea<br />
includerea<br />
visul?<br />
Ar fi trist<br />
ca viaţa să dea pe afară şi noi să o ţinem<br />
între mâinile prinse<br />
<br />
avem curaj lăsăm culorile alese să fugă<br />
şi am fugi departe<br />
pe malul celălalt<br />
în acel loc despre care nu ştim nimic?<br />
căutându-l, ne-am regăsi<br />
am afla ceva despre formele căpătate<br />
modelate de timp? Dar despre cele sălbatice,<br />
neînregimentate?<br />
<br />
dar nu nu<br />
noi observăm roiuri de amintiri<br />
pale fierbinți de emoții stârnite<br />
îmroșcate<br />
generate de atingerea unei foste senzații<br />
avem receptaculi pentru toate colecțiile<br />
pentru toate visele foste<br />
pentru toate sertarele pline<br />
burdușite cu trăit împreună<br />
suntem ca niște mașini<br />
fiecare pată atinsă are o imagine în memorie<br />
pe care, iată, o resuscităm într-un lanț ADN<br />
creăm un val între apele inconștiente<br />
și tot cerulul interior reverberează<br />
își schimbă culorile<br />
nu pe cele reale, pe cele învățate<br />
<br />
şi nici chiar acum<br />
când privesc<br />
nu privesc, reconstitui<br />
am învăţat ce e bine, ce nu<br />
<br />
unde am rămas? Eu. tu? doar ochii<br />
doar ei mă ţin şi doar mulţimea unor aşezări<br />
din care privim, dar nu,nu, nu noi,<br />
nu suntem noi<br />
sunt două creaturi dresate<br />
adunate aleator<br />
nu, nu suntem noi, e doar sclavia<br />
dirijoarea orhestrei de senzori<br />
<br />
sălbatica mare nu ne-a luat<br />
am rămas<br />
<br />
plini de ceea ce nu suntem<br />
am tăcut şi am rămas<br />
<br />
uneori umplem vasele cu nemărginire<br />
dar nimic nu se prinde de nisip<br />
nu rămâne<br />
<br />
atâta surpare atâta moarte<br />
în închisoarea a două maluri necunoscute<br />
şi toate acele compromisuri<br />
din prea multă străduinţă și ascultare<br />
<br />
tricouri obişnuinţe culori saturate grave<br />
elegante<br />
îţi aduci aminte? nu privi departe, sunt aici<br />
îţi aduci aminte? am rămas<br />
am vrut să fim fericiţi<br />
<br />
fericirea nu încape în şifonier<br />
fuge<br />
şi vei vedea doar o urmă de quantă<br />
desprinsă<br />
şi vei crede că o ai şi construiesti în jur<br />
şi adormi şi visezi cum construieşti<br />
<br />
fericirea este mereu pe partea cealaltă<br />
mereu este pe malul celălalt<br />
<br />
crezi că<br />
acolo unde hainele sunt moarte<br />
şi oamenii merg pe jos sau plâng<br />
plâng şi suferă de foame<br />
ca apa mării care pierde val după val<br />
crezi ca acolo e fericirea?<br />
<br />
Crezi ca e dincolo<br />
unde oameni in hamace de argint<br />
iși numără stelele?<br />
<br />
Crezi ca e acolo? Dincolo<br />
pe partea cealalta<br />
undeva<br />
<br />
ce faci aici lânga mine, ce faci?<br />
mă atingi şi eu cred că simt<br />
şi când nu mai cred<br />
atunci chiar simt, dar atunci pleci<br />
vine fericirea şi pleacă<br />
fericirea nu este aici, nu, este pe partea cealaltă,<br />
nici pe malul cu noi doi goi<br />
nici acolo nu este<br />
<br />
nimic<br />
<br />
doar noi<br />
<br />
un ochi de fereastra prin care<br />
ploaia estompeaza culorile străzii<br />
noaptea şi luminile răsfrânte în picături<br />
<br />
pe geamul ambiguu<br />
transparent<br />
mă joc și capăt forme imaginare<br />
tu ce faci? mă însoțești? nu ştiu cine eşti<br />
cunosc doar un parfum al pielii tale<br />
ascuns după ureche<br />
şi o privire în jurul căreia am ţesut<br />
o viaţă<br />
şi tu ai rămas<br />
<br />
şi iar,și iar, oare, vectori ne leagă<br />
şi ne ţin suspendaţi?<br />
<br />
nu vreau să plec<br />
nici tu<br />
râdem, o clipă<br />
<br />
marea se tulbură<br />
<br />
râdem<br />
<br />
nu avem decât coaja aceasta de carne<br />
pe care să o iubim ceva mai mult<br />
transfigurând concretul zilei<br />
într-un strop<br />
de necunoscut<br />
<br />
marea voia să iasă din palmă<br />
să strige năucă<br />
dar malurile îi ţin legată tăcerea şi ordinea zilei<br />
parfumul din apropieri<br />
<br />
o plajă dramatică<br />
înfoiată<br />
niciun glas nu trece de pieptenele ei<br />
de brad de nori şi de lanuri coapte<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Dan Drăguş</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CIKUXuRT9oY/VIh_IshON3I/AAAAAAAAAiA/iuw6Psmt2-k/s1600/dan%2Bdragus.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-CIKUXuRT9oY/VIh_IshON3I/AAAAAAAAAiA/iuw6Psmt2-k/s1600/dan%2Bdragus.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<br />
<h3>
Definiţii</h3>
<br />
Adam – Măr<br />
Eva – Tulpină<br />
Copil – Nufăr<br />
<br />
Asfinţit – Brânduşă<br />
Noapte – Umbră<br />
Ziuă – Cătuşă<br />
<br />
<h2>
Un singur loc </h2>
<br />
Fum de tăiat cu cuţitul,<br />
poeţii aşteaptă de-a valma<br />
un singur loc în paradis<br />
un singur pat.<br />
<br />
Cineva împarte metafore<br />
pe gratis; peste noi<br />
dansează potire de ambrozie...<br />
<br />
Risipirea spulber arareori,<br />
încrâncenarea-i prea înceată.<br />
<br />
<h3>
Prinsul</h3>
<br />
Din noaptea aceea fără timp<br />
mă hrănesc poemele<br />
cu fluturi albaştri<br />
<br />
Din când în când<br />
mă răneşte semnul<br />
dintre ochii clipei,<br />
parcă sun „prinsul”<br />
printre crime.<br />
<br />
Pe cer<br />
am lipit continuu<br />
libelule flămânde.<br />
<br />
Şi umblu încet<br />
din suflet în suflet<br />
cu poemul meu în dinţi<br />
căutându-vă.<br />
<br />
Un lift în cădere liberă<br />
sunt-siguranţă zero.<br />
<br />
Până mâine<br />
mă voi afla îngenunchiat<br />
cu toate ferigile din mine,<br />
până-ntr-acolo<br />
fiecare clipă-tăcută lebădă<br />
mă va privi căzându-mă<br />
în calea nimănui.<br />
<br />
Noaptea m-ascultă cu urechea,<br />
îmi aminteşte ce voiam<br />
să mi se întâmple;<br />
Nu am pe cineva lângă mine<br />
sau mai departe,<br />
nu am unde să merg.<br />
<br />
Nu pot să merg cu fruntea<br />
ascunsă în palme<br />
cu braţele împinse spre tine<br />
<br />
M-ascultă cu urechea<br />
noaptea acestora, a ta.<br />
<br />
arde cuptorul<br />
cu microunde,<br />
coacem vise<br />
în vâltoarea fără<br />
timp,<br />
ardem fără vreme<br />
cu zeii din Olimp<br />
în focul din trupul<br />
tău aprins<br />
<br />
simt cămaşa de brumă<br />
mă zvârcolesc în braţe<br />
cu Selena, antumă,<br />
fir-ar a dracului<br />
de somnambulă!<br />
<br />
vin dinspre hol<br />
văd că nu sunt<br />
nu eşti...<br />
<br />
eram amândoi<br />
ne-am povestit întâmplări<br />
nederulate azi<br />
pentru noi<br />
<br />
Secundele plâng<br />
în ochiul de silice<br />
în cioburi de oglinzi...<br />
<br />
tu te strămuţi<br />
în rochii de ninsoare<br />
în şoapte cu recurs<br />
pentru o fericire,<br />
în plus.<br />
<br />
m-am furişat<br />
în clopoţelul<br />
elevei de serviciu,<br />
din plictis aprinde<br />
o ţigară<br />
<br />
mă pierd în rotocoale<br />
de fum<br />
în rotocoale de vis<br />
<br />
ALTE DEFINIŢII<br />
<br />
Şoaptă – Gând de mugur<br />
Amurg – Ziuă tremurândă<br />
Umbră – Aripă de vultur<br />
*<br />
POEMELE pitice<br />
sunt pietre ce zidesc<br />
nimicul.<br />
strigă fără să fie auzite,<br />
<br />
Nu ştiu ce să facă<br />
unde să meargă<br />
<br />
În spatele tăcerii<br />
se prăbuşesc însingurate<br />
aripi de timp.<br />
<br />
*<br />
NU EŞTI pictor<br />
fotograf poet<br />
înseamnă a fi<br />
fluture,umblând<br />
cu mâinile<br />
în buzunarele lămpilor<br />
din ceaiul de cinci<br />
<br />
Sunt întârziatul<br />
în visare, în prezent !<br />
<br />
*<br />
MĂ AFLU înscris<br />
într-un unghi obtuz:<br />
latura din dreapta<br />
cealaltă mă cuprinde<br />
în sârmă ghimpată<br />
şi vis<br />
<br />
*<br />
CUPRINDE-MĂ în căuşul<br />
mâinilor,<br />
de lupii jăratecului<br />
fereşte-mă.<br />
<br />
Lame de fosfor îmi umblă<br />
prin gândul frunzei nude<br />
cu promisiunea rămânerii<br />
amândorura, în Rai.<br />
<br />
*<br />
PROMISIUNEA aceasta<br />
o mai fac:<br />
Hai să ne întâlnim<br />
în Rai!<br />
<br />
Raiul e plin de zei, zeiţe -<br />
nu e loc<br />
Promisiunea mea e falsă,<br />
fără izbândă sau noroc<br />
<br />
Iadul e mai plin, în Purgatoriul<br />
ca un vad, vom fi supuşi<br />
la prespălare<br />
de păcat<br />
înfăşuraţi în oale diferite,<br />
în smoală fierţi<br />
<br />
Ne întâlnim cu siguranţă<br />
tot inerţi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #cfe2f3;">
Valeriu Scărlătescu</span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Dan Rădulescu</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-N2nMOjWYY8k/VIiBNNPocqI/AAAAAAAAAiw/-TrOzgxtdIE/s1600/10013900_506077369500594_877885038_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-N2nMOjWYY8k/VIiBNNPocqI/AAAAAAAAAiw/-TrOzgxtdIE/s1600/10013900_506077369500594_877885038_n.jpg" height="188" width="200" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
În sala cea mică a Muzeului Memorial „Nicolae Grigorescu”, rezervată expoziţiilor temporare, l-am găzduit pe artistul Valeriu Scărlătescu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe simeze s-au aşezat, de data aceasta, cuminţi, ca nişte amintiri, 20 de lucrări, majoritatea portrete.</div>
<div style="text-align: justify;">
Despre domnia sa am mai vorbit, în special despre felul în care vede şi înţelege fiinţa umană, aşa că, despre acest aspect, astăzi, am să mă preocup mai puţin. Totuşi, ceea ce ţin să reamintesc, este că portretistica lui Valeriu </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-RAtA-jeJWuM/VIiBB25LbeI/AAAAAAAAAic/L-nPwME4-aA/s1600/1911717_506077692833895_1289824257_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-RAtA-jeJWuM/VIiBB25LbeI/AAAAAAAAAic/L-nPwME4-aA/s1600/1911717_506077692833895_1289824257_n.jpg" height="200" width="147" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Scărlătescu îmbină nu numai tema propriu-zisă, ci şi un pretext anume – în spatele motivului se ascunde, de fapt, un minunat joc cromatic, ce înlocuieşte clasicul desen; acum, liniile de contur, ce închipuie personajele, se nasc din alăturarea diverselor suprafeţe colorate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Identitatea celor ce populează tablourile, uneori apare explicită, „Adela”, alteori stă ascunsă sub alibiul titlului: „Rochia neagră”, „Omul şi pasărea”.</div>
<div style="text-align: justify;">
De fapt, vreau să amintesc câteva repere despre ceea ce se numeşte armonia unei lucrări. De obicei, atunci când te hotărăşti, ca şi pictor, să te eliberezi de sub tutela presantă a desenului şi să evadezi în lumea subtilă </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-TZ9-umEDNhM/VIiBJCDrQII/AAAAAAAAAik/jyZtQ7VRxjU/s1600/valeriu-scarlatescu-cal-calaret-pictura-ploiesti.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-TZ9-umEDNhM/VIiBJCDrQII/AAAAAAAAAik/jyZtQ7VRxjU/s1600/valeriu-scarlatescu-cal-calaret-pictura-ploiesti.jpg" height="200" width="148" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
a culorilor, cred că armonia dă cele mai mari dureri de cap: întâi, e clar că obţinerea ei rezidă într-o bună cunoaştere a regulilor, dar, apoi, ca şi în cazul desenului, există riscul unei alunecări înspre un anumit formalism, care nu este fecund.</div>
<div style="text-align: justify;">
Valeriu Scărlătescu depăşeşte această piedică. Echilibrul lucrărilor sale este dat, spaţial, prin dispunerea personajelor, întotdeauna, către centrul compoziţiei, iar când nu se întâmplă acest fapt, cel puţin ele tind prin acţiunile întreprinse către mijlocul pânzei, precum în „Fata cu trandafiri”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Simetria cromatică este realizată printr-o trecere graduală prin mai </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-PJ2aX4F6_jM/VIiBNNL_HTI/AAAAAAAAAio/CjtoDjUGxE8/s1600/1901890_506077492833915_1165278128_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-PJ2aX4F6_jM/VIiBNNL_HTI/AAAAAAAAAio/CjtoDjUGxE8/s1600/1901890_506077492833915_1165278128_n.jpg" height="163" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
multe tonalităţi ale culorii şi prin specularea nuanţelor acesteia. (Pentru cei care nu ştiu, tonalitatea unei culori se obţine prin amestecul acesteia cu alb sau negru, iar nuanţa este jocul, dacă vreţi aşa, culorii cu ea însăşi şi cu alte culori).</div>
<div style="text-align: justify;">
De cele mai multe ori, personajele lui Valeriu Scărlătescu se complac cu lipsa faciesului sau îl au abia schiţat, dar rolul lor nu este doar acela ca, prin simpla prezenţă, să echilibreze spaţiul, ci, mai ales, să-l facă inteligibil </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-QrvH9jf6vI8/VIiBNC4rNiI/AAAAAAAAAis/LM02aKjzAjM/s1600/1911717_506077692833895_1289824257_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-QrvH9jf6vI8/VIiBNC4rNiI/AAAAAAAAAis/LM02aKjzAjM/s1600/1911717_506077692833895_1289824257_n.jpg" height="200" width="147" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
privitorului de rând – fără nicio ofensă – pentru ca acesta din urmă să nu se lase intimidat de puterea şi complexitatea culorilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Siluetele sunt prelungi, îndeosebi atunci când personajele sunt statice, însă asupra lor pluteşte o anume apăsare, ca un răsuflu al unui oftat, atitudine reflectată foarte bine în „Chipul amintirii” şi „Cap încoronat”. Alteori, apar uşor elansate, doar pentru a sugera mişcarea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că trei lucrări îl însoţesc constant pe Valeriu Scărlătescu de-a lungul expoziţiilor sale, de unde deduc că îi sunt şi cele mai apropiate: „Cupa de murano”, „Omul şi pasărea” şi „Toboşarul”.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-6LI9ajCh7c0/VIiBNk9481I/AAAAAAAAAi0/_saUgwiLsdc/s1600/1924900_506077592833905_666421529_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-6LI9ajCh7c0/VIiBNk9481I/AAAAAAAAAi0/_saUgwiLsdc/s1600/1924900_506077592833905_666421529_n.jpg" height="200" width="123" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci când alege natura statică Valeriu Scărlătescu preferă să construiască, iată, alt motiv – „Cupa de murano”, albastră, pare aşezată pe un vitraliu orizontal, ce îngemănează bucăţi cromatice roşii, albastre, galbene şi albe. Iar fundalul mov şi planul apropiat, oranj, prin depărtarea sugerată de rece şi apropierea, inspirată de cald, pe de o parte, scot în evidenţă centrul de interes, iar pe de alta, prin dimensiunile uşor apropiate, creează un joc de proporţii ce stabilizează întreaga compoziţie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aminteam, tot cu alte ocazii, că titlul unei lucrări este un excelent prim pas înspre înţelegerea acesteia. Atunci când se orientează către non-</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-eEw0T_Xdwt4/VIiBN6rSbZI/AAAAAAAAAi4/xiBcnPQQHl4/s1600/1972361_506077546167243_1124269559_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-eEw0T_Xdwt4/VIiBN6rSbZI/AAAAAAAAAi4/xiBcnPQQHl4/s1600/1972361_506077546167243_1124269559_n.jpg" height="200" width="130" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
figurativ, precum în „Arhitectură în bleu”, Valeriu Scărlătescu imaginează, sub forma unor zone întinse de culoare, uşor geometrizate, două structuri de bază ale arhitecturii, stâlpul şi grinda. Iar dacă albastrul-deschis pare că uşurează întreaga structură, brunul-roşcat al fondului acutizează greutatea intrinsecă a materialului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Avantajul, dacă îi pot spune aşa, unei expoziţii temporare într-o casă memorială, ţine în primul rând de empatia pe care o resimte publicul vizitator, obţinută prin recreerea unei lumi acum dispărute, ceea ce, clar, trezeşte un uşor sentiment de nostalgie, dar şi de provocarea unei anumite implicări personale, datorată spaţiului mic, intim, de expunere. Ideiile generate de contactul direct cu opera de artă, bucuriile şi, de ce nu, nemulţumirile, nu se pierd în spaţii vaste, precum în marile muzee, ci se întorc, ca nişte ecouri, rămânând mai mult timp în sufletele noastre.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
«Misterul rămâne în continuare intact»</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-m-vQUJJBdsY/VIiCb2fz7pI/AAAAAAAAAjk/7YVWWGE0NIE/s1600/nino%2Bstratan%2Bplete%2B(vamir).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-m-vQUJJBdsY/VIiCb2fz7pI/AAAAAAAAAjk/7YVWWGE0NIE/s1600/nino%2Bstratan%2Bplete%2B(vamir).jpg" height="236" width="320" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Ion Stratan</h3>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">De-a lungul anului 2005, atât cât a mai durat el pentru Nino, ne-am întâlnit aproape săptămânal, în apartamentul său de la etajul întâi al blocului ploieştean cu şapte etaje. Ne bucuram fiecare de celălalt câteva (prea puţine!) ore, discutam despre situaţia noastră cotidiană, despre starea societăţii, puţin şi a politicii, dar mai cu seamă a literaturii, despre rosturile creaţiei… Nino era neiertător cu atitudinile nu foarte morale ale unora dintre colegii săi (şi de generaţie), cu arivismul, cu fripturismul, cu loviturile sub centură pe care le primea adesea din neaşteptate direcţii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nino, anii care au trecut de când scrii şi publici mă determină să te întreb cum se naşte un poem. Este numai construcţie raţională sau intervin şi alte variabile, misterioase? Precizez că i-am întrebat şi-i voi întreba şi pe alţii, dar nimeni va cunoaşte, deocamdată, spusele celorlalţi.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Personal, cred, din experienţa mea şi din ceea ce înţeleg din diferenţa între geneza universurilor poetice ale altora şi felul în care anvizajez geneza poemului, că există, paradoxal, deşi se află poetici, deşi preeminenţa stilului este evidentă în cadrul unei creţii coerente, atâtea moduri de a se naşte un poem, cel puţin câte litere există în alfabet. Aşadar, cerându-mi un timp de răgaz interior, pentru faptul că nu am o creaţie atât de întinsă încât să pot oferi ex cathaedra o reţetă absolută atât a inspiraţiei, cât şi a poiein-ului, a face artizanal poemul, spun imaginar, răsfirând paginile unui album de incipituri interioare şi de încercări de condei, la sfârşit, că personal, am cam cinci-şase feluri de detectare a izvoarelor - folosind deci, metafora - naşterii poemului.</div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, este vorba de o predispoziţie poetică. Încerc să am o predispoziţie poetică, pentru momentul în care inspiraţia sau urgenţa transcrierii metaforei, care va fi importantă în poem, să găsească terenul fertil. Deci, nu mă prăpădesc după politică, sport - mă uit numai la tenis, iar grupurile umoristice, ca şi o parte a Academiei Caţavencu, au trecut pe planul doi.</div>
<div style="text-align: justify;">
În al doilea rând, caut un exerciţiu continuu al apropierii scriiturii de momentul revelaţiei. Pentru că este o revelaţie crearea unei poezii, în dimineaţa aceasta, în care mi-aţi făcut onoarea să mă vizitaţi, mă gândeam la temenii clasici, unii perimaţi şi dogmatici, ai filosofiei şi stăteam şi-mi ziceam: dom’le, cât de greu e să scrii poezie, care e instanţa ce ocupă cel mai puţin spaţiu, timp şi materie; în vechii termeni odioşi şi injurioşi ai materialismului dialectic. Uite, şi eu, om serios, de 110 kilograme, stau şi mă ocup cu arta care ocupă cel mai puţin timp, spaţiu şi materie. Mă gândeam, aşa, să mai continui… Acuma, că aţi venit, trebuie să continui. Şi, în exerciţiul acesta al metaforelor prezente pe caiet, unele sunt mai puternice, altele sunt mai slabe. Ele, într-un moment auroral, care este acela în care am hotărât că părţile - sentimentul, eventualitatea viziunii sociale, încheierea poemului - se cern în metafore pertinente şi metafore devenite nerelevante, care pică de la sine ca frunzele dintr-un pom. Acestea ar fi două, trei pârghii ale naşterii poemului: unu, încercarea de a păstra o stare continuă, fragedă pentru poem; doi, o linişte interioară şi o oarecare - îi pot spune chiar - asceză, pentru ca, în momentul revelaţiei să găsească virtualităţile în posibilitatea de a se actualiza la maximum de putere; trei, un exerciţiu continuu al scrierii metaforelor pentru ca ele să nu se piardă pe drumul dintre intuiţie şi scriitură; şi, iată, patru, pot spune şi lucrul acesta: am încercat să trăiesc intens „subiectele” aventurii spirituale, aventurii biologice, „expediţiei” în universul vizibil, de la mass-media până la o călătorie sau alta; am încercat să mă menţin în formă pentru modesta şi, adeseori, decepţionanta noastră aventură existenţială. Din aceste experienţe, din aceste contondenţe, ricanări ale vieţii, din confruntarea - acum, în ultimii ani, se vede clar pentru toată lumea - cu natura, care s-a schimbat mult, încerc să-mi menţin un tonus de descoperitor. Dacă nu ştiu cât sunt inventator, două, trei categorii de mici invenţii există şi în poezia mea, măcar câteva descoperiri să îmi aparţină. Termenul s-a mai folosit, eu îl reiau aici pentru onestitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Lucrul cel mai important, ca al cincilea punct în orice fel de expunere, este că miezul de foc al poemului, ceea ce îl face să fie poem ca atare, felul lui de a se raporta la ce s-a scris şi la tine însuţi, este un mister absolut. Punem deoparte fişele scrise, ne păstrăm starea bună, aşteptăm revelaţia, totul se transcrie de la o scânteie oarecare de afectivitate, de senzaţie, de amintire, de revelaţie lexicală, dar modul în care poemul, asemenea, cum spune Proust, tourbillon de couleurs, un cuibar rotit de ape peste care luna zace, cum sublinia tânărul Arghezi din poeziile preferate eminesciene, şi aşa mai departe, acel miez de foc este un mister absolut. Ca şi arta în sine, pentru cei care ne ocupăm de artă, ca şi existenţa, dacă privim în termeni ştiinţifici, dar nu până la capăt, pentru că atunci ajungem să ne considerăm experienţe şi nu experimentatori, ca şi religia, ca şi libertatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am îndrăznit să spun, corect, în termenii micii mele întreprinderi scripturale, cum fac pentru ca poemul să se nască şi, după aceste patru, cinci puncte pregătitoare, misterul rămâne în continuare intact şi, poate, cu atât mai mult fraged şi atrăgător. <i><b>Adică, până la urmă, rolul inspiraţiei este cel aflat pe calea regală…</b></i><br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Este o noţiune controversată azi, când pare mai degrabă dusă la extrem cerinţa lui Valéry exprimată prin verbul „construire” – luciditate, planificare…</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ar fi să mă gândesc la inspiraţia aşa cum o resimt acum, în pragul începerii lucrului mai intens la volumul Nefertiti Eminovici, volum de poeme, aş zice că nu am chiar zeu deasupra spiritului, ci umbra unui zeu. E adevărat că umbra nu este extrem de întunecată, are raze sidefii. Dar starea generală de spirit, după un exerciţiu care dă naştere acestei revelaţii numită inspiraţie - şi voi reveni asupra acestui lucru -, mă face să fiu în bie, cum se zice, aşa, ponciş, atât privind în urmă gradele de inspiraţie care mi-au îngăduit cărţile de până acum, cât şi ceea ce voi scrie în volumul de care aminteam şi care va fi mai substanţial.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ar fi multe de spus despre inspiraţie. Despre faptul că Platon voia să-i de afară pe poeţi din Cetate pentru că nu spun adevărul. Despre faptul că este legată de hybris, deci de o stare de ne-absolută raţionalitate la modul cartezian - te laşi purtat pe valurile unor visări care nu au decât prin cuvinte corespondenţă cu realitatea. Inspiraţia , aşa cum aş vrea să fie, nu o văd sub zodie homerică sau epopeică, generând un fluviu de imagini, intercalări divine şi fapte vitejeşti, şi nici romantică, răsturnând paradigme, colorând istoria, să zic aşa, grupându-se în jurul propriei afectivităţi. Inspiraţia, cum aş vrea să fie acum, este inspiraţia menestrelilor. Deci jumătate canonică, venită din cântecul compus şi transmis, adresată donquijotesc unei Dulcinee cu voal în vârful conului magic din creştetul capului, îmbinând tehnica cu efluvii de sinceritate şi punând esteticul între nişte zăgazuri fără de care comunicarea, cum a fost în marele secol liric douăzeci, n-ar fi în parametri substanţial civilizaţi. Trăim într-un continuu amurg, să zic aşa, parafrazând puţin cartea lui Ion Caraion <i>Sfârşitul continuu</i> despre Bacovia. Zeii, de la democraţie până la cei genetici, de la natură până la modul în care psihologic înţelegem acum epoca computerelor şi a învăţământului la distanţă, informaţia, cunoaşterea lasă foarte puţin timp şi spaţiu formării estetice şi caracterologice. De aceea mă refeream la menestrelii, minesengerii şi trouvercross din evul mediu european, pentru că, prin paradoxul canonului ştiau exact cât să spună, ştiau exact ce spun, ştiau exact, cu volatilitatea de rigoare, cui se adresau ca muză sau ca inspiratoare. Inspiraţia, la care ziceam că voi reveni, din punctul meu de vedere, nu are chiar laturile despre care vorbea Rimbaud; poetul se face vizionar pe toate căile.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-kdJ9PhPbeU4/VIiDOYacBKI/AAAAAAAAAj8/xhvwZU7m4UY/s1600/stratan%2Bcu%2Btoti%2B4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-kdJ9PhPbeU4/VIiDOYacBKI/AAAAAAAAAj8/xhvwZU7m4UY/s1600/stratan%2Bcu%2Btoti%2B4.jpg" height="320" width="204" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu este prea mult: toate căile…?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, sunt căi, cum ar fi alcoolul, drogurile, boema absolută, care nu m-au tentat niciodată pentru că nu le consider spornice. Există o pletoră a acestei practici, de la Tudor George până la o seamă din foştii acoliţi ai zeilor timpului, zeri lirici, care obţin efecte pe care altfel nu le-ar putea realiza. Acest brainstorming, să spun aşa, această libertate care poate să nu fie centrată pe agmeismul, pe performanţa intelectuală, nu numai că este un joc al numerelor mici, pentru că nu ştim când versul norocos va ieşi, dar este şi o cale de autodistrucţie. Din punct de vedere subiectiv, cred că inspiraţia din versurile mele vine dintr-un exerciţiu destul de trudnic al notării pe foi a imaginilor pe care le surprind, apoi gândul a ceea ce eu consider că este o unitate şi trebuie să fie unitate. Recitesc Despre poezie a domnului Manolescu şi văd etajele şi sub-etajele la nivelul cuvântului şi semioticii şi la nivelul propoziţiei şi semiozei, care trebuie să fie puse în această unitate care este cartea. Nu ştiu dacă, în căutarea poeticului, unitatea centrală este, cum spun primii gramaticieni, cuvântul, nu ştiu dacă este metafora, nu ştiu dacă esenţială, pentru că aici cade accentul, este fraza, pentru că ea combină atât conotaţiile cuvântului cât şi posibilitatea metaforei şi probează, ca un pod nou, pe care trec primele maşini, soliditatea logicii specifice a poeziei inaugurate. Cred că lucrul foarte important este faptul adunării poemelor, eseurilor, prozei într-o carte element auroral care poate desăvârşi ceea ce se numeşte inspiraţie. Spun aceasta afirmându-mi iubirea faţă de revistele literare, care aduc, fiecare, bucuria atunci când le găsesc la chioşc sau le primesc. Dar subliniez perspectiva în care o bibliotecă, înţelegând prin asta o cultură, nu poate să se ţină numai din plachete, dischete, subţiri antologii tematice sau cronologice. Aşa cum Iorga a scris 1250 de cărţi şi unele dintre ele sunt comunicări pe care le-a ţinut şi pe care le-a adunat în carte, tot aşa să avem în vedere cultura română ca pe o bibliotecă. Niciodată nu ne vom putea gândi: ia să vedem ce s-a comunicat la festivalul de la Sibiu de către un oarecare Văcărescu despre ceva. Nu aşa se face o cultură. Cultura se face prin aceste rampe de lansare care sunt revistele – mă gândesc la România literară, Contrapunct, Familia, Revista Nouă, Convorbiri literare, Poesis, Observator cultural şi Dacia literară sau Cronica – spre acea epifanie care este cartea. Ea este materializarea unei forţe transcendente care este gândirea, care formează, număr de număr al colecţiei respective, la dimensiuni asemănătoare ale spaţiului socio-literar şi geografic, adevărate cartografii după care noi trebuie să ne ghidăm. Pentru că, dacă noi nu avem şansa de a călători şi de a intra în marile librării, pentru a avea aproximativ ideea liniilor de forţă prin care se propagă o serie de autori sau de cărţi, putem avea acces la ceea ce s-a făcut la noi, de la Humanitas până la Institutul European şi Polirom, de la Cartea Românească până la Junimea. Avatarurile literaturii române de după război ne dau deja înţelepciunea de a vedea privind şi literaturile corespondente şi putem avea idee - cum se spune pe vremuri răsfoind presa străină - care sunt poeţii cei mai harnici, mai inspiraţi, mai autentici, care acoperă o zonă culturală mai mare, care sunt traduşi şi care în literaturile lor sunt un punct de referinţă. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">*** (Extras din vol. Florin Dochia, „Puterea lui Don Quijote”, Libra, Bucureşti, 2006</span><br />
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Osip Mandelstam</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-vBasdEP5wvI/VIiDIWgBgQI/AAAAAAAAAjs/_n2xZLXvR_4/s1600/osip-mandelstam5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-vBasdEP5wvI/VIiDIWgBgQI/AAAAAAAAAjs/_n2xZLXvR_4/s1600/osip-mandelstam5.jpg" height="200" width="320" /></a></div>
<h3>
Железо</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Идут года железными полками,</div>
<div>
И воздух полн железными шарами.</div>
<div>
Оно бесцветное — в воде железясь,</div>
<div>
И розовое, на подушке грезясь.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Железная правда — живой на зависть,</div>
<div>
Железен пестик, и железна завязь.</div>
<div>
И железой поэзия в железе,</div>
<div>
Слезящаяся в родовом разрезе.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Iron </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
And years go as the iron troops, </div>
<div>
And air with the iron balls is full.</div>
<div>
It is without colour - in water ironing, </div>
<div>
And dreamed on the pillow - as pink.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
The iron truth - alive for someon e’s envy, </div>
<div>
Irony is an ovary, irony is a pistil.</div>
<div>
And as a gland the poetry is in iron, </div>
<div>
Running with tears in the section of outcoming. </div>
<div>
Translation: Lyudmila Purgina</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Le fer </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Les années marchent en régiments de fer</div>
<div>
L’air est chargé de ballons de fer.</div>
<div>
Il est sans couleur, ferruginant dans l’eau</div>
<div>
Et rose, rêvant sur l’oreiller.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La vérité de fer est vivante à ravir</div>
<div>
Le pistil est de fer, et le germe est de fer.</div>
<div>
Et glande, la poésie vêtue de fer</div>
<div>
Larmoie le long d’une coupe de la lignée.</div>
<div>
Traduction: Ghislaine Capogna-Bardet</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
De fier</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Trec ani ca divizii de fier,</div>
<div>
E plin cu obuze de fier pân’ la cer.</div>
<div>
Apa-i de fier - aerul incolor -</div>
<div>
Şi roz e numai perna viselor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Adevărul de fier este viu, e deliciu</div>
<div>
De fier e pistilul, şi germenul, în caliciu.</div>
<div>
De fier poezia în fier e,</div>
<div>
Venirea pe lume o plângere.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Vera Pavlova</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-yHRB-Tugt1Y/VIiDKLx6pgI/AAAAAAAAAj0/SW9tx-NtQP8/s1600/Vera%2BPavlova.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-yHRB-Tugt1Y/VIiDKLx6pgI/AAAAAAAAAj0/SW9tx-NtQP8/s1600/Vera%2BPavlova.jpg" height="227" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
*</h3>
<div>
Поэтом больше стало на свете,</div>
<div>
когда увидела я</div>
<div>
жизнь жизни, смерть смерти –</div>
<div>
рождённое мной дитя.</div>
<div>
Таким оно было, моё начало:</div>
<div>
кровь обжигала пах,</div>
<div>
душа парила, дитя кричало</div>
<div>
у медсестры на руках.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
**</h3>
<div>
Another poet came into being</div>
<div>
when I saw the life of life,</div>
<div>
the death of death: </div>
<div>
the child I had birthed.</div>
<div>
That was my beginning:</div>
<div>
blood burning the groin,</div>
<div>
the soul soaring, the baby wailing</div>
<div>
in the arms of a nurse.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
***</h3>
<div>
Un alt poet a luat fiinţă </div>
<div>
când am văzut viaţa vieţii,</div>
<div>
moartea morţii:</div>
<div>
am născut copilul. </div>
<div>
Ăsta a fost începutul meu: </div>
<div>
sânge arzând vintrele, </div>
<div>
sufletul crescând, copilul plângând </div>
<div>
în braţele asistentei medicale.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
*</h3>
<div>
А может быть, биенье наших тел</div>
<div>
рождает звук, который нам не слышен,</div>
<div>
но слышен там, на облаках и выше,</div>
<div>
но слышен тем, кому уже не слышен</div>
<div>
обычный звук… А может, Он хотел</div>
<div>
проверить нас на слух: целы? Без трещин?</div>
<div>
А может быть, Он бьёт мужчин о женщин</div>
<div>
для этого?</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
**</h3>
<div>
Perhaps when our bodies throb and rub </div>
<div>
against each other, they produce a sound </div>
<div>
inaudible to us but heard up there, in the clouds and higher,</div>
<div>
by those who can no longer hear common sounds . . . </div>
<div>
Or, maybe, this is how He wants to check by ear: are we still intact?</div>
<div>
No cracks in mortal vessels? And to this end He bangs </div>
<div>
men against women?</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
***</h3>
<div>
Poate că atunci când trupurile noastre se luptă,</div>
<div>
Se creează un sunet pe care nu-l auzim, </div>
<div>
dar e auzit acolo, în norii de sus de tot, </div>
<div>
de aceia care nu aud </div>
<div>
sunetele obişnuite… Sau poate vor să </div>
<div>
verifice auzul: e intact? Fără fisuri? </div>
<div>
Poate că bărbaţii bat femeile </div>
<div>
Tocmai pentru asta?</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<div style="text-align: right;">
Translation: Steven Seymour</div>
<div style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</div>
</h4>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc;">
Maya Angelou</span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
«Adevăratul spirit este definit prin limbaj. Avem nevoie de limbaj.»</h3>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.blueridgejournal.com/poems/images/angelou5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.blueridgejournal.com/poems/images/angelou5.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Mi-aţi spus cândva că scrieţi aşezată într-un pat nedesfăcut, având alături o sticlă de sherry, un dicţionar Roget’s Thesaurus, perne galbene, o scrumieră şi o Biblie. Care este rostul Bibliei?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Limbajul tuturor interpretărilor şi traducerilor, atât ale Bibliei Iudaice, cât şi ale Bibliei Creştine, este unul muzical, pur şi simplu minunat. Îmi citesc Biblia mie; iau orice traducere, orice ediţie, şi o citesc cu voce tare, doar pentru a auzi limba, ritmul, şi pentru a-mi reaminti cât de frumoasă este engleza. Chiar dacă reuşesc să bâigui în aproximativ şapte sau opt limbi, engleza rămâne cea mai frumoasă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>O citiţi pentru a vă inspira şi îndemna în a ridica peniţa?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
O citesc pentru melodie. De asemenea, pentru conţinut. Lucrez la a încerca să fiu un bun creştin şi aceasta este o treabă serioasă. E ca şi cum ai încerca sa fii un bun evreu, un bun musulman, un bun budist, un bun şintoist, un bun zoroastrist, un bun prieten, un bun iubit, o bună mamă, un bun tovarăş – e treabă serioasă. Nu este ceva la care te poţi gândi: „Oh, am terminat cu asta! Am lucrat toată ziua! Ce bine! Bravo!” Adevărul este că, toată ziua încerci să faci acest lucru, încerci să fii astfel, şi apoi, seara, dacă eşti sincer şi dacă ai puţin curaj, te priveşti şi spui: Hmm. Am dat-o în bară doar de 86 de ori. Nu e rău. Încerc să fiu creştin şi Biblia mă ajută să-mi reamintesc ceea ce mi-am propus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Transferaţi această linie melodică propriei dumneavoastră proze? Consideraţi că proza dumneavoastră are acea intonaţie specială pe care unii o asociază cu versiunea oficială a regelui James (1)? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Vreau să aud cum sună limba engleză; modul în care Edna St. Vincent Millay (2) auzea engleza. Vreau să aud şi de aceea citesc cu voce tare. Nu se poate spune că o pot imita apoi. O fac pentru a-mi aminti ce limbă glorioasă este. După aceea, încerc să fiu deosebită şi chiar originală. Este ca şi cum am citi pe Gerard Manley Hopkins (3) sau Paul Laurence Dunbar (4) sau James Weldon Johnson. (5) </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Şi sticla de sherry este pentru sfârşitul zilei sau pentru a alimenta imaginaţia?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
O primesc pe la şase şi un sfert a.m., de îndată ce ajung, dar, de obicei, beau un pahar de vin sherry în jurul orei 11.00 a.m. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Atunci când sunteţi însufleţită de Biblie şi de sherry, cum începeţi o zi de muncă?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Am păstrat o cameră de hotel în fiecare oraş în care am trăit. Închiriez o cameră de hotel pentru câteva luni, plec de acasă la ora şase şi încerc să fiu la lucru la ora şase jumate. Ca să scriu, mă întind de-a curmezişul patului, în aşa fel încât acest colţ este absolut acoperit de o crustă, la sfârşit, atât e de aspru şi îngroşat. Nu permit angajaţilor hotelului să schimbe patul, pentru că nu dorm niciodată acolo. Stau până la 12.30-1.30 după-amiază şi apoi mă duc acasă şi încerc să respir; mă uit la ceea ce am lucrat în jurul orei 17.00; iau o cină obişnuită – o cină liniştită, încântătoare, şi apoi mă întorc la lucru până în dimineaţa următoare. Uneori, în hoteluri, când merg în cameră, găsesc o notă pe podea care spune: „Dragă domnişoară Angelou, vă rugăm să ne permiteţi să schimbăm lenjeria. Credem că este mucegăită”. Dar le permit doar să intre şi să golească coşurile de gunoi. Insist ca toate lucrurile să fie luate de pe pereţi. Nu vreau să fie nimic acolo. Intru în cameră şi mă simt de parcă toate convingerile mele sunt suspendate. Nimic care să mă influenţeze. Nici lăptărese, nici flori sau altceva. Citesc ceva, poate Psalmii, poate, din nou, ceva din dl. Dunbar sau din James Weldon Johnson. Şi îmi amintesc cât de frumoasă şi cât de maleabilă este limba. Dacă tragi de ea, spune: „Ok”. Îmi amintesc asta şi încep să scriu. Nathaniel Hawthorne spune: „Cititul facil este scrisul al naibii de greu.” Încerc să extrag limba într-un mod atât de clar încât ea sare din pagină. Trebuie să pară uşor, dar îmi ia o veşnicie pentru a o face să arate atât de naturală. Desigur, există acei critici – criticii din New York, de regulă – care spun: „Ei bine, Maya Angelou are o nouă carte şi, bineînţeles, este bună, din moment ce ea este un scriitor înzestrat.” Pe aceşti critici, îmi doresc să-i apuc de gât şi să-i trântesc la podea, deoarece îmi ia tot timpul din lume pentru a putea face limba să cânte. Eu muncesc această limbă. Despre o seară ca asta (6), privind publicul, dacă ar trebui să scriu din punctul meu de vedere, aş vedea scaunele îmbrăcate în catifea ponosită de culoare roşu-ruginiu şi strălucirea produsă de frecarea spatelui de scaune, care pare o lumină portocalie, apoi culorile frumoase ale feţelor oamenilor, alb, alb-rozaliu, alb-bej, bej-deschis, maroniu şi bronz – ar trebui să privesc la toate acestea, la toate aceste feţe şi la modul în care ele stau deasupra gâtului. Când voi termina de scris, după vreo patru sau cinci ore în camera mea, ar putea suna astfel: „A fost odată un şobolan care stătea pe un preş”. Asta ar fi. Nu o pisică. Dar aş continua să mă joc cu el şi aş spune: „Te iubesc. Vino la mine. Te iubesc.” Mi-ar putea lua două sau trei săptămâni să descriu ceea ce văd acum. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Cum ştiţi când este ceea ce doriţi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştiu când este cel mai bun lucru pe care-l pot face. Este posibil să nu fie chiar cel mai bun din câte există. Un alt scriitor l-ar putea face mult mai bine. Dar ştiu când este cel mai bun lucru pe care-l pot face eu. Ştiu că una dintre cele mai mari arte pe care o dezvoltă un scriitor este arta de a spune: „Nu. Nu, am terminat. La revedere.” Şi va abandona acel lucru. Eu nu-l voi scrie de dedesubt. Eu nu voi scrie viaţa din exteriorul ei. Nu voi face acest lucru. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Cât de mult revizuiţi un text?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Scriu dimineaţa şi apoi merg acasă pe la mijlocul zilei, fac un duş, pentru că, după cum ştiţi, scrisul este o muncă foarte grea, deci trebuie să faci o baie dublă. După aceea, ies şi fac cumpărături – sunt o bucătăreasă serioasă şi pretind a fi normală. Îmi pregătesc cina şi, dacă am musafiri, aprind lumânări, pun o muzică drăguţă etc. Apoi, după ce am spălat toate vasele, citesc ceea ce am scris în acea dimineaţă. Şi cel mai adesea, din nouă pagini scrise, pot salva două şi jumătate sau trei. Este cel mai crunt moment, să admiţi că nu este ceea ce trebuie să fie. Şi să tai. Când termin în jur de cincizeci de pagini şi le citesc – cincizeci de pagini acceptabile – nu este atât de rău. Am acelaşi editor din anul 1967. De multe ori, mi-a spus, de-a lungul anilor, sau m-a întrebat: „De ce ai folosit punct şi virgulă în loc de două puncte?” Şi de multe ori, de-a lungul anilor, i-am spus lucruri precum: „Nu mai vorbesc cu tine. Pentru totdeauna. La revedere. S-a terminat. Mulţumesc foarte mult.” Apoi plecam, citeam textul şi mă gândeam la sugestia lui. Îi trimiteam o telegramă în care spuneam: „Ok, aşadar ai dreptate. Şi ce dacă? Să nu-mi mai aminteşti asta vreodată. Dacă o vei face, nu mai vorbesc cu tine.” În urmă cu aproximativ doi ani, i-am vizitat, pe el şi pe soţia sa, în Hampton. Eu stăteam la capătul unei mese de sufragerie, cinând cu încă vreo 14 oameni. Spre final, îi spun cuiva că i-am trimis telegrame de-a lungul anilor. De la celălalt capăt al mesei, el spune: „Şi le-am păstrat pe toate! Brută!” Dar pregătirea pentru tipar, propria pregătire a textului, înainte ca editorul tău să vadă ceea ce ai scris, este cea mai importantă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce ne puteţi spune despre geneza primei dvs. cărţi? Care au fost oamenii care v-au ajutat să daţi formă acelor fraze care sar din pagină?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Oh, totul a început cu mulţi ani înainte de a începe să scriu, atunci când eram foarte tânără. Îl iubeam pe preotul american negru. Iubeam melodia vocii şi imaginea, atât de bogată şi aproape imposibilă. Preotul meu din biserica din Arkansas, când eram foarte tânără, folosea fraze ca: „Dumnezeu a ieşit afară, soarele este peste umărul Lui drept, luna s-a cuibărit în palma mâinii Sale”. Îl iubeam, pur şi simplu, şi iubeam toţi poeţii negri, şi îl iubeam pe Shakespeare, pe Edgar Allan Poe, şi îmi plăcea Matthew Arnold foarte mult - încă îmi place. Fiind mută timp de mai mulţi ani, am citit şi am memorat, şi toţi acei oameni au avut o influenţă fantastică... atât în prima carte, cât şi în cea mai recentă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Mută?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Am fost violată când eram foarte mică. I-am spus fratelui meu numele persoanei care a făcut-o. În câteva zile, omul a fost ucis. În mintea mea de copil – şapte ani şi jumătate, am crezut că vocea mea l-a omorât. Deci am încetat să vorbesc timp de cinci ani. Desigur, am scris despre acest episod în „Pasărea din colivie”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Când aţi decis că vreţi să fiţi scriitoare? A fost un moment în care aţi spus deodată: „Asta este ceea ce doresc să fac pentru restul vieţii”?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ei bine, am scris un serial de televiziune pentru postul PBS şi am plecat în California. Mă gândeam că sunt poet şi dramaturg. Acela era lucrul pe care urma să-l fac pentru restul vieţii. Sau să devin un broker imobiliar celebru. Asta suna ca un nume aruncat, şi chiar este, dar, într-o seară, James Baldwin m-a invitat la cină, alături de Jules şi Judy Feiffer. Toţi trei sunt vorbitori grozavi. Au continuat să-şi spună poveştile şi a trebuit să mă lupt pentru a face impresie bună. Cu greu am putut spune şi eu câteva întâmplări. A doua zi, Judy Feiffer l-a sunat pe Bob Loomis, un editor de la Random House, şi i-a sugerat că, dacă ar reuşi să mă determine să scriu o autobiografie, va fi ceva. El m-a sunat şi i-am spus: „În niciun caz, sub nicio formă; cu siguranţă, nu voi face un asemenea lucru”. Aşa că am plecat în California pentru a produce seria despre cultura africană şi cea americană neagră. Loomis m-a sunat acolo de vreo trei ori. De fiecare dată, am spus nu. Apoi a vorbit cu James Baldwin. Jimmy i-a oferit un şiretlic ce mergea mereu la mine – deşi nu sunt mândră când spun acest lucru. Data viitoare când a sunat, a spus: „Bine, Domnişoara Angelou. Nu vă mai deranjez. Este foarte bine că nu doriţi să scrieţi această carte, pentru că a scrie autobiografia ca literatură este aproape imposibil”. I-am răspuns: „Despre ce vorbiţi? O voi face”. Nu sunt deloc mândră de acest buton care poate fi apăsat şi care mă determină să sar imediat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Selectaţi o temă dominantă pentru fiecare carte?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Încerc să-mi amintesc momente din viaţa mea, incidente în care existau ca temă dominantă fie cruzimea, fie bunătatea sau generozitatea, fie invidia, sau fericirea, bucuria... Apoi, selectez una care contribuie cel mai bine la planul meu şi, astfel, pot scrie o dramă, fără a cădea în melodramă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Scrieţi pentru un public specific?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am gândit demult că, dacă aş scrie o carte pentru fetele de culoare, ar fi bine, deoarece erau atât de puţine cărţi pentru ele. Apoi, m-am gândit că ar fi bine să lărgesc grupul, piaţa la care vreau să ajung. Am decis să scriu pentru băieţi de culoare şi apoi pentru fete albe, apoi pentru băieţi albi. Dar ceea ce încerc să păstrez în memorie cel mai mult este breasla mea. Încerc să îmi permit să fiu constrânsă de arta mea - dacă acest lucru nu sună prea pompos sau ciudat - să accept impulsul şi apoi să încerc tot posibilul pentru a avea controlul asupra măiestriei mele. Dacă mă simt deprimată şi îmi pierd controlul, mă gândesc la cititor. Dar se întâmplă foarte rar – să mă gândesc la cel care citeşte atunci când lucrarea este în plin proces. [...]</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>James Baldwin, alături de mulţi alţi scriitori ai acelui serial, a spus că „atunci când scrii, încerci să găseşti ceva despre care nu ştiai”. Atunci când dumneavoastră scrieţi, căutaţi ceva ce nu ştiaţi despre sine sau despre noi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Da. Când scriu, încerc să îmi dau seama cine sunt, cine suntem, de ce suntem capabili, cum simţim, cum pierdem şi rămânem în picioare şi cum continuăm din întuneric în întuneric. Încerc asta. Dar încerc să-mi amintesc şi de limbă, să văd cum ar putea suna. Iubesc cu adevărat limba. O iubesc pentru ceea ce face pentru noi, pentru cum ne permite să explicăm durerea şi gloria, pentru nuanţele şi delicateţele existenţei noastre. Ea ne permite să râdem sau să ne arătăm spiritul. Adevăratul spirit este definit prin limbaj. Avem nevoie de limbaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Baldwin a mai spus şi că familia sa l-a sfătuit să nu devină scriitor. Tatăl său a simţit că exista un monopol al rasei albe în publicistică. Aţi simţit vreodată acest lucru – că faceţi ceva ce este foarte dificil pentru un scriitor de culoare?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, dar nu mi s-a întâmplat doar ca scriitor. S-a întâmplat pe foarte multe planuri. În formarea societăţii americane, bărbatul alb este în top, apoi femeia albă, şi apoi bărbatul negru, iar jos este femeia neagră. Aşadar, a fost mereu astfel. Asta nu înseamnă că nu m-a şocat, nu m-a scuturat. </div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Interviu de George Plimpton</i></b></div>
<i><span style="font-size: x-small;">Sursa: The Paris Review, The Art of Fiction, No. 119 / 1990</span></i><br />
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză de Liliana Ene</h4>
<span style="font-size: x-small;">_______________</span><br />
<span style="font-size: x-small;">1. Traducerea engleză din 1611 a Bibliei sau Biblia [rege]lui James;</span><br />
<span style="font-size: x-small;">2. Edna St. Vincent Millay (22 februarie 1892 – 19 octombrie 1950), poet şi dramaturg american. Ea a primit Premiul Pulitzer pentru poezie în anul 1923;</span><br />
<span style="font-size: x-small;">3. Reverendul Gerard Manley Hopkins (28 iulie 1844 – 8 iunie 1889), poet englez, preot iezuit, convertit la religia romano-catolică, a cărui faimă postumă l-a aşezat printre poeţii victorieni importanţi. Explorările sale în domeniul prozodiei (în special ritmul flexibil) şi folosirea de ilustraţii l-au consacrat ca inovator îndrăzneţ într-o perioadă a răspândirii versului tradiţional. </span><br />
<span style="font-size: x-small;">4. Paul Laurence Dunbar (27 iunie 1872 - 9 februarie 1906), poet şi prozator american, exponent al direcţiei literare negro minstrels. </span><br />
<span style="font-size: x-small;">5. James Weldon Johnson (17 iunie 1871 – 26 iunie 1938), autor american, educator, avocat, diplomat, compozitor şi activist pentru drepturile civile.</span><br />
<span style="font-size: x-small;">6. Acest interviu a avut loc pe scena YMHA (Young Men’s Hebrew Association – Asociaţia Tinerilor Evrei) din Manhattan-ul superior de est. Audienţa a fost foarte mare, predominant feminină, fiind ocupate toate locurile, cu spectatori care au stat în picioare în spate... un testament a puterii de atracţie a Mayei Angelou. În apropierea scenei, era un mic grup de femei negre îmbrăcate în robe albe ale ordinului Black Muslim (Musulmani negri). Prezenţa Mayei Angelou a dominat dezbaterile. Majoritatea remarcilor sale au atras aplauze înfocate, cu precădere acelea ce priveau problemele rasiale, nevoia de a persevera şi „curajul”. Maya Angelou era un performer extraordinar şi avea o prezenţă extrem de puternică pe scenă. Multe dintre răspunsuri păreau la fel de mult îndreptate spre public, cât şi spre moderator, astfel încât, în momentul în care Maya Angelou a încheiat seara, recitând din poemele sale – din nou în faţa publicului absorbit – totul a părut o extensie logică a unui spectacol planificat. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Tadeusz Dąbrowski *</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://culture.pl/sites/default/files/images/imported/literatura/_portrety/dabrowski%20tadeusz/dabrowski%20tadeusz%20portret_6516541.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://culture.pl/sites/default/files/images/imported/literatura/_portrety/dabrowski%20tadeusz/dabrowski%20tadeusz%20portret_6516541.jpg" height="320" width="217" /></a></div>
<h3>
Bierki</h3>
<br />
Od lat się oszukuję. To bardzo męczące zajęcie<br />
oszukiwać samego siebie. Spróbuj kiedyś<br />
<br />
rozegrać w pojedynkę partyjkę szachów tak,<br />
by wygrać, ani przez chwilę nie będąc po czyjejkolwiek<br />
<br />
stronie. Albo zagraj ze sobą w bierki, nie<br />
oszukując. Oszukiwanie siebie jest sztuką, trzeba<br />
<br />
uważać, żeby się na tym nie przyłapać. Chyba<br />
najtrudniej udawać złego, będąc złym.<br />
<br />
Zazwyczaj pozostaje udawać, że się udaje.<br />
<br />
<h3>
Dames</h3>
<br />
Depuis des années, je triche. C’est une activité épuisante<br />
que de tricher contre soi. Essaie une fois<br />
<br />
de jouer une seule partie d’échecs de manière<br />
à gagner, sans être le moindre instant dans un quelconque<br />
<br />
camp. Ou bien joue contre toi aux dames, sans<br />
tricher. Tricher contre soi est tout un art, il faut<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
veiller à ne pas se faire attraper. Le plus difficile<br />
est sans doute de faire semblant d’être mauvais tout en étant mauvais.<br />
<br />
Il reste alors à faire semblant de faire semblant.<br />
<br />
<h3>
Joc de cărţi</h3>
<br />
De ani de zile înşel. E o treabă destul de grea,<br />
Căci mă înşel pe mine. Încearcă o dată<br />
<br />
Să joci singur o partidă de şah astfel încât<br />
Să câştigi fără să fii nici un moment în vreuna din<br />
<br />
Părţi. Sau mai bine joacă împotriva ta dame, fără<br />
Să trişezi. A te înşela pe tine însuţi este o artă în sine, trebuie<br />
<br />
Să ai grijă să nu fii prins. Cel mai dificil<br />
E fără îndoială să faci să pară că te simţi rău când te simţi rău.<br />
<br />
Nu mai rămâne decât să te prefaci că te prefaci.<br />
<br />
<h3>
Głos</h3>
<br />
I cały dzień stracony spędzony<br />
na myśleniu co by tu jeszcze zrobić<br />
żeby nie zrobić nic.<br />
<br />
Urojone pragnienia urojone głody<br />
kilka nadętych marzeń o wielkości<br />
kilka nadętych marzeń o małości.<br />
<br />
Już wieczór zwalniający z obowiązków poczucie<br />
że nic się nie zrobiło i ten aksamitny<br />
głos: lepiej że nie zrobiłeś nic<br />
<br />
niż gdybyś miał zrobić coś<br />
<br />
złego.<br />
<br />
<h3>
La voix</h3>
<br />
Et une journée de plus entièrement perdue<br />
à réfléchir à ce que je pourrais encore faire<br />
pour ne rien faire.<br />
<br />
D’imaginaires désirs d’imaginaires faims<br />
quelques insipides rêves de grandeur<br />
quelques insipides rêves de petitesse.<br />
<br />
Déjà le soir qui libère des obligations sentiment<br />
de n’avoir rien fait et cette voix<br />
de velours : mieux valait ne rien faire<br />
<br />
plutôt que d’avoir à faire quelque chose<br />
<br />
de mal.<br />
<br />
<h3>
Glas</h3>
<br />
Mi-am pierdut toată ziua<br />
reflectând la ce-aş mai putea face<br />
ca să nu fac nimic.<br />
<br />
Dorinţe imaginare nevoi imaginare<br />
câteva pompoase vise de mărire<br />
câteva pompoase vise de micime.<br />
<br />
Deja seara eliberează de obligaţii sentimentul<br />
că nu e nimic de făcut şi glasul<br />
de catifea: ce bine că nu e nimic de făcut<br />
<br />
mai degrabă decât să fie ceva de făcut<br />
<br />
greşit.<br />
<br />
<h4>
</h4>
<h4>
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: right;">Traduction: Dénis Peiron</span></div>
<span style="text-align: right;"><div style="text-align: center;">
Traducere: Florin Dochia</div>
</span></h4>
<i><span style="font-size: x-small;">* Tadeusz Dąbrowski – (b. 1979) poet eseist şi critic polonez, editorul bilunarului literar Topos. Publică în numeroase reviste poloneze şi internaţionale. Director artistic al European Poet of Freedom Festival.</span></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-0Ys3HnS7fMY/VIiIFSfeqtI/AAAAAAAAAkU/4Om5Nn2DtS4/s1600/jeanjacques-viton.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-0Ys3HnS7fMY/VIiIFSfeqtI/AAAAAAAAAkU/4Om5Nn2DtS4/s1600/jeanjacques-viton.jpg" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Jean-Jacques Viton</span></h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Omnibuz</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
e acolo albastru murdar deja lent</div>
<div>
sub orologiul cu cifre romane</div>
<div>
e gol cine a decis acest orar va pleca gol la 12.30</div>
<div>
două sticle de</div>
<div>
apă minerală Badoit şase cutii de bere 33</div>
<div>
e între berea fără alcool şi </div>
<div>
berea belgiană Moarte-Subită</div>
<div>
o chiflă cu două felii de jambon</div>
<div>
trebuie să existe provizii pentru călătoria</div>
<div>
într-un compartiment cu locuri fixe</div>
<div>
locul mutilatului e lângă radiator</div>
<div>
fixat temeinic dimineaţă de iarnă</div>
<div>
în mahalaua </div>
<div>
Sfânta-Marta</div>
<div>
primul tunel un mormânt foarte lung</div>
<div>
această</div>
<div>
Marta e sora</div>
<div>
Mariei şi a lui</div>
<div>
Lazăr</div>
<div>
la ieşirea lui trestiile uscate laurii plini de praf</div>
<div>
un alt tunel ne înghite lumina electrică dezvăluie albastrul perdelelor şi lanţul frânei de siguranţă</div>
<div>
la ieşirea lui cartierul Estaque în plin soare faţă în faţă cu plaiurile înclinate ale oraşului Rove</div>
<div>
e 12.42 la</div>
<div>
Pas-des-Lanciers</div>
<div>
de fiecare parte acei arbuşti nu prea înalţi</div>
<div>
încărcaţi cu baloane negre</div>
<div>
mi s-a spus că e otravă</div>
<div>
izolate pe panouri găurite de reclame</div>
<div>
Président şi</div>
<div>
Grosjean</div>
<div>
Marignane la 12.46 fără avioane pe cer</div>
<div>
şi apoi</div>
<div>
Vitrolles sub falezele cărămizii în</div>
<div>
Iulie</div>
<div>
Ceccarelli a creat acolo promenade douăsprezece plăci de ciment puse pe pământ amestecate cu mici jucării fragmente de celuloid desene în peniţă arcuri cioburi de sticlă ar trebui să refacă ansamblul acestei alei de dale</div>
<div>
acum Etang-de-Berre</div>
<div>
fără petroliere în nămolul brun</div>
<div>
la 12.52 o oprire la </div>
<div>
Rognac</div>
<div>
marii copaci fasonaţi din cimitir</div>
<div>
seamănă cu cisternele de la </div>
<div>
Compania</div>
<div>
Shell-Chimie</div>
<div>
la</div>
<div>
Berre 12.37</div>
<div>
privim trecerea înceată a unei remorci</div>
<div>
Gefco şaisprezece maşini noi strălucitoare</div>
<div>
13.00 exact la</div>
<div>
Saint-Chamas</div>
<div>
un rapid de mare viteză ne opreşte-n loc</div>
<div>
ah! ce-mi place ca la chemarea clopotului</div>
<div>
să dejunăm în vagonul restaurant</div>
<div>
prosoapele albe puţin mai groase</div>
<div>
lămpile de masă din fier forjat</div>
<div>
abajurul roz moale florile</div>
<div>
şi cifrele</div>
<div>
Societăţii pe farfurie</div>
<div>
sub burta saramurii de peşte</div>
<div>
la</div>
<div>
Miramas 13.10 trei legionari pe peron vorbesc cu şeful de gară fac gesturi exagerate de rafalele de vânt</div>
<div>
întregul</div>
<div>
Crau se deschide la 13.25</div>
<div>
un controlor rătăcind e surprins să ne vadă se precipită îşi scoate şapca îşi descheie vesta fumează o ţigară acceptă o bere 33 habar n-are de ora sosirii</div>
<div>
şi iată cele două mii de pescăruşi alb-gălbui ai libertăţii putrede</div>
<div>
survolează ţipând depozitul de gunoi Entressens singura colină de la </div>
<div>
Crau</div>
<div>
trei rapiduri ne mai intersectează se duc într-un urlet identic strigătului de război în marile trenuri care dispar mi se spune nu te apleca pe fereastră</div>
<div>
am notat apariţia timp de două minute a unei oi nemişcate pe câmpie</div>
<div>
în gara Arles locomotiva lasă să-i fluiere motorul ca un reactor de</div>
<div>
Boeing</div>
<div>
şi </div>
<div>
Rhônul deodată</div>
<div>
cu o familie de flamingi roz</div>
<div>
şi un sat cu case joase</div>
<div>
Rhônul</div>
<div>
e cel mai abundent dintre fluviile franceze</div>
<div>
curge în toate anotimpurile cu un debit puternic şi rapid </div>
<div>
are un regim complex</div>
<div>
în </div>
<div>
August pute la</div>
<div>
Avignon unde</div>
<div>
într-adevăr totul pute</div>
<div>
te uiţi la culturi descoperi că lor le place potasiul traversezi satele alene poţi număra coţofenele pe câmpuri</div>
<div>
la 13.15 pământul e brun accelerare arborii nu mai au frunze</div>
<div>
grădinile închise cu ziduri sunt reţinute la sol de largi plase verzi </div>
<div>
Barbier-Dauphin e chiar o reclamă frumoasă.</div>
<div>
la sosire e 14.15</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;">
Recuperare / decupare / montare</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-0Ys3HnS7fMY/VIiIFSfeqtI/AAAAAAAAAkU/4Om5Nn2DtS4/s1600/jeanjacques-viton.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-0Ys3HnS7fMY/VIiIFSfeqtI/AAAAAAAAAkU/4Om5Nn2DtS4/s1600/jeanjacques-viton.jpg" /></a></div>
<h4 style="text-align: center;">
Interviu cu Jean-Jacques Viton</h4>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>În prezentarea cărţii dumitale Zama, (POL, 2012), precizezi că titlul este o „expresie din limba arabă care s-ar putea traduce prin «Vorbeşte!» şi «Hai că merge!» Denunţă voios o exagerare a discursului despre celălalt. Zama este şi numele unui mic personaj care traversează cartea (un fel de ecou îndepărtat din Plume [Peniţa] a lui Michaux) într-un decor cu alură cinematografică.” În ce măsură Zama face referire la uşurătatea unui fel de erou cu profil jos, creatură precară, care se lasă cea mai mare parte a timpului purtat de evenimente?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Titlul acestei cărţi, Zama, e responsabil de problemele care pot fi puse în ce priveşte calitatea acestui Zama care nu e, de altfel, un actor de teatru, nici personaj al unei distribuţii, ci un simplu reper practic pentru a ajuta scrisul să meargă într-o direcţie sau în alta fără căi prestabilite. Ştii că nu scriu romane, nici nuvele şi cărţi de aventuri, nici poliţiste. Ceea ce scriu este o rampă şi aici numele sau cuvântul „Zama” funcţionează şi ca baliză a unei suite care eliberează fisuri ale spaţiului. Dacă cititorii văd în Zama un personaj fictiv cu drumul său de urmat, asta e din pricina faptului că eu nu controlez ceea ce scriu şi că fiecare citire e o reluare a cărţii. Dacă e un personaj, el traversează cartea şi toate tipurile de evenimente pe care le-am pus acolo sau le-am deplasat. De la cel mai anodin, la cel mai violent.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>„A merge pentru a se îndepărta se va vedea nu jos / în depărtări şi întoarceri inedite”, se spune în debutul cărţii. Această mişcare de zigzag ar fi aceea, privilegiată, a creaţiei poetice?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu nu cred într-o cartografie a creaţiei poetice… A avansa într-o scriere care tocmai se face nu necesită un model de ritm, care se poate schimba ori de câte ori doreşte. „A merge pentru a se îndepărta”, aici sau acolo, într-un fel sau în altul, într-o alegere sau fulger al unui zigzag nu mai contează încotro. Şi în ceea ce priveşte creaţia, progresia, sunt mişcări neprogramate, care ajută la decizie. Secvenţe în oraş (cum s-ar zice, pentru un film) arată că mediul înconjurător este aici pentru a primi, fără plan de compoziţie, ceea ce va ieşi în scriere, fără relaţie sau înregistrare într-o aparentă sau slabă punere în mişcare. Vorbesc mai degrabă de o muncă de montaj, ceea ce înseamnă chiar „a monta o carte”, ca o mică maşină.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acest text este formal inspirat de <i>Délie, objet de la plus haute vertu [Délie, obiectul celei mai înalte virtuţi], </i>operă majoră a lui Maurice Scève (sec. al XVI-lea). Délie este dedicată unei femei iubite cu o dragoste imposibilă, e o lungă culegere de 449 decime [două grupe de cinci versuri, în patru rime – n. trad.] în decasilabi. Cartea dumitale e aranjată în 115 decime distribuite în trei capitole.</div>
<div style="text-align: justify;">
Alegerea decimelor s-a făcut a posteriori. Nu am scris decime. Am montat decime într-un corpus preexistent în maniera stopurilor pe imagine. Această mică ramă foarte robustă m-a ajutat să ţin cartea, să o păstrez în joc… Această armătură protejează fluxul ajutându-l, lăsându-i o libertate completă de construcţie fără evocări narative. Decimea, prin forma sa, acest arbitrar al saltului ochiului pe pagină, filmează altfel non-personajul din Zama, personaj înceţoşat, care nu aderă la diversele propuneri din ceea ce pare să se întâmple. Lucrurile se produc atunci fără raportare, fără pregătire şi de îndată ce aşezarea este făcută, clic-clac, continuă să sară la altceva şi să rămână în mare parte nedefinită, la marginea unui vizibil de la care plecând, un alt salt se petrece, ca la marginea unui alt circuit promis unei noi traversări nedefinibile. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Aşezaţi, în această suită de povestiri poetice, un ansamblu de noţiuni dinamice şi relative (itinerarii, obiectivări deziluzionate, ajustaje, elucidări prin intensificări progresive, destraniezări). După domnia voastră, în ce fel poezia ar fi acea operaţiune care ar vrea să scurtcircuiteze limba ca să „ajungă nu la sensul cuvintelor, ci la sensul lucrurilor”? Ce se vede „la marginea privirii”?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu-mi pasă dacă poezia e o operaţiune care poate scurtcircuita limba. Mă mărginesc să observ că e o operaţiune în şi asupra limbii. Cred, mai degrabă (este, în acelaşi timp, foarte precis şi teribil de vag), în stabilirea şi punerea în funcţiune a ceva numit „bandă”: banda bobinelor de film înainte de digital, banda de peliculă din aparatul tău foto sau din vechile noastre magnetofoane. Întregul gen de lucruri numite bandă pe care se imprimă urme. O înregistrare a ceea ce se-ntâmplă. Clip clap [al clachetei pe platoul de filmare – n. trad.]. Recuperez şi decupez, montez. Pentru ceea ce este „la marginea privirii” ne putem întreba „Spre ce deschidem ochii?” Celui care nu vrea să vadă /să ştie, îi spunem: „Deschide ochii!”</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>„O masă este limba noastră”, spuneţi. Gestul poetic consistă, pentru domnia voastră, a „arunca pe platou o colecţie aleatoare de obiecte ale memoriei” (Emmanuel Hocquard), apoi a le formula în conexiuni opuse oricărei cronologii orientate?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
A face să funcţioneze limba precum o masă [în franceză, masă = table, n. trad.; joc de cuvinte intraductibil] a devenit un fel de poncif. M-am gândit totdeauna la „tabla de materii”. Putem spune că lucrăm la masă (cum spun oamenii de teatru [repetiţii, spectacole lectură, n. trad.]) cu o cantitate considerabilă de rahaturi. Pe pagină, izolate sau reunite, cuvintele funcţionează ca obiecte depuse pe o masă şi trebuie timp îndelungat să le priveşti. Îmi place nespus munca lui Hocquard*, dar sunt foarte departe de teoria lui. Eu lucrez mai orbeşte şi aleatoriu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Pe măsură ce creşte experienţa scrisului – aţi publicat deja treizeci de volume de poezie – ce s-a augmentat cu această cunoaştere? Ca scriitor, mai aveţi bătălii speciale de câştigat? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Fac 80 de ani curând şi sunt consternat. Acum câţiva ani, am scris „Poem pentru mâna stângă” după ce mi-am rupt braţul drept căzând pe scară. Tocmai am fost operat de cataractă la ochiul stâng şi voi scrie un „Poem pentru ochiul stâng”. Ne putem gândi că sunt un poet de circumstanţă. Toate acestea pentru a spune că meseria de poet (dacă eşti unul) relevă o ne-ştiinţă şi că, din contră, spre deosebire de ceea ce cred unii oulipieni**, nu suntem câini de circ. De altfel, eu am preferat mereu pisicile. Cât priveşte bătăliile, toată lumea le duce, suntem într-o lume în care starea de război e generalizată. Mulţi nu o ştiu. Sunt zile în care îmi pare că a supravieţuii pe stradă este o bătălie mult mai radicală de cât a scrie o nouă carte de poeme. Mai degrabă decât despre bătălii, aş prefera să vorbesc de întâlniri. La începutul anilor 1960, liberat din marină (marinar fără specializare), l-am întâlnit, la Marsilia, pe poetul Gérard Neveu, care mi i-a prezentat pe Joseph Guglielmi şi Henri Deluy şi ne-am dus la Action poétique. Aici a început activitatea mea revuistică continuată la Manteïa. Apoi, am întâlnit-o pe Liliane Giraudon şi am creat Banana Split, If şi atelierele de traducere de la Nouvelle BS. O îndelungată muncă de lectură/publicare a contemporanilor mei şi o descoperire continuă a poeziei străine pe care nu o pot separa de propria mea muncă a scrisului. Mai este şi întâlnirea cu Paul Otchakovsky-Laurens, editorul meu de mai bine de treizeci de ani, care a devenit un cititor apropiat şi un prieten. Pentru un poet, a avea un adevărat editor e un lux incredibil!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Poetul meştereşte ca să fixeze axele, reajustează „angrenajele articulate” ale lumii. Ce poate poezia, azi, după părerea domniei voastre? Ce nu poate?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce priveşte proiectul meu iniţial, prefer să vă citez ce am spus în carte, cu o decimă frântă:</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu e vorba de un rulou de aventură</div>
<div style="text-align: justify;">
de un asamblaj de dezordine</div>
<div style="text-align: justify;">
cu umbre povestiri scurte ilustraţii</div>
<div style="text-align: justify;">
e vorba de un poem cu angrenajele articulate</div>
<div style="text-align: justify;">
cu piese dislocate de corpuri fragmentate</div>
<div style="text-align: justify;">
Zama e un poem dislocat viu</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru ceea ce este puterea poeziei, prefer să mă joc bâlbâit declarând că ea poate puţin, dar că exerciţiul ei m-a ajutat să trăiesc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">Sursa: Sursa: nonfiction, le quotidien des livres et des idees, martie 2013; autor, Frank Smith</span></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">*v. Emmanuel Hocquard - Théorie des Tables. Un (singur) poem, care comportă 51 de secvenţe (autorul tocmai împlinea 51 când a scris cartea). Acest poem autobiografic este şi poem gramatical, ce face să joace simultan interogaţia (chestiune ce nu cere neapărat un răspuns) şi negaţia (care include totdeauna afirmaţia). Sesizate de acest dublu obiectiv (fotografia este omniprezentă), micile bucăţi foarte semnificative ale cotidianului obişnuit se găsesc conectate altfel decât prin gramatica normativă. Acest conexiuni aruncă o lumină diferită asupra câtorva enigme sau secrete în raport cu problemele reprezentării, identităţii şi ficţiunii. (cf. Babelio)</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">** Atelierul de literatură potenţială (L’Ouvroir de littérature potentielle), cu acronimul OuLiPo (sau Oulipo), este un grup internaţional de oameni de litere şi matematicieni definindu-se drept „şobolanii care au construit ei înşişi labirintul din care îşi propun să plece” OuLiPo se defineşte prin ceea ce nu este: Nu e o mişcare literară. Nu e un seminar ştiinţific. Nu e literatură aleatoare. Reprezentanţi de seamă: Raymond Queneau, Italo Calvino, Georges Perec, Jacques Roubaud, Jacques Bens, François Le Lionnais, Olivier Salon, Claude Berge, Oscar Pastior; români: Şerban Foarţă, Luca Piţu. v. şi Collège de ’Pataphysique.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;">
Dylan Thomas 100</span></h2>
<h4 style="text-align: center;">
(27 octombrie 1914 - 9 noiembrie 1953, Swansea – Wales)</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-cafwS92jafE/VIiG7lzw5mI/AAAAAAAAAkI/ROSyf2AXPWA/s1600/Dylan-Thomas-mandarin-translation.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-cafwS92jafE/VIiG7lzw5mI/AAAAAAAAAkI/ROSyf2AXPWA/s1600/Dylan-Thomas-mandarin-translation.jpg" height="217" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i>„Un poem bun este o contribuţie la realitate. Lumea nu mai este aceeaşi din momentul în care un poem bun i s-a adăugat. Un poem bun ajută la schimbarea formei universului, ajută la extinderea cunoaşterii de sine şi despre lumea înconjurătoare, a tuturor.”</i></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Mi-a fost dor să mă îndepărtez</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-a fost dor să mă îndepărtez</div>
<div>
De zgomotul unei minciuni irosite</div>
<div>
Şi de plânsul continuu al vechilor terori</div>
<div>
Crescând mai teribile pe măsură ce ziua</div>
<div>
Dispare deasupra dealului în adâncul mării;</div>
<div>
Mi-a fost dor să mă îndepărtez</div>
<div>
De repetarea saluturilor,</div>
<div>
Pentru că acolo sunt stafii în aer</div>
<div>
Şi ecouri fantomatice pe hârtie </div>
<div>
Şi furtuna apelurilor şi a notiţelor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-a fost dor să mă îndepărtez, dar mi-e frică;</div>
<div>
O parte din viaţă, încă netrăită, ar putea exploda</div>
<div>
Din vechea minciună arzând pe pământ,</div>
<div>
Şi, pocnind în aer, m-ar lăsa pe jumătate orb.</div>
<div>
Nici prin străvechea teamă a nopţii,</div>
<div>
Despărţirea pălăriei de păr,</div>
<div>
Gura bosumflată în receptor,</div>
<div>
Nu ar trebui să cad în pânza morţii.</div>
<div>
De asta nu mi-ar mai păsa dacă aş muri,</div>
<div>
Jumătate convenţie şi jumătate minciună.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Scrisoare către mătuşa mea cu privirea la corecta modalitate de abordare a poeziei moderne</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Ţie, mătuşa mea, care ar explora</div>
<div>
Dealurile inventate din Chankley Bora</div>
<div>
Calea este grea, pentru că nu pot</div>
<div>
Spune că eşti literat hottentot, </div>
<div>
Ci doar o doamnă cultivată şi bine </div>
<div>
Care nu-l cunoaşte pe Eliot (spre a sa ruşine).</div>
<div>
Ruşine, mătuşă, că n-ar trebui să ştii</div>
<div>
De un geniu ca David G.</div>
<div>
Nicio formă simplă şi sunet profund</div>
<div>
La T.S.E. şi la Ezra Pound.</div>
<div>
Ruşine, mătuşă! Îţi voi arăta aici</div>
<div>
Cum mijlocul frunţii să-ţi ridici</div>
<div>
Şi să cântăreşti, să vezi acel însemn</div>
<div>
Al modernistului parnasian înalt îndemn.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Întâi, ia o pălărie, nu model de la Paris</div>
<div>
Ci din cea purtată de elveţieni când au un iodler de zis,</div>
<div>
Ceva ca un melon cu o pană sau două </div>
<div>
Care să distragă privirea când plouă;</div>
<div>
Şi apoi mergi în sandale pe stradă </div>
<div>
(Toţi pictorii moderni fac asemenea acoladă</div>
<div>
Pictându-şi cu picioarele, pe resturi de pânză cu noduri,</div>
<div>
Soţiile şi mamele, fără şolduri).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate ar fi fost mai bine dacă</div>
<div>
Ai fi creat ceva foarte nou, în joacă,</div>
<div>
Un roman mizerabil făcut în stil irlandez</div>
<div>
Sau ai fi scris de-a-ndoaselea în vers galez</div>
<div>
Sau tablouri cu spatele veşmintelor,</div>
<div>
Sau psalmi sanscriţi despre pieptul leproşilor.</div>
<div>
Dar dacă asta pare a fi im-po-si-bil în sine</div>
<div>
Poate ar fi la fel de bine pentru tine,</div>
<div>
Dacă ai scrie ceea ce-ţi place,</div>
<div>
Că versul modern lesne se face.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu uita că „şarlotă” rimează </div>
<div>
Cu „cocotă”, în aceste vremi de groază,</div>
<div>
Şi ghilimelele sunt nişte crime de vază;</div>
<div>
Operele lui Cummings puţini le înţeleg, </div>
<div>
Şi mai puţini jargoanele mentale ale lui James Joyce le aleg,</div>
<div>
Sau pălăvrăgeala tânărului Auden, codată;</div>
<div>
Dar cei puţini contează de astă dată.</div>
<div>
Nu fi niciodată lucidă, nu afirma,</div>
<div>
Dacă te vei uita cu mare atenţie şi vei urma</div>
<div>
Cel mai simplu gând sau sentiment</div>
<div>
(Deoarece cugetul, o ştim, este decadent),</div>
<div>
Să nu omiţi cuvinte atât de pline de viaţă</div>
<div>
Precum pântece, genital şi ....... , </div>
<div>
Pentru că ele joacă un rol anume</div>
<div>
(Şi încă ce rol!) în toate artele bune de pe lume.</div>
<div>
Aminteşte-ţi: fiecare roză-i viermănoasă,</div>
<div>
Şi-nsămânţată-i fiece femeie frumoasă;</div>
<div>
Ia aminte: dragostea depinde</div>
<div>
De felul în care litera galică se-ntinde;</div>
<div>
Nu uita că viaţa e-un infern</div>
<div>
Şi are un miros chiar şi raiul etern</div>
<div>
De îngeri în putrefacţie care</div>
<div>
Petrec mortal în cea mai rece culoare.</div>
<div>
Toate astea fiind spuse, cine ar spune stop</div>
<div>
Unui poet ce vrea să fie-n top?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un ultim cuvânt: înainte de a da târcoale</div>
<div>
Convulsiilor artei tale,</div>
<div>
Elimină creierul, scoate-ţi inima;</div>
<div>
Fără aceste blesteme, poţi fi</div>
<div>
Un geniu cum este David G.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Fă-ţi curaj, mătuşă, şi trimite opera ta</div>
<div>
Lui Geoffrey Grigson cu dlagostea mea,</div>
<div>
Şi fie ca eu să trăiesc şi s-admir jocul</div>
<div>
De lumini al poemele tale când voi aprinde focul.</div>
</div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere de Liliana Ene şi Florin Dochia</h4>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-80515681955883761822014-10-13T18:56:00.001+03:002014-11-02T20:33:35.343+02:00URMUZ No 9 septembrie 2014<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-F45XyEybp2w/VDvmip-gFbI/AAAAAAAAAd4/kqd3V6InyLs/s1600/urmuz%2Bno%2B9_flow_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-F45XyEybp2w/VDvmip-gFbI/AAAAAAAAAd4/kqd3V6InyLs/s1600/urmuz%2Bno%2B9_flow_1.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
descarcă pdf</div>
<div style="text-align: right;">
citeşte e-book</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
În acest număr semnează:</div>
<div style="text-align: center;">
Florin Dochia, Mioara Bahna, Ionuţ Caragea, Ioan Matiuţ, George Paşa, Monica Manolachi, Costel Stancu, Cornel Sântioan Cubleşan, Gherasim Rusu Togan, Bob Dylan, Saila Susiluoto, Yves Bonnefoy, Alessandro De Francesco, Gary Sullivan, Liliana Ene, Elena Dinu</div>
</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Criza poeziei?</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
<b>3.</b> Poezie pentru „un public absent”? În definitiv, poetul pare că-şi scrie poemele pentru un cititor virtual, un cititor posibil, un cititor aşteptat. Un cititor necunoscut, pe care îl imaginează aşa cum îşi imaginează şi emoţia pe care o va stârni, cu care îl va cuceri. O emoţie care poate părea trăită, dar care este inventată pornind mai degrabă de la cuvânt, decât de la eveniment, de la realul concret. Reveria poetului este aceeaşi descrisă de Mallarmé (4), în care transformă mulţimea în public, poate nu cu un „poem ilizibil”, ci cu unul în care ia seama de cele două stări ale cuvântului: „brut sau imediat - aici, esenţial - dincolo” (5), care să se adreseze acelei „majorité lisante” [„majoritate care citeşte”] inventată de acelaşi Mallarmé (6) doritor de reconciliere a poporului cu poezia, de a duce o carte în fiece casă de burghez sau de proletar (7). O bună parte din scrierile lui Mallarmé stau mărturie interesului pentru cititorul comun, căruia să i se adreseze o poezie concepută ca o (nouă) religie. Şi totuşi, poetul este conştient că opera sa, ca orice literatură, îi va putea părea aceluia cam ciudată, dacă nu de-a dreptul inutilă, de unde şi „tristeţea că producţia [sa ar] rămâne […] zadarnică” (8).</div>
<div style="text-align: justify;">
Se va observa, dacă nu s-a întâmplat deja, că reflecţiile de faţă vor evita luarea în seamă a avatarelor poeziei româneşti din anii 50 ai sec. al XX-lea, socotind că recuperarea s-a făcut cu asupra de măsură în deceniile ce au urmat, pentru ca azi, din foarte multe puncte de vedere, poate mai cu seamă din perspectiva varietăţii de stiluri, să se afle în rândurile din faţă ale „armatei mondiale” de creatori. În ceea ce priveşte „popularitatea” visată de Mallarmé şi (re)clamată de Jacques Rancière et alii, cunoaştem experienţa naţională – de la tipurile Adrian Păunescu sau Marin Sorescu, la tipul Nichita Stănescu. Reculul de după 1990 în materie de receptare este firesc, este în ton cu trend-ul mondial, care privilegiază dezvoltarea unor grupuri sau reţele sociale diversificate după interesele de consum artistic, adesea în surprinzătoare combinaţii. Oricât de burghez sau de proletar ar vrea să fie poemul pentru a avea succes, el nu poate coborî sub un anumit nivel fără a se pierde de sine. Uimirea, surpriza pot deveni repede stupoare, stupefacţie. Oricât de simplă sau complexă ca limbaj, ca structură a construcţiei, ca ambiguitate, poezia îşi păstrează rostul de parabolă a condiţiei omului modern, mereu în pericol de anonimizare, de pierdere a sinelui. [O ilustrare sugestivă găsim în poemul în proză „Le Dépeupleur” de Samuel Beckett: „Séjour où des corps vont cherchant chacun son dépeupleur. Assez vaste pour permettre de chercher en vain. Assez restreint pour que toute fuite soit vaine.” (9) sau, cu vorbele Hannei Arendt, „experienţa absolută a neapartenenţei la lume”.] </div>
<div style="text-align: justify;">
Este evident că, în realitate, „la majorité lisante” are în compunere un „public absent” de două categorii; întâi, cel mai extins, este format din cei care declară (cu sau fără sinceritate) că nu citesc poezie, lipsiţi fiind de capacitatea de a o accepta ca manifestare artistică intim accesibilă; apoi, publicul format din „consumatorii” individuali, aceia care se bucură de poezia ca act artistic (de) receptat în intimitate, ca lectură tăcută.</div>
<div style="text-align: center;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
Dinspre romantism ne vine una dintre trăsăturile recomandate oricărei adevărate poezii. Dacă, într-un anume sens, tinde, în măsura în care ea este singularitate a unei „limbi care se inventează în interiorul limbii”, să fie „depopulatoare”, ea nu este necesarmente şi „asocială” ori „depopulată”. Dar tot de acolo vine şi trăsătura contradictorie, aceea care va continua să fie valabilă până la suprarealism, anume revendicarea unei poezii care să fie făcută pentru toţi. Încă de la vechiul program al idealismului german (1796), se cere o „nouă mitologie”, accesibilă poporului. Într-un fel, graţie materialismului dialectic şi istoric, „noua mitologie” va avea reprezentanţi din belşug, dar poezia nu va avea beneficii. „A înţelege «asocialitatea» poeziei contemporane, în această optică, înseamnă a o raporta la această paradigmă, a o resitua relativ la modernitatea poetică ce s-a inventat în sec. al XIX-lea în dubla sa modalitate: «tehnico-poetică» («poezofică», «speculativă»), pe de o parte, şi «semiotică», «literalistă», pe de altă parte” (10). Pinson precizează că prima, în contextul unui „dezastru al sensului” – criză de „ideal”, dublată de „criza versului”, de care vorbea Mallarmé – conduce la poezie, în acelaşi timp în care îşi asumă conştient o funcţie ontologică, a cărei grijă nu a purtat-o în secolele anterioare, punând problema unei „experienţe autentice”. Cea de-a doua, punând în ordine primă întoarcerea cuvântului poetic spre el însuşi şi conducând ulterior la „textualism”, privilegiază interogarea limbajului asupra mijloacelor şi resurselor proprii de forme şi materiale verbale. Modalităţile, cât ar părea de adverse, sunt cel mai adesea, în practică, bine îmbinate. Încrucişarea lor defineşte în mare măsură liniile de forţă ale modernităţii poetice mallarméene, până în ziua de azi. „Fondată pe excluderea naraţiunii şi discursului, respingând modalităţile cele mai obişnuite ale cuvântului, lucrând la decepţia sensului, această poezie etalează un spaţiu de enunţ în care „dispariţia elocutorie” a poetului are ca pandant negarea oricărei adresări.” – conchide Pinson. Aşadar, revendicându-şi ilizibilitatea, pe urmele tel-quel-iştilor - „singur cuvântul esenţial, făcut să nu comunice, este revoluţia” (11). Revoluţie care va lăsa urme, dar care va fi şi lesne depăşită, prin reasimilarea şi reambalarea câştigurilor avangardei suprarealiste. </div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">_____________</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">4. Stéphane Mallarmé, «La Déclaration foraine», Divagations, Bibliothèque-Charpentier ; Eugène Fasqueue, éditeur, 1897 (pp. 27-34)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">5. Stéphane Mallarmé, «Crise de vers», Œuvres complètes, éd. Bertrand Marchal, Paris, Gallimard, «Bibliothèque de la Pléiade», 1998-2003, 2 vol., t. II, p. 212</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">6. Stéphane Mallarmé, «Étalages», Œuvres complètes, op. cit., t. II, p. 222.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">7. v. Jacques Rancière, Mallarmé. La politique de la sirène, Paris, Hachette, 1996</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">8. Stéphane Mallarmé, «Conflit», Œuvres complètes, op. cit., t. II, p. 108.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">9. „Stai în locul în care nişte corpuri vin căutându-şi depopulatorul. Destul de vast ca să permită o căutare zadarnică. Destul de strâmt pentru ca orice fugă să fie zadarnică.”</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">10. Jean-Claude Pinson, Poésie pour «un peuple qui manque», în Littérature, N°110, 1998. pp. 22-37. V. şi Jean-Claude Pinson, Habiter en poète, Champ Vallon, 1995</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">11. Vincent Kaufmann, Poétique des groupes littéraires, PUF, 1997, p. 149.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
Aurel M. Buricea - <i>101 Sonete</i></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înscriindu-se, cu sau fără voie, în şirul personalităţilor atrase, concomitent, dar, poate, în proporţii diferite, de domenii divine – ca să parafrazez cuvintele unui ilustru român din categoria pe care am numit-o, mă refer, desigur, la Ion Barbu –, dar oximoronice, pentru cei mai mulţi, matematicile şi arta, Aurel M. Buricea aduce, în volumul 101 Sonete. Opera omnia – Editura SemnE, Bucureşti, 2013, o poezie în care îmbină clasicul cu modernul, mai ales în privinţa construcţiei, fiindcă, în timp ce păstrează structura strofică, prin gruparea versurilor în două catrene şi două terţine, după schema sonetului italian, în forma sa originală, în privinţa punctuaţiei, abandonează total utilizarea oricărui semn, pentru ca, la nivel ortografic, să procedeze ca majoritatea scriitorilor contemporani, eludând normele consacrate şi scriind (cu excepţia cuvintelor din câmpul semantic al sacrului – Dumnezeu, Cuvânt, Doamne, Sfântul Duh, Unul, care sunt laitmotivele volumului – şi a simbolurilor asociate, inclusiv a celor construite ad-hoc de poet) numai cu minuscule. </div>
<div style="text-align: justify;">
În planul conţinutului, recunoscând suzeranitatea luminii, cu multiplele ei conotaţii, aşa cum mărturiseşte de la început – rob al luminii am trudit de când mă ştiu –, Aurel M. Buricea îşi asumă statutul de purtător de cuvânt al celor care aşteaptă de la dumnezeire înţelegerea sensurilor a tot şi a toate: de două milenii te caut în pustiu / şi te-am găsit în cuvintele nespuse.</div>
<div style="text-align: justify;">
Volumul continuă, apoi, prin inventarierea de către vocea lirică a semnelor distinctive ale unui parcurs existenţial orientat spre recunoaşterea mărcilor perenităţii constructive pentru spirit, dar şi a contextelor dezabuzante care determină sinele să-şi dezvăluie frământările, a căror cauzalitate este, totuşi, până la un punct, firească: tata s-a cuibărit într-un colţ de cer sau toamna adună umbra celor ce-au fost / peste inima mea bolnavă de dor... Consecinţă a tuturor acestora este renunţarea la visuri şi instalarea resemnării, a acceptării ca dat a înstăpânirii peste fiinţă a timpului, când târziu mă desfrunzesc de viaţă şi spaţiu, din moment ce întru amintiri visele s-au retras / acum iubirea nu mă mai cunoaşte / sunt pentru lumină singurul popas / timpul mă consumă iarba mă paşte, încât salutar nu poate fi decât un act divin, de pildă când ninge peste gânduri ninge Dumnezeu. </div>
<div style="text-align: justify;">
O caracteristică a perimetrului spiritual pe care-l construieşte şi, apoi, îl străbate poetul de-a lungul volumului este omniprezenţa sacrului, martor la toate manifestările fiinţei, identificat în fiecare alcătuire a firii şi întrupat în tot ce e marcă a frumosului, a artei: în fiecare arbore doarme o vioară / concerte simfonice pădurea susţine / ninsoarea aşterne sunete e primăvară / în muguri se aud prohoduri creştine sau plâng poeme mistice în arbori. În consecinţă, nu lipseşte – şi sub influenţă religioasă, dar şi filozofică – referirea, cu mijloacele poeziei, la dihotomia fiinţei, gând şi lut: gândurile care s-au întrupat în lut. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cum prezenţa lui Dumnezeu e proclamată pe întregul parcurs al cărţii, arta, formă supremă de întruchipare pământească a frumosului, unde omul are şansa de a întrezări existenţa desăvârşirii, nu putea să facă excepţie din acest context, iar în forma ei de expresie, supremă pentru spiritualitatea românească, poezia lui Eminescu, scriitorul contemporan o omagiază, identificând-o cu glasul divin: cântă Dumnezeu în versurile tale, elogiul fiind subliniat de apetenţa proprie pentru ieşirea din noaptea necunoscutului, odată ce a simţit că palma Ta Doamne amprentele şi-a lăsat / pe sufletul meu însetat de lumină şi, de aceea, îşi destăinuie aspiraţia ca din carnea nopţii strâns fără nici o vină / lacom de Tine gândul meu să Te vadă... În plus, cu toate că, reintrând străvechiul motiv al vieţii ca teatru, se simte parte dintr-un spectacol, reflectat în oglindă, de unde spectatorii îi iau în stăpânire până şi trecutul, numai Dumnezeu poate avea acces la sonetul pe care visează să-l scrie în gând, dacă Doamne Te-aud cum respiri în Cuvânt.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia lui Aurel M. Buricea etalează două planuri ale vieţii, pe care poetul le „radiografiază” şi cărora li se consacră, prin toate eforturile pe care li le dedică: pe de o parte universul imediat, de unde extrage chintesenţa propriei vieţuiri, cu ajutorul căreia alcătuieşte imagini artistice, de multe ori având abstractul drept atribut major, pentru că, aşa cum se confesează, algebra Cerului o ştiu pe de rost, şi, pe de altă parte, divinul, la care, după cum am arătat, îşi raportează orice gest, orice gând, iar între acestea aşază altarul sufletului său, unde îşi slăveşte părinţii plecaţi în alte dimensiuni, deveniţi imagini-laitmotiv ale gândului fiului, mama mea cea sfântă, maica mea îndurerată şi tata care traversează cu greu troienitele nopţi. De aceea, îşi strigă, uneori, suferinţa, invocându-i: Mi-e dor de tine mamă mi-e tare dor / de plânge toată lumea în trupul meu. Absenţa părinţilor e coroborată cu descoperirea anevoioasă a credinţei: ce greu mi-a fost Doamne să Te descopăr / în neguri de secole Te-am căutat orb. </div>
<div style="text-align: justify;">
Peste toate însă, proclamă poetul, în poemele mele iubirea-i solistă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ecouri mitice, frământări ale eului, în care se regăsesc neliniştile omului dintotdeauna, căutări neobosite ale drumului spre sine, pe măsura apropierii naturale de marginile firii se concretizează, pe rând, în poezia lui Aurel M. Buricea, în osanale, bocete, visul de a face alt univers, la ora astrală, fixându-se între număr şi cuvânt, ca un balans între două lumi, putând merge până la ardere de tot, formulând postulate, descoperind acel triunghi sacru ori existenţa unor axiome sacre. Creaţia sa este, prin urmare, o poezie de cunoaştere şi de autocunoaştere, care-l situează pe autor nu în contiguitatea, ci chiar în interiorul literaturii care, de milenii, în ciuda trecerii timpului şi a evoluţiei societăţii, se vrea adesea formă de expresie a unor teofanii, vizând să fie percepută ea însăşi, atunci când este autentică, drept ipostază a sacrului.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
Ioan Matiuţ - <i>fuga din urmă</i></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă vrei să simţi ce înseamnă în lectura de poezie senzaţia de insaţietate, citeşte poezia lui Ioan Matiuţ! Poetul arădean are – nu de azi, de ieri – rar întâlnita înclinaţie de a chema cititorii al festin şi a le permite doar simpla – şi încântătoarea, e adevărat – degustare. Ca în antecamera unei crame cu vinuri nobile, eşti invitat să-ţi desfeţi poeticele papile gustative cu alese arome dintre cele mai fine şi bogate în cantităţi farmaceutice. Poate că marile fericiri sunt nutrite din micile bucurii, cert este că Ioan Matiuţ are ştiinţa de a fi concis fără a pierde din vedere profunzimea reflecţie. Aparent, multe dintre textele sale sunt notaţii de stări şi situaţii, legate de real ori de imaginar. În fond, ele sunt rezultatul unor adânci aplecări asupra trăitelor şi tot către cele de trăit conduce cititorul negrăbit. </div>
<div style="text-align: justify;">
În locul şi împotriva aluviunilor verbale considerate poezie prin simpla acumulare de cuvinte şi de imagini, de metafore şi ritmuri/rime căutate, Ioan Matiuţ vine cu esenţe de emoţie, seminţe care încolţesc numai în solul fertil al lectorului sensibil. Nu este o poezie eliptică, aşa cum lasă să se înţeleagă o comentatoare, căci „eleganţa şi rafinamentul” nu vin din economia de mijloace artistice, nici din parcimonia cu care ar folosi cuvintele, ci din grija cu care le aşază unul lângă altul, adesea cu iteraţie, pentru a sugera un posibil Univers: „scapă / sfâşie vederea” (p. 10). Este deschiderea simplă, frustă a căii spre emoţia devenirii prin sacrificiu, eliberarea de sine pentru a descoperi lumina. Desigur, oricare cititor poate găsi în lăuntrul său resurse pentru a urma îndemnul lipsit, altfel de retorism. </div>
<div style="text-align: justify;">
Volumul debutează, de fapt, cu ceea ce ar putea fi o ars poetica, dar şi corespondentul acelui „să fie lumină”, big-bang iniţiator de lumi: „dimineaţa aşterne / coala albă / care-mi pândeşte / sângele // să scrie şi ziua de azi” (p. 5). Este o evidentă trimitere referenţială, de situare deliberată înlăuntrul metaforei nichitiene („Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte”), o avertizare: aici ne aflăm, în acest sistem lucrăm cu poezia; eu pe mine mă scriu aici, iar nu pe altcineva. Avem deja creată lumea în care – parcă urmându-l pe Heraclit, după care „toţi cei treji, cei care veghează, există în una şi aceeaşi lume, pe când cei care dorm se afla unul fieştecare în câte o lume a sa” – putem vizita visul poetului, ca pe un muzeu în care nu avem permisiunea de a atinge exponatele. Un muzeu care poate fi şi temniţă, şi azil ori prilej de sfâşiere de sine: „mă trezesc din ce / în ce / mai greu dimineaţa / o parte / rămâne în somn / alta pleacă” (p. 29). Prizonier la sinelui, scrie aici poeme de revoltă şi nu răzbate de nicăieri o rază a împlinirii, ci numai deschideri numeroase de căi spre un ideal nenumit, neştiut, inabordabil. Atmosfera generală aminteşte de rătăcirea lui Karl Rossmann, personajul lui Franz Kafka din „America”, într-un labirint de încăperi diferite, care dau una în alta sau în holuri şi săli imense, un labirint, da, dar nicidecum acela cu minotaur. Nici un pericol nu aşteaptă nicăieri, pericolul este aici, înăuntrul fiinţei din care nu mai este scăpare, de un de şi sentimentul irepresibil al zădărniciei: „zgârâi pielea // nu curge / nu se arată / nimic // după piele/ altă piele/ până la capăt // care e cea dintâi” (p. 24). Marca principală este, firesc, ambiguitatea, minimalismul asumat (ca formă şi nicidecum ca fond!) servind din plin sugestia: „dintre toate / zgomotele lumii / doar paşii tăi / îi aud / nu ştiu dacă eşti / ploaie / moarte / vânt/ animal flămând / sau simplă femeie // dar ştiu că vii” (p. 6) sau: „în fiecare dimineaţă / cineva / mă trezeşte / şi mă trimite / în viaţă // seara / las uşa deschisă” (p. 8) </div>
<div style="text-align: justify;">
Sugestia este, la rândul ei, aceea care serveşte, cu generozitate, scânteierile expresive de mare frumuseţe: „desfrunzit de / toamnă / legănat de / tine / unde mă va duce / noaptea care / vine” (p. 11). Ceea ce nu exclude refugiile copilăroase de tipul: „toamna / un burete colorat / şterge lumea / din ochii mei” (p. 13) ori retorismul din compuneri sentimentale precum „binecuvântată fii / iubire / care-mi sfâşii sufletul / chiar dacă / eşti mai amară / decât moartea” (p. 20), dar i se iartă poetului care scrie: „capătul nu are / capăt / începutul / început // de ce m-ai risipit / Doamne / în pulberea asta de lume (p. 21).</div>
<div style="text-align: justify;">
Destule texte concise sunt adevărate naraţiuni cu tâlc – ar fi o a doua dimensiune a scriiturii lui Ioan Matiuţ, dimensiune etică, de care nu se lipseşte, şi bine face, fie că uneori poate fi oarecum ameliorată ori trimisă spre o valoare vag metafizică: „nu scoate capul / pe fereastră / mi-a zis / Conductorul // prea târziu” (p. 35) sau „se apropie noaptea / cu mica ei călătorie / din care / uneori ne întoarcem” (p. 44). Altfel, cercetarea lui Dumnezeu din diferite pricini apare pe alocuri, de obicei ca reproş pentru numeroasele absenţe din drumul vieţii şi al dorinţei: „o clipă cu tine / pentru o veşnicie / fără tine // nu ne mai îngrozi / Doamne” (p. 36) Iubirea însăşi este alături cu moartea – inevitabila pereche eros-thanatos… - „simt în gură / gustul tău / amesteca cu gustul / pământului” (p. 45), „chipul tău / floare de gheaţă / pe fereastra / dintre zi şi noapte” (p. 53). </div>
<div style="text-align: justify;">
Dedat degustărilor de esenţe alese, Ioan Matiuţ crede pe bune dreptate că „lumea / ar putea fi / poveste” (p. 62), deci este firesc, la un moment dat, să încerci „a-ţi şterge / urma / încercând să scapi” (p. 63) de „straniul / fiecărui lucru / decojit de / privirea / care nu vede.” (p. 57). O ieşire fastă prin poezie, nu din labirint, ci spre un nou labirint.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
Geo Galetaru – Întâmplările simple</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://autori.citatepedia.ro/foto/ionut_caragea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://autori.citatepedia.ro/foto/ionut_caragea.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Ionuţ Caragea</h3>
<div style="text-align: justify;">
Poet graţios, maestru al metaforelor subtile, Geo Galetaru nu-şi trădează stilul care l-a consacrat, chiar dacă poezia multora a migrat recent spre alte tărâmuri ale comprehensibilităţii, din nevoia urgentă de-a rezona, cu orice preţ, cu cititorii. Dar el nu este născut în zodia febrilei căutări de cuvinte potrivite, ci rămâne fidel „întâmplărilor simple” care îi marchează viaţa şi îi sunt sursă de inspiraţie: „timpul şi depărtarea, un ţipăt peste mările din vis, un zbor înalt în inima celui care tace” (Timpul şi depărtarea, p. 7).</div>
<div style="text-align: justify;">
O altă sursă de inspiraţie a poetului cu suflet de copil este şi visul, pentru că, după cum spune el, „în vis e totul” (p. 11), „văile cu maci” şi „cerul ca o cărare albastră (p. 9). Dar niciun vis nu este posibil fără inima care aleargă, aleargă… până „inima mea să alerge nu mai ştie”, rămânând „ca o valiză uitată-ntr-o gară pustie” (expresie care devine şi titlul poemului de la p. 110), „în care călătorii şi-au lăsat cândva amintirile / ca pe nişte saci goliţi de răsuflarea iernii” (Întâmplările vieţii, p. 17).</div>
<div style="text-align: justify;">
Nietzsche spunea că viitorul aparţine celor care au memoria lungă, iar Geo Galetaru nu pare a-l contrazice: „memoria este o sărbătoare a fiinţelor victorioase” (p. 38). Însă „chipurile cu care am cucerit singurătatea” (p. 15), ar sugera o îngenunchere „în ţara hazardului, acolo unde se nasc elanuri contradictorii” (p. 24), o tristeţe edulcorată de „gloria celui ce ştie să piardă” (p. 57). </div>
<div style="text-align: justify;">
Mulţi se întreabă ce este poezia. Ca şi „Vecinul Emanuel” (p. 76), care este un „avocat” al cerului ce se desparte de pământ, confirmând versurile poetului din poemul „Cât timp” (p. 67): „vom avea de toate cartofi şi seminţe / dezastre şi micile secunde ale nemuririi / cât timp cuvântul va sta între noi / ca o sabie de aur.” Cuvintele înseamnă, pe lângă timp, şi distanţe („Distanţele se măsoară în cuvinte”), în momentul în care „fericirea are gust de întâmplare târzie / şi am uitat deja cine vorbeşte, cine tace” (p. 101). Ce este poezia, se pare că numai poetul ştie, pentru că el simte cuvintele când vin în zori, „cuvinte care spun despre toamnă” (p. 130), iar „pagina goală se umple de sânge (p. 134).</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu putem fi de acord cu pesimismul poetului care crede că „nu putem schimba nimic” (p. 123), pentru că tot el ne mărturiseşte că „ai fi putut învinge conceptul unei depărtări fără vârstă / cu surâsul tău provizoriu” (p. 144). Doar provizoriu? Ne-ar plăcea să vedem, în acest caz, un poet mai optimist, care percepe fericirea ca pe o perpetuare a zâmbetului. Tonul egal al poemelor lui Geo Galetaru şi pesimismul lor nu reprezintă o reţetă a fericirii şi ne lasă un gust amar. Omul a pierdut multe bătălii, a pierdut deja şi războiul?, iar poetul seamănă cu muribundul de pe câmpul de luptă. Unde sunt întâmplările acelea simple care te fac încă să vibrezi, să exulţi? Unde este iubirea, acea iubire ca un pod de flori între inimi? De ce această poezie, scrisă într-o manieră impecabilă de un poet atât de sensibil şi cerebral, să fie doar „memoria unui fluture însângerat”? (p. 158). Căci fluturele este simbolul sufletului, iar sufletul este izvorul de optimism şi speranţă al lumii. Ce s-a interpus între inimă şi suflet?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-YrgwwJ8sjUc/VDvyCA6HR6I/AAAAAAAAAec/aSzgqHG9WFc/s1600/matiu%C5%A3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-YrgwwJ8sjUc/VDvyCA6HR6I/AAAAAAAAAec/aSzgqHG9WFc/s1600/matiu%C5%A3.jpg" height="186" width="200" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
Ioan Matiuţ</h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
1.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
lângă tine</div>
<div style="text-align: justify;">
nici</div>
<div style="text-align: justify;">
o veşnicie</div>
<div style="text-align: justify;">
nu e prea lungă</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
se va face</div>
<div style="text-align: justify;">
de două ori noapte</div>
<div style="text-align: justify;">
şi niciodată zi</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
voi muri de </div>
<div style="text-align: justify;">
două ori </div>
<div style="text-align: justify;">
să mă naşti </div>
<div style="text-align: justify;">
aşa cum m-ai visat</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
apoi</div>
<div style="text-align: justify;">
se va face dimineaţă</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
dimineaţa de joi</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
3.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
nu există doi munţi</div>
<div style="text-align: justify;">
la fel</div>
<div style="text-align: justify;">
nici două tăceri</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
iar tu</div>
<div style="text-align: justify;">
ca un şarpe constrictor</div>
<div style="text-align: justify;">
rotindu-te în mine</div>
<div style="text-align: justify;">
odată cu pământul</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
4.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
nimeni nu o poate</div>
<div style="text-align: justify;">
găsi</div>
<div style="text-align: justify;">
trebuie să o cauţi</div>
<div style="text-align: justify;">
singur</div>
<div style="text-align: justify;">
într-o lume tot mai</div>
<div style="text-align: justify;">
singură</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
pe ea </div>
<div style="text-align: justify;">
singura</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
5.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cel mai frumos loc</div>
<div style="text-align: justify;">
pentru somnul</div>
<div style="text-align: justify;">
tău</div>
<div style="text-align: justify;">
sunt visele mele</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
6.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
când somnul</div>
<div style="text-align: justify;">
picură moartea</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
scriu cuvântul</div>
<div style="text-align: justify;">
care</div>
<div style="text-align: justify;">
te va trezi</div>
<div style="text-align: justify;">
ca un sărut cald</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
încă</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
7.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
eu văd</div>
<div style="text-align: justify;">
doar</div>
<div style="text-align: justify;">
ce vrea</div>
<div style="text-align: justify;">
cel </div>
<div style="text-align: justify;">
ce vrea </div>
<div style="text-align: justify;">
să </div>
<div style="text-align: justify;">
văd</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
8. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
iar tu</div>
<div style="text-align: justify;">
ca o vioară</div>
<div style="text-align: justify;">
sub arcuşul gândurilor mele</div>
<div style="text-align: justify;">
prin simfonia nopţilor</div>
<div style="text-align: justify;">
visând</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
9.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
stau</div>
<div style="text-align: justify;">
în privirile tale</div>
<div style="text-align: justify;">
până le vor creşte aripi</div>
<div style="text-align: justify;">
să ne ducă</div>
<div style="text-align: justify;">
în lungul şi latul </div>
<div style="text-align: justify;">
pământului</div>
<div style="text-align: justify;">
acasă</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
10.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
zbor </div>
<div style="text-align: justify;">
şters de vânt</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
privire obosită</div>
<div style="text-align: justify;">
trecută prin lucruri</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cer </div>
<div style="text-align: justify;">
mincinos</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
11.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
deja apus</div>
<div style="text-align: justify;">
încă nerăsărit</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
de nerespirat</div>
<div style="text-align: justify;">
nevisata</div>
<div style="text-align: justify;">
noapte</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
12.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
sunt copt</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
întinde mâna </div>
<div style="text-align: justify;">
culege-mă</div>
<div style="text-align: justify;">
arome desfrânate</div>
<div style="text-align: justify;">
îţi vor desfăta buzele</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
licori otrăvite cu </div>
<div style="text-align: justify;">
nesfârşire</div>
<div style="text-align: justify;">
îţi picur</div>
<div style="text-align: justify;">
în suflet</div>
<div style="text-align: justify;">
inimă</div>
<div style="text-align: justify;">
pământ</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
19.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
încă o noapte</div>
<div style="text-align: justify;">
din care nu scapă</div>
<div style="text-align: justify;">
decât </div>
<div style="text-align: justify;">
visele</div>
<div style="text-align: justify;">
pe care </div>
<div style="text-align: justify;">
nu le ucide </div>
<div style="text-align: justify;">
răsăritul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-CCmrdzJH1Hc/VDvylVcxMmI/AAAAAAAAAek/3mw2nkXOs5A/s1600/george-pasa.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-CCmrdzJH1Hc/VDvylVcxMmI/AAAAAAAAAek/3mw2nkXOs5A/s1600/george-pasa.jpg" height="200" width="145" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
George Paşa</h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Degeaba-ncerci...</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Degeaba-ncerci să mă-nveleşti în taină,</div>
<div style="text-align: justify;">
nisipul să mi-l cerni prin site fine,</div>
<div style="text-align: justify;">
n-am să îmbrac nicicând a urii haină,</div>
<div style="text-align: justify;">
nici umbrei tale calea n-oi aţine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De sunt pustiu, trec paşnic prin furtună;</div>
<div style="text-align: justify;">
de am tristeţi, sunt leacuri pentru ele. </div>
<div style="text-align: justify;">
De câte ori şi norii nu se-adună,</div>
<div style="text-align: justify;">
şi-apoi fac loc privirii către stele?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poţi să zâmbeşti, eşti liberă ca visul – </div>
<div style="text-align: justify;">
în flori de fum nu cerul se ascunde.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un fir de-argint îmi luminează scrisul</div>
<div style="text-align: justify;">
spre-acolo unde moartea nu pătrunde.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În dimineţi, ca bobul cel de rouă,</div>
<div style="text-align: justify;">
am să răsar într-o fiinţă nouă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Dansul pinguinilor</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi pare c-orizontu-i mai viu ca varul stins</div>
<div style="text-align: justify;">
când vine izbăvirea în asprele cetăţi,</div>
<div style="text-align: justify;">
natura-i doar o taină rămasă-n jumătăţi,</div>
<div style="text-align: justify;">
o dulce armonie pe-un fagure aprins.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Suntem la Pol, şi iarna tot croncăne prin crengi;</div>
<div style="text-align: justify;">
un pinguin valsează pe gheaţa de cristal,</div>
<div style="text-align: justify;">
timid şi crăcănat, iubindu-se fatal</div>
<div style="text-align: justify;">
cu-o jună ce-şi doreşte să-i fure-un sărut french.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar juna, deodată, îi spune că-i tiran,</div>
<div style="text-align: justify;">
fără de maniere, poltron şi papagal,</div>
<div style="text-align: justify;">
că nu a vrut, de-al naibii, un mariaj legal</div>
<div style="text-align: justify;">
şi-a tot dus-o cu vorba, şmecher şi bădăran.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi-aşa-i cu armonia, când jaru-i de mult stins</div>
<div style="text-align: justify;">
şi la căruţa vieţii nu ştii cât ai de-mpins.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Poveste siberiană</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş pune-o frunză pală de rogoz</div>
<div style="text-align: justify;">
în poarta mândrei, dar nu am curaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi parc-o văd cum dă caprei furaj,</div>
<div style="text-align: justify;">
grăbindu-se să plece la colhoz.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am telefonu-n priză, la-ncărcat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am s-o sun: în casă n-am semnal;</div>
<div style="text-align: justify;">
mai bine-i scriu în praf, cu un pumnal,</div>
<div style="text-align: justify;">
o poezea c-un ied abia-nţărcat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îi pun un titlu: „Martie senin”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Se spune că un tren întârziat</div>
<div style="text-align: justify;">
avea un singur călător, cam beat:</div>
<div style="text-align: justify;">
golise-o damigeană cu pelin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe-acela-l aştepta a sa muiere</div>
<div style="text-align: justify;">
şi-un ţap de bere la restaurant.</div>
<div style="text-align: justify;">
(Fie vorba-ntre noi, cam torturant,</div>
<div style="text-align: justify;">
căci berea după vin nu e plăcere.)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când seara cea albastră a venit,</div>
<div style="text-align: justify;">
şi trenu-a dat semnalul de sosire,</div>
<div style="text-align: justify;">
beţivul nostru, plin de-aşa mâhnire,</div>
<div style="text-align: justify;">
dând ochi cu soaţa, s-a îngălbenit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Părea că-n faţa sa e o fantomă</div>
<div style="text-align: justify;">
cu-o bluză dintr-o draperie-albastră.</div>
<div style="text-align: justify;">
(Nu vi se pare-oricum şi dumneavoastră</div>
<div style="text-align: justify;">
că omul nostru cam intrase-n comă?!)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi, delirând, plecă încet spre casă,</div>
<div style="text-align: justify;">
urmat ca umbra de acea stafie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Unde-au ajuns, doar naratorul ştie,</div>
<div style="text-align: justify;">
dar să vă spun pe mine nu mă lasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Intervalele unor vise terestre</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La Amsterdam, tot întrebai o zână,</div>
<div style="text-align: justify;">
lipită de un zid cam stacojiu,</div>
<div style="text-align: justify;">
unde-i haremul meu, îns-o cadână</div>
<div style="text-align: justify;">
mă luă de braţ, mă duse în pustiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De-aici, am să deschid o acoladă, </div>
<div style="text-align: justify;">
căci muza mea intrat-a în sevraj,</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi tot vorbeşte despre avangardă, </div>
<div style="text-align: justify;">
în timp ce îmi scot rabla din garaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi, se-ntinde moale pe banchetă; </div>
<div style="text-align: justify;">
e albă ca făina, şi nu ştiu </div>
<div style="text-align: justify;">
dacă să scriu în cinstea-i o plachetă,</div>
<div style="text-align: justify;">
ori să rămân, mai bine, în pustiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce nostalgie! Parcă de lingoare</div>
<div style="text-align: justify;">
ar suferi un hamster rozaliu,</div>
<div style="text-align: justify;">
dansând tango pe gheaţă, fript de soare,</div>
<div style="text-align: justify;">
îmbăloşat, acrit şi ceampaliu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
S-a dezlipit de zid şi zâna bună; </div>
<div style="text-align: justify;">
închei şi acolada: totu-i ceas,</div>
<div style="text-align: justify;">
căci versul dă din coadă şi tot sună</div>
<div style="text-align: justify;">
pentru iubirea care mi-a rămas.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe stradă, alcoolişti cu fumigene</div>
<div style="text-align: justify;">
în avangardă şi-au găsit popas;</div>
<div style="text-align: justify;">
apare-apoi un nene în izmene, </div>
<div style="text-align: justify;">
o damă-şi plimbă javra de pripas.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar zidu-mi pare-acum că e albastru,</div>
<div style="text-align: justify;">
ca Voroneţu-nseninat de-un gând,</div>
<div style="text-align: justify;">
îl cântă-ncet un june poetastru,</div>
<div style="text-align: justify;">
dar glasul său se stinge în curând.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi totu-a fost un vis, cât ţine-o rundă</div>
<div style="text-align: justify;">
de hârjoneli în patul ei turcoaz,</div>
<div style="text-align: justify;">
ori poate doar cât o nanosecundă</div>
<div style="text-align: justify;">
pe intervalul simplu, fără haz. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-quUJ2E2wcp4/VDv0BDKvSrI/AAAAAAAAAew/jG0JGwGktYw/s1600/manolachi%2Bmoni.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-quUJ2E2wcp4/VDv0BDKvSrI/AAAAAAAAAew/jG0JGwGktYw/s1600/manolachi%2Bmoni.jpg" height="200" width="165" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
Monica Manolachi</h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Întâmplare </h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O singură dată am vrut</div>
<div style="text-align: justify;">
să-i ghicesc în palmă,</div>
<div style="text-align: justify;">
pe când se scuturau cireşii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar mi-am dat seama </div>
<div style="text-align: justify;">
că nu i se vedea nici o linie,</div>
<div style="text-align: justify;">
nu se putea citi nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A plecat cu pumnul strâns,</div>
<div style="text-align: justify;">
fără să fi auzit ceva,</div>
<div style="text-align: justify;">
cu atât mai puţin ciocârlia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai târziu, când l-a desfăcut,</div>
<div style="text-align: justify;">
ciocârlia timidă zburase,</div>
<div style="text-align: justify;">
îi desenase numele pe cer. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Nasrin</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se visează sporovăind cu un condor </div>
<div style="text-align: justify;">
pe o bulevardă cu nume supercalifragilistic, </div>
<div style="text-align: justify;">
într-o oraşă străină, într-un limb străin,</div>
<div style="text-align: justify;">
fiindcă fiul ei (deja străin?)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
studiază bătăile de inimă şi sinapsele</div>
<div style="text-align: justify;">
dintr-un ţar friguros,</div>
<div style="text-align: justify;">
pe ramurile căruia vişinele se coc abia în august</div>
<div style="text-align: justify;">
şi sunt numai pentru decor,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
iar mentalităţile aşteaptă şi câteva zeci de ani</div>
<div style="text-align: justify;">
prin punctele de frontieră, unde cuvintele vin </div>
<div style="text-align: justify;">
greu şi când vin se pronunţă dintr-o suflare,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ea, fiica miloasă a unui venetic</div>
<div style="text-align: justify;">
(aciuat în portul Brăila, alungat de acasă </div>
<div style="text-align: justify;">
de un război pribeag),</div>
<div style="text-align: justify;">
îl visează des pe condor –</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
o pasăre mută</div>
<div style="text-align: justify;">
şi pe cale de dispariţie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Servicii sociale</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ori de câte ori sar din mine</div>
<div style="text-align: justify;">
fulgi bezmetici, arcuri nevăzute,</div>
<div style="text-align: justify;">
sar odată cu ele şi vise de odinioară</div>
<div style="text-align: justify;">
cu tot cu patul în care le-am trăit</div>
<div style="text-align: justify;">
şi mă ridic de la masă, ies</div>
<div style="text-align: justify;">
din restaurantul gol, </div>
<div style="text-align: justify;">
din muzeul gol,</div>
<div style="text-align: justify;">
din biroul gol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă îndrept spre un loc unde</div>
<div style="text-align: justify;">
numai eu pot auzi strigăte pe maidan,</div>
<div style="text-align: justify;">
unde mă pot îndopa cu pufuleţi şi covrigi cu mac</div>
<div style="text-align: justify;">
şi unde îmi pot astâmpăra dorul de prieteni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un loc unde toate poveştile de aici, </div>
<div style="text-align: justify;">
de departe, pot fi transcrise uşor pe o eşarfă.</div>
<div style="text-align: justify;">
O port mereu la gât, </div>
<div style="text-align: justify;">
în timp ce mă învârt undeva prin văzduh</div>
<div style="text-align: justify;">
ca un elicopter de salvare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Al treilea arbore</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O femeie pictează un arbore.</div>
<div style="text-align: justify;">
Are fructe felurite, contradictorii, cum nu pot </div>
<div style="text-align: justify;">
ramurile unui trunchi să poarte pe pământ.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ar putea fi ordine între fructe, cele de acelaşi soi </div>
<div style="text-align: justify;">
s-ar putea aduna în acelaşi frunziş.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Arborele decorativ şi arborele mirositor</div>
<div style="text-align: justify;">
stau spate în spate pe marginea unui lac oglindă,</div>
<div style="text-align: justify;">
nu-şi ating nici măcar elementele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Văzduhul nu se întreabă care este mai frumos,</div>
<div style="text-align: justify;">
mai folositor ori mai comunicativ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Legătura, înălţimea şi adâncimea</div>
<div style="text-align: justify;">
licăresc în ochii femeii – un arbore luminos </div>
<div style="text-align: justify;">
ascuns în trup, cu vântul oprit în obraz.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Neobişnuita hartă</h4>
<div style="text-align: justify;">
De m-ai întreba ce mi s-a mai întâmplat</div>
<div style="text-align: justify;">
cât ai lipsit, ţi-aş spune cum într-o dimineaţă</div>
<div style="text-align: justify;">
mi s-au apropiat depărtările deodată.</div>
<div style="text-align: justify;">
Întindeam braţul şi strângeam paşii tăi</div>
<div style="text-align: justify;">
risipiţi prin lume, unul câte unul, fir cu fir,</div>
<div style="text-align: justify;">
i-am spălat de praf, i-am pus la uscat,</div>
<div style="text-align: justify;">
i-am dărăcit ore în şir, fără să-i întreb nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Le-am cântat până s-a lăsat noaptea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pesemne cineva a continuat</div>
<div style="text-align: justify;">
şi i-a ţesut prin mine, cu mine,</div>
<div style="text-align: justify;">
căci pe dinăuntru m-am trezit</div>
<div style="text-align: justify;">
cu harta locurilor pe unde ai fost,</div>
<div style="text-align: justify;">
întinsă la nesfârşit pe suflet.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Completaţi</h4>
<div style="text-align: justify;">
Cine o fi de vină că...?</div>
<div style="text-align: justify;">
Încearcă să înţelegi şi din altă perspectivă... </div>
<div style="text-align: justify;">
Am avut mereu convingerea că... </div>
<div style="text-align: justify;">
După ce că... am mai şi... </div>
<div style="text-align: justify;">
Da, dar ceea ce de obicei uiţi este că... </div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, să ne amintim că... Ar trebui să... </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar ce ştii tu ca să susţii că...? </div>
<div style="text-align: justify;">
De unde şi până unde ai ajuns la concluzia că...? </div>
<div style="text-align: justify;">
Până nu reuşim să... nu vom putea niciodată să... </div>
<div style="text-align: justify;">
Ce-ar fi dacă am...? Până atunci îţi propun să... </div>
<div style="text-align: justify;">
Închipuie-ţi doar că... şi că toată lumea... iar tu... </div>
<div style="text-align: justify;">
însă după un timp... şi uite aşa te trezeşti că tu... </div>
<div style="text-align: justify;">
ba chiar... Acesta este motivul pentru care... </div>
<div style="text-align: justify;">
Dovada este chiar... Eu îmi rezerv dreptul să... </div>
<div style="text-align: justify;">
Eu nu cred că totul e... Dar din păcate... </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-cai1HPY__qI/VDv0i_gjYII/AAAAAAAAAe4/wwihFti3t0c/s1600/Costel%2BStancu.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-cai1HPY__qI/VDv0i_gjYII/AAAAAAAAAe4/wwihFti3t0c/s1600/Costel%2BStancu.JPG" height="200" width="144" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
Costel Stancu</h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Copilărie </h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fericit,</div>
<div style="text-align: justify;">
copilul desprinde fluturii din tablouri</div>
<div style="text-align: justify;">
şi le dă drumul să zboare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ştie că, peste ani şi ani,</div>
<div style="text-align: justify;">
el însuşi îi va picta</div>
<div style="text-align: justify;">
spre bucuria altui copil!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
De dragoste</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Răsare soarele. Inima mea e o sclavă </div>
<div style="text-align: justify;">
căreia îi redau în fiecare dimineaţă libertatea</div>
<div style="text-align: justify;">
dar ea o refuză mereu cu mîndrie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Rămîi în piept inimă! Pe mine mie reîntregeşte-mă!</div>
<div style="text-align: justify;">
E o dimineaţă însorită. Femeile îşi caută</div>
<div style="text-align: justify;">
frumuseţea pierdută într-un ochi de fîntînă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Asemenea unui gropar ce mîngîie pămîntul înainte </div>
<div style="text-align: justify;">
de a-l lovi cu tîrnăcopul, întîmpin ziua de azi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Răsare soarele. Nu mă recunoaşte? Oare nu eu</div>
<div style="text-align: justify;">
am retezat, cu dinţii, vrejul încă verde al lunii</div>
<div style="text-align: justify;">
şi am împins-o în mare?</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa e viaţa, îmi spun descumpănit ca o</div>
<div style="text-align: justify;">
mireasă furată şi dusă între liniile frontului</div>
<div style="text-align: justify;">
- albul rochiei sale va fi semn de şi mai aprig război –</div>
<div style="text-align: justify;">
Oraşul se dezmorţeşte. Răsare soarele, mi-e teamă. </div>
<div style="text-align: justify;">
Departe, în grajduri de mărgean, </div>
<div style="text-align: justify;">
bat din copite iepele sure ale norilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sînt singur. Fără tine, inima mea e un castel din nisip </div>
<div style="text-align: justify;">
împietrit în al cărui turn sînt pus- ah! - pe vecie, </div>
<div style="text-align: justify;">
în lanţuri. Dar despre asta se tace. Ei da, cel mai</div>
<div style="text-align: justify;">
bine plătit e martorul mut. Răsare soarele:</div>
<div style="text-align: justify;">
un negustor viclean ce vinde coroane </div>
<div style="text-align: justify;">
din aur fals regilor închipuiţi, clovnilor de o zi,</div>
<div style="text-align: justify;">
poeţilor de o noapte. Răsare soarele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dumnezeu se preface în cerşetor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Reîntîlnire </h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş bea ceea ce nu i s-a turnat nimănui </div>
<div style="text-align: justify;">
niciodată. Tu mă priveşti cu ochi aprinşi,</div>
<div style="text-align: justify;">
de cucută. Vii de la fîntînă şi</div>
<div style="text-align: justify;">
pe umăru-ţi străveziu, de fată,</div>
<div style="text-align: justify;">
duci un urcior cu apă neîncepută.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mă reped, însetat, să-l apuc</div>
<div style="text-align: justify;">
de o toartă, să vă trag înspre mine pe </div>
<div style="text-align: justify;">
amîndoi. Însă, cum îl ating – Doamne, </div>
<div style="text-align: justify;">
ce soartă!- apa se împreună cu lutul</div>
<div style="text-align: justify;">
şi se prefac în noroi. Noroi am pe mîini,</div>
<div style="text-align: justify;">
pe piept şi pe gură, noroi între fundul mării</div>
<div style="text-align: justify;">
şi ararat. Încep să plîng, mă redescopăr copil </div>
<div style="text-align: justify;">
ca şi cum aş bea, înghiţitură cu înghiţitură,</div>
<div style="text-align: justify;">
apa în care am fost botezat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Uneori, cînd scriu </h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori, cînd scriu, mă simt departe de Tine!</div>
<div style="text-align: justify;">
Port pe umeri un jug din hîrtie,</div>
<div style="text-align: justify;">
îi simt tot mai mult apăsarea,</div>
<div style="text-align: justify;">
parcă aş trage după mine pămîntul</div>
<div style="text-align: justify;">
cu vii şi morţi, cu tăceri şi cuvinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Alteori, parcă arunc grăunţe </div>
<div style="text-align: justify;">
dincolo de pragul Tău şi nici o</div>
<div style="text-align: justify;">
pasăre nu-l trece nici o ploaie nu </div>
<div style="text-align: justify;">
cade, doar îngerul îşi desprinde</div>
<div style="text-align: justify;">
din trup aripa stîngă şi mătură cu ea curtea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deodată, scrisul îmi pare inutil ca un pod</div>
<div style="text-align: justify;">
peste o apă veşnic îngheţată,</div>
<div style="text-align: justify;">
ca un acvariu cu pereţii opaci.</div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci mă sperii alerg înspre tine. </div>
<div style="text-align: justify;">
Iartă-mă - Doamne- şi arată-mi ce sunt:</div>
<div style="text-align: justify;">
muritorul de azi pe mîine</div>
<div style="text-align: justify;">
trăitorul de ieri pe azi!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
Singurătate </h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
stai pe plaja unei insule necunoscute cu </div>
<div style="text-align: justify;">
capul în poala femeii de nisip e noapte </div>
<div style="text-align: justify;">
vîntul îşi arată gingiile vinete mîrîie gata </div>
<div style="text-align: justify;">
să muşte focul arde alături trosneşte </div>
<div style="text-align: justify;">
fantoma fostei corăbii a răsărit o lună nefiresc </div>
<div style="text-align: justify;">
de albă amintindu-ţi de un strop de lapte pe </div>
<div style="text-align: justify;">
sînul din zahăr ars ale doicii tale ţigănci</div>
<div style="text-align: justify;">
valurile duc şi aduc umbre îndepărtate cîntece </div>
<div style="text-align: justify;">
de sirene transparente cine să-şi amintească </div>
<div style="text-align: justify;">
de tine cine să te caute în ţara ta ai fost uitat </div>
<div style="text-align: justify;">
frumoasa-ţi mireasă a fost dată duşmanului </div>
<div style="text-align: justify;">
o furtună ar fi binevenită te-ar mai dezmorţi</div>
<div style="text-align: justify;">
poate chiar ar aduce la ţărm resturile unui </div>
<div style="text-align: justify;">
naufragiu pipe sticle cu rom journalul de bord</div>
<div style="text-align: justify;">
al căpitanului un cufăr cu panglici multicolore</div>
<div style="text-align: justify;">
ehei ce bal ai putea improviza aici nu n-ai </div>
<div style="text-align: justify;">
înnebunit te joci doar cu ce găseşti în minte</div>
<div style="text-align: justify;">
să nu adormi să se stingă focul unica speranţă</div>
<div style="text-align: justify;">
şi dintr-odată o lumină părelnică la orizont </div>
<div style="text-align: justify;">
arunci încrezător lemne în foc scînteile </div>
<div style="text-align: justify;">
sar iezi sălbatici de pe o stîncă pe alta</div>
<div style="text-align: justify;">
dar nimeni nu vede nimeni nu aude </div>
<div style="text-align: justify;">
zadarnic strigi cuvintele se întorc şi te lovesc </div>
<div style="text-align: justify;">
în piept moi bumeranguri din cîrpă. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
Twitteratura, avangarda din cyberspaţiu</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
[…] Pleci în concediu şi îţi iei cu tine câteva cărţi? Nu: pleci în concediu şi iei cu tine numai laptop-ul, tableta ori chiar mai puţin şi mai uşor, iphon-ul, pentru a-l folosi ca telefon şi, pentru că ai acces liber la Internet, ca modalitate de utilizare a poştei electronice şi a reţelelor sociale Facebook, Twitter etc. ori a librăriilor şi bibliotecilor cu sute de e-books de vânzare sau cu lectură gratuită. Este notoriu faptul că 70% din producţia editorială comercializată prin marile librării online - Amazon, Elephant – este disponibilă şi ca e-book. De aici, o luptă „pe viaţă şi pe moarte” între literatura tipărită şi aceea digitalizată, generatoare de scandaluri şi polemici dramatice, anunţuri apocaliptice (vezi, de exemplu, eseul lui Frédéric Beigbeder, Premier bilan après l’apocalypse, Paris, Grasset, 2011). </div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai nou front deschis în acest război are ca protagonist una dintre reţelele sociale, care a interferat cu literatura, lansând chiar o „ramură” a acesteia, cu caracteristici specifice restricţiilor mediului utilizat. Lupta se desfăşoară pe teritoriul numit Twitter, ale cărui „parcele” sunt limitate la texte de 140 de caractere. Strategiile sunt cele vechi, avem de-a face tot cu ping-pongul verbal între „clasici”, lăudătorii bibliotecilor şi apărătorii cuvintelor cu mai mult de trei silabe, şi „moderni”, care - ruşine lor! - încearcă să considere spaţiul Internetului drept o oportunitate de reînnoire a formelor şi genurilor literare, cel puţin ca modalitatate de editare şi comunicare. Cruciada „clasicilor” pleacă de pericolul pe care l-ar constitui e-book-ul, socotit „mormântul scriitorului” (Yann Moix), din pricina faptului că permite textului să se elibereze, să devină hipertext, graţie legăturilor pe care le poate stabili cu alte texte sau imagini statice ori în mişcare. Se trece cu vederea că hipertextul nu e nici măcar o invenţie a erei digitale, poezia combinatorie a lui Raymond Queneau, publicată în 1961, Cent mille milliards de poèmes, fiind fără tăgadă un hipertext avant la lettre, cele o sută de mii de miliarde de sonete ieşite din „maşina de fabricat poeme” putând fi parcurse în două sute de milioane de ani de lectură neîntreruptă! Hipertext poate fi socotit şi romanul Rayuela (Şotron) al lui Julio Cortázar publicat, iată, în 1963, „o încercare de a pune în pagină experienţa unei vieţi întregi”, carte ale cărei 155 de capitole pot fi citite într-o ordine aleasă de lector, numai eventual una dintre acelea sugerate de autor. A ridica ochii de pe pagina tipărită a Cărţii şi a privi spre noi mijloace de prelungire a experienţei creatoare şi, implicit, receptoare, a oferi drept de cetate digitalizării literaturii înseamnă, pentru „clasici”, moartea bibliotecilor. Cal de bătaie al campaniei de diabolizare, reţeaua socială Twitter este, de ultimă oră, purtătoarea acestei maladii „care consistă în a concepe scriitura nu ca locul posibil al unui cuvânt, nu ca locul unui cuvânt posibil, ci ca o întindere nesfârşită de pălăvrăgeală. Prin redundanţă, aroganţă, continuă deriziune, neîncetată batjocură, agravează cazul unui text sau unei trăiri originale deja sărăcite.” Nici un mijloc nu este nepotrivit pentru a duce lupta oarbă împotriva literaturii digitalizate. Sunt aduse în discuţie frumoase reflecţii devenite locuri comune şi aflate în afara subiectului disputei: „Aşa cum posteritatea este superioară viitorului, existenţa este metafizic superioară vieţii. Nu e suficient să trăieşti ca să exişti. Acestei vieţi trăite, dar ne-«existate», i se asociază un fişier, la fel ca unei scrisori electronice; un fişier scris. Nimicul e comentat prin nimic. Comentariul şi lucrul comentat se amestecă în acest prezent care nu exista acum cinci ani, în acest prezent nou, abia inventat, abia propus maselor. Cât despre prezentul vechi, ne întrebăm când a trecut. Ne întrebăm unde a plecat, unde trăieşte şi cum trăieşte şi de ce.” […]</div>
<div style="text-align: justify;">
În ActuaLitté, Jean-Romain Blanc îşi intitulează comentariul Internet: du cyberespace à la cyberespèce. Inter-nerds et modem de vie (Internetul: de la cyber-spaţiu la cyber-specie. Inter-tocilari şi modem de viaţă). Ludicul titlului anunţă o viziune neconformistă asupra unei realităţi sociale. La întrebarea „Facebook-ul este cu precădere virtual sau real?” justiţia din unele state a răspuns deja, condamnând persoane pentru „incitare la rebeliune” prin mesajele postate în reţea şi a readus în discuţie delimitarea între spaţiul privat şi spaţiul public. Nu suntem în prezenţa cyber-spaţiului inventat de William Gibson acum vreo trei decenii (o lume compusă în întregime din coduri informatice conţinând informaţie pură), lumea fizică şi lumea digitală nu sunt atât de separate încât să se asemene cu disocierile filosofice milenare dintre corp şi spirit, astfel că viziunile vechilor autori cyberpunk sunt deja desuete. Nici concepţia admisă de mulţi că Internetul ar fi o „halucinaţie consensuală” nu mai rezistă la un examen sumar. Se pare că cyber-spaţiul nostru e „în carne şi oase”. […] Facebook-ul este un exemplu de concomintenţă a celor „două vieţi” ale unui singur individ, reală şi virtuală, care se suprapun şi se completează reciproc. „Oamenii îşi combină viaţa psihică şi viaţa digitală până la un punct în care distincţia între cele două este din ce în ce mai puţin pertinentă.” Odată „ratat” Cyber-spaţiul gibsonian, drumul duce inevitabil către „cyber-specie”, către un altfel de OM, sensibil diferit de acela al secolelor anterioare. Cyber-specia se formează prin înglobarea cyber-spaţiului cu totul, devenit parte a fiinţei, a existenţei; sau prin deversarea cyber-spaţiului în lumea fizică, prin colonizarea acesteia. Indiferent de modalitate, rezultatul este unul singur, evoluţia structurală a omului are altă arhitectură, se construieşte o altă lume. […]</div>
<div style="text-align: justify;">
În literatură, în arte, de fapt, nu există democraţie, ci dictatura valorii. Iar libertatea este restrânsă la un număr, nu prea mare şi limitat, de forme de exprimare. Orice încercare de extindere a democraţiei şi a libertăţii în domeniul artelor este - a fost mereu! - socotit un atac la adresa stabilităţi sistemului. A scrie proză sau poezie în forme fixe de 140 de caractere şi a le transmite „în eter” este o erezie de neacceptat! „Să ardem e-book-urile! Să organizăm e-tofafe-uri!” – aşa sună îndemnurile „clasicilor”; se întâmplă ceva ce-arată confuzia intelectuală a timpurilor noastre! […]</div>
<div style="text-align: justify;">
(Citeşte textul integral în vol. Prins în lumea cuvintelor 2, Ed. Premier, 2013)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
De vorbă cu îngerul</h2>
<h3 style="text-align: right;">
Cornel Sântioan Cubleşan</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-mHsnmjEw2ls/VDwCOuUn1UI/AAAAAAAAAfU/0dKwr6y2JjM/s1600/bejgu_marcel_artindex_02.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-mHsnmjEw2ls/VDwCOuUn1UI/AAAAAAAAAfU/0dKwr6y2JjM/s1600/bejgu_marcel_artindex_02.jpg" height="200" width="178" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ajuns la o maturitate deplină, pictorul Marcel Bejgu nu uită îndemnul marelui Brâncuşi - să rămânem mereu copii. Candoarea, incantaţia, reveria, ne cuprind, ne fură într-o lume a purităţii, ne fac să vedem şi să simţim misterul Edenului atunci când suntem înconjuraţi de fascinantele pânze. Formele, culorile, lumina, spaţiul, sunt semne prin care vorbeşte cu noi divinitatea, prin sufletul lui Marcel Bejgu, suflet în care locuieşte un înger. Picturile lui sunt limbajul unui înger îmbrăcat în straie omeneşti. Stăpân deplin pe tehnica picturală, prin gesturi simple ale pensulaţiei care duc la surprinderea esenţei formelor, culorilor, artistul creează compoziţii echilibrate, armonioase, monumentale. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Y5a1GSYf1lE/VDwCVZ6KO9I/AAAAAAAAAfc/r2_eN4HdGJk/s1600/conturul-toamnei.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-Y5a1GSYf1lE/VDwCVZ6KO9I/AAAAAAAAAfc/r2_eN4HdGJk/s1600/conturul-toamnei.gif" height="176" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
El face parte din categoria spiritelor atinse de har: un liric, poet, arta sa e un prilej de desfătare a simţurilor, a armoniilor - om, natură, divinitate. Game de oranj, de verde, de brunuri încălzite până spre roşu, griuri rafinate convieţuiesc alături de formele simplificate, sugerate, un concert al spiritului. Pădurile lui Bejgu sunt păduri în care omul se regăseşte pe sine / se desăvârşeşte spiritual, se umple de energiile naturii sfinte. Casele aşezate în liniştea ancestrală ne duc în copilăria mult visată, case adunate în jurul unei biserici cu fundal în culori pastelate, spaţiul de vis şi reverie. Brunurile încălzite </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-dKal-Uo5D2k/VDwCcEvO9QI/AAAAAAAAAfk/VUoU0w5Slcg/s1600/bejgu_marcel_artindex_07.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-dKal-Uo5D2k/VDwCcEvO9QI/AAAAAAAAAfk/VUoU0w5Slcg/s1600/bejgu_marcel_artindex_07.jpg" height="178" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
ale pământului, râpele în care ţipă roşul veneţian, verdele putred al vegetaţiei trecute, trezesc simţuri adormite în noi. Există un ritm al caselor, al pomilor, ca un ritual tăcut care vitalizează spaţiul dând sentimente, sensuri: „Aşezare”. Casele sunt ca fiinţe vii care aşteaptă să te întâmpine, să-ţi ofere odihnă şi linişte, să te primească la sânul lor, să te protejeze în fata primejdiilor de azi, necredinţă, smog, perversitate. Flori, flori simple ca o rugăciune, flori aşezate în ferestre de mame, soţii sau copii, fiori oferite mamei de ziua ei, flori aşezate în ulcelele de lut de la ţară, flori pe care le priveşti în ochi, ca nişte ochi de copil, flori în faţa cărora taci şi-ţi numeri greşelile.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-hjHOaxTRVys/VDwCi693zSI/AAAAAAAAAfs/Ji4Gk2gWXU8/s1600/bejgu_marcel_artindex_10.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-hjHOaxTRVys/VDwCi693zSI/AAAAAAAAAfs/Ji4Gk2gWXU8/s1600/bejgu_marcel_artindex_10.jpg" height="142" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceruri fără capăt, ceruri atinse de liniştea divină, ceruri care amână apocalipsa din noi. Spaţialitate ca în tablourile lui Bruegel, Mărgineanu, care copleşeşte. Anotimpurile: primăvara, vara, toamna, iarna - vin să ne amintească de sensurile naşterii omului, a amintirilor, bucuriilor, tristeţilor, de marea trecere. În „Sat primăvara” explozii de alb întâmpina ziua, ocruri gălbui luminează pământul, acoperişurile roşii complementate de verde grizonant dau tensiune. În „Toamna”, poetul-pictor folosind cu măiestrie mijloacele picturale: </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-UMV1pf_V0cs/VDwCoVm3ttI/AAAAAAAAAf0/dajxvl4Mp74/s1600/sat-in-ardeal.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-UMV1pf_V0cs/VDwCoVm3ttI/AAAAAAAAAf0/dajxvl4Mp74/s1600/sat-in-ardeal.gif" height="166" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
pensulaţie gradată, nuanţări infinite, tehnica sfumato, pe un fundal clar-obscur al frunzişului pădurii, cu brunuri-oranj, violeturi spre brun agonizand în fundal, proiectează siluetele arborilor seculari, coroanele incendiate, pe cerul imens. În „Stejar” sugerează motivul de etern: stabilitate, învingere a timpului, a stihiilor, lucru măreţ creat de Dumnezeu, ocrotitor al omului, are ceva din forţa stejarului lui Andreescu. Impresionanţi: „Doi”, aluzie la cuplu, sprijin, unitate umană, „Solitar” - stare de puritate, în tăcerea nepătată a ancestralului albul domină universul, prilej de a încânta ochiul cu infinite </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-8QvECcJ-dAY/VDwC48hK-ZI/AAAAAAAAAf8/YzACtBkuIH4/s1600/bejgu_marcel_artindex_04.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-8QvECcJ-dAY/VDwC48hK-ZI/AAAAAAAAAf8/YzACtBkuIH4/s1600/bejgu_marcel_artindex_04.jpg" height="140" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
nuanţe de alb. De remarcat pânza „Căpiţe”, simplitate a gestului pictural, pe albul imaculat al pânzei - curaj, măiestrie artistică pe alburi grizate, căpiţele apar ca mici sori ce ne încălzesc sufletul. Simplificări ale formelor, sugerarea prin pete a tufişurilor, reliefului, altor forme complementare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Marcel se trage din neam de mari colorişti: Pallady, Gheorghe Ionescu, Piliuţă, Podoleanu. Continuă marea tradiţie a picturii româneşti, prin stil, viziune, ca personalitate artistică distinctă în spaţiul </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-PgjaeJWY-A8/VDwDBjsaWVI/AAAAAAAAAgE/NljhArhe1ro/s1600/bejgu_marcel_artindex_09.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-PgjaeJWY-A8/VDwDBjsaWVI/AAAAAAAAAgE/NljhArhe1ro/s1600/bejgu_marcel_artindex_09.jpg" height="173" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
picturii contemporane. Deşi în peisajul său nu există oameni, îi simţim pretutindeni: rugându-se în casele adunate lângă liniştite grădini, muncind undeva dincolo de peisajul magic prin care colindă spiritul străbunilor. Pictura lui Marcel Bejgu e indirect protestatară, e un afiş căzut din ceruri, demonstrând că în acest iad exista rai. Între cer, păduri, ape, câmpuri, case, pluteşte duhul său, o pasăre albă care pătrunde apoi în sufletele noastre şi ne umple de cântec. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTy59jVEmM1v2mp5V9MB3CgRoOQiVODEEPwULCFdXR_TwZSDBS0" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTy59jVEmM1v2mp5V9MB3CgRoOQiVODEEPwULCFdXR_TwZSDBS0" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
Omul cu dor (4)</h2>
<h3 style="text-align: right;">
Gherasim Rusu Togan</h3>
<div style="text-align: justify;">
„Blestemul, remarcă profesorul Papahagi, a jucat un rol esenţial în concepţia folclorică religioasă din trecutul patriarhal al popoarelor, contribuind la formarea unor adânci convingeri, cu privire la efectele lui considerate reale… un adevăr pe care îl ilustrează o bogată literatură populară” (5). Desigur că observaţiile profesorului sunt complet valabile şi-n cazul blestemului semnificat din colecţia Bibicescu, veche şi încă mai puţin atinsă de morbul artificialului şi a convenţiei (1890). Iar în analiza protagoniştilor, ca agenţi contribuabili la un asemenea fond poetic, Tache Papahagi atribuie femeii o dublă ipostază, respectiv, „acest sex e nu numai un excelent depozitar şi transmiţător de poezie populară în special lirică, ci el poate revendica, cu bună dreptate o parte din paternitatea creaţiunii poetice” (6).</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar nu putem absolutiza o asemenea aserţiune, câtă vreme literatura populară ne oferă material suficient pentru a da spaţiu şi altor atitudini, mai ales ţinând seama de faptul că frapantele distorsiuni din arealul nostru folcloric, istoriceşte petrecute, a bulversat concepte, relaţii, morală, credinţă chiar, în general, imaginea arhetipală asupra lumii proiectate în universul tradiţiei şi sacrului, iar fenomenul având aspect devorator mai ales începând cu secolul trecut…</div>
<div style="text-align: justify;">
Colindul care urmează, este, în fapt, o hulă, o voită defăimare a femeii lovită de stigmatul infidelităţii, ruinător de casă şi legi de convieţuire în normele tradiţiei:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Bat-o, s-o bată, / Bat-o, s-o bată, / Cum nu-i blestemată, / Cum nu-i blestemată / Scârna de nevastă, / C-o lăsat, lăsatu, / C-o lăsat, lăsatu, / Hai, lerui, / Un bărbat ca bradu, / Un bărbat ca bradu, / Hai, lerui / Şi-un copil beteagu, / Şi-un copil beteagu, / Hai, lerui / Care i-a fost dragu / Şi-o turmă de oi, / Hai, lerui, / Şi ciobanii doi; / Şi-o ciurdă de vaci / şi ciurdarii dragi. / Bat-o să o bată / Bat-o să o bată / Cum nu-i blestemată!” (7)</div>
<div style="text-align: justify;">
Rare sunt asemenea colinde ce se înscriu în sfera magicului distructiv, prin retorica încărcată de acuze şi uimire pentru faptul că oprobriul mulţimii nu i-a retezat femeii calea rătăcirilor. Ca poezie festivă, cum o clasifică Gheorghe Vrabie, în studiul său despre estetica poeziei populare, care posedă un anume câmp de desfăşurare, respectiv casele gospodarilor, explicabil, deci, ca invocaţiile şi imprecaţiile să acţioneze cu o forţă distrugătoare asupra femeii învinuite de adulter. Apoi dialogul „care formează nervul motor al multora dintre creaţiile populare”, în cazul colindei, „expunerea capătă vivacitate”, iar faptul moral este expus auditoriului „în ambianţa unei scene dramatice”. Mai mult, forma dialogată între cele două grupe ale cetei de colindători care susţin colinda favorizează colportarea faptului negativ, cu o audienţă peste măsură, percutată în rândul mulţimii, cunoscătoare a faptelor celei repudiate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Expresia prin care se deschide colindul este o imprecaţie: „Bat-o s-o bată”, în repetabilitatea ei expresivă accentuează natura sa psiho-morală şi emotivă sintagma având forţă distructivă, în judecarea şi condamnarea comportamentului nevestei necredincioase. Acestor stări li se adaugă şi atitudinea de mirare interogativă cu mare efect în retorica specifică speciei: „Cum, nu-i blestemată / Scârna de nevastă”, iar epitetul acid adânceşte efectul peiorativ. În continuarea „prologului”, urmează nominalizarea faptelor devastatoare, într-o redare obiectivă şi crudescenţă realistă, cu repetiţii ce au efectul unor lovituri de ciocan şi devenite fire de legătură între colindători şi auditoriul, desigur, şocat, când starea sărbătorească impunea, în fapt, evocarea beneficului, a urării de bun augur şi nu a unor stări devoratoare de normalitate. Aşadar, acuza: „C-o lăsat bărbatu, / Un bărbat ca bradu“, semn al forţei, siguranţei şi abundenţei în lumea tradiţională, părăsirea bărbatului este gest degradant, ce se finalizează cu ruina şi pierderea calităţilor familiale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dar gestului ce o degradează pe femeie din calitatea de soţie se adaugă şi cel al pierderii calităţii de mamă, eliminând-o pe femeie din cercul ce aureolează fiinţa umană la superlativ: calitatea de mamă: „Şi-un copil beteagu /… / Care i-a fost dragu“. Determinantele comparatiste şi epitetice: „ca bradu, beteagu, dragu”, adâncesc prăpastia în care, nevasta-mamă, ce şi-a pierdut dramatic rolurile vieţii, se prăvăleşte neiertător, fără putinţă salvatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cum era de aşteptat, elementele ce semnifică bogăţia familiei, deşi inventariate şi ele, „turma de oi” şi „ciurda de vaci”, firesc, par mai puţin păguboase, prin materialitatea lor, în contrast cu cele de ordin moral şi de excepţie, nevastă şi mamă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Finalul, în retorica lui expresivă, prin reluarea incipitului, îndeamnă, în fapt, ascultătorii la blestem şi anatemă. Afirmaţia se fundamentează, în fapt, tocmai pe calitatea colindătorilor, de colportori ai veştilor „minunate”, de astă dată veşti „neasemuite”, purtate de la o „gazdă”, la altă „gazdă”, captând ca aderenţă pe semenii lor. Ca urmare, blestemul loveşte cu duritate, iar sentinţa rămâne indubitabilă: „Bat-o s-o bată, / Bat-o s-o bată, / Cum nu-i blestemată“. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-7jArPhcnZ3U/VDwFU_oMQGI/AAAAAAAAAgQ/MSA8zRDStQ0/s1600/bob-dylan-005.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-7jArPhcnZ3U/VDwFU_oMQGI/AAAAAAAAAgQ/MSA8zRDStQ0/s1600/bob-dylan-005.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
Bob Dylan</h2>
<h4 style="clear: both; text-align: justify;">
Vremile-n schimbare sunt</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Veniţi în juru-mi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
De-oriunde veţi fi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Şi-admiteţi că apa </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
În jur a crescut</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Acceptaţi că-n curând </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Veţi fi uzi pân’ la os.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Dacă timpul Înseamnă </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ceva pentru voi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Atunci începeţi înotul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ori vă veţi scufunda ca o piatră</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci vremile-n schimbare sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Veniţi, scriitori şi critici</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Profeţi ai peniţei</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ţineţi ochii deschişi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Norocul va veni din nou</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Să nu vorbiţi prea devreme</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Sunt roţile încă-n mişcare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Şi nimeni nu-i să ştie</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
A-i spune pe nume.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Pentru cei care pierd acum</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câştigul va fi prea târziu</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci vremile-n schimbare sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Veniţi, senatori, congresmeni</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Luaţi seama la chemare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Nu staţi în prag</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Nu blocaţi intrarea</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci rănitul acela</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Se va opri aici</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
E o luptă afară</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
E violenţă multă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Vor vibra ferestrele</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Vi se vor zgudui zidurile</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci vremile-n schimbare sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Veniţi, mame şi taţi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
De pe cuprinsul ţării</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Şi nu criticaţi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ceea ce nu-nţelegeţi</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Fii şi fiicele voastre</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Au preluat comanda</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Vechiul vostru drum</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
A-mbătrânit demult.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ieşiţi dacă nu sunteţi în stare</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Să le daţi mâna</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci vremile-n schimbare sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Direcţia-i trasată</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Blestemul aruncat</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ce-acum e lent</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Va fi curând rapid</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Orice prezent</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Deja mâine-i trecut</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Uite ordinea cum</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Repede dispare.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ce azi e-ntâiul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ce-l de pe urmă fi-va</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Căci vremile-n schimbare sunt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: justify;">
O boare de vânt</h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câte drumuri trebuie să-ţi poarte paşii</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte de a te numi om?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câte mări să străbată albatrosul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte ca nisipul să-i ocrotească somnul?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câte proiectile să tragă un tun</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte de a fi trimis la fier vechi?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul prietene-i o boare de vânt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul e boare de vânt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câtă vreme stă muntele înalt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte ca marea să-l spele?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câţi ani să îţi treacă din viaţă</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte ca liber să fii?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
De câte ori să-ntorci capul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Şi să pretinzi doar că nu vezi?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul prietene-i o boare de vânt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul e boare de vânt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
De câte ori te vei uita în sus</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Înainte de-a vedea cerul?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
De câte urechi ai nevoie </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ca să auzi plânsul?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Câte morţi să mai vină</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ca să poţi spune că au fost destule?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul prietene-i o boare de vânt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Răspunsul e boare de vânt.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-svxhWqLv9UU/VDwGO6qUTmI/AAAAAAAAAgY/jAC5UHGv3Lw/s1600/saila.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-svxhWqLv9UU/VDwGO6qUTmI/AAAAAAAAAgY/jAC5UHGv3Lw/s1600/saila.jpg" /></a>Saila Susiluoto*</h2>
<h3 style="clear: both; text-align: justify;">
Lasimaalaus</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Puutarhassa linnuille kasvaa kaksi päätä. Liljanterät nousevat korkeiksi, kurottavat aurinkoa kohden, alkeavat syvinä ja oransseina kuin munkkien lepattavat vaatteet, repäisevät aurinkoon viillokset. Liljoja kasvaa kaksi jokaisesta varresta, jokainen varsi halkeaa vielä kahtia, jokaisesta kohdasta kasvaa toinen, niin kuin leikatusta omenapuusta, oiveikkaasta ihmisestä. Haavoihin puristautuu verso, raadeltuun maahan kasvaa, naiseen, uudenkuun aikaan, kun kuulla on kimmeltävä, teräsluinen sirppi, kun askel on ohut, rotko alla, kun hopeiset autot törmäilevät verenpunaisiin ja maidonvalkoisiin, kun joet kahdentavat haaransa, kun sfinksi irtaantuu eläimeksi ja ihmiseksi, ihminen mieheksi ja naiseksi, nainen aikuiseksi ja lapseksi, lapsi hyväksi ja pahaksi. Hyvästä ja pahasta älä puhu. Kaikella on lopulta kyynelten muoto, koruilla, mitä ihmisestä jää, sateella. Se on kaikkeuden muotti, viimeinen nuotti.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<h3 style="clear: both; text-align: justify;">
Le vitrail</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Dans le jardin les oiseaux sont bicéphales. Les corolles de lys se dressent haut, se tendent vers le soleil, se fendent, profondes et orange comme les vêtements flottants des moines, déchirent le soleil d’entailles. Les lys poussent par deux sur chaque tige, et celles-ci se divisent encore en deux, de chaque point en naît un autre, comme d’un pommier taillé, comme d’un homme plein d’espoir. Des blessures jaillissent des rameaux, la terre lacérée est féconde, et la femme, à la nouvelle lune, quand l’astre forme une scintillante faucille d’acier, quand le pas est fragile, au-dessus du précipice, quand des voitures argentées en heurtent de rouge sang et de blanc de lait, quand les fleuves multiplient leurs bras, quand le sphinx se dédouble en homme et en animal, l’être humain en homme et en femme, la femme en adulte et en enfant, l’enfant en bon et en méchant. Ne parle pas du bien et du mal. Tout prend à la fin la forme de larmes, les bijoux, ce qui reste de nous, la pluie. C’est le moule de l’univers, la dernière note.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: right;">
<i>Traduit par Hélène Lattunen</i></h4>
<h3 style="clear: both; text-align: justify;">
Vitraliu</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
În grădină păsările sunt bicefale. Corolele crinului cresc înalte, se-ndreaptă spre soare, crapă, profunde şi portocalii ca hainele lungi ale călugărilor, rup soarele-n bucăţi. Crinii cresc în pereche pe fiecare tijă şi acestea se-mpart în încă două, din fiecare punct se naşte un altul, ca dintr-un măr tăiat, ca dintr-un om plin de speranţă. Răni arcuiesc ramurile, pământul arat e fecund, şi femeia, sub luna nouă, când astrul formează o sclipitoare seceră de oţel, când pasul e fragil, dincolo de prăpastie, când maşini argintii se ciocnesc în roşu sângeriu şi-n alb lăptos, când fluviile îşi multiplică braţele, când sfinxul se dedublează în om şi animal, fiinţa umană în bărbat şi femeie, femeia în adult şi copil, copilul în bun şi rău. Nu vorbi de bine şi de rău. Totul ia la sfârşit forma lacrimilor, bijuteriile, ceea ce rămâne din noi, ploaia. E mucegaiul universului, ultima notă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="clear: both; text-align: right;">
<i>Traducere: Florin Dochia</i></h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">* Saila Susiluoto (n. 1971, Helsinki, Finlanda) a publicat şase volume de poeme în proză. Primul volum, Siivekkäät ja Hännäkkäät (Aripa şi Coada), a câştigat Premiul Jäntti Kalevi pentru tinerii scriitori în 2001, apoi a fost distins cu Premiul Finlandia în 2005. Poemele i-au fost traduse în douăsprezece limbi. Imaginația ei se desfăşoară la intersecţia cu suprarealismului. Limbajul obișnuit şi lucrurile sunt transfigurate, realitatea devine imaginar. Femeile sunt personajele principale ale unor drame şi anxietăţi. Poezia curge asociativ, schimbare, mișcare şi conduce treptat într-un lirism suprarealist cu accente de ordin etic.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-HVF82eE5Uxg/VFZ4Cojix2I/AAAAAAAAAhI/L2oy8gNggUg/s1600/yvesbonnefoy.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-HVF82eE5Uxg/VFZ4Cojix2I/AAAAAAAAAhI/L2oy8gNggUg/s1600/yvesbonnefoy.png" height="200" width="163" /></a></div>
<h2>
Yves Bonnefoy</h2>
<br />
<h4>
LA CHARRUE</h4>
<br />
Cinq heures. La neige encore. J’entends des voix<br />
À l’avant du monde.<br />
<br />
Une charrue<br />
Comme une lune au troisième quartier<br />
Brille, mais la recouvre<br />
La nuit d’un pli de la neige.<br />
<br />
Et cet enfant<br />
A toute la maison pour lui, désormais. Il va<br />
D’une fenêtre à l’autre. Il presse<br />
Ses doigts contre la vitre. Il voit<br />
Des gouttes se former là ou il cesse<br />
D’en pousser la buée vers le ciel qui tombe.<br />
<br />
<h4>
THE PLOUGH</h4>
<br />
Five o’clock. Snow again. I hear voices<br />
In the front of the world.<br />
<br />
A plough<br />
Like a moon in the third quarter<br />
Shines, but the night<br />
Covers it with a layer of snow.<br />
<br />
And this child<br />
Has the whole house to himself, from now on. He goes<br />
From one window to another. He presses<br />
His fingers against the glass. He sees<br />
Drops form where he stops<br />
Pushing the mist towards the falling sky.<br />
<br />
<h4>
PLUGUL</h4>
<br />
Cinci ore. Zăpadă din nou. Aud vocea<br />
Dinaintea lumii.<br />
<br />
Un plug<br />
Ca o lună în al treilea pătrar<br />
Străluceşte, dar îl acoperă<br />
Noaptea unui pliu de zăpadă.<br />
<br />
Şi acest copil<br />
Are acum casa-ntreagă pentru el. Se duce de la<br />
O fereastră la alta. Îşi apasă<br />
Degetele pe geam. Vede<br />
Picături formându-se acolo unde încetează<br />
Să împingă ceaţa spre cerul ce cade.<br />
<br />
<h4>
LE MIROIR</h4>
<br />
Hier encore<br />
Les nuages passaient<br />
Au fond noir de la chambre.<br />
Mais à présent le miroir est vide.<br />
<br />
Neiger<br />
Se désenchevêtre du ciel.<br />
<br />
<h4>
THE MIRROR</h4>
<br />
Yesterday again<br />
The clouds were passing<br />
At the far dark end of the room.<br />
But just now the mirror is empty.<br />
<br />
Snowing<br />
The untangling of the sky.<br />
<br />
<h4>
OGLINDA</h4>
<br />
Ieri din nou<br />
Zăpezile trec<br />
În adâncul negru al camerei.<br />
Dar acum oglinda e pustie.<br />
<br />
A ninge<br />
A se dezcâlci cerul<br />
<br />
<h4>
LE PEU D’EAU</h4>
<br />
À ce flocon<br />
Qui sur ma main se pose, j’ai désir<br />
D’assurer l’éternel<br />
En faisant de ma vie, de ma chaleur,<br />
De mon passé, de ces jours d’à présent,<br />
Un instant simplement: cet instant-ci, sans bornes.<br />
<br />
Mais déjà il n’est plus<br />
Qu’un peu d’eau, qui se perd<br />
Dans la brume des corps qui vont dans la neige.<br />
<br />
<h4>
THE LITTLE BIT OF WATER</h4>
<br />
This snowflake<br />
That alights on my hand, I wish<br />
To fix it as eternal<br />
In making of my life, my heat,<br />
My past, these present days,<br />
Simply a moment, this very moment, limitless.<br />
<br />
But already it is only<br />
A little bit of water getting lost<br />
In the mist of the flakes going into the snow.<br />
<br />
<h4>
UN PIC DE APĂ</h4>
<br />
Acestui fulg<br />
Ce se aşează pe mâna mea, doresc<br />
Să-i asigur eternul,<br />
Făcându-mi viața, căldura,<br />
Trecutul, aceste zile ale prezentului,<br />
Doar pură clipă: această clipă, fără margini.<br />
<br />
Dar deja nu mai e<br />
Decât un pic apă, care se pierde<br />
În bruma corpurilor care merg în zăpadă.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<i>Début et fin de la neige</i>, Mercure de France, Paris, 1988</div>
<div style="text-align: center;">
<b><i>Translation: 2007, Sarah Lawson</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Traducere: 2014, Florin Dochia</i></b></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="font-size: x-small; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-IcS5TaXryYc/VFZ4OaLrSfI/AAAAAAAAAhQ/pmRD1jEDf0Y/s1600/de%2Bfrancesco.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-IcS5TaXryYc/VFZ4OaLrSfI/AAAAAAAAAhQ/pmRD1jEDf0Y/s1600/de%2Bfrancesco.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
Tensiune / Augmentare / Extensie</h2>
<h4 style="text-align: center;">
Interviu cu Alessandro De Francesco</h4>
<br />
<i>Aţi publicat cărţi de poezie şi scrieri conceptuale: Lo spostamento degli oggetti, Da 1 000 m, Redéfinition, Écriture augmentée. Ce credeţi că este o carte de poezie şi cum vă definiţi apropierea de scrierea conceptuală?</i><br />
O carte de poezie e o carte în care limbajul este testat, în care se creează tensiuni noi între emoţie şi cunoaştere. În cărţile mele, există mereu şi un gest narativ, disparat, multiplu care nu va fi niciodată ficţional, pentru că, din perspectiva mea, poezia participă la multiplicarea ficţională a realului, a corpului, a simţurilor. «Poezia» este, după mine, o atitudine cognitivă care distinge acest proces de scriere de alte forme literare, nu pentru că e vorba de un gen literar ontologic distinct, ci pentru că ea produce concentrări, intensităţi, multidimensionalităţi în raportul cu lumea. Astfel, poezia este pentru mine un cuvânt extensiv şi extins, incluzând şi scrierile numite „post-generice”, dar niciodată ficţiunea, din motive pe care le-am menţionat pe scurt. Din aceiaşi pricină, nu există o distincţie netă, în opinia mea, între poezie şi scrierea conceptuală. Cu toate acestea, atunci când vorbesc de scris conceptual, cred, pur şi simplu, în formele de scriere în care atenţia cade pe dispozitivul, mental sau conceptual, care a determinat crearea textului. Astfel, cartea mea electronică Da 1 000 m a fost construită plecând de la o rescriere lacunară a articolelor ştiinţifice despre creaturile abisale care trăiesc la 1000 de metri adâncime. Am suprimat, în acelaşi timp, de fiecare dată, toate numele proprii ale animalelor descrise, creând în acest fel un exerciţiu al unei diferenţe absolute (în sensul latin, ab-solutus, liber de constrângeri), ale cărei prerogative sunt atât poetice, cât şi politice. Un spaţiu în care am căutat să realizez artistic ceea ce aparent Wittgenstein şi Musil au scris amândoi aproape în acelaşi timp, fără să ştie: „Etica şi estetica sunt un singur lucru.” Această frază, asupra căreia este de meditat îndelung, anunţă acea practică numită „conceptuală”, care este a mea şi, fără îndoială, şi a altor artişti.<br />
<br />
<i>În volumul Redéfinition [Redefinire], asamblaţi o serie de fragmente de texte risipite luate din magma de informaţii deturnându-le, perforându-le şi ştergându-le anumite corelaţii logice. În ce măsură practica aceasta este o „lucrare de emergenţă” sau de distanţare faţă de limbă pentru a încerca o re-decizie, o re-fixare?</i><br />
„Lucrarea de emergenţă” e, de fapt, titlul celei de-a doua secţiuni din Redéfinition [Redefinire], care a fost scrisă ultima (e aici deja un ocol). Trebuie înţeles „redefinire” sau, cum bine aţi spus, „re-decizie”, „refixare” aproape în sens fotografic: a pune la punct ceva care totuşi rămâne mereu vag. (*)<br />
În Redefinire, acest corp care se mişcă într-un sac de plastic şi care iese în final, dar căruia nu-i descoperim niciodată identitatea, pentru că el nu are identitate, este poate sinteza cea mai evidentă a acestui proces.<br />
Acest asamblaj (**) lacunar şi multiplu, în care prelevarea de texte diverse nu împiedică, totuşi, ţin să subliniez, gestul scrierii poetice originale (moartea autorului îmi pare un eveniment important, dar de-acum depăşit, în orice caz, eu însumi mă simt destul de bine şi sunt foarte viu), face să apară la suprafaţă conţinuturi aruncate şi dezgropate de către ceea ce numesc „cele trei obstacole”. Este cam ce stă scris pe coperta a patra: poezia din Redefinire creează ipoteze verbale sortite să imagineze un protocol al cunoaşterii care nu este limitat de sistemul de viziune-ascultare aşa cum îl cunoaştem şi îl practică, în mod automat, creierul nostru (obstacol cognitiv), un protocol de informare care nu e limitat de sistemul de orientare al opiniei şi al viziunii la distanţă de evenimente (obstacol mediatic-politic) şi un protocol emotiv care nu e limitat de mecanismele de represiune şi de suprimare pe care le suportăm încă din fragedă pruncie, a se vedea şi formarea sistemului nostru nervos în interiorul corpului mamei (obstacolul emoţional).<br />
<br />
<i>Sunteţi iniţiatorul unui proiect numit «scrierea augmentată». Este vorba atât de o metodă, cât şi de o operaţiune poetică aplicată în tratamentul arhivei şi al informaţiei, plecând de la colaje, de o repunere în formă grafică şi tipografică. Ce se augmentează în această practică plurală?</i><br />
Scrierea augmentată creşte în acelaşi timp scrisul şi percepţia scrisului. Precum realitatea augmentată, dar în opoziţie cu reprezentările şi cu ficţiunile create de aceasta, scrierea augmentată arată, fără a trece prin imagine şi perturbând codurile textuale, conexiunile şi relaţiile noi între materialele verbale, încercând să contribuie la modificarea raportului pe care limba îl întreţine cu realul. Forma convexă şi gonflată a scrierii augmentate mărturiseşte despre acest gest, despre această naraţiune fără reprezentare care se apleacă spre percepţie, încercând să expună scheletul limbajului mai ales aşa cum apare în lumea contemporană.<br />
De asemenea, superpoziţia hipertrofică a materialelor verbale, care este un altă raţiune (printre numeroasele raţiuni) ale formei convexe a scrierii augmentate, caută să creeze un dialog strâns cu excesul în creştere al informaţiei şi al stimulilor pe care îi primim în fiecare zi prin intermediul instrumentelor tehnologice de gestiune telematică a textului şi al imaginii (reţele sociale, motoare de căutare, web-news, smartphone etc.). Aţi văzut, chiar nu a mai fost nevoie să numesc computerul, ecranul lui e pe cale de a dispărea chiar mai repede decât pagina tipărită.<br />
<br />
<i>Desfăşuraţi şi o activitate de traducător. În ce măsură exerciţiul de traducere constă pentru dvs. şi în a vă dezvălui distanţa dintre o limbă şi alta?</i><br />
Există o secţiune a proiectului „Écriture augmentée” / „Scrierea augmentată” care se intitulează „traducere – augmentare”. Cred că traducerea, înainte de a fi o distanţă, este un rod al textului iniţial, o deplasare benefică ce dezvăluie, expune şi suprapune conexiuni deja prezente, dar uneori ascunse în text. Dacă e adevărat, aşa cum cred, că orice poezie care e demnă de acest nume conţine sensuri potenţial infinite, a traduce (bine) semnifică, aşadar, a ilumina o altă porţiune, adesea o mică porţiune, din această imensă suprafaţă, din această imensă profunzime.<br />
Aţi realizat multiple spectacole, instalaţii şi expoziţii în Europa şi în America de Nord. Ce mai poate încă, după dvs., corpul celui care scrie?<br />
Corpul, în spectacolele şi instalaţiile mele, pe care le numesc ambianţe de lectură, este vehiculul vocii. Dacă, în viaţă, corpul meu este prezenţă, atingere, direcţie, corpul meu în spectacol este un fel de corp fără organe deleuzian (***), un orificiu vorbitor. Nu este vorba cu adevărat de un spectacol din acest punct de vedere: nu mă mişc, nu privesc publicul, îmi citesc textele lent şi fără expresie şi las ca maşinile să-mi augmenteze, tocmai, şi să-mi elaboreze vocea în locul meu, iluminând pe această cale de o manieră parţial aleatoare relaţiile care locuiesc textul. E o altă formă de traducere?<br />
<br />
<i>Sunteţi membru al unor numeroase comitete redacţionale la reviste de nivel internaţional. Ce părere aveţi despre creaţia poetică actuală, contemporană?</i><br />
Dacă, în realizarea unui spectacol sau unei instalaţii, colaborarea cu mai multe „meserii” este fundamentală (scrierea mea augmentată şi ambianţele de lectură sunt co-produse cu muzicieni, arhitecţi, video-artişti, tehnicieni, curatori etc.), poezia este punct de plecare, în multe cazuri, o activitate individuală, separată de celelalte. A face parte din reţea şi din comitete permite reactivarea dialogului şi schimbului, chiar ca învăţare, care este pentru mine poate încă mai importantă. De a scrie înlăuntrul vieţii, într-un fel.<br />
Cu toate acestea, eu nu sunt sigur că poezia şi cei care o scriu sunt, în cea mai mare parte, astăzi, într-adevăr, pe cale de a scrie plecând de la şi înlăuntrul vieţii. Ceea ce antrenează direct o altă întrebare sau alte întrebări: dincolo de reţelele literare, poeţii de azi sunt cu adevărat disponibili să se măsoare sincer şi inteligent cu problema educaţiei şi emancipării, fantasma fantomei banilor, tabuul durerii, războiul din Siria pe care-l tot vedem la televizor, magazinele din marile oraşe occidentale care sunt mereu de aceeaşi marcă? Asta cere o cheltuială emotivă şi cognitivă foarte mare, pe care puţină lume, în fond, este dispusă să o accepte.<br />
<br />
<i>Starea prezentă de spirit ?</i><br />
În ciuda a orice, încă plin de iubire.<br />
<br />
Sursa: <i>nonfiction, le quotidien des livres et des idees,</i> iulie 2013; autor, Frank Smith<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<b><i>Traducere şi note: Florin Dochia</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<span style="font-size: xx-small;">* Să ne amintim de „logica ideilor vagi” a lui Nichita Stănescu, pe care critica băştinaşă a ignorat-o cu destulă suficienţă – v. Logica Ideilor vagi şi metamorfozele poeziei, în Florin Dochia, Prins în lumea cuvintelor 1, Premier, Ploieşti, 2012, p. 106</span><br />
<span style="font-size: xx-small;">** Am ales traducerea termenului agencement prin asamblaj, urmând, firesc, sugestia pertinentă a lui Bogdan Ghiu, din postfaţa la „Kafka. Pentru o literatură minoră” de Gilles Deleuze & Félix Guattari, Ed. Art, 2017, p. 156</span><br />
<span style="font-size: xx-small;">*** Corpul-fără-organe (CfO) este un concept dezvoltat de filosofii francezi Gilles Deleuze şi Félix Guattari în cărţile lor comune: L’Anti-Œdipe et Mille Plateaux. Expresia e creată, de fapt, de poetul francez Antonin Artaud (L’homme est malade parce qu’il est mal construit. /[..]/ Lorsque vous lui aurez fait un corps sans organes, / alors vous l’aurez délivré de tous ses automatismes / et rendu à sa véritable liberté. - Pour en finir avec le jugement de dieu, 1947). CfO este o producere de dorinţă, corp fără imagine, şi se opune organismului, care ne face maşini ce doresc; în accepţia deleuziană, dorinţa nu este o scenă de teatru, ci o uzină care produce fără încetare. Deleuze: „corpul fără organe se defineşte prin organe nedeterminate, în timp ce organismul se defineşte prin organe determinate.” (Bacon)</span><br />
<span style="font-size: xx-small;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="font-size: x-small; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
Alessandro De Francesco*</h2>
<br />
<h3>
forme del buio</h3>
<br />
il mattino presto guardando la stanza che circonda il quaderno si stupisce del movimento di rotazione del collo della possibilità di muovere gli occhi sin dalla prima infanzia quando c’erano bisogni che non sapevamo esprimere il pianto era interrogazione del reale la testa ondeggiava all’indietro le mani non sapevano afferrare<br />
<br />
come adesso che il pensiero non ha verità da proporre la domanda e visto dai buio molto di quanto afferma le azioni che potremmo compiere sono una pellicola in un proiettore spento si sono verificate situazioni non esattamente identiche alla prima descrizione fornita prima ci si credeva al centro<br />
<br />
<h3>
forms of the dark</h3>
<br />
in the early morning looking at the room surrounding the notebook he is astonished how far necks can rotate how eyes can move this since early childhood when there were needs we could not express to cry was to examine the real head rolled back hands unable to grasp<br />
<br />
now that thought has no truth to question seen from darkness much of what he says actions we could perform are celluloid in an unlit projector certain situations have occurred somewhat unidentical to the first description provided there was a time we thought of ourselves at the centre<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
English translations by Noura Wedell & Caroline Zekri</h4>
<h3>
formes du noir</h3>
<br />
tôt le matin en regardant la chambre qui entoure le cahier il s’étonne du mouvement de rotation du cou de la possibilité de bouger les yeux depuis la petite enfance quand il y avait des besoins qu’on ne savait pas exprimer pleurer c’était interroger le réel la tête ondoyait en arrière les mains ne savaient pas saisir<br />
<br />
comme maintenant que la pensée n’a pas de vérités à proposer la question et vu depuis le noir beaucoup de ce qu’il affirme les actions qu’on pourrait accomplir sont une pellicule dans un projecteur éteint des situations se sont avérées n’être pas exactement identiques à la première description fournie avant on se croyait au centre<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
Traduit de l’italien par Laurent Prost</h4>
<h3>
forme de întuneric</h3>
<br />
dis de dimineaţă privind camera din jurul caietului e surprins de mişcarea de rotaţie a gâtului de posibilitatea de a muta ochii din frageda pruncie atunci când avea nevoie căci nu ştiam să exprim plânsul era interogarea realului capul se legăna înapoi mâinile nu ştiau să apuce<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ca acum când gândul nu are un adevăr de propus întrebării şi văzut prin întuneric mult din ceea ce spun acţiunile că s-ar putea îndeplini sunt o peliculă într-un proiector stins au existat situaţii nu tocmai identice cu prima descriere furnizată înainte când se credea în centru</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Din vol. Ridefinizione/ Redefinition / Redéfinition / Redefinire</h4>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: Florin Dochia</h4>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="font-size: x-small; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<h2 style="text-align: center;">
Un scurt ghid al poeziei Flarf</h2>
<h3 style="text-align: center;">
Gary Sullivan</h3>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Jil04SMJkrk/VFZ4n1zw83I/AAAAAAAAAhY/kgC5nMBhJmo/s1600/sullivanmesmer%2Bcopy_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Jil04SMJkrk/VFZ4n1zw83I/AAAAAAAAAhY/kgC5nMBhJmo/s1600/sullivanmesmer%2Bcopy_0.jpg" height="226" width="320" /></a></div>
<span style="font-size: xx-small;">*Născut al Pisa, Italia, 1981; trăieşte şi munceşte la Bruxelles, Belgia ; poet , artist şi teoretician, fondator al Language Art Studio. După 2008, artist-în-rezidenţă permanentă la European Graduate School; alte rezidenţe: STEIM Amsterdam, 2007 şi 2009 şi, Kunsthalle Mulhouse, 2012. În 2009 a fondat şi conduce atelierul de creaţie poetică şa Şcoala Normală Superioară. Doctorat la Sorbona, 2013. Cărţi: Lo spostamento degli oggetti / Mutarea obiectelor (Vérone, Cierre Grafica, 2008), Redéfinition / Redefinire (Paris, MIX., 2010), Ridefinizione / Redefinire (Rome, La Camera Verde, 2011), Écriture augmentée / Scrierea mărită (La Camera Verde, 2013), La vision à distance / Viziune la distanţă (în curs de papriţie la MIX, în 2015).</span><br />
<br />
<br />
<b>Flarf: </b>O calitate voluntară sau involuntară a „flarfinismului”. Un gen de grozăvie corozivă, drăguţă sau siropoasă. Un lucru greşit. O gafă. Scăpat de sub control. „Nu este în regulă”.<br />
<b>Flarf (2):</b> Munca unei comunităţi de poeţi dedicată explorării „flarfinismului”. Utilizare brută a rezultatelor motorului de căutare Google în crearea de poeme, piese de teatru etc., dar nu exclusiv bazată pe Google. Comunitatea - în sensul în care un exemplu al unuia conduce la răspunsul altuia – este, într-o oarecare măsură, neprevăzută în contextul unei interacţiuni de acest fel. Poeme create, revizuite, schimbate de alţii, încorporate, plagiate, etc., în semi-public.<br />
<b>Flarf (3) </b>(verb) – a înfăţişa grozăvia inerentă etc., a unui text pre-existent.<br />
<b>Flarfy</b> (adj.) – a fi greşit, nepotrivit, ciudat, semi-coerent, stricat, gafat. A lua întorsături neaşteptate; a fi discordant. A face ceva ce „nu trebuie făcut”.<br />
<br />
Acum câţiva ani, dacă vă amintiţi, pe reţeaua Poezia Femeilor, mai mulţi oameni au început să posteze cu oroare, găsindu-şi numele ca fiind autori ai unor poeme pe care nu le scriseseră, pe poetry.com. Îmi amintesc faptul că am accesat site-ul şi am realizat imediat că este vorba despre una dintre acele înşelătorii de genul „concurs de poezie”. Cu aproximativ un an înainte de asta, am vorbit la telefon cu bunicul meu, cu foarte puţin timp înainte să moară, şi mi-a spus atunci despre cât de mândru era de faptul că era câştigător al unui fel de concurs de poezie şi că îşi comandase cartea etc. Nu mi-a plăcut niciodată acest lucru şi, la un moment dat, am scris pe site-ul poetry.com ceea ce am gândit a fi cel mai ofensator poem pe care-l puteam scrie şi l-am trimis la „concurs”:<br />
<br />
Mm-hmm<br />
Da, mm-hmm, e adevărat<br />
păsările mari<br />
fac mare vâlvă! Am foc în interior<br />
cimpanzeul meu „de boltă”<br />
va fi agresiv şi murdar, vai Doamne<br />
vrea VAGIN! VAGIN!<br />
Pfffffffffffffffffffffffft! Hei!<br />
Oooh da baby, se va bâţâi şi se va prăji, apoi va lua<br />
ÎNŢEAAAAPĂ-ţi fetiţa, prăjiturica (chicotit)<br />
uggah duggah buggah biggah buggah muggah<br />
hei! Hei! Tu, Mick cel stupid!<br />
dispari de pe câmpul de orez<br />
şi adu-mi nişte ciocolată Quik<br />
pune un beţigaş în ea şi agit-o până ţi se face rău<br />
pocka-mocka-chocka-locka-DING DONG<br />
la dracu! rahat! piss! Oh, este atât de trist<br />
că sindromul numit Tourette<br />
mă face să mă simt HAI-HUI! strig cât pot de tare<br />
pentru că te iubesc pe tine. Mulţumesc Doamne pentru că mă asculţi!<br />
<br />
Spre amuzamentul meu, am primit, după aproape trei săptămâni, o scrisoare de la poetry.com, cu poemul meu în întregime vizibil prin fereastra de celofan a plicului. Iată o parte din scrisoare :<br />
„Gary, în ultimul an, am realizat o examinare exhaustivă a peste 1.2 milioane de poeme care ne-au fost transmise. Doar un mic procent din persoanele cărora le-am analizat poemele a fost selectat pentru a face parte din acest proiect deosebit. Poemul „Mm-hmm” a fost selectat pentru publicare deoarece el produce scântei în imaginaţie şi oferă cititorului o perspectivă unică şi proaspătă asupra vieţii. Credem că poemul se va adăuga importanţei şi interesului acestei ediţii speciale. Desigur, Gary, ca întotdeauna, nu ai nicio obligaţie de a trimite vreo taxă de înscriere, de a plăti vreo subvenţie sau de a face vreun demers de orice fel. Poemul tău va fi prezentat în cel mai elegant mod posibil. Această carte de noptieră va beneficia de o copertă de piele ştanţată în aur şi de un semn de carte din satin…”<br />
Şi aşa s-a şi întâmplat. Nu-mi amintesc dacă am spus ceva despre acest lucru pe reţeaua, Poezia femeilor (e posibil chiar să mă fi dezabonat de atunci), dar eram pe lista subpoeticii la momentul respectiv şi am postat un text încurajându-i pe alţii să trimită poeme site-ului poetry.com. Au fost câţiva, inclusiv Kasey Mihammad şi poate Drew Gardner. Între timp, Nada, Mitch Highfill şi cu mine am început să scriem mai multe astfel de poeme groaznice, trimiţându-le site-ului sub diverse pseudonime.<br />
Cumva, în acest context, s-a materializat cuvântul „flarf” – cred că a fost cuvântul lui Mitch, sau al lui Drew, sau al lui Nada, nu sunt sigur. Dar, într-un fel sau altul, „flarf”-ul a început să capete un sens. Am început să ne uităm la alte lucruri şi să le vedem ca fiind „flarf”-iste. Nu eram niciodată 100% sigur de ceea ce însemna – ceva înrudit cu „pervers”, dar cu rezonanţe întrucâtva diferite. Mai rău, mai păcătos, mai greşit decât exagerat şi pervers. „Vocea” flarf era în capul meu cea a tatălui meu, un sudist transplantat, căruia îi plăcea să pontifice şi care avea o mulţime de opinii care mă îngrozeau oarecum.<br />
Mi-a plăcut să fiu pe lista subpoeticii, dar, din când în când, acest lucru era puţin sufocant – o mare gafă. Aşadar am început să folosesc „flarf”-ul pe această reţea ca un mod de a-mi păstra propriile tendinţe împotriva represiunii politice – pe care site-ul părea să le cultive. În timpul unei lecturi în New York, am citit un poem flarf pe care-l trimisesem site-ului, „New Year’ Post”, şi, în mod surprinzător, a fost primit incredibil de bine. Noţiunile mele despre ce putea fi „rău” sau „greşit” au fost puse la îndoială de reacţia publicului. (Am sfârşit prin a-l publica în volumul „How to proceed in the Arts”.)<br />
Între timp, cred că atât Drew, cât şi Kasey, scriau o cantitate frumoasă de poeme flarf, după bunul plac. Drew a început să caute pe Google combinaţii de cuvinte ciudate şi să scrie poeme utilizând rezultatele. Nu cred că, cel puţin iniţial, el s-a gândit la aceste poeme ca fiind ceva mai mult decât un gen de monstruozităţi hilare. Eu, Drew şi Nada obişnuiam să ne trimitem şi să retrimitem email-uri cu trei destinatari, adesea conţinând glume legate de poezie, parodii şi din ce în ce mai multe poeme flarf.<br />
Prin luna mai a anului 2011, o parte dintre noi am demarat blog-ul flarf – nu mai ştiu cu siguranţă sigur câţi eram atunci: eu, Gordon, Drew, Mitch, Jordan Davis, Carol Mirakove, Kasey, Katie Degentesh. Curând după aceea, s-au alăturat Maria Damon şi Erik Belgum.<br />
Prima postare pe blog a fost „Furios pe Dumnezeu”, o piesă pe care am scris-o căutând pe Google cuvintele „awww”, „yeah” şi „God”, (publicată în prima ediţie a revistei trimestriale Pompom). Au urmat imediat postări ale lui Kasey şi ale lui Jordan.<br />
Iniţial, aproape toţi foloseam Google la o anumită capacitate şi munca tindea să fie corozivă şi îngrozitoare, deşi nu chiar atât de mult precum poemul lui Bruce Andrews, „Taci”; era mai incomodă, mai puţin conştientă de sine sau, în mod făţiş, critică la adresa politicii; greşelile erau lăsate intenţionat şi anumite cuvinte „drăguţe” („pufos”, „dezmierd”, etc.) au început să se acumuleze în poeme.<br />
Iată un fragment din poemul lui Drew „Ca langoarea delfinilor”:<br />
<br />
„oh, da, deschid un album foto pe care l-am găsit sub pat<br />
uhuuh, prăfuit, coperta de piele în descompunere, mirosind de atâţia ani<br />
oh, da, iubito, regrete amestecându-se cu lacrimile mele<br />
în timp ce eu întorc paginile metodic, vezi tu<br />
îmi place să port jobenuri neghioabe subacvatice CU ADEVĂRAT fixe<br />
şi iau o gură de aer adâncă şi dureroasă<br />
Căci holbându-mă la mine, cel din permisele zdrenţăroase făcute din origami<br />
oh, iubito, da, ele sunt viziuni în alb şi negru ale sufletelor pierdute uh huh<br />
Greşeli au fost făcute şi momente s-au pierdut<br />
Dar iau asupra mea întreaga vină<br />
oh, da, vezi tu, cineva a intrat în necaz<br />
echipa mea imaginară de fotbal cu femei letone este CHIAR rea,<br />
oh pagere făcute din brânză,<br />
Nu este drăguţ? Dovleceii pufoşi, adică<br />
poţi să FACI NEGOȚ cu dovlecei pufoşi<br />
Dacă măcar aş fi putut să iau pe furiş<br />
un moment tandru din trecut<br />
Şi să-l închid în inima mea<br />
ohhhhh, iubito, ar fi dezlegat regretele<br />
ţesute adânc în tapiţeria vieţii mele, oh, da, iubito<br />
oh, da, licăririle Purităţii în […]<br />
Ia dragostea dintre Romeo şi Juliea, multiplic-o<br />
cu infinit, du-o până în străfundurile lui<br />
întotdeauna şi tot vei avea doar o privire fugară<br />
a felului în care ar trebui<br />
să faci bungee-jumping din sitarul (1) meu umed şi mirositor […]”<br />
<br />
Katie a început să ia notele interne dintre diferite birouri, pe care le primea la serviciu, şi să le pună în poeme flurf:<br />
<br />
„Către: Toţi angajaţii din biroul din New York<br />
De la: ??? departamentul Resurse Umane – catalogul dragostei<br />
Data: 8 mai 2001<br />
Cu privire la: Duşmănie Fierbinte şi Afacere Clandestină cu Îmbrăcăminte Coitală<br />
<br />
În concordanţă cu anotimpul viitor, duşmănia fierbinte şi afacerea clandestină cu îmbrăcăminte coitală vor începe luni, 21 mai şi se vor sfârşi vineri, 31 august, 2001.<br />
<br />
„Vrajba Fierbinte”<br />
<br />
Cum vremea fierbinte se apropie, suntem bucuroşi să reamintim tuturor angajaţilor faptul că vom mulge o săptămână a laptelui condensat. În timpul lunilor fierbinţi, va exista o vrajbă, extinsă între birouri, de luni până joi, fiind permisă o zi a *, vineri. Vă rugăm să urmaţi instrucţiunile de mai jos :<br />
<br />
Ura obişnuită va fi între 9.00 a.m. – 5.30 p.m., de luni până joi şi între 9.00 a.m. – 1.00 p.m., vineri. Pentru a vă acomoda cu această agenda (programare), pauzele de prânz, care nu sunt iubite, ar trebui limitată la 45 de floricele de porumb. Şefii de departament pot permite unui individ să îşi ajusteze ura cu miez de lapte în timp ce încă va mulge întreaga ură săptămânală. Toţi angajaţii îşi vor mulge ura stabilită în mod regulat timp de o săptămână (în afara timpului necesar pentru evacuare sau pentru închisoare), indiferent de orele de început şi de sfârşit.<br />
<br />
Acest birou va rămâne deschis în după-amiezile de vineri pentru aceia dintre dvs. care doresc sa îşi încheie gestaţia sau care au lapte vechi de terminat, cu toate că, nu vor fi servicii de recepţie după ora 1:00 p.m.<br />
<br />
Dacă vă stabiliţi ziua de vineri ca zi de evacuare, va fi considerată ca o zi completă în politica noastră de evacuare.<br />
<br />
Pentru a primi dragoste necondiţionată, un angajat trebuie să fie la lapte (sau într-un jihad)<br />
în ziua de dinaintea zilei dedicate laptelui şi în ziua imediat următoare zilei în care dragostea a fost observată. Dacă un angajat este absent într-una din aceste zile sau în amândouă, din cauza activităţii sexuale sau a unor afaceri ilicite, Compania îşi rezervă dreptul de a verifica motivul înainte de a aproba dragostea necondiţionată.”<br />
Oamenii de pe blog puteau răspunde postărilor cu alte postări, alegând cuvinte combinate, teme, forme etc. Dar, începând din septembrie 2011, lista a devenit relativ tăcută. Nu mult după evenimentele din acea lună, oamenii au început să posteze din nou, cu toate că acum toate poemele flarf – majoritatea fiind parodii după articolele din AP News – într-un fel, aveau ca subiect urmările acelei tragedii, incluzând ilustrarea media a acesteia. Îmi amintesc, spre exemplu ceea ce a scris Katie: „Vom reconstrui Turnurile Gemene – pe Pizza ta.” Am început o serie a „Mâhnirii” – făcând căutări despre „oribila tristeţe”, „groaznica tristeţe”, „tristeţea fără sfârşit” etc., ca răspuns la ceea ce devenise un gen de doliu naţional sufocant.<br />
Unii dintre membrii reţelei au renunţat şi, cu timpul, au apărut alţii : David Larsen, Rodney Koeneke, Michael Magee, Rod Smith, Daniel Bouchard, Sharon Mesmer. Unii sunt observatori tăcuţi, alţii participă în mod regulat. Unii consideră reţeaua un fel de glumă între prieteni, alţii o folosesc pentru a dezvolta o lucrare mai lungă (de exemplu: Kasey, Deer Head Nation, Michael Magee, My Angie Dickinson şi seria de poeme fidel prozaice „exposé” despre senatori şi deputaţi ale lui Jordan).<br />
În timp ce nu am fost prea activ pe această reţea în ultimele luni, am utilizat-o mai bine de un an pentru a genera piese de teatru şi poeme, nu toate având în mod necesar calitatea „flarfismului” (poemele Bollywood, de pildă), deşi fiecare dintre ele a apărut iniţial ca o încercare de a face ceva ce „nu aveam voie” să fac.<br />
<br />
<i>Sursa: http://www.poets.org/poetsorg/text/brief-guide-flarf-poetry</i><br />
------------------<br />
(1) Sitar - instrument muzical originar din India, asemănător cu o chitara cu gât lung<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză Liliana Ene</h4>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" imageanchor="1" style="font-size: x-small; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-64IrYOFk4Sg/VDvwAT4isqI/AAAAAAAAAeQ/XqywhguCBAQ/s1600/3star.jpg" /></a></div>
<h2>
Gheorghios Vafopoulos</h2>
<br />
<h3>
Απόφαση</h3>
<br />
Ό,τι είχανε να πούνε το είπανε.<br />
Δεν είχαν άλλο τίποτε να πούνε.<br />
Καθένας όμως μ’ επιμέλειαν έκρυψε<br />
κάποιες σκηνές και κάποια γεγονότα,<br />
που ίσως να ματαιώναν την απόφαση.<br />
<br />
Εδώσανε τα χέρια τους μ’ αδιαφορία<br />
— έτσι τουλάχιστο η όψη τους το έδειχνε —<br />
και χωριστήκανε. Όμως καταβαίνοντας<br />
τη σκάλα Εκείνη δάκρυσε άθελα,<br />
κ’ Εκείνος, μόνος πια σαν έμεινε,<br />
ανάλυσε τον πόνο που έκρυβε<br />
σ’ ωραία δακρύων μαργαριτάρια.<br />
<br />
<h3>
Hotărâre</h3>
<br />
Ce au avut a-şi spune, tot şi-au spus.<br />
Nimic n-a mai rămas să-şi spună.<br />
Cu grijă însă, fiecare ascundea<br />
Oarece fapte şi oarece scenarii<br />
Ce poate hotărârea nimiceau.<br />
<br />
Cu nepăsare mâinile şi-au strâns<br />
- Cel puţin astfel le-nchipuia privirea -<br />
Şi despărţitu-s-au. Dar scara coborând-o<br />
Ea, fără de voie lăcrima<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
Iar El, cum singur a rămas<br />
În ale lacrimii frumoase mărgărite cerceta<br />
durerea ce se ascundea.<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba greacă de Elena Dinu</h4>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-30047461391585130512014-09-30T10:01:00.001+03:002014-09-30T12:12:59.142+03:00URMUZ No 8 august 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-O1b1Te5Yrl4/VCpT8JzZW3I/AAAAAAAAAaI/4edgoGrXsIo/s1600/urmuz%2Bno%2B8_2014_p1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-O1b1Te5Yrl4/VCpT8JzZW3I/AAAAAAAAAaI/4edgoGrXsIo/s1600/urmuz%2Bno%2B8_2014_p1.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://www.scribd.com/doc/241253484/Urmuz-No-8-2014" target="_blank">descarcă pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_8_lectura" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<b><i><span style="background-color: white; color: blue;">În acest număr semnează:</span></i></b></div>
<div style="text-align: center;">
<b><i><span style="background-color: white; color: blue;">Florin Dochia, Mioara Bahna, Serghie Bucur, Paula Romanescu, Andreea Violeta Bobe, Theodora Balaci, Maria Nicolai, Cornel Sântioan Cubleşan, Gherasim Rusu Togan, Stéphane Mallarmé, Kostas Koutsourelis, Michel Deguy, e.e. cummings, Syna Queyras, Vanessa Place, Liliana Ene, Benoît Casas</span></i></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<h2>
<b><span style="color: red;">Criza poeziei? [2]</span></b></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<b><i><u>Florin Dochia</u></i></b></h3>
<div style="text-align: right;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Dublă inconştienţă. „Poetul e sărac, inocent, abuzat? Da, ca totdeauna, şi e bine că e – că nu se opreşte din a repeta ideologia burgheză, într-un moment de anxietate, dar savurând acum revanşa venită de departe. Nou, totuşi, e că «poetul» e acum de acord cu locul acesta. El e voluntarul imposibilului, adesea menajat (în loc să fie internat), în acest sens. Tot ceea ce i se cere, în fond, e de a nu avea pretenţia unei opere. «Este poezie» devine echivalent cu «Foarte bine, dar nu este de citit, mulţumesc.»” Philippe Sollers fixează momentul poetic al finalului de secol XX, statutul acesteia fiind şi rezultatul devenirii mijloacelor de comunicare de masă şi masificării relaţiilor sociale, paradoxal, însoţit de o augmentare a izolării individului, întoarcerii spre sine, dar nu neapărat şi spre o viaţă interioară mai bogată. Receptorul potenţial de poezie este o fiinţă raţională singuratică marcată de contingent, de iluzia împlinirii personale prin participare amorfă la „marşul triumfal” al unei mulţimii indefinite. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum poţi scoate fiinţa asta din amorţeală? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Una dintre căi este aceea a poeziei de atitudine, cu atenţia acordată celor oprimaţi şi asumarea rolului de purtător de cuvânt. Nimic nou, deja anii cincizeci din secolul trecut a făcut-o (nu în România, desigur!), poate că este din nou momentul, de pe alte premize, cu mijloacele diverse, alăturându-i muzica şi imaginea – un sincretism care face bine receptării, pentru că implică mai multe canale de comunicare, mai multe categorii de sensibilităţi. Un avantaj îl reprezintă, azi, existenţa reţelelor sociale care reuşesc să adune colectivităţi specifice, altfel imposibil de constituit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O altă cale ar fi aceea a intimismului, a deliberatei obscurităţi deprimate, care se adresează momentelor de întâlnire cu Sine, de reflecţie asupra propriei persoane şi asupra relaţiei cu lumea. Publicul pentru o astfel de poezie poate părea restrâns, dar publicul pentru poezie, în general, este restrâns! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu pot lăsa deoparte o direcţie interesantă, în anii din urmă, aceea care revizitează valorile avangardei suprarealiste şi le combină cu elemente de tip metafizic, cu apeluri la transcendent, ca mijloace de judecare şi de re-constituire a lumii. Nu este poezia religioasă, aceasta are rezervat un spaţiu aparte, acelaşi dintotdeauna, este conservatoare, mult mai conservatoare decât au gândit-o înaintaşii de acum două milenii sau de acum cinci secole; nu, este vorba numai de <span style="background-color: white; color: #141823; font-family: Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px; text-align: left;">încercare a</span> unei altă căi de cunoaştere şi de interogare despre rosturile existenţei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După experienţele mizerabiliste şi utilitariste din prejma anului 2000, care nu au lăsat prea multe urme, dar au meritul de a fi epuizat o cale închisă pentru, în primul rând, lizibilitatea poeziei, lucrurile par a se aşeza şi din această direcţie. Poţi folosi exclusiv materiale „second hand” sau „trash” pentru creaţie, dar nu te aştepta să obţii mai mult decât un strigăt de uimire combinată cu oroare! Preamultul nu a făcu niciodată viitor în artă. Iar ready-made-ul în materie de Cuvânt are relevanţă limitată. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce ne revelează lectura reală a poeziei contemporane? (se) întrebă Sollers. „Nimic prea grav: o cu totul altă experienţă a timpului, a spaţiului, a auzului, a văzului, a plăcerii.” Gândirea poeziei devine o categorie a psihologiei. A scrie şi a asculta / a citi poezie capătă (şi) valenţe terapeutice. Acesta ar putea constitui un subiect aparte, cu participarea psihologilor (mai cu seamă că una dintre temele lor de reflecţie arzătoare este dacă psihologia este ştiinţă sau este artă!): poezia ca terapie (a sufletului). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu siguranţă, ceva dispare din poezia actuală. Jocul cuvintelor cheamă gândirea reflexivă, poate ca răspuns la apelul filosofiei spre tehnicile de construcţie a discursului poetic, drum deschis cu generozitate de Nietzsche. Sunt date deoparte gândirea leneşă, trăirea superficială, repetarea clişeelor actualităţii, linguşirile, laşităţile, falsele credinţe, malignităţile, inconsistenţele… Ceea ce ne aduce aminte de frumoasele cuvinte al lui Dylan Thomas: „Un poem bun este o contribuţie la realitate. Lumea nu mai este aceeaşi după ce un poem bun i-a fost adăugat. Un poem bun ajută la schimbarea formei universului, ajută la extinderea cunoaşterii fiecăruia despre sine şi despre lumea înconjurătoare.” Poate că Seneca exclama pe bună dreptate, în Scrisoarea a opta către Lucilius: „Câte lucruri aflăm la poeţi, pe care filosofii le-au spus deja sau pe care ar fi trebuit să le spună!” Philippe Beck (**) vorbeşte de o dublă inconştienţă, a poetului care filosofează fără să ştie, însoţită de cea a filosofului, care, fără să vrea, obligă poetul să filosofeze. Acest „mariaj” ar fi un argument pentru ideea „eternei reîntoarceri” (Nietzsche), adică a reluării, pe noi premise socio-psihologice, a aceloraşi idei din antichitate despre „lupta” dintre poeţi şi filosofi. Nu îndeamnă Epicur, comentat de Seneca: „Fii sclavul filosofiei ca să te bucuri de adevărata libertate”? Interesantă servitutea ca libertate adevărată, judecată acum, peste epoci! Dar nu poezia filosofică ori propensiunea spre filozofie a vreunor creatori este în discuţie. Aspectul poate fi minor, atâta vreme cât realitatea „pieţei” de poezie nu dezvăluie interesul pentru o astfel de direcţie. Mai degrabă ceva ce ţine de superficialitatea şi minima rezistenţă cu privire la valoare ar fi de observat, în „piaţă”. Nimic mai periculos pentru poezie, pentru marea poezie, care este, desigur, cu totul altceva, avertizează Philipe Sollers, decât jocul formal, confidenţa personală sau refrenul patetic. „Poezia care discută adevărurile necesare este mult mai puţin frumoasă decât poezia care nu le discută”, spune Lautréamont*** şi reflecţiile sale despre suferinţă şi lipsa de speranţă a celor care o disecă sunt foarte actuale. Memoria şi simţurile poetului nu sunt decât hrana impulsului creator, transpunea lor nudă în text nu prea face poezia. Nu poţi transporta apa pe apă, aerul pe aer – poezie are nevoie de un vehicul, acesta este cuvântul care construieşte lumi semnificative, cuvântul care nu spune adevărul, ci este adevărul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Criza poeziei ar putea fi, aşadar, una dintre crizele comunicării, parte a avatarelor lumii contemporane. Sellers încheie en fanfare: „Nu există o criză a poeziei. Nu există decât un imens şi continuu complot social care ne împiedică să o vedem.” </div>
<div style="text-align: justify;">
Şi totuşi, de ce întrebarea persistă?</div>
<div style="text-align: justify;">
____________</div>
<div style="text-align: justify;">
** L’époque de la poésie, Littérature, N°120, 2000. Poésie et philosophie. pp. 33-44.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
*** Poésies I, #31, Gallimard, collection Poésie, 1973</div>
<h2>
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2>
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<h2>
<span style="color: red;"><b>George Vulturescu<i> </i></b><b><i>– Grota şi literele</i></b></span></h2>
<b><i></i></b><br />
<h3 style="text-align: right;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" height="200" width="150" /></a><b><i><u> Mioara Bahna</u></i></b></h3>
<div style="text-align: justify;">
<div>
Cele două părţi ale volumului Grota şi literele – Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, cu o prefaţă, <i>Elogiul literei</i>, semnată de Irina Petraş –, <i>I. Scaunul gol de lângă foc </i>şi <i>II. Viespe de grotă</i>, atestă etapele unei iniţieri în drumul spre sine, în care preocuparea pentru procesul de creaţie şi punctarea anamnezică a unor episoade din trecut formează sursa imaginarului liric, coroborat cu o simbolistică uneori transparentă, alteori cu un grad de complexitate sporit prin mixarea datelor culturale şi a celor recuperate de privirea retrospectivă, către paradisul pierdut, peste care stăpâneşte imaginea mamei, cu gesturile ei simple, în casa copilăriei, sediul desăvârşirii (Roza perfectă e casa copilăriei), al simplităţii şi a tot ce înseamnă viaţa, la care se adaugă pajiştea, peste care aleargă un cal negru, metamorfozată în coală albă de scris (unde însă Unii poeţi îi duc calului lor la grajduri / doar tava digresiunilor) , incluzând, ca urmare, firesc, şi arta: Când scrisul e ca şi cum aş ţine în mână / felia aceea de pâine, din mâna mamei, întinsă fiului, odată cu un pahar de lapte aburind. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poeme ample, în vers liber, creaţiile lui George Vulturescu din volum par a confirma dăltuirea lor anevoioasă, prin timp, pe pereţii Pietrelor Nordului, înfrăţite, deci, cu stânca, îngemănate cu statornicia acesteia.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O caracteristică a imaginarului acestei poezii reflexive a lui George Vulturescu este omniprezenţa divinului, ca garant al autenticităţii trecutului, pe de o parte, şi al eficienţei actului creator, pe de altă parte, atât în vederea păstrării urmelor lui, cât şi pentru conturare propriului profil al celui care polarizeză chiar literele poemului care s-au strâns ca un şnur la gâtul meu, pentru că poezia se scrie cu luturi şi picături de rouă, iar scrierea e un drum, spre acolo unde Dumnezeu toarce neantul pentru aripi / de păsări.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Această lirică a eului este învăluită într-un evident şi constant sentiment al nostalgiei, susţinut de atenţionarea mamei că Nu mai sunt nici cai pe câmpiile din sat, fiule, un fel de ecou al villonianului où sont les neiges d’antan, care străbate volumul, coroborat cu o irepresibilă nevoie a rămânerii în contiguitatea sacrului. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Două vârste îşi pun laolaltă lamura în poezia lui G. Vulturescu din acest volum: copilăria şi maturitatea, prima creând premisele celei de-a doua, pentru că acum se adună evenimentele ale căror amprente urmează să-i alimenteze viaţa şi arta. De pildă, un episod, cu definitive consecinţe existenţiale, din care derivă laitmotivul orbului, e amintirea faptului că La vârsta de şase ani în curtea părintească / un par de lemn mi-a străpuns ochiul stâng, învăţându-l, apoi, să plângă şi să râdă doar pe jumătate. Ecouri ale acestui fapt autobiografic, de unde extrage sau căruia îi atribuie cauzalitate destinală, se regăsesc de-a lungul volumului, eul creator ipostaziindu-se ca actant al vieţuirii, a cărui competenţă contemplativă e oferită, cu generozitate, ca variantă, celor care ar avea curajul să-şi asume, temporar, perspectiva sa: Vreţi să priviţi prin ochiul meu orb, să fiţi / păstori de cenuşi? Vreţi să-l purtaţi în locul meu / ca pe o rază de laser peste lume?</div>
<div>
Orbul – în ipostaza lui Row, a celor doi orbi de lângă cişmeaua din parcul oraşului ori a celui care a zis: „Numai cine agoniseşte ceva în ochi / va avea ce să vadă” –, ca şi cel fără auz constituie, în consecinţă, imagini-laitmotiv ale cărţii, sugestie a posibilei multiple sau, cel puţin, duble percepţii asupra totului, a nu mai auzi sau a nu mai vedea decât pe jumătate fiind semnul celor aleşi să rămână, mai degrabă, ataşaţi de lumea profundă din lăuntrul lor. Se delimitează, astfel, două perimetre: al lumii vizibile, alcătuită din imagini ale trectului, cu precădere, care le invadează pe cele ale prezentului, până aproape de a le anula, şi al gândului. Un liant al celor două spaţii sunt Pietrele Nordului, ocupând locul central, un fel de Stonehenge, sacralizat de privirea ochiului sănătos, dar şi de amintirea privirii celui care n-o mai are, şi înconjurat de ritualuri insolite, câtă vreme Există o aristocraţie a stejarilor de pe Pietrele / Nordului pe care o servesc. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mituri, credinţe, translând în ritualuri ezoterice, uneori convertite în expresii ale cotidianului, la care participă Poeţi printre ruinele Cetăţii Zathamr, îi dau Someşului statutul de nucleu al acestei lumi, identificat astfel din străvechime, ceea ce face ca umanitatea de aici să pară anistorică, adunând ca într-un creuzet (situat în Satul meu de sub codru), nu doar mituri – locale ori universale, de pildă, Sânzienele ori mitul lui Narcis –, ci şi fiinţe reale sau plăsmuite, încât, din contemplarea acestui tot, se naşte versul, dar Versul nu e piatră, e delirul ei, strâns demult, de când, în gând, a rămas pe treptele casei un copil aşteptând colindătorii, ocrotit de mama Irina şi tatăl meu Gheorghe.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Amintind de blagienii Paşii profetului, în primul rând prin atmosfera mitică, aceste poeme sunt evadări din cotidian în trecut sau în oniric, într-un timp suspendat în idilic, traversat de perspectiva lui Zarathustra ori de urma glasului său, a lui Iisus sau de cea a părintelui slujitor la altarul bisericii de la Tihăria natală, leagănul spiritual al poetului, care adună, apoi, alte urme ale spiritualităţii lumii, lăsate de Robert Musil, de Borges, de Rilke, de Sábato, de Proust, de Anghelos Sikelianos, de Ezra Pound, de Beethoven, dar, întâi de toate, de Cartea Sfântă a creştinătăţii, fiindcă sihastrul Misail, în partea a doua a cărţii, aşa cum îşi închipuie eul căutător, îi spune acestuia că orice grotă se hrăneşte cu altă grotă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cele mai multe poeme din volum au o evidentă tentă alegorică, iar unitatea întregului e susţinută, pe lângă particularităţile prozodice şi ale perspectivei lirice, prin recurenţa unor simboluri: al cuţitului, parte organică a pământului, crescând din el în adevărate lanuri sau aruncat de apele râului pe mal, obiect utilitar, dar, cu deosebire, potenţialitate de acte cu contur mitic sau magic. De asemenea, oile şi păstorii (de oi, de oameni ori de cuvinte, în special, însă în această paradigmă afându-se şi păstorul de cenuşi ori cel al roţilor), peştii, cu simbolistica preluată din textele sacre, preotul sau, mai degrabă, dăruitul cu harul sacerdotal se adaugă celorlalte motive literare din volum, împreună cu sugestia sau exprimarea explicită a altora, între care sacrificiul, conexiunile oximoronice dintre victimă şi călău, mergând până la convertirea unuia în celălalt, chiar şi la nivelul cuvintelor (Niciodată nu ştim cine se înstăpâneşte peste cine, din moment ce vânatul şi vânătorul sunt totuna).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Preocupat de creaţie şi de raportul artistului cu arta, pentru G. Vulturescu, la fel ca şi pentru alţi creatori, orice nouă realizare a sa înseamnă o sporie a pavezei, dar, totodată, şi a izolării, a solitudinii: cu fiecare carte îmi părea / că trupul îşi adună un alt înveliş, o altă / carapace. În plus, urmând o topografie afectivă, fixată chiar şi pe retina ochiului orb de paşii copilului de altădată, i se acutizează, măcar vremelnic, sentimentul vinovăţiei de a fi trădat lumea tangibilă printr-o precoce şi irevocabilă apropiere de cărţi, alături de care a stat mai mult decât lângă / arborii din ograda casei, mai mult decât lângă / mormintele părinţilor... Şi, totuşi, vinovăţia nu e de neiertat, câtă vreme Tu, Doamne, îngăduiai această frumuseţe / acolo decât pe scândura putredă a bârnelor din biserică, printre ispitele cireşelor şi printre litere, pentru că, de fapt, literele fac posibil orice, atunci când se strâng în cuvânt. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Într-o lume dominată de concret, privirea ingenuă, căutarea visului rămân doar apanajul poetului: A căuta potcoave de cai morţi este înjositor /dacă nu eşti poet, iar potcoavele sunt exemplare de / terfeloage în care poţi citi călătoriile altora. Mai mult, potcoavele pierdute de cai sunt ca niște incunabule din colburile lumii, pipăite cu ochiul orb.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În a doua parte a volumului, Viespe de grotă, iniţierea se continuă şi se accentuează, mergând pe urmele sihaştrilor Misail şi Daniel, ceea ce a făcut posibilă osârdia acestor rânduri. Laitmotivul ochiului şi al lăuntrului de sub calota craniului continuă să fie sediul plămădirii lumii celei din carte, acolo unde şuierul / vuietul / biruinţa spaimelor / sapă galerii spre lutul de-afară / de-acasă din sat. Asemenea lui Dante, condus prin ţinuturile de Dincolo de Virgiliu şi apoi de Beatrice, poetul contemporan se lasă condus de gândurile către cei doi eremiţi pe care şi-i ia însoţitori tăcuţi, imaginari prin lumea lor spre a se elibera de lupii aduşi în găvanele ochiului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În chilia lui Misail, cel care îţi caută drumul are revelaţia lumii ca alcătuire de grote concentrice, identificând câteva dintre acestea: grota din creier, cea a literelor, cele în care şi-au avut sălaşul sihaştrii, dar, departe de a găsi răspunsurile căutate, întrebările îi sporesc: – Grota e fiica stâncii sau spaima ei? Sau: Pe rugăciunea mea, oare, urc, sau atârn? Ezitările – între grota din stâncă şi grota din creier ori între oglindă şi ochii celuilalt – sunt semnul celui care intuieşte nemărginirea lumii şi limitele fiinţei, dar ochiul orb şi urechea care nu aude sunt, mai ales, şansa scufundării în infinitul gândului, dacă, între pereţii de stâncă ai grotei – în oricare ipostază a ei –, ochii din afară nu-mi mai sunt de nici un folos.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Configuraţia, dar şi atmosfera psalmică a poemelor sunt evidente, în aproape toată partea a doua a cărţii, induse şi susţinute, din sine, de nevoia de autocunoaştere, dar şi de locurile în care au hălăduit eremiţii şi unde sensurile lumii se încheagă, se dezvăluie şi se învaţă nebănuit, din Sunetul cuvântului sau /tăcerea lui. Grota, un fel de purgatoriu, unde eul poposeşte cu ochii ciuruiţi, creează premisele reconsiderării / revalorizii celor ştiute şi, totodată, creează beatitudine – beţia grotei –, fiindcă până noaptea târziu din magma pereţilor / ţâşnesc şiruri de litere negre, iar cel care intră în cavernele ei, regăsind-o ca pe un uter matern la care ne întoarcem / iar şi iar, se metamorfozează, devine un vulcan:/ pentru că amintirile lui erup continuu. Vine însă, ca în orice căutare, şi momentul îndoielilor, când încep să cred că grota e o erezie.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prin glasul lui Misail, amintind vorbele Sfântului Antonie, Eremitul, poetul reiterează eminesciana mediaţie, mutatis mutandis, din Odă (în metru antic), la imposibilitatea revenirii la starea de inocenţă dinainte de impactul cu forme ale cunoaşterii decisive în plan ontologic: Dacă auzi chemarea unei vrăbiuţe / nu mai regăseşti pacea dinainte.</div>
<div>
Păstrând perpetuu streaşina casei copilăriei, aflată în fundul ochiului, acolo unde Dumnezeu învaţă cucuvelele / să ne silabisească numele, invocându-l pe Dumnezeu, „extras” de viespe de grotă la fel ca pe-o scânteie din cremenea stâncii, pe fundalul unei naturi edenice – de pe piatra din faţa chiliei sihaştrilor, ucenicul peste timp asistă la spectacolul naturii, privind cum plouă, contemplând bradul din dreapta / lumânare curată şi fulgerele căzând, în timp ce, sub calota craniului, se revede copil în casă, pe vreme de furtună, rugându-se ca părinţii, aflaţi la la muncă, pe câmp, să vadă drumul înapoi –, eul işi reconsideră identitatea: scrisul e noua mea piele pentru că poetul nu are nici o apărare în afara versului. </div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div>
<h2 style="font-weight: bold; text-align: center;">
<span style="color: red;">Beatrice Ruscu<span style="font-style: italic;"> – cinquine</span></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://i.ziare-pe-net.ro/upload/stiri/large/12/37/Ywg_bucur.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://i.ziare-pe-net.ro/upload/stiri/large/12/37/Ywg_bucur.jpg" height="200" width="132" /></a></div>
<h3 style="font-style: italic; font-weight: bold; text-align: right;">
<u>
Serghie Bucur</u></h3>
<div>
<div>
In plină „Sărbătoare a celor două Julii” ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Soţia şi Fiica, era într-o zi de miercuri – 2 Julie 2014, în vecinătatea Castelului Julia Hasdeu, din Câmpina, primii din partea scriitorului şi editorului Marian Ruscu, volumaşul de poeme scrise de fiica domniei sale, distinsa Beatrice Ruscu. Elegantul florilegiu – coperta şi dtp-ul, maestrul Florin Dochia – a apărut la editura „Timpul” în anul în care încă ne aflăm: 2014. Titlul ne este explicat în pagina cu care cărticica se deschide, la prima vedere de cineva care îşi rezervă anonimatul sau, din raţiuni ce par a fi bazate pe discreţie, de autoarea înseşi, într-o formulare inedită: „Cinquina e o specie cu formă fixă. Cele cinci versuri urmează tiparul silabic 2-4-6-8-2. Primul vers trebuie să reprezinte un substantiv sau să redea o imagine (două silabe), al doilea este descrierea acestuia, de exemplu printr-un adjectiv (patru silabe), al treilea o acţiune – verb (şase silabe), al patrulea aprofundează sentimentul / emoţia sau evidenţiază o senzaţie de transmis (opt silabe), iar ultimul vers este sinonimul substantivului iniţial şi oglinda acestuia din primul vers (din nou două silabe). Teoretic, este o poezie care concentrează o idee, un gând dau chiar noţiuni mai ample. În practică, este un exerciţiu de gândire, ca o integramă poetică, o libertate finită, care nu limitează însă fantezia”. Din colţul de sus, dreapta, al copertei a IV-a, chipul surâzător al Beatricei Ruscu zâmbeşte dezinvolt, parcă Pegasului care i s-a aşternut la picioare, pentru a o purta prin sideral, sonorizând privirile noastre neiniţiate în frumuseţea feminină. Giuvaierul cu evazive accente epistolare, gravează în auz o muzicalitate parcă dintr-o livadă a cireşilor ningând peste kimonourile în mişcarea tăcută a botinelor de lemn: „Poet / neimportant / umblă creanga-n lume / cu poveţe în desagă / suflet” („Eu”).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prozodia aleasă de poeta Beatrice Ruscu frapează prin vigoarea esenţializării dublată de ritmurile în ascendenţă simfonică, aidoma unui lied din vremuri uitate, când oamenii – îndrăgostiţi sau întristaţi, perorau aprinşi de pornirile iubirii sau împovăraţi de dureri, eşecuri, pierderi ireparabile. Construcţia este, prin urmare, originală (până la proba contrarie, cronicarului nefiindu-i cunoscută), iar unicitatea ei, deşi aminteşte de haiku, garantează statutul valoric în diversitatea poetică.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poeticul – substanţa scriiturii etajate în cinci rânduri – fiinţează prolific, el dislocă semantica stărilor / viziunilor autoarei, se sublimează şi apoi prinde conturul şi forma ideii / gândului / sentimentului acesteia, ca o sonată din Mozart sau Brahms. Arborescenţa sonoră deprinde panta ondulatorie a coroanei de brad legănându-se peste o prăpastie şi se închide în singurul ram care vârfuieşte cetina conică. Ascendenţa cinquinescă are îndrăzneala tuşei finale la un portret sau un peisaj; ea pecetluieşte „carnea” iluziilor devenite întruchipări ale spiritului percutând, asemenea muzicianului, în zbuciumările sau reveriile săpate în partitura interpretată. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Asistăm la un regal de imagini – figuri de stil, cum ştiam că se numesc, pe vremurile noastre perimate azi; abundenţa metaforelor e controlată sever, atent, zgura nici măcar bănuită să nu fie. Autoarea – cu nume princiar – însoţeşte cititorul cu graţie şi îndoială – condiţie a Poeziei veritabile, prin imensul, nemărginitul Parnas, oprindu-se acolo unde un semn, un sunet ori o culoare îi iese în cale, zălogindu-i emoţiile. „Doamne / abătute / ţes şi întreţes mult / covoarele zburătoare / fete” („Şeherezade”); „Poem / avangardist / vine primăvara / sindromul crucificării / amor” („Despre dragoste”); „Limbaj / de chihlimbar / tăcem împreună / demnitatea cuvântului / versuri” („Cum ne iubim”); „Cheie / lingvistică / aprinde şi stinge / lumina pe genunchiul meu / deschis” („Modus vivendi”).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Beatrice Ruscu ne surprinde în chip deosebit, remarcabil, prin cinquineficarea unui personaj planetar, precum Garcia Marquez: „Tablou / galben de grîu / mătură iernile / gândind cald şi patriarhul / static” („Marques”). Zugrăveşte transcendental eterna curgere a Istrului: „Doină / albăstruie / şopteşte Dunărea / bate vântu frunza-n dungă / cântec” („Tristeţe”). Dezhumează straturi ale Istoriei: „Troieni / decorate / s-au aşternut în pas / bate tocul în el cuie / greceşt” („Elenă”). Un expresionist remember actualizează lupta în favoarea Culturii – pentru care pledează „toată frunza şi iarba” luminată: „Carte / romantică / naşte un oraş nou / foc în suburbii / vcolum” („Literatură”).</div>
<div>
Apariţia la rampa Poeziei a Beatricei Ruscu, pe structura poemului miniaturizat în dantelăria cinquinescă împrospătează discursul liric şi aeriseşte peristilul grafomanilor înghesuindu-se abraş la nemurire!</div>
</div>
<div style="font-style: italic; font-weight: bold;">
<br /></div>
</div>
<div style="font-style: italic; font-weight: bold;">
<h2 style="font-style: normal; text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="font-style: normal; text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
</div>
<div>
<h2>
<span style="color: red;">Silvia Bitere – Gri kamikaze</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i><u>Florin Dochia</u></i></h3>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Unde eşti copilărire cu… păpuşile cu tot – îşi vine să exclami, parafrazând liber, la citirea noului volum al Silviei Bitere. „De-a Coraline” (2012) ne făcea atunci cunoştinţă cu „sporovăiala unei puştane”, „un fel de incantaţie de candoare” (Al. Cistelecan), o joacă de-a jocul al unei Alice maturizate prea devreme, înainte de ieşi dintr-o lume a misterului, unde „oamenii sunt decupaţi din ziare se amestecă / dadaist lunatic absent” şi „sub asfalt se dă un spectacol în care oamenii joacă rolul / perfect de mort”. A rămas azi, şi persistă în noul volum, o gravitate pe care nu-mi explic de ce comentatorii nu au observat-o, în grija de a îi încadra – închide! – poezia într-un gen anume (de la romantism la suprarealism – Angela Nache Mamier, de parcă ar exista un poet autentic azi fără a parcurge, fără a „rata” TOATE orientările, experienţele anterioare!), o gravitate a patimii neostoite de a cunoaşte/înţelege lumea înconjurătoare. Este o lume încărcată de imagini bulversante şi goală de sens, pe care Silvia Bitere încearcă să o re-constituie, să o re-iniţieze; „o, măreţule, îmi spuneam, împărţind bucata de cretă / albă cu Dumnezeu / de jos Eu mă cred Dumnezeu, Doamne? / […] / Tu să mă cumperi, rogu-te Doamne!” – citim în „De-a Coraline” (p. 80) încă îndoiala la contactul cu o Creaţie împreună, pentru ca, în „Gri kamikaze” să îl înlocuiască în Creaţie, să şi-l aproprieze, parcurgând „singurul drum spre ceea ce nu am aflat că sunt”: „Doamne cum să te cuprind? / povestea mea începe de sus / când îmi arăţi un cer un soare / iar eu mă bucur / uite cât sunt de asemuită ţie / coastă din ce oi fi tu mă ştii / mirarea nu-şi mai încape sensul / nasc în fiecare zi câte ceva / de exemplu azi am născut un fir de iarbă / care mi s-a lipit de geană / şi alerg alerg cu el la firul gleznei – când de geană când de gleznă / de abia atunci mă mir / mă mir de glezna mea firavă / ce-ţi calcă pământul dospit / şi nu te mai caut / te am” (p. 17). </div>
<div style="text-align: justify;">
Aş putea spune că poezia Silviei Bitere, frenetică, egocentrică, dar nu intimistă, este în primul rând expresie, dar asta ar acoperi mai puţin de o zecime din rezultatul efortului ei creator, un efort care nu se vede în vers, dar care se presupune la o lectură intensă; construcţia după un algoritm continuu surprinzător, imprevizibil, aproape aleatoriu, mimând cu graţie dicteul automat, trimite, e adevărat, spre o dimensiune a discursului suprarealist, dar este numai o discretă latură tehnică, „poezofică”, pe aici se accesează dimensiunea ontologică, pentru că, evident, personajul Silviei fuge / se refugiază / evadează din realitatea-ficţiune apăsătoare („evadarea deţinutului reprezintă partea în care părăsesc romanul” – p. 18 – poemul este un fel de ars poetica) în lăuntrul său, în căutarea unei alte ordini a haosului; poetul „e fericit e gol puşcă în el”, pe când „istoria se scrie încet odată cu mersul nostru”. Este o căutare amăgitoare, personajul – căci şi autoarea – o ştie: „aşa credeam că tot ce visez / se şi întâmplă / dar iată, visul nu e pentru muritor, simplă doamnă / e ca un guler de vulpe polară / lăsat în şifonier pe timpul verii // sunt un biet om femeie sunt / zidirea lui Dumnezeu / cerberul paznic de jos în sus / unde urcatul din treaptă în treaptă se face / şi treapta face cărare prin mine” (p. 45). Da, Poetul ia locul Creatorului, re-inventează Lumea, dar nu poate renunţa la Planul aceluia, cum nu va renunţa să-l certe şi să-l ierte, să-l caute şi să-l abandoneze („încă îl caut pe Dumnezeu / mă uimesc că nu port carne pe suflet”; „şi nu te mai caut / te am”). „Gri kamikaze” este povestea unui vis în destrămare, „umbra ia forma nimănui” şi „raiul e o sfoară întinsă / de care stau agăţate sufletele noastre ca o foiţă de tutun” (p. 13). Sensibilitatea bine disimulată în vigoarea aproape „masculină” a tăieturii versului, răzbate netulburată în frazări de mare frumuseţe expresivă, „dispariţiei elocutorii” la modă de la o vreme, Silvia Bitere răspunzându-i cu o prezenţă acaparatoare a fiinţei sale de simţire şi de interogaţie, cu o personalizare accentuată a emoţiei scăldată într-o tragică veselie („mergeau cu mine pe acoperişul blocului / cântam din u2 ne luam de gât / săream cu ochii deschişi ne transformam / într-o altă viaţă în avioane de război / venea salvarea şi totul era atât de minunat / atât de roşu fără sonor” - p. 5). </div>
<div style="text-align: justify;">
Silvia Bitere scrie, în fond, o poezie reflexivă de cea mai bună calitate, departe de retorism şi de edulcorări sentimentaloide, de estetizări minimalist-mizerabiliste, o poezie bogată, din registrul grav, cu mijloacele expresive ale unei arhitecturi arborescente care subjugă întâi prin ritmurile întrerupte ca ale apelor învolburate de munte, pentru a convinge imediat de adâncimea misterioasă - ca a ochiurilor de apă din peşteri - la care coboară în mărturia emoţională. Copilărirea a acces la un joc secund şi la incertitudine, la nesupunere în faţa imposibile evadări, dar acceptare a acelui „dezastru al sensului” care o conduce, inevitabil, spre o poezie a descifrării esenţei umane fundamentale; „azi ca şi ieri am înţeles o parte din sensul existenţei mele /[…]/ fluieram pe străzi / ca un hoinar la drumul mare eram pesemne un evadat / dornic de libertate şi fără grija zilei de mâine /[…]/ da sunt da exist uite calc iarba calc mocirla / sunt viu şi lângă mine stă inamicul cu buza crăpată ca la iepure /e om pentru asta trebuie să lupte ca să ştie cum să moară / nu din genunchi nu din încheieturi cădere /[…]/ nebunul care te strigă nebunule / tu as besoin de tenir bon / la chute ne se fait pas à genoux”. (p. 49)</div>
<div style="text-align: justify;">
Poemele în proză cuprinse în acelaşi volum nu fac decât să sublinieze varietatea mijloacelor poetice de care dispune autoarea pentru a se exprima deplin pe sine la ciocnirea cu Lumea şi a transmite emoţia, generos, mai departe.</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;">Paula Romanescu</span></h2>
<div>
<i><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://constantinseverin.files.wordpress.com/2013/11/paula.jpg?w=640" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://constantinseverin.files.wordpress.com/2013/11/paula.jpg?w=640" height="200" width="135" /></a></div>
<div>
<i>Il nous reste toujours quelque chose à demander, même si la réponse, on le sait bien, est déjà connue... Mais nous, éternellement enfants, nous aimons bien chercher l’écho aux questions que l’on oublie de poser. Alors l’interlocuteur le plus avisé est toujours Lui, Le Grand Muet...</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Doamne, de ce Cuvântul prima minune-a Ta?</div>
<div>
- Haosul exista deja.</div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<i>- Seigneur, pourquoi le Verbe Votre tout premier choix?</i></div>
<div>
<i>- Le chaos dominait déjà…</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Şi apoi de ce omul – miez de lumină-n noapte?</div>
<div>
- O, n-ai aflat ce-nseamnă marea singurătate…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Pourquoi l’homme - étincelle dans la nuit sans voie?</i></div>
<div>
<i>- Du mot « la solitude » en connais-tu le poids?</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Eram copil, o, Doamne, sub cerul Tău, înaltul.</div>
<div>
- La fel şi-acum, doar învelişul altul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- J’étais enfant, Seigneur, bien sage sous Vos grands cieux.</i></div>
<div>
<i>- Tu l’es toujours, l’habit a changé un petit peu…</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Cum de ai dat făpturii de lut un suflet pur?</div>
<div>
- Pulberea se-nalţă mai lesne în azur.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Pourquoi à l’homme de boue une âme tellement pure?</i></div>
<div>
<i>- La poussière se lève bien haut au ciel d’azur.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Doamne, de-aş înţelege taina, lumina Ta!</div>
<div>
- Să-ncepem cu-nceputul !</div>
<div>
-Aaaaaah !…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Vous rejoindre, Seigneur, comment trouver la voie?</i></div>
<div>
<i>- Commençons par le commençement ! </i></div>
<div>
<i> - Aaaaah!</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- E pentru-ntâia oară că stăm şi noi la sfat.</div>
<div>
- Eu te-am chemat întruna dar tu te-ai depărtat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- C’est pour la première fois qu’on se parle en amis.</i></div>
<div>
<i>- C’était le temps, vois-tu, on est tous deux ici...</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Ţi-am îngânat Cuvântul luând din lumină versul.</div>
<div>
- Ai aflat pân’ la urmă care-i e vieţii sensul?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- J’ai barbouillé Ton Verbe de lumière, de silence.</i></div>
<div>
<i>- La vie qu’on te donna, en connais-tu le sens?</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Femeia, ah, femeia şi mărul interzis…</div>
<div>
- Cu fiece cădere simţi dor de Paradis.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- La femme, la douce femme avec sa pomme ravie…</i></div>
<div>
<i>- Plus tu en rêves, plus ta faim s’agrandit.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Ştiu de luceferi care se plâng de nemurire.</div>
<div>
- E ademenitoare secunda de iubire.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- On dit que les étoiles ont mare d’éternité.</i></div>
<div>
<i>- Le mensonge de l’amour est souvent tellement vrai.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Din carnea mea, o, Doamne, viaţă am ivit.</div>
<div>
- Trufia omenească e fără de sfârşit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- De la vie j’en ai donné aussi, juste de ma chair!</i></div>
<div>
<i>- La fierté humaine n’a pas de bornes sur terre.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Pe drumul de Golgote plini de amar mi-s anii.</div>
<div>
- Să nu-ndrăzneşti să-mi vii cu lamma sabacthani!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Sur tous les Golgotha traînent mes années meurtries.</i></div>
<div>
<i>- Oserais-tu me rappeler le cri : Eli, Eli?!</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Şi totuşi crima aceea la care-ai consimţit?...</div>
<div>
- N-ai priceput nimic chiar, biet lut însufleţit !</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Et pourtant ce crime-là par Vous-même approuvé…</i></div>
<div>
<i>- Tu n’as rien compris, pauvre terre animée!</i></div>
<div>
</div>
<div>
- Eu nu mi-aş fi dat fiul nici pentru tot pământul ! </div>
<div>
- Începi oare-a pricepe amaru-mi, necuvântul ?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Je n’aurais pas donné mon fils pour toute la terre!</i></div>
<div>
<i>- Comprendras-tu enfin mon silence, mon mystère ?</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Înalţ spre Tine rugă când inima îmi plânge.</div>
<div>
- Prea mare e furtuna-n oceanul tău de sânge.</div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<i>- Je ne lève des prières que lorsque mon âme pleure.</i></div>
<div>
<i>- L’océan de ton sang est trop vaste pour le cœur.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Te caut fără preget din zori până-n apus.</div>
<div>
- De nu mă afli-n tine e că altunde nu-s.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Je Vous cherche sans cesse dès l’aube au coucher.</i></div>
<div>
<i>- C’est au fond de toi-même que tu dois me chercher.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Pământul, ah, pământul din care sunt mă doare.</div>
<div>
- Durerea ta preschimbă-n cânt linişti grăitoare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- La terre que je suis me brûle incessamment.</i></div>
<div>
<i>- De ton chagrin se lève des silences couleur chant.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Pe-al meu liman de linişti vin păsări călătoare.</div>
<div>
- Ţi-e unduirea blândă, trestie cântătoare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Sur ma rive de silence viennent des oiseaux de vent.</i></div>
<div>
<i>- Ton sourire les rassure, fragile roseau chantant…</i><br />
<i><br /></i>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<i><span style="color: red;">Andreea Violeta Bobe</span></i></h2>
<div style="text-align: left;">
<i><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-AfYiCLpCTbU/VCpbXGcCKSI/AAAAAAAAAbE/LW1l-iQoKFo/s1600/andreea%2Bbobe.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: left;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-AfYiCLpCTbU/VCpbXGcCKSI/AAAAAAAAAbE/LW1l-iQoKFo/s1600/andreea%2Bbobe.jpg" height="383" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
străzile se încolăceau în noduri şi şnururi din ce în ce mai încurcate</div>
<div style="text-align: left;">
unele peste altele în hora zgomotoasă se împreunau</div>
<div style="text-align: left;">
dansul iubirii nu ţinea cont de gen,</div>
<div style="text-align: left;">
pur şi simplu amorul domnea-n lege eternă </div>
<div style="text-align: left;">
hedonismul era religia sacră a nodului marinăresc de peste hotare.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
*</div>
<div style="text-align: left;">
Camera răcoroasă zugrăvea gânduri sticloase înrămate pe suport de fum</div>
<div style="text-align: left;">
şifonierele cusute cu iz de lavandă se topeau sub presiunea tavanului </div>
<div style="text-align: left;">
cristalul din ele mirosea a copilărie.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
*<br />
Fotograful orb a terminat developarea amintirilor uitate. A pus la uscat bucăţi de întâmplări, de evenimente cenzurate. Afară picură, plânge cerul de durere; a orbit. Fotograful poate să-l distingă printre sticluţe-nceţoşate. Cerul plânge. Nu poate fi developat. Nu poţi avea atâta bandă cât să-l cuprinzi în fiecare sentiment al său.<br />
(Orbii sunt clarvăzători. Ei disting universul dincolo de galaxii. Constelaţiile lor au alte culori, culori nepământene pe care doar orbii le văd. Fotograful miroase sticluţele. În ele şade otrava divină.)<br />
<br />
*<br />
<br />
Fotograful orb iubea blondele virgine; le adora ca pe sfintele altare. Violeta era una din ele. Ea nu-l iubea, nu vroia s-o spurce. Violeta iubea doar cărţile, vroia să se dedice lor cu tot sufletul ei; fotograful orb n-a înţeles-o. Ea a fugit. S-a strecurat în rândurile nescrise ale literaturilor uitate. El a rămas uitându-se întâi la ea cum se îndepărtează, cum fuge în spaţii de închiriat universuri. Apoi a rămas cu pozele-n mână, poze cu portrete de bălăioară.<br />
<br />
*<br />
<br />
Fotograful orb stă singur pe băncile de lângă faleză. Ţine un NIKON în mâini. Zâmbetul bliţului atrage cuplurile care se plimbă. Copiii fug de el; ei strigă: „Nenea urâtu’ ne face poze.” Bătrânii se uită cu milă la el. Mulţi scot bani din buzunar când îi pozează. „Ia, maică, bani pentru cele trebuincioase şi nu te uita. Nu arde poza bunicilor bolnavi!”<br />
Fotograful orb s-a retras singur în hruba unei cafenele. De acolo pozează peisajele Dunării Albastre.<br />
<br />
*<br />
<br />
<br />
Fotograful orb vede fete frumoase; le pozează în studio şi pe stradă. Toate, dar toate se feresc de el. Ele pleacă mai departe, undeva în braţele băieţilor chipeşi, tandri. Fotograful rămâne cu pozele întipărite-n albume scumpe. Le priveşte gândindu-se la ele. Visează la bălăioare cu ochi albaştrii, la copchile necoapte cu sufletul pur. Ar pleca în Moldova, în patria frumuseţii ingenue, dar n-are bani, nu are cum să ajungă acolo. Ar vrea o Svetlană fecioară ca s-o iubească trupeşte.<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<i><span style="color: red;">Theodora Balaci<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></span></i></h2>
<i><br /></i>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-jdDHFJgUsRM/VCpcKflDShI/AAAAAAAAAbM/pDnG9fzSdI8/s1600/balaci.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-jdDHFJgUsRM/VCpcKflDShI/AAAAAAAAAbM/pDnG9fzSdI8/s1600/balaci.jpg" height="400" width="272" /></a></div>
<h3>
nimic nou sub soare</h3>
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
îmi trece o pasăre cruntă<br />
prin sânge<br />
domnilor<br />
şi nu-mi iese acest giacometti din suflet<br />
şi ochii<br />
ochii aceia de animal hăituit<br />
ce-mi scutură ca de un frig alb<br />
ca de o moarte<br />
patul de suferinţă<br />
să fug<br />
să fug cărări fără vârstă<br />
în dreptul chipului lui dumnezeu<br />
strâmb<br />
de frumuseţea oamenilor<br />
o doamne<br />
să arunc umbre pe pereţi<br />
şi cuie<br />
să nu le prindă nici dracul în cercul prea fecund al armoniei<br />
şi totuşi<br />
să ştiu<br />
cum această noapte<br />
plină de ceaţă<br />
şi stele<br />
zăpezi fără noimă<br />
lumini printre degete<br />
aş crede că mă voi arde<br />
reflexul<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
persişti în golul tremurător al ramei<br />
cum ochii<br />
de apă încremenită.<br />
aici jumătate galbene<br />
frunzele<br />
tu nu mai ştii sau eu<br />
nimeni<br />
nu este acela ce crede<br />
în absolut<br />
ne împânzeşte jungla dragule<br />
ritualul demenţei<br />
să ne îmbrăcăm în cămăşi negre<br />
fi-vom canibali<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
tuse ca o apă<br />
sui prin piept<br />
măturând<br />
copitele cailor verzi<br />
şi i-au prins<br />
decoraţii mari şi caraghioase<br />
frumoasele lor sure coame<br />
atunci<br />
lungi şi deşelaţi<br />
simptomatici câini<br />
ca umbre<br />
împietrit giacometti palid<br />
ei stau în faţa stâlpului lui christ<br />
pe un câmp străveziu<br />
ca o gheară prin ceaţă<br />
pentru tine m-am părăsit, figură divină<br />
cu gândul<br />
la câinii din lună<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*<br />
eu transcriu<br />
frumuseţea ta<br />
năzuind în cercuri la stâlpul infamiei<br />
şi-o noapte<br />
septembrie aproape<br />
un cer violet<br />
pe ţărm<br />
corbul îşi prinde frunze pe trup<br />
să le putrezească toamna<br />
<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>*</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<i>Maria Nicolai</i></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-nhsPPinGADA/VCpc4n3oCWI/AAAAAAAAAbU/58lkY_7lYnk/s1600/maria%2Bnicolai.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-nhsPPinGADA/VCpc4n3oCWI/AAAAAAAAAbU/58lkY_7lYnk/s1600/maria%2Bnicolai.jpg" height="200" width="158" /></a></div>
DIADĂ<br />
<br />
Am extirpat timpul,<br />
Amintirile au devenit organisme vii<br />
Cu halate albe gata de intervenţie.<br />
Numai dorinţele în camera de reanimare<br />
Se dau de ceasul morţii.<br />
Privesc pe geam – viaţa e plină de spital<br />
Şterg totul ce de-un praf letal.<br />
Copacii au rămas încercănaţi<br />
Ca nişte batiste cu ortul la colţ<br />
Împrăştiind mireasma ceţii.<br />
Sunt singur cu privirea mea-n carouri<br />
Plimbându-se pe canapelele neîmbrăţişate.<br />
Ah! Şi trotuarul acesta pe care paşii mei<br />
Au mirosit cândva mângâierile tale<br />
Şi iarba care-a amuţit<br />
Înrourată de perdeaua care se trage la o pală de vânt.<br />
Mă aşez pe pat, patul mă recunoaşte<br />
Cearceaful a făcut deja pliurile corpului meu<br />
Perna mă respinge cu toţi fulgii ecourilor de pe stradă.<br />
Visează-n altă parte vrea să-mi spună<br />
Eu sunt prea moale pentru visul tău<br />
Ai şi tavanul viitor destoinic<br />
În care să-ţi atârni privirea grea.<br />
<br />
CÂNTEC DE LAGĂR<br />
<br />
Inimi pe crengi plesnind a toamnă<br />
Şi iarba nudă, nisipie<br />
Mă-nchiriez în două anotimpuri<br />
La rubrica neimobiliare.<br />
Sunt cam destin şi-n faţă şi în spate<br />
Cu sânge clandestine lovind artera<br />
Asemeni unui bariton minor<br />
Din opera de trei parale<br />
E noapte - teama torenţială<br />
Şi minciuni ce se desprind din rosturi<br />
Vă voi cânta un cântec de lagăr<br />
Cu apostoli în odăjdii ecvestre<br />
Începe simplu, ca orice timp eviscerat<br />
Cu tristeţi diurne şi nocturne<br />
Şi toamnă veche, prăzulie.<br />
ECOSEZ<br />
<br />
Iubirea noastr-un iad<br />
Cu flori la tâmple<br />
Impare şi –amintiri cam ecosez<br />
Cu vocea spartă de regrete<br />
Şi cu dorinţa macerată-n crez<br />
Sufrageria-i multă de icoane<br />
Ciobite-n filele de cărţi<br />
Şi – melodrama stă să se răstoarne<br />
Neprinsă de păienjenii din colţ.<br />
Brăţara-i tot acolo, cam coclită<br />
De cererile in divorţ fără karate<br />
Inelul e cam pătrăţos se pare<br />
Şi-a prins un mucegai prea idolatru<br />
Copilul e pitit - aşteaptă<br />
Un alt şotron, o altă coardă<br />
Un alt miros mai neted de pomadă.<br />
<br />
SE-MINŢE<br />
<br />
Îţi înfloresc tăceri profunde<br />
Pe tălpi seminţe creponate<br />
Sunt gata să înmugurească<br />
Precum o gară anonimă<br />
Ce duce dorul meu acasă<br />
Tu calci pe tropot de cuvinte<br />
Şi mâna-mi asurzeşte versul<br />
În lobi am sentimentul putred<br />
Cu gust de rânced ne-nţeles<br />
E un refren de stirpe-albastră<br />
Ce l-am ţesut în dimineţi<br />
De vagă dragoste şi-ocară<br />
Nedistilată în pereţi<br />
Încă trăiesc, în paşi tăcerea<br />
Mă urmăreşte-n acolade<br />
Nematematică formulă<br />
Şi declaraţii prea impare.<br />
Poate mă mai iubeşti<br />
În romburi se risipesc atâtea laturi<br />
Şi viaţă, ură şi potop.<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>Fantasma</i></span></h2>
<span style="color: red;"><i>
</i></span>
<br />
<h3 style="text-align: right;">
<i>
<u>Cornel Sântioan Cubleşan</u></i></h3>
<div>
<span style="color: red;"><i><u><br /></u></i></span></div>
<i>
</i>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; color: red; text-align: center;">
<i><a href="http://4.bp.blogspot.com/--6JSPf6t-sU/VCpdZcjfq1I/AAAAAAAAAbc/Cwgqhl5t4V4/s1600/page_4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/--6JSPf6t-sU/VCpdZcjfq1I/AAAAAAAAAbc/Cwgqhl5t4V4/s1600/page_4.jpg" height="175" width="200" /></a></i></div>
<i>
</i>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div style="color: red;">
<i><br /></i></div>
<i>Viaţa pictorului Ion Şinca este o fantasmă care are forma şi culoarea picturii sale. Fantasma picturii lui Şinca este forma şi culoarea copilăriei, a locului natal. Fantasma locului natal e Ion Şinca, chiar şi atunci când se află în atelier, la ore, pe stradă el este de fapt în satul său şi bântuie, ca o fantomă a memoriei dealurile, curţile, uliţele, grădinile. S-a născut în anul 1950, la Brebu, sat Pietriceaua, jud. Prahova, a absolvit Institutul de Arte Plastice Iaşi şi este profesor Ia Liceul de Artă Ploieşti. Expune din anul 1974, participă de atunci la toate expoziţiile UAP Ploieşti. Din 1977, participă la expoziţiile naţionale anuale şi bienale. Expoziţii personale</i></div>
<i>
</i></div>
<div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-pLMFJmwym08/VCpdf-tFAmI/AAAAAAAAAbk/HH6SjJerbS4/s1600/page_5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-pLMFJmwym08/VCpdf-tFAmI/AAAAAAAAAbk/HH6SjJerbS4/s1600/page_5.jpg" height="196" width="200" /></a></div>
şi de grup restrâns: Magdeburg, Germania, Terun, Polonia, Căminul Artei, Teatrul Naţional Bucureşti, Escrennes, Franţa, Galeria Jean Louis Calderon Bucureşti. Tabere de creaţie şi simpozioane: Valea Doftanei, Torun, Ungaria, Cehia, Germania, Cornu, Brebu-Prahova. Lucrări în Muzeul de Artă Ploieşti şi în colecţii particulare: Australia, Italia, Polonia, Austria, Canada, Franţa, SUA, Suedia, Germania. Din 1980, este membru UAP România. Dacă Grădinile Semiramidei au aripi, atunci Ion Şinca, omul şi pictorul, călătoreşte cu sufletul pe acestea. Pictura lui este de fapt spaţiul în care privirea, memoria, sentimentele, se mişcă permanent. Fantasme blânde, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-JcSu_fAaf0U/VCpdniJKWnI/AAAAAAAAAbs/eg8RQsMKpRU/s1600/page_6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-JcSu_fAaf0U/VCpdniJKWnI/AAAAAAAAAbs/eg8RQsMKpRU/s1600/page_6.jpg" height="166" width="200" /></a></div>
luminoase, tulburătoare, care te bucură te agasează, te fură în lumea lor. Forme ondulatorii, dealuri, maluri, coroane ale arborilor dominând cerul, pământul, marea acoperind spaţii, înfrăţindu-ne cu ţărâna, stânci care susţin cu umerii edenul satului, eflorescente care explodează în albastruri grave. Spaţiul în care ţăranul îţi înalţă rugăciunea meditează asupra problemelor lumii, rânduieşte totul în legea Domnului, spaţiul unde legea armoniei domină. </div>
<div>
Un posibil eden, drumuri care cheamă, stânci care apără precum Zidul Chinezesc, ritmurile căpiţelor care sparg tăcerea ancestrală. Compoziţii <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-IRkqJYp4yaY/VCpdxXMaWnI/AAAAAAAAAb0/iGZOIk7L-ys/s1600/page_13.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-IRkqJYp4yaY/VCpdxXMaWnI/AAAAAAAAAb0/iGZOIk7L-ys/s1600/page_13.jpg" height="173" width="200" /></a></div>
echilibrate, susţinute de verticale, curbe, oblice, asimetrii, planuri bine delimitate, modulări largi, nervoase, armonii ale culorilor, contraste care pun în valoare sentimente, ritmuri, forme, idei, game rafinate de albastru, ocruri pământeşti, argintiuri celeste, alburi misterioase, un întreg arsenal al limbajului plastic pus în slujba spiritului de o mare sensibilitate. Un pictor complex ca exprimare: realul dialogând cu realismul magic cu formele abstracte cu expresia fovă, „pom”, cu expresionismul: „Floare exotică”. Drumul său vine din Andreescu, trece prin Catargi, Dimitrescu, prin „Grădinile” lui Ioan Gheorghiu, drumul său are un timp după care ajunge grădina sa: „Peisaj la Pietriceaua”, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-xUNTuImfGbQ/VCpd4cClqcI/AAAAAAAAAb8/Jo_cCcgCUdc/s1600/page_17.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-xUNTuImfGbQ/VCpd4cClqcI/AAAAAAAAAb8/Jo_cCcgCUdc/s1600/page_17.jpg" height="196" width="200" /></a></div>
„Drum de ţară” - Brebti, „Sălcii argintii”, „Stânci la Podu Cheii – Brebu”. Vin fantasmele şi artistul nu le dă voie să moară, le imortalizează prin magie: „Fantasma nopţii”, „Reflexe”, acestea iau forme abstracte: „Fantasmă 4” formă a bing-bangului, în Fantasmă 1, 2, 3 realul se descompune în ritmuri interioare, lumini şi umbre, respiraţii ale spiritului care veghează, fotografiază ideile, harta viitoarei lumi posibile. Pictorul Ion Şinca, unul din pictorii contemporani prahoveni importanţi, îşi edifică personalitatea artistică, expoziţiile sale de înaltă ţinută o demonstrează cu pregnanţă, pictura sa vine şi vindecă secolul de boli.</div>
<div style="color: red; font-style: italic;">
<br /></div>
</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;">Omul cu dor (3)</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-9E4NqRFipgA/VCpmfi9OwqI/AAAAAAAAAcM/OaYbxY7TQ44/s1600/Imagine0499.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-9E4NqRFipgA/VCpmfi9OwqI/AAAAAAAAAcM/OaYbxY7TQ44/s1600/Imagine0499.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<u><i>Gherasim Rusu Togan</i></u></h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div>
In retorica poeticii cântecului de dor, există, gradual, şi un nivel de la care cuvântul se rosteşte cu rol malefic atotcuprinzător şi posibil egal în conştiinţa populară blestemelor fixate în sfera religiosului. Dar, într-un asemenea concentru, se includ acele blesteme ce anatemizează pe autorii iubirilor înşelate, rostite de către fiinţele victimizate, dureros părăsite şi cu idealurile spulberate. În asemenea situaţii limită, conştiinţa tradiţională victimizează şi apără mai ales actantele, fiinţe iubite şi chiar soţii, rămase cu inima pârjolită şi, social, de multe ori neajutorate…</div>
</div>
<div>
<div>
Respectiva referire îşi găseşte justificarea prin proiectarea ei într-o altă grilă de gândire, anume în cea a conştiinţei tradiţionale. Aici se învaţă comportamente, se asumă responsabilităţi, iar individului aflat în perioada premaritală i se impuneau o serie de norme a căror asumare constituiau, prin ele însele, normele vieţii în devenire.</div>
<div>
De-aici, şi asprimea blestemului aruncat peste viaţa celui care părăseşte, care distruge rosturile iubirii aparent aşezate durabil pe cărarea timpului. Revin, încălcarea codului moral echivalează cu un sacrilegiu. Celui care-l încalcă i se rezervă potop de imprecaţii, ce curg din izvorul blestemului şi, doar din acest punct, teamă mi-e că împlinirea unui blestem situat de către noi în galaxia iubirii neîmplinite îşi arată efectele.</div>
<div>
Pentru ornarea respectivelor demersuri, ne vom servi de materiale culese de Bibicescu, la finele secolului al XVIII-lea, încărcate de arhaicitate şi inedit expresiv. </div>
<div>
„- Nu ţi-a fost, neică, păcat ? / M-ai iubit şi m-ai lăsat, / Ca pe-o vită lângă gard?”, sună reproşul fetei părăsită, „ca o vită lângă gard”, comparaţie deşi aspră, şocantă şi dură, se înscrie în tiparul situaţiei, totuşi, dacă ne raportăm la universul în care se arde drama. Asemeni, scenariul în care se polarizează drama, este învăluit într-un linţoliu de flacără, cuvintele devin bulgări de lavă încinsă ce topesc o întreagă lume, semnificată de prevestitori a fi în pragul apocalipsei.</div>
<div>
„Să te bată lemnele / Care le-am ars serile, / De sara până-nnoptat, / Pân’ cocoşul mi-o cântat”. Răspunsul badeului, de aceeaşi forţă explozivă, adună, de asemenea, vestigii ale trecutului trăite în dragoste: „Să te bată, mândro, bată, / Să te bată urmele, / Ce le-am călcat serile / Pe tină şi pe zvântat, / Aşteptând pe lângă gard”.</div>
<div>
Din acest punct, în blestemul ei, fata uzitează de arme distrugătoare de viaţă, respectiv boli cu acţiune în context magic: „şapte boli, şapte lingori; şapte perechi de friguri; nouă feluri de junghiuri; şapte sute bani în pungă / la doctori să nu-ţi ajungă; şapte boi ca pepenii, / să-ţi mănânce doctorii”. Blestem aspru, ce-şi întinde tentaculele, deopotrivă, pe starea fizică şi materială. În privinţa agenţilor malefici, ei sunt amplificaşi ca efect, prin fortificarea lor magică. Cifre oculte le măsoară ca potenţă efectul: şapte, şase, nouă… ce se prind de existenţa badelui, distrugând-o.</div>
<div>
Finalul acestui cântec de foc şi de lacrimi aparţine, în echilibru cu începutul, tot fetei. Invectivele, însă, prin aciditatea replicilor, ating paroxismul, emanând, deopotrivă, ură, umilire, cruzime şi neîndurare. Formulele invectivă se acumulează în mod gradat, ducând în cele din urmă la explozie de ură şi umilire. Câteva mostre cutremură. În fapt, sunt uşor de recunoscut bolile dorite de către fată în cruzimea răzbunării: „- Să zaci, neică, sub perete / pân-ai face frunză verde / să tragi ţolul / cu piciorul, / periniţa / cu guriţa; / să te-adapi cu linguriţa / şi să-ţi dea pâine cu acul / şi să nu-ţi mai găseşti leacul. / Să dea Domnul Dumnezeu, / să te-nsori, / de nouă ori, / să ai nouă fiişori. / Mai întâi o copiliţă, / să te-adape în temniţă. / Mai pe urm-un copilaş, / Să te poarte prin oraş; / să te-aducă Dumnezeu / şi la bordeiaşul meu, / să te umilesc şi eu / c-o cojiţă de mălai, / uscată de nouă ai / Ci să-ţi iei o bâtă-n mână / să te ducă la fântână, / Anumerând pietrile, / rupându-ţi mărgele; / Strângându-ţi mărgelele, / să-ţi rupă şi degetele / Nouă sute bani în pungă, / La doctori să nu-ţi ajungă” (p. 50-51).</div>
<div>
Acordând un calificativ acestui cântec încadrat de către Bibicescu la capitolul „Drăguţi certaţi”, ca valoare estetică, atinge sublimul imagistic, iar ca formă de conflict social, naşte repulsie, prin aspectul gregar al limbajului. </div>
<div>
Unde-şi are, totuşi, rădăcinile un asemenea arsenal de invective? Răspunsul ni-l oferă profesorul şi etno-folcloristul Tache Papahagi, punct de vedere susţinut ulterior şi de către Dumitru Tudor Mazilu, în cartea amintită: „Blestemul, remarcă profesorul Papahagi, a jucat un rol esenţial în concepţia folclorică religioasă din trecutul patriarhal al popoarelor, contribuind la formarea unor adânci convingeri, cu privire la efectele lui considerate reale… un adevăr pe care îl ilustrează o bogată literatură populară” (5). Desigur că observaţiile profesorului sunt complet valabile şi-n cazul blestemului semnificat din colecţia Bibicescu, veche şi încă mai puţin atinsă de morbul artificialului şi a convenţiei (1890). </div>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i><u>Florin Dochia</u></i></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="200" width="143" /></a></div>
<div>
<i><b>indigo</b></i></div>
<div>
<i><b>(VI)</b></i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
se lasă seara şi peste uitare</div>
<div>
se lasă seara care stinge tot</div>
<div>
ce-am adunat în orele amare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
ce-am adunat în ore cu senin</div>
<div>
se şterge seara şi un arlechin</div>
<div>
mă poartă-n braţe peste râul rin.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mă poartă-n braţe ca un înger orb</div>
<div>
din cupa blândei lethe mied să sorb</div>
<div>
şi cupa să o sparg fără-ndurare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
o sparg şi peste lumea-mi e pustiu</div>
<div>
dansează arlechinul dans zglobiu</div>
<div>
care-l preschimbă-n silnic sacerdot.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dansează în pustie cere seară </div>
<div>
dansează peste focuri şi fantasme</div>
<div>
şi se topeşte trupul meu de ceară.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi se topeşte orice vis secret</div>
<div>
şi se topeşte orice zi de mâine</div>
<div>
se lasă seara peste noi încet.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b><i>Cafeaua din zori</i></b></div>
<div>
<b><i>16. Şi a fost noapte</i></b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
se dedică prinţesei visate lanilai</div>
<div>
lumina rece luna şi-o aruncă</div>
<div>
rostind tăcută cale de-asfinţit</div>
<div>
dar nu pleca, nu-i ziuă încă</div>
<div>
şi între noi nimic nu s-a sfârşit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
porneşte focul iar în crengi alene.</div>
<div>
te-ntorci în somn cu faţa înspre cer.</div>
<div>
un vis ţi se strecoară printre gene.</div>
<div>
mă prinzi cu braţul tău de temnicer</div>
<div>
<br /></div>
<div>
al celor care-ţi cad prea lesne pradă</div>
<div>
şi umbrei tale lungi robiţi se lasă </div>
<div>
în nopţile fierbinţi după paradă</div>
<div>
când s-a închis oricare drum spre casă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi-aruncă luna recea ei lumină</div>
<div>
pe chipul tău cu stinsa lui paloare.</div>
<div>
deci nu pleca, nu-i vremea, n-or să vină</div>
<div>
grăbiţii zori, ci-o nouă desfătare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b><i>Sosirea lui Godot</i></b></div>
<div>
<b><i>17. E frig </i></b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
e frig deja, iubito, şi nimeni nu mai vine</div>
<div>
din noapte să lumine al nostru adăpost</div>
<div>
e frig şi cade cerul pe-albastrele ruine</div>
<div>
tu ia-mă iar în braţe şi nu-mi căta de rost.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
o lume e creată pentru-a muri şi ştiu:</div>
<div>
o lume se va naşte – în ea noi nu vom fi.</div>
<div>
e frig şi ne păzeşte doar astrul argintiu</div>
<div>
tu mă cuprinde-n braţe curând îţi voi lipsi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
e poate rece trupu-mi şi răsuflarea rece</div>
<div>
şi a plecat din mine ultimul înger orb </div>
<div>
e frig în lumea asta şi noaptea ne petrece</div>
<div>
tu-n braţe mă ascunde de-nfometatul corb.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Cântec pentru Inanna, 16</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
hai să vedem din nou prima dată </div>
<div>
filmul din care părea să fi coborât</div>
<div>
firavu-ţi trup în clipa de început</div>
<div>
când s-a lăsat de zbor sedus </div>
<div>
<br /></div>
<div>
pe pielea ta murea-n cristale marea </div>
<div>
cu soarele într-un dezmăţ de scaldă,</div>
<div>
secat de dor căuşul inimii tânjea</div>
<div>
o aripă, un vis închis în lacăt de sidef</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mi-e dor de tandra ta indiferenţă</div>
<div>
când iar în jurul nostru turnuri cad</div>
<div>
şi-n valuri se scufundă – duc cu ele</div>
<div>
mirarea mea de slobod înecat </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>şi a fost seară şi a fost dimineaţă</b></div>
<div>
<b>14. eşti aici</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
te ţin strâns de mână</div>
<div>
şi te trag după mine</div>
<div>
să-mi calci pe urme -</div>
<div>
mă sperie gândul că aş putea</div>
<div>
să te pierd pe undeva</div>
<div>
prin catacombele de lumină </div>
<div>
din care încerc să ies </div>
<div>
în fiecare seară </div>
<div>
ca un vechi satelit </div>
<div>
căzând de pe orbită</div>
<div>
sedus de voluptatea absenţei</div>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;">Stéphane Mallarmé</span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-4SHrDLkBw88/VCpvgSpStPI/AAAAAAAAAdI/O7Di2ujIQFM/s1600/stephane-mallarme-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-4SHrDLkBw88/VCpvgSpStPI/AAAAAAAAAdI/O7Di2ujIQFM/s1600/stephane-mallarme-2.jpg" height="200" width="180" /></a></div>
<h3>
<u><i>Pipa</i></u></h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Ieri, mi-am găsit pipa visând o lungă seară de lucru, de lucru bun de iarnă. Arunc ţigările cu toate bucuriile copilăreşti ale verii în trecutul ce iluminează frunzele albastre ale cerului, muselinele şi iau pipa mea gravă ca un om serios care vrea să fumeze timp îndelungat fără a se deranja, ca să lucreze bine: dar nu mă aşteptam la surpriza pregătită de această abandonare, abia dacă am tras primul fum, am uitat de marile mele cărţi de făcut, uimit, emoţionat, am respirat iarna ultimă ce revenea. Nu am atins prietena credincioasă după întoarcerea în Franşa, şi toată Londra, Londra aceea pe care am trăit-o din plin, acum un an, a apărut; la început, dragele ceţuri care ne înveşmântau creierele şi care aveau, acolo, un miros în ele când pătrundeau pe sub fereastră. Tutunul meu simţea o cameră sumbră, cu mobile din piele pudrată cu praf de cărbune sub care se rostogolea pisica slabă şi neagră; marele foc! şi bona cu braţele roşii vărsând cărbunii şi zgomotul acestor cărbuni căzând din găleata metalică în pubela de fier, dimineaţa – atunci când poştaşul lovea solemn de două ori, ceea ce mă făcea să trăiesc! Am revăzut prin ferestre acei arbori bolnavi ai scuarului pustiu – am văzut largul apei, atât de des traversat în acea iarnă, tremurând pe puntea înmuiată de ceaţă şi de aburi, înnegrită de fum – cu draga rătăcitoare sărmană, îmbrăcată de călătorie, o lungă robă ternă, de culoarea prafului străzii, manta care atârna umedă de umerii ei reci, una dintre pălăriile de pai fără pană şi aproape fără panglică, pe care damele bogate le aruncau la sosire, atât erau de deşirate de aerul mării şi pe care săracii dragi le împodobeau din nou pentru încă nişte sezoane. În jurul gâtului, se înfăşura batista teribilă care se agită spre a spune adio pentru totdeauna.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
<i><u>Fenomenul viitor</u></i></h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Un cer palid, asupra lumii care sfârşeşte în decrepitudine, poate vine de la nori; bucăţile din purpura uzată a apusurilor sângerează într-un râu adormit la orizontul scufundat în raze şi-n apă. Copacii se plictisesc şi, sub frunzişul albit (de praful timpului mai degrabă decât de acela al drumurilor), se înalţă cortul Dresorului lucrurilor trecute; multe felinare aşteaptă crepusculul şi reînvie chipurile unei nefericite nebune, învinsă de boala nemuritoare şi păcatul secolelor, bărbaţi apropiaţi de complicele lor pricăjite însărcinate cu fructe mizerabile cu care pământul va pieri. În liniştea îngrijorată a tuturor ochilor rugându-se la soarele care, jos, sub apă, se scufundă cu disperarea unui strigăt, iată simpla chemare la spectacol: „Nimeni nu vă învaţă să gustaţi spectacolul interior, căci nu există acum un pictor capabil să redea o umbră tristă. Aduc, vie (şi păstrată de-a lungul anilor de ştiinţa suverană) o Femeie de odinioară. Ce nebunie, originală şi naivă, extaz de aur, un nu-ştiu-ce! pentru ea vorbeşte părul ei, se pleacă cu graţia stofei în jurul unui chip ce iluminează goliciunea sângerie a buzelor. În locul unui veştmânt inutil, ea are un corp; şi ochii, asemenea pietrelor rare! nu valorează cât acea imagine ce se degajă din senzualitatea ei fericită; sânii ridicaţi ca şi cum ar fi plini cu laptele etern, săgeată spre cer, cu gambele dulci care păstrează sarea mărilor primordiale.” Chemând sărmanele neveste, cu părul rărit, volnăvicioase şi pline de oroare, soţii se prezintă: şi ele din curiozitate, melancolice, voind să vadă.</div>
<div>
Când toţi vor contempla nobila creatură, vestigiu al unei epoci deja blestemate, unii indiferenţi, pentru că nu vor avea puterea de a înţelege, dar alţii cu păreri de rău şi cu pleoapele umede de lacrimi resemnate, se vor privi, în timp ce poeţii acestui timp, simţind reaprinzându-li-se ochii stinşi, se vor duce spre lumina lămpii; creier beat o clipă de gloria confuză, bântuit de Ritm şi în uitarea existenţei într-o epocă ce supravieţuieşte frumuseţii.</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i><u><b>Traducere: Florin Dochia</b></u></i></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<i><u><b><br /></b></u></i></div>
<div style="text-align: right;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;">Kostas Koutsourelis</span></h2>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-q4ekK-R-Sp0/VCptcgIwr-I/AAAAAAAAAc0/4GqhwlBoeYE/s1600/kostas-koutsourelis.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-q4ekK-R-Sp0/VCptcgIwr-I/AAAAAAAAAc0/4GqhwlBoeYE/s1600/kostas-koutsourelis.jpg" height="103" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><b>ΠΑΡΑΒΟΛΗ</b></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Υπήρχαν κάποτε -ποιος δεν το ξέρει;-</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">τόσοι άγγελοι ψηλά στον ουρανό</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">που άλλο πετούμενο εκεί πάνω να σταθεί</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">ήταν αδύνατο σχεδόν να καταφέρει</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Γι` αυτό και κάποιοι ιθύνοντες </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">-κατόπιν ικανών συλλογισμών-</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">το χάος είπαν να ρυθμίσουν</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">και τάξη να επιβάλουν - τι αμνήμονες!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Μια κι όλως διόλου λησμονήσαν ασφαλώς</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">πως δεν σηκώνει τέτοιες διευθετήσεις</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">ο κόσμος των πνευμάτων,</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">ο κόσμων των ουράνιων ταγμάτων γενικώς</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Έκτοτε οι άγγελοι εξέλιπαν οριστικώς </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">κι απόμεινε σε μας ο άδειος ουρανός</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><b>PARABOLE</b></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Il y avait autrefois - qui ne le sait pas? -</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">tant d’anges en haut dans le ciel</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">que d’autres volatils n’arrivaient presque pas</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">à rester là-haut</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">C’est pourquoi quelques dirigeants</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">- après beaucoup de réflexion -</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">ont décidé de régler le chaos</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">et d’imposer l’ordre –quels oublieux!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Ils avaient tout à fait oublié sans doute</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">qu’il ne supporte pas de tels arrangements</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">le monde des esprits,</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">le monde des ordres célestes en général</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Dès lors les anges ont disparu</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">et le ciel vide est resté à nous</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><u><i><b>Traduction: Philippe Beck </b></i></u></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><b>Parable</b></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">In olden times - but surely we all know? - </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">There were so many angels in the sky</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">That all the other celestial hosts</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Found it nigh impossible to get by.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">This is why the powers that be</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">After much protracted contemplation </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Ached to regulate the anarchy</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Impose some order - oh the obfuscation!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">It was far beyond their giddy wits </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">To conceive that such intrusions are most </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Intolerable in the world of spirits</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Especially in the realm of heavenly hosts.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Since then there are no angels left to fly</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">And what remains is naught but empty sky.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><u><i><b>Translated by Roy Kift</b></i></u></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><b>Parabolă</b></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Au fost odată - cine nu o ştie? –</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">atât de mulţi îngeri în ceruri</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">că alte zburătoare aproape nu ajungeau</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">să rămână acolo sus</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Pen’ că unii conducători</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">- după multă reflecţie -</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">au decis să reglementeze haosul</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">şi să impună ordinea – câtă uitare!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Au uitat complet fără îndoială</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">că nu suportă astfel de aranjamente</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">lumea spiritelor,</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">lumea fiinţelor celeste, în general</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">De atunci, îngerii au dispărut definitiv </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">şi ne-a fost lăsat un cer pustiu</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><i><b>Traducere: Florin Dochia</b></i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: #444444;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #444444;">Kostas Koutsourelis - poet şi eseist, n. 1967; editor al bianualului literar <i><b>Νέο Πλανόδιων </b></i>(<i><b>Neo Planodion</b></i>)</span></div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2>
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<div>
<h2>
Michel Deguy</h2>
<h3 style="text-align: left;">
PROSE</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-yZBXyiF5ED4/VCptKSC2nwI/AAAAAAAAAcs/fQI1vqFU98I/s1600/deguy6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-yZBXyiF5ED4/VCptKSC2nwI/AAAAAAAAAcs/fQI1vqFU98I/s1600/deguy6.jpg" height="150" width="200" /></a>Tu me manques mais maintenant</div>
<div style="text-align: left;">
Pas plus que ceux que je ne connais pas</div>
<div style="text-align: left;">
Je les invente criblant de tes faces</div>
<div style="text-align: left;">
La terre qui fut riche en mondes</div>
<div style="text-align: left;">
(Quand chaque roi guidait une île</div>
<div style="text-align: left;">
A l’estime de ses biens (cendre d’</div>
<div style="text-align: left;">
Oiseaux, manganèse et salamandre)</div>
<div style="text-align: left;">
Et que des naufragés fédéraient les bords)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Maintenant tu me manques mais</div>
<div style="text-align: left;">
Comme ceux que je ne connais pas</div>
<div style="text-align: left;">
Dont j’imagine avec ton visage l’impatience</div>
<div style="text-align: left;">
J’ai jeté tes dents aux rêveries</div>
<div style="text-align: left;">
Je t’ai traité par-dessus l’épaule</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
(Il y a des vestales qui reconduisent au Pacifique</div>
<div style="text-align: left;">
Son eau fume C’est après le départ des fidèles</div>
<div style="text-align: left;">
L’océan bave comme un mongol aux oreillers du lit</div>
<div style="text-align: left;">
Charogne en boule et poils au caniveau de sel</div>
<div style="text-align: left;">
Un éléphant blasphème Poséidon)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Tu ne me manques pas plus que ceux</div>
<div style="text-align: left;">
Que je ne connais pas maintenant</div>
<div style="text-align: left;">
Orphique tu l’es devenu J’ai jeté</div>
<div style="text-align: left;">
Ton absence démembrée en plusieurs vals</div>
<div style="text-align: left;">
Tu m’as changé en hôte Je sais</div>
<div style="text-align: left;">
Ou j’invente</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
PROSE</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I miss you but now</div>
<div style="text-align: left;">
No more than those I don’t know</div>
<div style="text-align: left;">
I invent them scattering the faces of you</div>
<div style="text-align: left;">
Across the earth that was rich in worlds</div>
<div style="text-align: left;">
(When each king guided an island</div>
<div style="text-align: left;">
By guesswork of its goods (ash of</div>
<div style="text-align: left;">
Bird, manganese and salamander)</div>
<div style="text-align: left;">
And the shipwrecked federated the edges)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Now I miss you but</div>
<div style="text-align: left;">
Like those I don’t know</div>
<div style="text-align: left;">
Whose impatience I imagine with your face</div>
<div style="text-align: left;">
I have thrown your teeth to dreams</div>
<div style="text-align: left;">
I have treated you off-the-shoulder</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
(There are vessels leading back to the Pacific</div>
<div style="text-align: left;">
Its water steams After the faithful have left</div>
<div style="text-align: left;">
The ocean slavers like a Mongol on the bed pillows</div>
<div style="text-align: left;">
Dead meat balled up and hair in the salt gutter</div>
<div style="text-align: left;">
An elephant blasphemies Poseidon)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
I don’t miss you more than those</div>
<div style="text-align: left;">
I don’t know now</div>
<div style="text-align: left;">
Orphic you became I threw</div>
<div style="text-align: left;">
You dismembered absence in several vales</div>
<div style="text-align: left;">
You changed me to host I know</div>
<div style="text-align: left;">
Or make it up</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Translation: 2004, Anne Talvaz</h4>
<h3 style="text-align: left;">
PROZĂ</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Îmi lipseşti, dar acum</div>
<div style="text-align: left;">
Nu mai mult decât aceia pe care nu-i ştiu</div>
<div style="text-align: left;">
Îi inventez împrăştiidu-ţi feţele</div>
<div style="text-align: left;">
Peste pământul cel bogat în lumi</div>
<div style="text-align: left;">
(Când fiecare rege conduce o lume</div>
<div style="text-align: left;">
Estimându-şi bunurile (cenuşă de</div>
<div style="text-align: left;">
Păsări, mangan şi salamandră)</div>
<div style="text-align: left;">
Şi naufragiaţi unesc marginile)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Acum tu îmi lipseşti dar</div>
<div style="text-align: left;">
Ca aceia pe care nu îi cunosc</div>
<div style="text-align: left;">
Atunci îmi imaginez chipul tău cu nerăbdare</div>
<div style="text-align: left;">
Îţi arunc dinţii în reverii</div>
<div style="text-align: left;">
Te tratez cu umerii dezgoliţi</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
(Există vestale care duc înapoi în Pacific</div>
<div style="text-align: left;">
Apa lui ceţoasă După ce credincioşii au plecat</div>
<div style="text-align: left;">
Oceanul salivează ca un mongol între perne</div>
<div style="text-align: left;">
Stârv în bule şi păr în jgheabul de sare</div>
<div style="text-align: left;">
Un elefant îl blestemă pe Poseidon)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nu-mi mai lipseşti mai mult ca aceia</div>
<div style="text-align: left;">
Pe care nu-i cunosc acum</div>
<div style="text-align: left;">
Ai devenit orfică Arunc</div>
<div style="text-align: left;">
Absenţa ta dezmembrată în numeroase valsuri</div>
<div style="text-align: left;">
Tu m-au schimbat în gazdă Ştiu</div>
<div style="text-align: left;">
Sau inventez</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere: 2014, Florin Dochia</h4>
<div>
<h2 style="font-style: normal;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="font-style: normal;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<div>
<h2>
e.e. cummings</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-kQBjjxzGMlk/VCptC25CLXI/AAAAAAAAAck/Qvf5c3Rv9IU/s1600/cummings.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-kQBjjxzGMlk/VCptC25CLXI/AAAAAAAAAck/Qvf5c3Rv9IU/s1600/cummings.jpg" height="160" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
o dulce spontan</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
o dulce spontan</div>
<div style="text-align: left;">
pământ, de câte ori m-am</div>
<div style="text-align: left;">
îndrăgostit </div>
<div style="text-align: left;">
nebuneşte</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
degete de </div>
<div style="text-align: left;">
filosofi lascivi ciupite </div>
<div style="text-align: left;">
şi </div>
<div style="text-align: left;">
înţepate</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
la tine, </div>
<div style="text-align: left;">
ai obraznicul deget mare </div>
<div style="text-align: left;">
al ştiinţei împins </div>
<div style="text-align: left;">
spre tine</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
frumuseţe, cum </div>
<div style="text-align: left;">
de multe ori religii te-au luat </div>
<div style="text-align: left;">
pe genunchii descărnaţi</div>
<div style="text-align: left;">
storcându-te şi</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
lovindu-te ca să poţi concepe </div>
<div style="text-align: left;">
zei </div>
<div style="text-align: left;">
(dar </div>
<div style="text-align: left;">
într-adevăr</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
la incomparabila</div>
<div style="text-align: left;">
canapea a morţii tale </div>
<div style="text-align: left;">
ritmic </div>
<div style="text-align: left;">
amant</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
tu le răspunzi</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
doar cu</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
primăvară)</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
primăvara atotputernică zeiţă Tu</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
primăvara atotputernică zeiţă Tu</div>
<div style="text-align: left;">
zăboveşte în parcuri haioase</div>
<div style="text-align: left;">
cu un coş prea mare pe piele</div>
<div style="text-align: left;">
cavaleri şi rânjetul gumei de mestecat </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
domnişoara Tu zăboveşte</div>
<div style="text-align: left;">
îşi convinge cu serenada</div>
<div style="text-align: left;">
pe doamna-i motanul muzical </div>
<div style="text-align: left;">
Tu zăboveşte ademenită</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
în trecere pe trotuare cu</div>
<div style="text-align: left;">
imprudentul gândac de iunie şi frivola</div>
<div style="text-align: left;">
râmă</div>
<div style="text-align: left;">
Tu ademeneşte canari la ferestrele salonului</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Primăvară cea mai uşuratică dintre anotimpuri</div>
<div style="text-align: left;">
ai picioarele ude</div>
<div style="text-align: left;">
şi fusta plină de noroi</div>
<div style="text-align: left;">
somnoroaso</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
e părut tău sunt</div>
<div style="text-align: left;">
ochii tăi lipiţi de </div>
<div style="text-align: left;">
vis şi ai un corp lasciv căci</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
e adus pe pat de brânduşe</div>
<div style="text-align: left;">
atunci când cânţi cu vocea-ţi răguşită</div>
<div style="text-align: left;">
iarba creşte pe creştetul pământului</div>
<div style="text-align: left;">
şi toţi copacii îl înconjoară</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
primăvară</div>
<div style="text-align: left;">
a excelentei înghesuieli a</div>
<div style="text-align: left;">
şoldurilor tale</div>
<div style="text-align: left;">
şi deasupra</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
saliva pe sânii tăi eu</div>
<div style="text-align: left;">
sunt foarte mândru de-al</div>
<div style="text-align: left;">
meu suflet înlăuntru strigătele mele </div>
<div style="text-align: left;">
la sosirea ta</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
şi mâinile tale sunt zăpadă şi</div>
<div style="text-align: left;">
degetele tale sunt ploaie</div>
<div style="text-align: left;">
şi-ale tale</div>
<div style="text-align: left;">
picioare O ale tale picioare</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
capricioase</div>
<div style="text-align: left;">
picioare picioare incorigibile</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
tachinând lumea</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
când zeii lasă corpul meu să fie</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
când zeii lasă corpul meu să fie</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Din fiecare ochi curajos trebuie să înmugurească un copac </div>
<div style="text-align: left;">
fructe să atârne în el</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
lumea împurpurată va dansa acolo</div>
<div style="text-align: left;">
Între buzele mele care au făcut să cânte</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
un trandafir va naşte primăvara </div>
<div style="text-align: left;">
care le va pune fecioarelor </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
între sânii lor mici rămăşiţele pasiunii</div>
<div style="text-align: left;">
Degetele mele puternice de sub zăpadă </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
În păsări încordate vor duce</div>
<div style="text-align: left;">
dragostea mea mergând prin iarbă </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
aripile lor îi vor atinge faţa</div>
<div style="text-align: left;">
şi în tot acest timp inima mea trebuie să fie </div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
Una cu creşterea şi ghemuită lângă mare</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
doamnele din Cambridge care trăiesc cu suflete mobilate</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
doamnele din Cambridge care trăiesc cu suflete mobilate</div>
<div style="text-align: left;">
nu-s deloc frumoase şi au minţi confortabile</div>
<div style="text-align: left;">
(de asemenea, cu binecuvântarea bisericii protestante </div>
<div style="text-align: left;">
fiice, neparfumate cu spirit inform)</div>
<div style="text-align: left;">
ele cred în Hristos şi în Longfellow ambii morţi </div>
<div style="text-align: left;">
sunt invariabil interesate în atât de multe lucruri -</div>
<div style="text-align: left;">
în prezent scriind că încă mai găsesc </div>
<div style="text-align: left;">
degetele încântate să tricoteze pentru polonezi?</div>
<div style="text-align: left;">
poate. În timp ce necontenit feţele trec timid de la una la alta</div>
<div style="text-align: left;">
scandalul Doamnei N şi profesorului D</div>
<div style="text-align: left;">
…doamnelor de la Cambridge nu le pasă, dacă </div>
<div style="text-align: left;">
deasupra Cambridge-ului uneori în cutia lor de </div>
<div style="text-align: left;">
cer lavandă şi fără colţuri,</div>
<div style="text-align: left;">
luna zornăie ca o fărâmă de bomboană supărată</div>
<div>
<h4 style="text-align: right;">
<i><u>Traducere: Florin Dochia</u></i></h4>
</div>
<div>
<h2>
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2>
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
<span style="color: red;">Conceptualismul liric – un manifest în desfăşurare</span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<u><i>Sina Queyras</i></u></h3>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-TfbMmPMZm74/VCpszya8AXI/AAAAAAAAAcc/KEYXAm49z4Q/s1600/sina.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-TfbMmPMZm74/VCpszya8AXI/AAAAAAAAAcc/KEYXAm49z4Q/s1600/sina.jpg" height="41" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric s-a mutat dincolo de textul greu de digerat şi impenetrabil, de fapt, dincolo de toate gesturile care i-au făcut plăcere inamicului cititului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate acestea, adeptul conceptualismului liric rămâne loial politicilor sale de includere, apreciind cugetările asupra poeziei conceptuale, revelaţiile unor asocieri în masă în care se concretizează textualitatea efemeră a vieţii de zi cu zi. Ca şi până acum, el continuă să se tolănească cu încăpăţânare în reveria singurătăţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric tolerează excesul limbajului în timp ce preţuieşte versurile curate ale minimalistului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric nu confundă claritatea cu simplitatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric respinge noţiunile naive precum adevărul şi frumuseţea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric nu este simplu expresionism.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric nu acceptă faptul că substanţa nu contează şi, cu toate acestea, apreciază modul în care conţinutul nu contează întotdeauna.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă adeptul conceptualismului liric trăieşte într-o pădure, ar putea fi una de beton, sau o pădure plantată şi coafată de oameni precum fac cu animalele, chiar dacă el nu este pregătit doar pentru virtual sau doar pentru textual. </div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric are, după cum se pare, un picior în galerie şi celălalt pe pământ. El poate face distincţia între podea şi pământ. El recunoaşte o carte şi modul de a citi una într-o multitudine de forme. </div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric înţelege că perspectiva şi revelaţia sunt greu de dobândit, indiferent de felul în care poemul a fost conceput.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric sugerează faptul că a dezbate asupra morţii oricărui lucru nu este chiar aşa de interesant.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric acceptă tensiunea dintre sine şi subiectul poetic, luptând mereu cu dorinţa de a abandona poemul şi de a fi poetul din poem. </div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric priveşte cu dor la cei ce se bucură de beneficiile comunităţii, dar fuge de comunitatea închisă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este o formă voyeuristică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este informat, nu înrobit, de teorie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tu scrii sau te scrie poezia pe tine?</div>
<div style="text-align: justify;">
Forma evoluează sau este constrânsă?</div>
<div style="text-align: justify;">
Este poezia ta citită întotdeauna?</div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt ideile tale mereu deja gândite?</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric acceptă însuşirea şi re-contextualizarea ca fiind utile, dacă nu chiar gesturi esenţiale, dar nu îşi limitează procesul la aceste gesturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric nu crede că o constrângere abandonată constituie un eşec.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe de altă parte, el se priveşte în locul din care îşi poate câştiga conţinutul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Noroiul este noroi sau gândirea unui poem este însuşi poemul. </div>
<div style="text-align: justify;">
La urma urmelor, densitatea nu duce neapărat la complexitate, iar limba documentată nu e neapărat mai interesantă decât limba neşlefuită.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mulţi poeţi conceptuali sunt modele pentru conceptualismul liric.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mulţi poeţi ai limbii sunt modele pentru conceptualismul liric.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mulţi poeţi lirici sunt modele pentru conceptualismul liric.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, conceptualismul liric nu este nou.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric nu este constrâns de bani. Nu este legat de interioare. Sau de arhivă, deşi uneori îşi are originile acolo. Nu este nevoit să-şi poarte singur de grijă, nici nu este mărginit de camere de chat sau de motoare de căutare, deşi, din nou, adesea îşi are originile acolo.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric îşi recunoaşte datoriile faţă de multiple şiruri de poetici contemporane, artă, design, arhitectură, filozofie, ecologie, uniuni, studenţi, modernism, postmodernism, conceptualism şi romantism. </div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric este un maestru al confruntării, nu îi este teamă să intre în alt text.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric nu este în mod necesar un corp feminin, dar are mirosul greu al impurului, o anumită lipsă de respect pentru un stăpân, deci este prin omisiune, feminin în construcţie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este la fel de bine WalMart (1), cum este şi Zaha Hadid (2) sau suburbia şi Andrea Zittel (3).</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este o poetică a propoziţiei, dar nu întoarce spatele relaţiei dintre cuvinte şi nici puterii prozodiei sau posibilităţii propulsiei lirice. Pe de altă parte, nu se fereşte de imperfecţiune şi de complex.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric se imaginează a fi o barcă, uşoară, fără vâsle, capabilă să alunece printre definiţii şi să ancoreze după propria dorinţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este interesat să atingă sculpturalul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric se simte confortabil existând în afara istorisirilor dominante. De fapt, conceptualismul liric foloseşte foarte bine părăsirea textelor şi păstrarea statutului de geniu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric nu este capabil să fugă de problemele pământului şi este încă dedicat gândirii modului în care noi înţelegem aceste probleme. Da, conceptualismul liric încă mai crede în lume.</div>
<div style="text-align: justify;">
În acest scop, conceptualismul liric nu evită să fie utilizat ca o unealtă de protest şi nu este ostil atunci când este chemat la acţiune.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric este cel mai adesea un spectator, deşi nu neapărat în retragere.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric nu este un poet elegiac excesiv.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adeptul conceptualismului liric este o albie care opreşte excesul, deşeurile, reziduurile, rămăşiţele limbii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Conceptualismul liric este interesat de amuzament, dar nu devotat doar ironicului, distantului şi ridiculizării.</div>
<div style="text-align: justify;">
Finalitatea conceptualismului liric este aceea de a crea deschideri, mai degrabă decât închideri. Acesta se oferă pe sine drept curte, stadion, livadă şi, ca variaţiune, drept loc de parcare, un câmp de luptă devenit un loc îngrădit pentru mâncare, o fabrică transformată în spaţiu pentru performanţă, un spaţiu tranziţional, un tărâm îmblânzit, o idee fără sfârşit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">___________</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">1. WalMart - este cea mai mare companie din domeniul comerţului cu amănuntul la nivel mondial şi cea mai mare companie din lume, după cifra de afaceri, conform listei Forbes Global 2000, din 2008.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">2. Dame Zaha Mohammad Hadid, n. 1950, arhitectă britanică de origine irakiană. A primit Premiul Pritzker pentru Arhitectură în 2004, fiind prima femeie care l-a obţinut şi Premiul Stirling în 2010 şi în 2011. Supranumită şi „regina arhitecturii”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">3. Andrea Zittel, n. 1965, California, foarte cunoscută pentru lucrările sale de sculptură, printre care proiectul din Central Park New York. În 2012, primit Premiul austriac Frederick Kiesler pentru arhitectură şi artă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">__________</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">Sina Queyras, n. 1963, poetă canadiană. Al treilea volum de poezie, Lemon Hound, a primit Premiiile „Pat Lowther” şi „Lambda Literary”. În anul 2005, a editat „Grup deschis: 30 de poeţi canadieni contemporani”, prima antologie de poezie canadiană publicată de o editură din SUA. Cea mai recentă apariţie editorială, Expressway, a fost scrisă în principal în Calgary. A publicat şi primul roman, Autobiografia copilăriei, în 2011. Cartea a fost pe lista finală pentru premiul „First Novel” oferit de amazon.ca</span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere din limba engleză <u>Liliana Ene</u></i></h4>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
</div>
</div>
<div>
<h2>
<i>Vanessa Place</i></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-ILTrqUGOOmE/VCpt9a0CFTI/AAAAAAAAAc8/EbRfmsusKcc/s1600/vanessa-place.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-ILTrqUGOOmE/VCpt9a0CFTI/AAAAAAAAAc8/EbRfmsusKcc/s1600/vanessa-place.jpg" height="130" width="200" /></a></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<h3 style="text-align: left;">
Proverbe </h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Fără pasiune, nu emotiv.</div>
<div style="text-align: left;">
Fără minte, nu e corp.</div>
<div style="text-align: left;">
Fără trup, sufletul tău.</div>
<div style="text-align: left;">
Fără punct, scopul nostru.</div>
<div style="text-align: left;">
Trebuie să existe ceva extraordinar.</div>
<div style="text-align: left;">
Exista contradicţii.</div>
<div style="text-align: left;">
Craniul unui câine este mai uşor decât al nostru. </div>
<div style="text-align: left;">
Vom avea cafea şi, după micul dejun, la o scurtă plimbare. </div>
<div style="text-align: left;">
Vom purta haine de blană şi vom ţine braţe întinse. Va fi un joc de noroc. Vom pierde. </div>
<div style="text-align: left;">
Vom câştiga. Vom urca pe tron şi vom face mere coapte stropite cu sirop cald.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
Argument</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
(S) Fiind un popor bun, dacă am greşit, ne vom schimba.</div>
<div style="text-align: left;">
(S) Nu ne vom schimba.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
Gata</h3>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu versurile despre strălucirea luminii, de orice variatate.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu elegiile tinereţii sau ale vârstei, cu ventrilogia poliglotă.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu cântecele emoţiei brute, arse pentru totdeauna.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu judecăţile banale, ce ar trebui trecute cu vederea.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu verbele înzorzonate.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu eroarea fără voie.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu metafora, destul cu comparaţia. Lasă lucrurile să curgă concret.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu intrigile politice: lasă lucrurile să curgă concret.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu dependenţa condiţionată - lasă lucrurile să fie deja.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu copiii vânduţi de proxeneţi pentru a dovedi o falsă mortalitate.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu moartea fără a muri – imediat. </div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu poetul-subiect care vorbeşte în poemul-oglindă, privind gura mişcându-se, fixându-şi părul ce se subţiază.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu superioritatea interiorităţii acelei trinităţi nefireşti – tu, eu, noi – dinţii noştri ating doar limbile noastre.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu bomboanele Gobstopper*: o epopee nu e epopee datorită amprentelor ei.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu inversiunile gramaticii de parcă e emfază.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu natura lipsită de natural; destul cu necuviinţa căzută în genunchi.</div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu <i>jeu de mot</i>**, destul cu <i>mot juste</i>**. </div>
<div style="text-align: left;">
Gata cu poezia retiniană. </div>
<div style="text-align: left;">
____________________</div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">*Gobstopper - Sfarmă fălcile, jawbreaker în SUA, sunt nişte bomboane fabricate din zahăr, foarte dure. Au un diametru de între 1–8 cm (normal doar de 2–4 cm). Aceste bomboane tradiţionale sunt foarte apreciate de către copii pentru gust, culoare şi duritate, spargerea lor ar implica şi spargerea câtorva dinţi, deci se ling sau se sug, căci se dizolvă foarte greu în saliva.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;">** în franceză în original</span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<i>Traducere din limba engleză <u>Liliana Ene</u></i></h4>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div>
<h2>
<span style="color: red;"><i>*****</i></span></h2>
<h2>
<span style="color: red;"><i>***</i></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
Poezia generică</h2>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="font-weight: normal;"><i><u>Interviu cu Benoît Casas</u></i></span></h4>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-UiNNRb6iMEs/VCpzbqyLEiI/AAAAAAAAAdU/9jI4WfHRZMg/s1600/benoit%2Bcasas.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-UiNNRb6iMEs/VCpzbqyLEiI/AAAAAAAAAdU/9jI4WfHRZMg/s1600/benoit%2Bcasas.jpg" height="123" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>- Aţi explorat în multe dintre cărţile dvs. diferite forme textuale. Unde s-ar situa pentru dvs. poezia-diferenţă?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
poezia-diferenţă,da: îmi place formula.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt dintre cei care susţin că totodată că poezia există</div>
<div style="text-align: justify;">
şi că afirmarea numelui poeziei este importantă.</div>
<div style="text-align: justify;">
ceea ce vrea să spună, în consecinţă, că poezia nu este proză.</div>
<div style="text-align: justify;">
şi, în acelaşi timp, că ea nu e o parte a literaturii</div>
<div style="text-align: justify;">
că ea nu are a se dizolva în marele larg sau în indistinct.</div>
<div style="text-align: justify;">
iată precizări separatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
să trecem la acelea care complică puţin datul.</div>
<div style="text-align: justify;">
poezia (contemporană) e un gând în extensia limitelor sale</div>
<div style="text-align: justify;">
(şi asta se înscrie în gestul modern)</div>
<div style="text-align: justify;">
şi deci poate deveni poezie ceea ce nu era înainte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce vrea să spună şi: poezia nu mai este identică cu ea însăşi</div>
<div style="text-align: justify;">
Ea trebuie să treacă mereu printr-o lucrare de demarcare internă (imperativul invenţiei).</div>
<div style="text-align: justify;">
e hrănită din istoria ei şi traversată de cu totul alta</div>
<div style="text-align: justify;">
trebuie să se deschidă spre ceea ce nu este</div>
<div style="text-align: justify;">
eu nu fac versuri sau poeme autonome</div>
<div style="text-align: justify;">
unităţile centrale de localizare ale acestei poezii-diferenţe.</div>
<div style="text-align: justify;">
mai determinant îmi pare a fi problema decupării.</div>
<div style="text-align: justify;">
aceea a întreruperii. şi a recuperării.</div>
<div style="text-align: justify;">
Problema înscrierii spaţiale a textului</div>
<div style="text-align: justify;">
- gândul-ritm pe care îl induce -</div>
<div style="text-align: justify;">
şi stabilirea tonului pe care îl poate indica</div>
<div style="text-align: justify;">
e deci esenţială.</div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ordinea zilei<i>, volum apărut de curând, este un jurnal ţinut timp de un an, în cadrul unei rezidenţe în librăria </i>Le Comptoir des mots<i> (Paris, XXe arrondissement). O povestire a zilelor fără istorie se aliniază în fraze tăiate şi ritmate fără majuscule şi virgule... absenţa punctuaţiei în acest text permite confruntarea mai directă cu ceea ce cuvintele vor să spună? Un mod de a vedea „ceea ce avem încă / în faţa ochilor”, de „a fixa / cu / ochii”?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
da. sunt întrutotul de acodr cu privire la confruntarea directă.</div>
<div style="text-align: justify;">
dar nu prea cred a voi să însemne că e o voinţă de a electriza cuvintele</div>
<div style="text-align: justify;">
de punere în tensiune şi de raporturi de forţe. de echilibru de forţe.</div>
<div style="text-align: justify;">
scriu cu ochii. cu acele cuvinte pe care le am sub ochi. cuvintele cărţilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
le privesc îndelung. există cărţi aşadar: pagina labă nu există.</div>
<div style="text-align: justify;">
nu am nici un cuvânt în cap. şi sunt fără imaginaţie, incapabil de istorie.</div>
<div style="text-align: justify;">
nu ştiu ce este un personaj. am redus asta la literal.</div>
<div style="text-align: justify;">
fără majuscule (principiu al egalităţii scrierii literelor)</div>
<div style="text-align: justify;">
nici virgulă. virgula este o încetinire (vreau să meargă repede</div>
<div style="text-align: justify;">
lovitura să fie directă). ea permite incizarea complicată a frazei lungi </div>
<div style="text-align: justify;">
(pe când eu vizez un fel de eficacitate suspendată).</div>
<div style="text-align: justify;">
punctul şi saltul [la rândul următor] îmi ajung.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Un „eu” este subiectul principal al cărţii. Care e acest „eu” ce, din prima zi, „dă viaţă singurătăţii mele”? În ce măsură caracterul său plural nu încetează să fie „fără număr”?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
acest eu din această carte este acela care decide ce va fi scris ce din timp rămâne</div>
<div style="text-align: justify;">
(nu timpul ce vine ci modificarea-supravieţuirea în cuvinte</div>
<div style="text-align: justify;">
a câtorva puncte din ceea ce a avut loc).</div>
<div style="text-align: justify;">
acest eu e acela care decide c3 din zilele sale este mai degrabă cerneală şi hârtie decât nimic</div>
<div style="text-align: justify;">
ştiind că – asprimea constrângerii obligă – nu va putea indica</div>
<div style="text-align: justify;">
decât ceea ce e deja notat/datat de altcineva decât de el înaintea lui.</div>
<div style="text-align: justify;">
acel eu e deci o forţă de articulare. el desemnează operatorul de montaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
cartea e ceea ce mărturiseşte apoi în fiecare din frazele sau versurile sale</div>
<div style="text-align: justify;">
cu exigenţa coincidenţei locale şi comprimarea timpului.</div>
<div style="text-align: justify;">
ceea ce face ca dacă îl desemnez bine în carte acela căruia îi spun eu</div>
<div style="text-align: justify;">
acel eu în chestiune nu este nicidecum caracterizarea unei persoane</div>
<div style="text-align: justify;">
ci un simplu punct de magnetizare a frazei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Singularitatea acestui jurnal rezidă în aceea că este elaborat după un protocol precis: fiecare element de limbaj e prelevat din sânul unui ansamblu şi al unui mulţimi de lecturi dezordonate, scrise la data la care a fost refolosit. Ordinea zilei s-ar constitui, într-un fel, într-o „autobiografie a lumii întregi”? Sau, cel puţin, a lumii ce-l înconjoară pe autorul cărţii?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
e un jurnal generic. Un jurnal al unui an general.</div>
<div style="text-align: justify;">
Jurnalul cuiva care nu face decât să vadă ceea ce întâlneşte</div>
<div style="text-align: justify;">
(verbul a fi este deci inutil la fel ca şi cuvântul Dumnezeu)</div>
<div style="text-align: justify;">
frazele care-l constituie vin de peste tot.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi această asamblare de elemente captate nu se justifică decât prin ceea ce simţul comun o atestă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că o viaţă nu contează în final decât prin ceea ce are de împărţit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>A crea „raporturi / între cuvinte” e munca unui poet. Aplicată la ordinea zilelor care se succed, în ce fel contează întâi această sarcină în construcţia politică a lumii?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
aş numi mai degrabă etică (înţeleasă în sensul lui Wittgenstein:</div>
<div style="text-align: justify;">
„investigarea a ceea ce are o valoare sau contează în realitate”)</div>
<div style="text-align: justify;">
ceea ce relevă o sarcină aplicată succesiunii zilelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
ce să faci? Nu e decât o problemă de urgenţă contextuală</div>
<div style="text-align: justify;">
e şi problema care se pune în fiecare zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
dar ceea ce numiţi „construcţia politică a lumii”</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi pare a putea desemna munca de montaj:</div>
<div style="text-align: justify;">
munca coexistenţelor şi succesiunilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
a insistenţelor. A alunecărilor şi a schimbărilor de sens.</div>
<div style="text-align: justify;">
principiul egalizării enunţurilor</div>
<div style="text-align: justify;">
(egalizare care vizează o intensificare)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Realul zilei, între ieri şi mâine, este şi timpul care face ziua de azi (conţinutul rezonanţei cerului şi luminii) …</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
în timp am devenit de o porozitate teribilă.</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi place să respir Italia şi brutalitatea ei solară a verii adevărate.</div>
<div style="text-align: justify;">
aş spune cu plăcere – ca Pasolini – că-mi socotesc viaţa în veri nu în ani.</div>
<div style="text-align: justify;">
dar trăiesc în Normandia şi e ploaie şi întoarcerea ei ritmează zilele.</div>
<div style="text-align: justify;">
trăiesc iarna ca pe un exil interminabil. uneori salvat de lecturi de muncă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Obligă scrierea cotidiană la a face faţă fragmentării şi diseminării? Cum treceţi încercarea alegerii din ceea ce compune substanţa unui mediu literar (episoade filosofice, note climatice, note de călătorie, remarci politice, fragmente amoroase)? Cum, deci, puneţi la încercare continuu cuvintele în cuvinte?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
scrierea zilnică este disciplină. e o metodă de eficacitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
cum să faci ca să vină ceva? nici un mister:</div>
<div style="text-align: justify;">
să fii disponibil şi să te cufunzi în muncă.</div>
<div style="text-align: justify;">
alegerea e permanentă: e o muncă în straturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
operaţiuni de conjuncţii şi de inserţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
apoi suspendări. ajustări. şi din nou. în buclă.</div>
<div style="text-align: justify;">
dar cel mai adesea sau în acelaşi timp e materia care se impune</div>
<div style="text-align: justify;">
îşi găseşte locul şi impresionează. Nu lasă loc de alegere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>În ce măsură această consemnare a zilelor în frazele altora induce un sub-limbaj care sfârşeşte prin perceperea adevărului? Prin afirmarea acelui da al celor care vin?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
îmi pare că dacă din această practică a montajului-colaj mozaic</div>
<div style="text-align: justify;">
rezultă un pic de adevăr el produce ceea ce putem numi</div>
<div style="text-align: justify;">
o subiectivare.</div>
<div style="text-align: justify;">
procesul impersonal lucrează paradoxal:</div>
<div style="text-align: justify;">
subiectul presupune absenţa frazelor (pentru că ele nu sunt ale sale)</div>
<div style="text-align: justify;">
se constituie pe firul zilelor. un asamblaj îl configurează. traiectul unei vieţi îl precizează.</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi place formula dvs.: „acel da al celor care vin”</div>
<div style="text-align: justify;">
indicaţi aici ceea ce relevă politica.</div>
<div style="text-align: justify;">
politica nu are importanţă. Politica pur şi simplu:</div>
<div style="text-align: justify;">
fără probleme ale politicii.</div>
<div style="text-align: justify;">
(această filozofie zisă politică ce ne vizează doar pentru a împiedica orice apariţie).</div>
<div style="text-align: justify;">
încă şi mai puţin politica politiciană</div>
<div style="text-align: justify;">
(care nu e finalmente decât agenda oligarhiei</div>
<div style="text-align: justify;">
zi de zi mondializată de militanţii economiei</div>
<div style="text-align: justify;">
(a cărei cealaltă faţă este servitutea niciodată voluntară))</div>
<div style="text-align: justify;">
politica pur şi simplu este exigenţa egalităţii</div>
<div style="text-align: justify;">
şi organizarea politică a acestui sfârşit.</div>
<div style="text-align: justify;">
cuvântul revoluţiei e de reluat.</div>
<div style="text-align: justify;">
unii vorbesc de naivitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
dar s-a întâmplat în istoriei ca imposibilul să se întâmple.</div>
<div style="text-align: justify;">
aproape de noi primăvara arabă. azi Turcia şi Brazilia:</div>
<div style="text-align: justify;">
aici sau acolo popoarele se trezesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
deci am această speranţă: că politica revine la ordinea zilei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Acum, că experienţa variaţiunilor zilei şi nopţii au fost încercate şi puse la locul lor, ce poate un corpus de scriere intensă de poezie după dvs.?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
poate mult mai mult decât crede.</div>
<div style="text-align: justify;">
poate şti ceea ce nu ştie.</div>
<div style="text-align: justify;">
poate produce efecte asupra câtorva.</div>
<div style="text-align: justify;">
poate face ca o carte să fie un pic mai mult decât o carte</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Starea prezentă de spirit?</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
în prezent nu prea ştiu ce ştiu</div>
<div style="text-align: justify;">
(cu excepţia punctuaţiei senzaţiei)</div>
<div style="text-align: justify;">
şi spiritul văd încă destul de puţin ce înseamnă.</div>
<div style="text-align: justify;">
ceea ce îmi place: că totul există simultan. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
________</div>
<div style="text-align: justify;">
Sursa: n<i>onfiction, le quotidien des livres et des idees,</i> iulie 2013; autor, Frank Smith</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">__________</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;">Benoît Casas, n. 1969, Caen, plastician, fotograf şi autorul a cinci cărţi de poezie: L’Amant de Sophie (Prétexte, 2003), Diagonale (Nous, 2007), il était temps (Wharf/Nous, 2010), Envoi (avec Luc Bénazet, Héros-Limite, 2012) et L’ordre du jour (Seuil, coll. „Fiction & Cie”, 2013).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Traducere: <u>Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-58074860378059795782014-09-12T15:08:00.003+03:002014-09-12T21:19:52.011+03:00URMUZ No 7 iulie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-sr6syru7Vzw/VBLecMvrYkI/AAAAAAAAAXk/Vyy7kUsxIGU/s1600/urmuz%2Bno%2B7_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: right;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-sr6syru7Vzw/VBLecMvrYkI/AAAAAAAAAXk/Vyy7kUsxIGU/s1600/urmuz%2Bno%2B7_1.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://www.scribd.com/doc/238862330/urmuz-no-7-2014" target="_blank">descarcă pdf</a><br />
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_7_flow" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"> Criza poeziei? </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="320" width="229" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div style="text-align: justify;">
<b>1. Poezia invizibilă</b>. Interogarea nu este nouă, desigur, a mai fost prezentă de-a lungul timpului, dacă ar fi numai să ne amintim de „cearta dintre clasici şi moderni” („Querelle des Anciens et des Modernes” sau, la englezi, „The Battle of the Books”) de la finalul de secolul XVII şi în cel de-al XVIII-lea, ori de opoziţia dintre modernitatea estetică şi modernitatea practică (a civilizaţiei burgheze), ilustrată semnificativ de Baudelaire – „Modernitatea este tranzitoriul, fugitivul, contingentul, jumătatea artei a cărei cealaltă jumătate este eternul şi imuabilul” (Le peintre de la vie moderne, 1863) – sau mai contemporana delimitare modernism-postmodernism. Criza poeziei (parte a crizei literaturii, alături de criza romanului, criza teatrului etc.) a fost, mai mereu, ca şi celelalte, o manifestare a schimbării de paradigmă, adesea ca urmare a unor mişcări – mai mult sau mai puţin lesne vizibile – sociale ori la impulsul irepresibil al dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. Avem, în ordine cronologică, apariţia presei cotidiene de masă (ziarul de 1 sou - 1 bănuţ), inventarea fotografiei, a cinematografului, răspândirea radioului, a televiziunii şi, înglobându-le pe toate şi încercând să le elimine, Internetul – deja o Nouă Lume, o altă faţă a Realului, copiindu-l şi transformându-l, falsificându-l şi înlocuindu-l.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu prilejul celei de-a şaisprezecea ediţii a Primăverii poeţilor, un cercetător de la Science Po Paris, Sébastien Dubois, ajunge, după unele cercetări, la o concluzie aparent opusă catastrofismului: „Contrar la ceea ce auzim adesea, poezia nu e în criză. Ea îşi păstrează locul pe care l-a ocupat totdeauna: acela al unui gen elitist”. Este, totuşi, greu de spus că poezia ar fi un gen elitist... Istoric, poezia este Mama tuturor artelor cuvântului. Din ea s-au desprins, în esenţă, celelalte genuri, cel dramatic, apoi cel epic, oricât s-ar fi susţinut, în timp, „simultaneitatea” naşterii lor (v. Schlegel: „Toate genurile literare sunt originare, naturale.”) sau multitudinea (v. Chénier: „Natura a dictat douăzeci de genuri opuse.”). Desigur, există contacte, schimburi de expresi(vitat)e între genuri, dar nu aici este locul pentru a insista asupra subiectului. În diferitele sale forme, poezia a fost şi este accesibilă maselor, orice am înţelege prin asta. Fenomenul nu este neapărat la vedere, nu se manifestă plin de ardoare, se poate ca adesea să fie marginal, dar absent, niciodată!</div>
<div style="text-align: justify;">
Într-un eseu din 1995, La poésie invisible*, Philippe Sollers, iniţiatorul revistei şi mişcării «Tel Quel», face o analiză foarte pertinentă a stării poeziei la finalul secolului trecut. „Toată lumea e de acord, în indiferenţa generală: poezia nu încetează să dispară, se stinge, se dizolvă în sentimentalism sau preţiozitate mucegăită şi nu lasă loc decât unor volume nevandabile şi melancolice, îşi contemplă propria moarte cu un sumbru narcisism. E, fără îndoială, păcat, dar, ce vreţi, timpurile sunt dure, problemele se acumulează. Ah! Iată câte o izbucnire, un ultim strigăt, o revoltă… dar nu, mai nimic, zgomotul este prea puternic, acoperă totul, vocile, respiraţiile, corpurile. Domneşte aplatizarea verbală într-un ocean de compact-discuri sau de reproduceri de tablouri, comemorările poeţilor îşi urmează cursul (ce personaje interesante! ce de aventuri!), revoluţionarii au de ales între sinucidere şi mutism, pe scurt, excluderea, adevărata, nu atinge numai învinşii productivităţii febrile, ci chiar limba în care s-ar putea gândi şi vorbi. Ea nu gândeşte, ea îşi dă cu părerea. Ea nu vorbeşte, ea ordonă. Mizeria poeziei, aşadar, şi poetizarea publicitară a mizeriei: acesta este, de acum înainte, normativul societăţilor noastre.” Asta mi-aminteşte de frumoasa definiţie oferită de Nietzsche în „Aşa grăit-a Zarathustra”: „Numesc Stat locul în care sunt toţi cei care beau otravă, fie buni, fie răi; locul în care toţi se pierd, fie buni, fie răi; Statul, locul în care sinuciderea lentă a tuturor este numită «viaţă».” Formulare premonitorie a Sihastrului de le Sils Maria, putem afirma azi, în faţa fenomenului consumismului irepresibil, a spaimei de plictiseală şi nevoii de evadare, în care arta devine joc şi paradă, divertisment superficial, iar kitsch-ul, produs tipic al modernităţii, caricatură a ei şi a conflictului său interior, se răspândeşte ca orice iarbă rea. </div>
<div style="text-align: justify;">
La ce bun poeţii în vremuri de restrişte? Spusa faimoasă a lui Hölderlin pare a nu mai avea sens, atâta vreme cât «restriştea» este stare de fapt, mod de viaţă, a devenit pur şi simplu redundanţa subînţeleasă, acceptată, pe care se sprijină orice informaţie socială. „Această voinţă de eliminare a poeziei şi a gândirii nu provine, de altfel, dintr-o rea-voinţă sau răutate propriu-zis «umane». Ea e conformă puterii mondiale a tehnicii, a pieţei, a spectacolului, a bruiajului neîncetat al unui prezent perpetuu ce înrăutăţeşte.” Sollers intuieşte corect, tarele modernităţii contemporane (sau post-modernităţii, dacă vreţi) se iniţiază şi se hrănesc tocmai din acest „prezent perpetuu”; trecutul este abolit, ca valoare absolută, domnia relativizării nu e ameninţată nicicum; viitorul nu interesează societăţile de tip consumist, ca valoare a duratei, deci nimic nu durează, totul este trecător, este pentru consumul imediat. Atunci, ce (poate) face poezia? Se ascunde în interior; astfel devine invizibilă. Oarecum, se întoarce la rolul ei esenţial, calitativ: rolul po(i)etic. Rolul de construcţie a limbajului şi, prin limbaj, a lumii interioare, a lumii posibile. Poezia se întoarce la cunoaştere şi construcţie (fabrication – P. Valéry). Ea este, întâi şi înainte de toate, trăire personală, la contactul cu lumea interioară a celuilalt. „Rolul poetic se joacă, acum, prin suplimentul de suflet imprimat cântecului, tânguirea subiectivă, prestaţia umoristică, angajamentul prezentat ca exotic şi, finalmente, prin alibiul umanist şi academic”, insistă Sollers. «Poetul» spune el, vrea să însemne, atunci, preoţie tolerată, înţelepciune a luxului, produs al frumuseţii, suferinţă depăşită şi nobilă, profunzime exhibată ca justificare intermitentă a vacarmului. „Tăcerea încarnată va veni să spună, timp de două minute, că poezia este încă printre noi, că ea are micul loc consacrat în jurnale, ediţia sa caritabilă în comerţul implacabil cu cartea, premiile de onoare, Nobelul său stabil, convivialitatea sa călduroasă marginalizată. Cu cât scriitorul se va implica în acest rol, cu atât va fi mai convingător, senior. El poartă trecutul înfăşurat în juru-i, îi e garantul sever sau indulgent. Forţa spiritului îl menţine în viaţă. El nu ne va părăsi, e o promisiune.” (va urma)</div>
<div style="text-align: justify;">
________ </div>
<div style="text-align: justify;">
* Le Monde des livres, 13/01/95. Éloge de l’infini, Gallimard, 2001, folio 3806, p. 398-406.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
******</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #cfe2f3;"> Adrian Suciu – <i>Mitologii amânate </i> </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-o-aIuopmRck/VBLhOsewwlI/AAAAAAAAAX8/Kx6kWghMq_E/s1600/mioara%2Bbahna.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
Mioara Bahna</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div>
Contestată sau nu, ca idee, o antologie are cel puţin o latură pozitivă: dă o imagine, fie şi aproximativă a evoluţiei scriitorului, aspect la care se adaugă, în cazul în care selecţia e realizată chiar de acesta, şi o perspectivă asupra capacităţii lui de autoevaluare.</div>
<div>
Acum, în privinţa antologiei lui Adrian Suciu – Mitologii amînate, Editura Herg Benet, Bucureşti, 2011 –, aceasta cuprinde, mai întâi, câteva date biografice şi bibliografice ale scriitorului (n. 1970, Năsăud; debut, 1990, în Tribuna, Cluj; autor de proză şi poezie, cu „numeroase premii naţionale şi internaţionale, inclusiv premii ale Uniunii Scriitorilor şi ale unor reviste importante”; tradus în cinci limbi) şi o selecţie de texte din volumele E toamnă printre femei şi în lume – 1993; Singur – 1996; Nopţi şi zile – 1999; Viaţa fără urmări – 2010, însoţite de prefeţele aferente, avându-i ca semnatari pe Mircea Zaciu, Ion Pop, Alexandru Cistelecan şi Daniel Cristea-Enache.</div>
<div>
Remarcabilă este, de la început şi pe tot parcursul antologiei, neaderarea la postmodernismul încă în vogă în literatura română, sub a cărui umbrela hiperextinsă se mai plasează destui. Mai mult, creaţia lui Adrian Suciu, deşi aflată la câteva decenii distanţă, aduce, mai degrabă, cu poezia modernistă şi neomodernistă, având, în multe locuri, profunzimea şi gravitatea care îi dau dreptul de a privi /aspira la marea literatură, unele dintre textele din volum (Perechea, din E toamnă printre femei şi în lume sau Scrisoarea II, din Viaţă fără urmări, ca să nu citez decât două) fiind comparabile, de pildă, cu poezii ale lui Lucian Blaga (iată, spre exemplu: Sub semnul morţii stau; în răstimpuri, spun, / repede-repede, vorbe şi alerg să le uit. Cu / mesteceni pe braţe vin, cu strigăte negre / în suflet; ai putea să mă aştepţi din întîmplare / sau să-mi spui că te sperie drumul, biet şarpe / năucit de furtună...), în primul rând, prin perspectiva lirică, prin tematica gravă (redată într-un limbaj artistic în care se îmbină exprimarea directă cu enunţuri conotative, a căror expresivitate favorizează lirismul, trădând, totodată, sensibilitatea aparte a eului creator), propusă spre meditaţie cititorului, dar şi prin structura prozodică, majoritatea fiind scrise prin apelul la enjambament. Câteva cochetează, totuşi, parcă mai mult ca exerciţiu de virtuozitate, cu versul clasic. </div>
<div>
Sunt, în general, versuri ample, cuprinzând fraze unde, la nivel sintactic, se observă, adeseori, inversarea topicii, prin situarea subiectului după predicat ori prin lăsarea predicatului spre sfârşitul enunţului şi, tot la acest nivel, e observabilă prezenţa nu doar a coordonării, ci şi a subordonării, traducând nevoia explicativă a vocii lirice care, sub aspect lexical, valorifică, pe larg, limbajul colocvial, în structuri, frecvent, insolite, sporind expresivitatea comunicării, dar nu cu finalitate emfatică programată, pentru că se remarcă preferinţa poetului pentru cuvintele din vocabularul fundamental, cărora li se alătură, deseori, termeni care, chiar dacă nu intră în sfera arhaismelor, au, cel puţin, patina Poeziei („veac”, „tăiş”, „fugar”, „răstimpuri”, „a străjui”, „fraged”, „corăbii” etc.), fără a exclude însă, cu totul, neologismele („emisfere”, „sublim”, „coerenţă”, „transparent” etc.), care nu grevează deloc asupra lirismului. </div>
<div>
Stilistic, poezia lui Adrian Suciu este, iarăşi, în dezacord cu modele epocii contemporane prin, de exemplu, prezenţa epitetului, adesea în inversiuni, care, departe de a-i conferi o notă de desuetudine, o aşază, aşa cum spuneam, în contiguitatea marii poezii: cîntările flecare, ochii ei lumeşti, sublima ta coerenţă, stele nebune etc. Tot la acest capitol, este de amintit prezenţa consistentă a metaforei care, la fel ca şi celelalte procedee stilistice, subliniază o sensibilitate vulnerabilă la formele şi manifestările vieţii, în ansamblu, pe care poetul nu caută s-o escamoteze, dar nici s-o evidenţieze, ci o trăieşte firesc, fără lamentări (Nu-mi plîng de milă. / Rar, mă gândesc că, dacă ar trăi mama / m-aş spînzura de mama...), înregistrând, firesc, datele lumii cu care interacţionează în vreun fel, remarcându-şi, de multe ori, deosebiri faţă de ceilalţi: O noapte de-o palmă a rătăcit, despletită, / să-mi spună: tu n-ai casa ta, n-ai femeia ta, / ai lăsat livaada cu vişini pustie! Este o nostalgie mereu prezentă, însoţită de aspiraţia spre un fel de puritate primordială: Vor veni tîlhari, i-am spus, va trebui / să lase totul ca la-nceput: / neatinsă în colţuri, securea, / apa-n fântîni, neatinsă! </div>
<div>
Referitor la obiectul sondajelor existenţiale pe care le face eul liric, se poate vedea preocuparea îndreptată, în plan temporal, în două direcţii: rememorarea şi, concomitent, evaluarea trecutului invaziv – lumea paradisului pierdut, înainte chiar de a avea revelaţia existenţei lui, dar redescoperit tardiv, odată cu înţelegerea ireversibilităţii vieţii –, de unde se-aud amintirile trosnind, şi, pe de altă parte, tentativa de înţelegere, prin prisma experienţelor traversate, a resorturilor manifestărilor prezentului (Scriu versuri, de fapt / lungi întrebări pe care ţi le pun în răstimpuri...), în vederea atingerii sau, măcar, a apropierii de proiectatele mitologii amînate.</div>
<div>
Oferind un imaginar poetic dens, alcătuit, cu precădere, din detalii retrospective, prin care se profilează, indirect, personalitatea creatorului, poemele din volum sunt structurate monologic, uneori având un destinatar, tăcut, mai ales femeia, reală sau imaginară (zeiţa ori Femeia mea solară / din vis), în ipostaza de iubită, martoră a frământărilor celui pentru care arta se naşte în acelaşi timp cu dorinţa de a afla geneza sinelui, coroborând-o cu date din temeinica alcătuire a lumii, alături de care şi-ar dori să se poată, totuşi, salva, cu toate că ...încropesc o corabie, /n-am destulă aramă şi mă tem / că, în ziua potopului, / toamna iar va jupui pielea pădurii. Dar monologul poate fi adresat şi poeziei, vieţii sau lui însuşi, imprecizia direcţiei în care se îndreaptă sporind posibilităţile de interpretare a textelor. </div>
<div>
Fără echivoc însă sunt poemele în care omul matur se adresează mamei, celei căreia, cu incurabilă tristeţe, îi reproşează, deşi obiectul învinuirii e firesc să fie doar o construcţie retorică, în acest caz, trecerea meteorică prin viaţa fiului: Nu am încredere în mama. A intrat în viaţa mea / fără să ştiu. A plecat fără să ştiu, încât această fenomenală întâlnire, dar, mai ales, despărţire, i-a dat celui care se confesează prin gestul poetic şansa de a nu înţelege, când s-a petrecut, dimensiunile tragismului, de fapt, gravitatea morţii, salvându-l, în felul acesta: Mereu îmi spun că sunt destul de sănătos pentru / unul care, lipsit de conştiinţa morţii, la cinci ani, / şi-a găsit mama moartă în casă, prăbuşită sub masa / ale cărei forme le pot reconstitui din memorie oricînd. Este amintirea aproape halucinantă a debutului inconştient al unei fracturări lăuntrice, percepute sau înţelese abia la maturitate.</div>
<div>
În volum, traseul ontologic al eului se poate identifica în momentele lui cruciale, între care, pe primul loc, se află această absenţă teribilă cu care are de luptat, fiinţa cea mai necesară, mama, devenind interlocutorul imaginar, în stare de veghe sau în vis, povestindu-i întâmplările cardinale ale fiinţei lui (cum a fost prima zi / de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond. / cum mă strîngeau pantofii noi la prima mea nuntă). Tot în mama plecată prematur vede cea mai sinceră posibilitate de înţelegere, inclusiv a scrisului său: ... tot timpul scriu ca şi când ar interesa pe cineva. Dacă / ar fi citit mama vreo poezie de-a mea, /pe ea cred că ar fi interesat-o. „Poetul meu”, mi-ar fi / spus ea, lipsită de conştiinţa poeziei, mie, / lipsit de conştiinţa morţii. De aceea, nu e întâmplător nici faptul că, de la prima poezie din volum, Biografie, şi, apoi, de-a lungul întregii cărţi, icoana mamei se alcătuieşte cu dor şi îndârjită frustrare, venind dinspre nenumitul destin care a făcut posibil acest statu quo. </div>
<div>
Mama a fost o flacără, e, prin urmare, ipoteza acestei cărţi, pe care o demonstrează prin toate actele existenţiale pe care i le consacră, asigurând-o: Mamă, despre mine îţi vor aduce veşti /negustorii străini; /ei trec vămile cu neobrăzare, eu, încă, nu pot! Şi, totodată: Despre mine-ţi vor scrie pe ferestre ploile (...). Sunt, aici, inflexiuni amintind, mutatis mutandis, de duioşia ciobanului mioritic sau de cea din Scrisoare a lui Lucian Blaga: Să afli că-mi petrec nopţile pe pămînt ostenit. / Păsările de primăvară adulmecă roade. / Soarele citeşte ridurile lumii, / eu nu le pricep, nu le zăresc... </div>
<div>
Un laitmotiv care, de asemenea, traversează poezia lui Adrian Suciu din această antologie este cel al afirmării libertăţii eului, ca realitate şi, totodată, premisă existenţială: Sunt liber şi voi muri în felul meu... Acestuia i se poate asocia prezenţa sacrului, unele texte, în care e invocat cel pe care îl numeşte Doamne al meu, având configuraţie psalmică.</div>
<div>
Între emoţia propriei naşteri şi cea a iubirii e geneza sinelui, pe care eul creator şi-o asumă cu luciditate: ... şi ne vom pregăti, împreună, să mergem la bal!/ Dar în noaptea de dinainte nu voi putea deloc / să dorm, aşa cum n-am dormit / în noaptea când mama mea mă năştea. Tot la fel îşi asumă, fără inhibiţii, şi realitatea deosebirii de cei mai mulţi, prin, mereu, perspectiva asupra vieţii: Cît despre mine, e cazul să-mi ascult nebunia. / Cînd te întorci, umblă pe vîrfuri, nu o stîrni! </div>
<div>
Un actant cu funcţii vitale, în poezia lui Adrian Suciu, e femeia, oricare ar fi statutul pe care i-l ipostaziază, mamă, iubită or simplă trecătoare. Legat de aceasta, e subliniată predispoziţia sacrificială, parte intrinsecă a ei, pe care, invocând-o, clamează: Nu ştiu vreun rug desul de-nalt să te încapă / Şi nu vreau, nu pot, nu ţin să te chem, / Femeie! Tot aceasta face posibil visul de-a „ca şi cum”, care poate fi descifrat, în poezia lui Adrian Suciu, nu neapărat ca expresie a dezamăgirii induse de realitate cu toate ale ei, ci, mai mult, ca loc de refugiu, posibilitate de dezmărginire: ca şi cum / m-aş trezi dimineaţa tras la faţă şi-ncîntător / de tristă te-ai arăta să-mi torni ceai! </div>
<div>
În directă relaţie cu femeia (În viaţa oricărei femei, m-am gîndit, / se intră pe uuşa din faţă..., proclamă, aforistic, poetul) e, pe de altă parte, motivul nunţii, ca aspiraţie, nostalgie sau ratare, reiterată în fiecare dintre chipurile în care apare aceasta, fiindcă nunta e, în poezie, misterul împărtăşit fiecăruia, ca garanţie a mersului înainte al stirpei: Purtăm cîte o taină care ne împiedică / să fim muritori... În acest context, strigătul Tu unde eşti, mamă? e o chemare la certificarea împlinirii sau, măcar, a voinţei de împlinire a menirii de a duce „taina” mai departe.</div>
<div>
În cadrul unei literaturi contemporane copleşite de un cotidian, în general, urban, poezia care-şi adună sevele şi prin atenţia îndreptată spre cele ale firii, a căror majoritate e în natură, este o raritate. Adrian Suciu îşi păstrează încă sensibilitatea faţă de acest dar al realităţii, pe care artistul, mai mult decât ceilalţi, are harul de a-l recepta: În fîntîni, apele scad; suflare de roiri subţiri, sfioasă, /zăpada smulge din umeri copacilor crengile lungi. Ard/ cîntările vîntului printre vechile umbre şi mireasma / de iarbă pierdută-mi pătrunde, pîlpîind, între versuri sau: Ninge cum n-a mai nins în veac, / Se scutură, din ceruri, prunii, / Se sparge-n cercuri vii pe lac / Roata asurzitoare a lunii ori o altă imagine expresivă a ninsorii: Îşi tunde Tatăl mieii, sus, / Ei plîng cumplit, dar nu se-arată! / Se-nveninează, la Apus, / Cerul cu marginea-nstelată. </div>
<div>
După cum se observă, de la apolinic la dionisiac, în poezia lui Adrian Suciu nu e vreo distanţă notabilă, din moment ce eul liric se confesează: Trăiesc ca un vulcan pe cale să se stingă; / Lavă şi pietriş noaptea mea, noaptea şi Amintirea marilor furtuni mai dăinuie o vreme; / Îmblîzindu-mă, îţi vestesc pacea şi somnul, aşa cum fierbe plumbul în vase.</div>
<div>
În acest fel, acuitatea senzorială (Se-aude cum puutrezesc / seminţele în aburii tari şi Luna-mi dogoreşte în sînge) sporeşte, creând impresia tendinţei de permanentizare a veghii: N-am adormit de o sută de ani. / Stau drept între toate. În plus, între apatia contemplativă, direcţionată mai mereu spre trecut şi trăirile dionisiace, cvasi-orgiastice chiar, eul artistic pendulează, fără a se fixa ori a putea să se fixeze undeva, pentru că Sînt beat de carne, într-un chef, care-i deschide zăgazurile visului: Mă-mbăt: pe cer sînt toţi norii şi-n mare toţi / peştii pe care i-am visat...</div>
<div>
Corolarul tuturor experienţelor trăite în continua incursiune prin viaţă, la care poetul revine mereu, sunt dragostea şi moartea, forme de uitare sau de încercare de a stopa tristeţea sfâşietoare care trenează cu posibilitate de eternizare (Mîhnit este trupul şi puţină umbra lui – / Durerile nasc prunci după prunci), dar, indiferent către care dintre acestea ar privi, viziunea eului e încărcată de o tristeţe pe care bolgiile existenţei nu pot decât s-o accentueze, pentru cel care nu are cum să mai creadă că viaţa e / o ilustrată de vacanţă, ştiind, dincolo de luptele cu sine, că trăim / (...) / vremuri pe care alţii /abia au cutezat să le profeţească / am îngropat lumea devorată de peşti / luminată de îngeri dezabuzaţi de incendii.</div>
<div>
Dacă, pe parcursul acestui articol, am arătat câteva aspecte prin care poezia lui Adrian Suciu se deosebeşte de trendul cvasi-general al literaturii actuale, în plan artistic, în final doresc să mai subliniez un aspect pozitiv, vizibil în ansamblul cărţii, dar, cu precădere, în primele trei volume antologate, şi anume faptul că, pentru poet, lucru rar şi, repet, lăudabil, respectarea normelor limbii literare, inclusiv ale ortografiei şi ale punctuaţiei, contează. Nu le evită, aşa cum se întâmplă în cazul celor mai mulţi care, nestăpânindu-le, găsesc explicaţii puerile, dacă nu, de-a dreptul ridicole, potrivit cărora, aşa, s-ar da posibilitatea lectorului să participe, chipurile, mai intens la înţelegerea textului! Să nu uităm, totuşi, că, în alte vremuri, mulţi oameni mari şi-au început drumul cunoaşterii, învăţând carte prin studierea operei scriitorilor, fiindcă aceştia scriau, în primul rând, corect!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Notă: În textele pe care le-am citat, am respectat grafia cu î, agreată de editor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3;"> Ştefan Ciobanu – <i>de-a buşilea prin aer </i> </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="320" width="229" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Semne din volumul anterior – Convoi de tăcere, Princeps Edit, 2009 – sunt evidente şi în poezia cuprinsă în cartea de faţă, apărută la Tracus Arte, în 2013. Oraşul şi angoasele sale, tentaţia onirică, teribilismul copilăresc al jocurilor de cuvinte, răspărul delicat al sentimentului de dragoste, preferinţa pentru ingenioase formulări absconse sunt decelabile de-a lungul şi de-a latul paginilor, dar este ceva în plus, acum: o luciditate a construcţiei ce ţine de experienţa suprarealismului, alături de o reinventare a realului pentru uzul propriu, ambele excelent strunite, ca o pereche de cai nărăvaşi la caleaşca elegantă a unei zeiţe atotputernice. </div>
<div>
Pe alocuri, Ştefan Ciobanu se eliberează de tentaţiile poeziei „normale”, „obişnuite”, de notaţie a trăirii, transcriindu-le. Acest aspect vreau să-l epuizez, înainte de a trece la ceea ce constituie esenţa volumului. Sunt câteva poeme de tip citadin, cu inferenţe din zona modernismului american de la jumătatea secolului XX sau, dacă vreţi, dinspre un anumit sector al optzecismului românesc. Enunţurile nu sfidează logica discursului şi a metaforei cuminţi, previzibile. Scrie foarte bine, Ştefan Ciobanu, astfel de poeme urbane frumoase, poate nişte exerciţii de stil: „mă întorc de la serviciu / o pasăre phoenix pe bicicletă / duc pe ghidon un copac să nu mai văd oameni / să fie frunze nu nori / azi când în loc de dragoste / atârnă şireturi din inimă / şi iubita este plecată în căutare de minereu” (cea mai clară zi) sau „în fiecare dimineaţă / sunt cu un soare mai aproape de moarte / din acest straniu corp / mă privesc în oglindă şi-mi văd în spate/ ucigaşul” (portret) ori binecunoscutul spleen (ennui) al acelor „générations maudites”, desigur, actualizat: „în bar e gălăgie / chelnăriţa nu mai vine cu berile alea / ba uite vine / pariu că berea nu e rece / ba hai că este / acum ne uităm la fundul ei / o să discutăm despre lucrurile alea importante / dar acum hai să ne uităm la fundul ei / din buzunarul de la spate îi iese / un desfăcător // ba nu / ba da desfăcător este / ai îmbătrânit mă nu mai vezi // ciocnim / dar în gălăgia de aici nu ne aude nimeni / îmi place seara asta / noi aici / luna afară” (prietenului). Toate, în secţiunea ultimă, intitulată, cum altfel?, no need for speed. </div>
<div>
De reţinut este, de asemenea, pentru că iese oarecum din şi deasupra concertului general, excelentul poem/psalm metafizic vreau să vorbesc cu şoferul: „eu îl caut pe şofer este o chestiune de onoare / tatăl meu l-a căutat şi bunicul tatălui meu / vreau să vorbesc cu el cineva mi-a spus că / l-a văzut printre ruinele acestea proaspete / […] / îl caut pe şofer de ani buni printre / furnicile astea de beton printre copacii plini cu ouă / […] / îl caut pe şofer vă rog semnaţi actele ridicaţi bariera / lăsaţi-mă să trec”. Dramatismul trăirii este dincolo de orice tăgadă, dorinţa irepresibilă de a-l cunoaşte pe cel care conduce lumea indiferent la consecinţe, căci „inima lui este un ghemotoc de hârtie”, este „o chestiune de onoare”: „îl caut / cu dinţii pătrunşi unii în alţii să îi scuip parbrizul ăla / mare cât cerul cu care se laudă”…</div>
<div>
Majoritatea poemelor volumului cantonează la graniţa dintre real şi vis, primul fiind reconstituit după reţete proprii şi virat în cel de-al doilea, în fantasme ce se hrănesc din consistenţa experienţelor surrealiste, din literatura absurdului, din mecanica urmuziană şi angoasa existenţială kafkiană, cu precădere. Uneori, jocul poeticesc este mai vizibil, ironic-demonstrativ, precum în despre tipologiile lui don quijote: „apropiindu-se de morile tăcute şi masive / don quijote iese în fugă din don quijote în armură / care iese din don quijote de pe cal / care iese din don quijote care bea ceai pe şa / care iese din don quijote care visează / care iese din don quijote căruia îi bate inima // sancho panza îl urmează ducând gânditor / cei şase cai de căpăstru”. Alteori, poeticitatea se naşte din lungul inventar al obiectelor şi activităţilor urbane cotidiene (a se vedea despre cum este să nu ai cu ce să apuci dragostea, frumosul poem ce nebuni eram şi noi şi eminamente kafkianul cerul interzis – de departe cel mai bun poem al volumului, variantă a trăirii psihice din metamorfoza). E un inventar sui-generis, în care semnificaţiile obişnuite sunt permanent subminate de continua decădere a Oraşului, a peisajului înconjurător şi devorator. </div>
<div>
Deloc întâmplător, marca esenţială a expresiei poetice, mai cu seamă în primele 2 secţiuni ale cărţii (mi-ar şi plăcut să aud un val şi de-a buşilea prin aer) este materia fluidă, apa, sub diferite forme, în diferite situaţii – apa-ploaie, apa-fântână, apa-lac/baltă, apa-oglindă, apa-lacrimă conducând neîndoielnic la apa-viaţă. Lesne de decodificat simbolistica, inclusiv erotică, a prezenţei lichide în poemele adesea supermetaforizate, dar în care metafora nu vine din analogia sau co-actualizarea a doi semnificanţi, ci din aglomerarea imagistică în care proprietăţile obiectelor devin fluide, se strecoară în fisuri indecelabile şi le transformă în ceva cu atât mai surprinzător cu cât au foarte puţin de a face cu punctul de plecare. Expresii de genul „noi priveam într-o fântână cum înfloreşte apa”, „în primele ore bruma răspândeşte culori ude”, „picură apa şi la tine şi la vecini / o pădure de chiuvete nereparate te înconjoară”, „îmi văd trupul într-o baltă când o sar”, „şterg perna de lacrimile sau balele balaurului”, „din haine curgeau toate obiectele / noi căutam fântâna aceea plimbătoare în care nu s-a înecat nimeni / strângeam lacrimile”…, de fapt, întreg poemul din poveştile nopţilor cu ploi nesătule, speculează poetic efectele prezenţei apei/materiei lichide/fluide şi culminează cu „igrasia” din amintitul excelent poem din genul absurdului existenţial cerul interzis. </div>
<div>
Revenind la dimensiunea urbană a poeziei lui Ştefan Ciobanu, este evidentă revizitarea unor heterotopii post-romantice, din genul resentimentar nietzschean, şi locuirea deliberată într-un spaţiu fluid, la alt nivel, însă, acela al ideterminării geografice şi mai ales topografice, ordinea fiind abolită (a se vedea, spre comparaţie, Franz Kafka în Procesul şi Castelul şi Italo Clavino în Oraşe invizibile) în favoarea fantasmei în care Oraşul-monstru este ucis, dar şi ucide. Dacă „eram fericiţi / omorâserăm împreună căpcăunul / puteam face dragoste / sub stelele lui de pe piept” (esenţa) şi „ceasul din hol [e] o boală a zidului” (dimineţi de rezervă) – Oraşul ca spaţiu/timp apăsător se păstrează numai ca o locuinţă transparentă – „între noi este acum o lume de aer cu / munţi de aer / trenuri şi avioane de aer” (pe spatele cărţilor de joc câtă linişte). Substratul este nu mitic, ci mai degrabă mistic, Oraşul este iubit ca-ntr-un sindrom Stocholm. De unde senzaţia permanentă a prezenţei miraculosului, ascuns sub perdeaua unei ambiguităţi excelent strunite, ceea ce face ca textele să fie citabile atât pe suprafeţe mari (poeme lungi pe de-a-ntregul!), cât şi pe fragmente mici, sentinţe încărcate de delicateţe: „iubirea este acel ceva enorm pe care îl vezi doar la microscop”; „văd mizeria din mine ca pe o comoară”; „pământul este o poezie în vers alb / mii de ochi îşi caută la suprafaţă punctul de sudură”; „îi urmăresc şira spinării / cum urcă spre ceafă / un şir indian de melci în căutare de lumină”. </div>
<div>
Poezia lui Ştefan Ciobanu vine în contra tendinţelor minimaliste şi mizerabiliste, asimilându-le inteligent şi propune bogăţia imaginii care se hrăneşte din metafora adesea fabuloasă, construind, cu îndemânare artistică şi foarte bună cunoaştere a mijloacelor de expresie din ultima sută de ani, o lume supra-reală, a cunoaşterii de sine prin poezie. Astfel că lectura nu este, se cuvine să avertizez, dintre cele lejere, ci dintre cele presărate cu dificultăţi, tocmai pentru că niciodată poetul nu rămâne cu adevărat, expresiv, la nivelul cuvântului, ci invită permanent tot mai adânc, dincolo de sensurile prime, simple, banale, cotidiene.</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc;"> Liliana Rus – pasărea în lesă </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HCwCvvc7ZR8/VBLhwBLXUqI/AAAAAAAAAYE/u29rPObQUmw/s1600/portret%2Bdochia%2Bde%2Bhilohi%2Baug%2B2010012.jpg" height="320" width="229" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<br />
Propunerea Lilianei Rus ar putea fi socotită un „poem epic” despre sfârşitul (trist) al copilăriei ori sfârşitul unei (triste) copilării. Primele patruzeci de pagini conţin tablouri de familie încărcate de nostalgia copilăriei, o nostalgie ce pare sublimarea unor experienţe traumatizante ori a unei moşteniri întunecate. Poezia ca terapeutică, ar putea fi numite poemele acestui volum, mai cu seamă că partea finală, de la poemul Mona şi, mai ales, de la excelentul Mărturisire, are alt ton, acela al femeii împlinite, sigură pe ea, jucându-şi cu seriozitate rolurile vârstei, ascunzând cu îndemânare fragilitatea, melancoliile, neîmplinirile.<br />
Personajul principal este chiar „pasărea pierdută” din motoul cărţii, o pasăre care, închisă în colivie, pare a se fi pierdut pe sine, a-şi fi uitat visele şi rostul. „Prea netedă, prea subţire”, fetiţa trăieşte inocent „înlăuntrul şi în marginea lumii vesele, melancolice / în evantaiul ilustratelor ei”, „ca un cocostârc alb”, „ca o libelulă de zăpadă”, „ca o pasăre curată şi scânteietoare”. Mama, tatăl şi bunicul („Bunul”) sunt prezenţe ocrotitoare ori dătătoare de spaime. „[…] Frica lunguiaţă şi lacrimile oprite în gât. / O coregrafie pentru genunchi de cârpă - / trupul meu de vrabie / hărţuit de haine curate şi reci. // Am fost mereu fetiţa ta speriată / îngheţul luat în stăpânire / de pansamentele albe. / am fost moneda mică / lăsată de tine în grija femeilor / cu buzunar apretat. // Frică mi-a fost să nu mă pierzi… […]” (Sub alte ceruri). „[…] Linişte netedă peste penele tale de păun, tată, / mai strălucitoare decât ferestrele mele, / mai strălucitoare decât bucuria ta scurtă. // Eu m-am născut după ce îngerul / m-a scăpat de pe umeri / şi am zburat peste nopţi cu zăpadă, / ghemuită în neputinţa lui cuviincioasă. // pentru fiecare tren purtam lacrimi noi.” (Pentru fiecare tren, lacrimi noi). „Îmi place vremea rea, / cu ceţurile ei mirosind a frunze şi apă / cu nevoia de sunete stinse şi copaci cântători. / Ascult lumea în ţârâiala ei nebună, / jumătate leneşă, banală, / jumătate cu gândul la afaceri, guverne… // Stau la fereastră şi cos. […] Sunt încă departe de câmpiile tale, Bunule, / sunt cea mai ostenită femeie […]” (Singura rochie).<br />
Trecutul infantil pare a fi un refugiu, dar unul al spaimelor, al despărţirilor: „Tata îngropa sub picioare lupul hrănit / cu fricile mele. / în urmă ţărâna acoperea ochiul sticlos. / […] Şi eu iubeam toate acestea, / serbările inofensive ale stângăciilor lui, / inima cu licăriri de tăciune, / duioşia cu care îşi creşte puii de câine, / puşca niciodată atinsă – semnul vieţii sala curate / ca pulpa lemnului crud. / Arşiţa arde grădina şi iunie nu-şi mai apără crinii… / În cuibul ei, pasărea este o floare presată, / dar eu nu mai iubesc toate acestea.” (Şi eu iubeam toate acestea…). Fetiţa este „un fluture lovit de lumină”, „o pasăre de lemn rotită pe deget”, „atât de mică şi tristă, îmblânzită de lungi despărţiri”. Domină o cromatică luminoasă, albul este cel mai adesea prezent, dar totul e rece, îngheţat, bolnav („O adiere de septembrie, ca o boală ivită din senin, / care se pliază atât de firesc peste clipa aceasta / limpede şi parazitară. / […] Acest rafinament al crucificării / în norul de lumină al bonetelor albe, înlăcrimate […]” – Rozariu de sâmburi), într-o copilărie în care „O fetiţă nouă ce-şi poartă singură colivia” este „doar o schiţă a unui duh vindecător / de oameni şi de păsări”. Labirint alb este un poem semnificativ pentru conotaţia negativă a imaginilor luminoase de care cartea nu duce deloc lipsă.<br />
Partea a doua, a femeii mature, aduce viziunea unei forţe de revitalizare. „Mi-e dor de cine eram. - scrie Liliana Rus – / O mireasă absentă, pe o stradă lăturalnică - / martorul asimetriilor mele. […] Sufocarea aceea savuroasă, anestezică, / a fiecărei zile iernatice / după ce eşuam în încercarea de a grăbi dezgheţul. […]” (Flowers, candles, singers…). Aici rafinamentul este cu deosebire vizibil, expresivitatea subtil oximoronică prezentă în tot volumul capătă valenţe în plus, sensuri mai profunde. Odată ce ştim despre „trupul meu întotdeauna aşezat cu spatele / către ferestrele luminate de soare” şi despre „Rănile mele – nişte lămâi învelite / în hârtii de mătase” – înţelegem nostalgia unui trecut posibil: „Ce-aş fi putut să fiu dacă nu m-aş fi ascuns / într-o lungă aşteptare sterilă, / într-o lungă lună de iarnă, / ca un fotoliu sub pânze, într-o casă pustie? / Cât aş fi putut zbura dacă nu aş fi înţepenit / într-un veşnic rămas bun, / fără următoare bătaie de ceas.” (Niciodată, iarba…).<br />
Cu volumul pasărea în lesă, Liliana Rus confirmă stabilitatea poeziei feminine lucide şi ferm situate în zona revelaţiei sentimentelor pline de substanţă, a omenescului înainte de toate, departe de deviaţiile sexiste şi mizerabiliste, care au dominat şi s-au ratat la începutul de mileniu.<br />
<br />
<br />
<h2>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #660000; color: yellow;"> Silvia Bitere </span></div>
</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-VO5e0sB3PwU/VBMGrNfp7PI/AAAAAAAAAYU/FDeoKzAT9mc/s1600/silvia%2Bbitere.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-VO5e0sB3PwU/VBMGrNfp7PI/AAAAAAAAAYU/FDeoKzAT9mc/s1600/silvia%2Bbitere.jpg" height="200" width="160" /></a></div>
<br />
<h4>
umilinţa</h4>
<br />
nu fac nimic deosebit totul mi-a căzut din cer<br />
mi-e şi ruşine să o spun<br />
într-o bună zi am fost ridicată din cuib cu aripi<br />
mi s-a dat să efectuez un zbor cât mai aproape de credinţa mea<br />
l-am executat mai mult de frică să nu-mi dezamăgesc specia<br />
razant în picaj am distrus câteva case<br />
iar asta m-a durut<br />
eşti bună doar de făcut umbră pământului - dosarul va fi clasat<br />
la ultima greşală ţi se va lua dreptul şi de la picioare<br />
<br />
<h4>
laudă-mi gloria absentă</h4>
<br />
în spatele nostru trăieşte cineva<br />
respiră blocul de aer ce ne inundă misterios organismul<br />
organismul ăsta viu de care suntem atât de îndrăgostiţi<br />
până la moarte<br />
<br />
oameni mari şi buni eu vă cred<br />
într-o altă parte din viaţa mea am fost cioban<br />
duceam mieii în spate la tăiere<br />
ajutam copiii să simtă mirosul de iarbă<br />
iar ei beţi de miros pe dealuri<br />
atât de beţi pe dealuri<br />
<br />
şi mă îmbătam cu lauda lor iubind până la moarte<br />
lăudam cu sete cu pizmă cum mama voastră de ce suntem aşa frumoşi<br />
nu am găsit vreodată un motiv de unde să ies din mulţime<br />
cu un pas strivit de bolta cerului<br />
să mă strige<br />
să mă ucidă şi pe mine gloria<br />
<br />
<h4>
dimensiunea sufletului</h4>
<br />
un poet adevărat nu mizează decât pe dimensiunile sufletului său<br />
nu are rude de niciun grad<br />
uneori este pervers şi adesea absent cu cei din jur<br />
dacă pojghiţa dintre realitate şi destin se frânge<br />
poetul este supus greşelii<br />
nu se va mai auzi de el niciodată<br />
de aceea trebuie să greşească doar în dimensiunile sufletului său<br />
<br />
<h4>
cântă-mi ceva orice</h4>
<br />
Doamne<br />
am şi eu pomii mei fructiferi pe care-i duc în spinare cu mare drag<br />
unde să ţi-i las<br />
vrei tu la picioare?<br />
crucea fiului tău e plină de oameni<br />
stau bătuţi în cuie şi nu se plâng<br />
aici în jumătatea asta de viaţă pe care ne-ai lăsat-o drept moştenire<br />
lemnul nu este uns cu untdelemn miruit<br />
unde să-mi las eu crucea din lemn neuns<br />
vrei tu la picioare?<br />
fecioarele se dau în pârg mai repede ca pe vremea ta<br />
pe orice pasăre pe care tot tu o trimiţi de sus<br />
spui: ca să ne înveţe zborul<br />
dar ce să mai învăţăm stăpâne<br />
pentru ce să mai învăţăm<br />
te avem în suflet<br />
suntem conştienţi şi recunoscători<br />
de aceea prezenţa mea în spaţiul dat<br />
mă năuceşte<br />
cântă-mi ceva orice<br />
<br />
<h4>
să spunem puţin lucrurilor pe nume</h4>
<br />
da<br />
hai să spunem puţin lucrurilor pe nume<br />
să recunoaştem că nu putem oferi luna cuiva de pe cer<br />
sau să împărţim câteva stele unor muritori<br />
suntem egoişti dar frumoşi aici pe tărâmul ăsta<br />
mitocani cu semenii noştri la modul sublim<br />
poetul în mitocănia lui uneori poate fi sublim de mitocan<br />
însă în viaţa lui puţină şi lungă<br />
va fi singurul singuratic sprijinit<br />
într-un toiag<br />
<br />
<h4>
plouă în plină moarte</h4>
<br />
plouă<br />
din podul palmei către chipul tău frumos<br />
mi te închipui firav şi puternic<br />
cum străbaţi ape întinse pe trupul meu ca o planetă în plină apocalipsă<br />
şi nu mai am timp de vis şi nici de iubit<br />
de aceea ţipătul de pasăre proastă care nu a zburat vreodată din bătătura ei<br />
de aceea plânsetele surorii de gardă către copilul abandonat<br />
de aceea cavourile astea lustruite reci<br />
peste care au trecut tancuri cu femei încărcate<br />
în plină moarte<br />
<br />
<h4>
am ucis în linii mari tristeţea</h4>
<br />
am căutat tristeţea lucrurilor<br />
să nu credeţi că nu am făcut-o<br />
am dat de gustul ei sofisticat până la sofism<br />
am minţit pentru tristeţe cum se minte un copil<br />
pentru o jucărie adorată şi neavută la timpul ei în copilărie<br />
am simţit echivocul acela al tristeţii până la tristeţea însăşi<br />
sunt multe momente de invidiat într-o tristeţe profundă<br />
nu dai socoteală nimănui<br />
eşti unic în tristeţea ta ca şi în adevăr<br />
ca şi în nimicul fiecăruia dintre voi şi noi<br />
există un motiv întemeiat al tristeţii<br />
mai bine să fii trist decât rău<br />
se ajunge mai repede la fericire<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><b>(poeme dintr-un volum în curs de apariţie in 2015)</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: white;"> Ioan Vintilă Fintiş - 60 </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-SVZw0IUatFw/VBMGy2dU4mI/AAAAAAAAAYc/_g11hRZZdkQ/s1600/Untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-SVZw0IUatFw/VBMGy2dU4mI/AAAAAAAAAYc/_g11hRZZdkQ/s1600/Untitled-1.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
<br />
<h4>
LUPTA CU UMBRA (19)</h4>
<br />
***<br />
<br />
umbra apelor umbra cuvântului corăbieri ai veşniciei ne luminăm<br />
cercul nisipului ne cuprinde ce mare durere ne lepădăm de timp<br />
trupul un obiect fără contur îl privim cum devine<br />
o purpură melodioasă<br />
se întinde pe cer prin ea se cern fărădelegi acoperind pustiul<br />
îndură-te de noi<br />
<br />
iubito ce mister îţi tulbură pântecul cineva cântă<br />
un imn sau o rugă deschizându-ne drumul către pisc<br />
adie vântul cum o speranţă într-un sfeşnic de îndoială în templu<br />
să dormim acum auzi cum plânge un clopot<br />
<br />
***<br />
<br />
despre viaţă şi suferinţă vorbesc aceste scripturi<br />
despre umbre de cetăţi despre coifuri şi spade<br />
despre împărăţii uitate-n nisip îngropate sub munţi în cristale<br />
uneori despre tine iubito feciorelnică dansând pe mătăsuri<br />
despre ce a fost despre ce va mai fi lumea se ondulează<br />
fuge din oglinzi se ascunde într-un punct magic apoi se revarsă<br />
să ne aşezăm pe pământul acesta ascultă cum vibrează în adânc<br />
un poem iliada şi odiseea celui care mai sunt secundă ori clipă<br />
înfărădetimpul acesta<br />
<br />
***<br />
<br />
stânci roşii prezicătoare desenând pe ţărmuri magice semne<br />
poate vom muri curând iubito vino pentru ultima cină<br />
să ne botezăm cu pământ ne vom întoarce în apele negre<br />
cântând la harpă ne aşteaptă luntraşul<br />
îmbrăţişează-mă înceapă călătoria tu să nu plângi<br />
<br />
***<br />
<br />
la vadul nopţii plătim zeciuiala aducem ofrande matadori ai tristeţii<br />
ne-aşteaptă prinţesa pierdută invocăm nisipul acesta dansează<br />
ne-nvăluie cu o ninsoare aurie valuri plăpânde sunt păsările<br />
la orizont călăreţii cei patru ai apocalipsei ne pândesc nevăzuţi<br />
abia îi bănuim cimpoaiele norilor au ugerii plini de blesteme<br />
în curând vom poposi hangiul ne aşteaptă pentru un sacru ospăţ<br />
prinţesa ne amăgeşte nălucă albastră de la un meridian la celălalt<br />
bem un vin parcă sfinţit visăm grădini suspendate semiramide<br />
la asfinţit vom depune mărturii despre singurătatea supremă<br />
<br />
***<br />
<br />
şi liniştea va lichefia cuvinte stele pe înalte domenii ale nopţii<br />
latră câini spânzuraţi la porţi de cetăţi şubredă viaţă îndoielnică frică<br />
îmbătrânim s-a făcut mai târziu din ugerul timpului curg secunde<br />
cineva ne aşteaptă la capătul drumului se depărtează cum o părere<br />
ce vânătoare umbre hăitaşe la răscruci şi la poduri felinarele stinse<br />
apa cântă ţărmul visează părul tău pare nins cu o mie de fluturi<br />
poate anii care au trecut săpând peşteri în trupurile noastre<br />
<br />
şi astfel cel de al nouăsprezecelea vis în al nouăsprezecelea somn<br />
au fosta săvârşit<br />
<br />
<h4>
LUPTA CU UMBRA (20)</h4>
<br />
***<br />
<br />
cobor dintr-o uriaşă mirare pe care o numesc uneori viaţă<br />
fragmente dintr-un timp straniu cad peste noi rânjind<br />
am străbătut un ţinut am cucerit oraşe deşertăciune zic<br />
tu m-ai aşteptat penelopă dintr-o poveste cu greci<br />
eu te-am visat doar o clipă printre valuri ţesute cu stânci<br />
toate corăbiile s-au sfărâmat acolo amintiri cu pescăruşi<br />
ori falnici corăbieri căutând lâna de aur visând fantasme<br />
este o înşelăciune sau poate doar imaginea răsfrântă<br />
în oglinda curbată a unui cuvânt pe care nu l-am rostit<br />
poate vei adormi în el întrupându-te floare<br />
apoi vei purta pe braţe chiar cerul precum un fluture<br />
spre dimineaţă vor dansa copacii pe câmpul adormit<br />
rădăcinile păsări cu penele şiroind de lumină<br />
şi tu pe acolo rătăcind iar eu încă aşteptându-te<br />
prin grădini<br />
<br />
***<br />
<br />
mai târziu vom citi poveştile însinguraţi vom adormi în ele<br />
noi înşine poveşti repovestite pe la hanuri târzii<br />
când lăutari de zăpadă coboară cum îngerii din sănii de lemn<br />
au nechezat caii în noapte de trei ori să dansăm şi să bem<br />
iubito te-am ascuns într-un album ori într-un tablou uitat<br />
de o mie de ani pe simeza cerului cu părul aurit de nori<br />
să cânte fanfara azi vom sărbători tristeţea priveşte cum<br />
au înflorit macii la marginea visului să ne îmbrăţişăm<br />
azi poate ne vom despărţi pierdut în valea plângerii<br />
la marea vânătoare de inorogii mă voi înfăţişa<br />
tu să nu mă mai aştepţi<br />
<br />
***<br />
<br />
pe ceruri umblătoare jumătate de pasăre pe jumătate de ţipăt<br />
privirea ta lacrimă pură şi cruce blândă urmându-ne în suferinţă<br />
fără bunătatea cuvânului pretutindeni bântuie pustiul de ceară<br />
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>flacăra pâlpâie<br />
opaiţul vieţii luminează cărarea spre rugăciunea cea mai înaltă<br />
<br />
pregătiţi caii vântul îi înveleşte cu o boare de vânt de la apus<br />
poate acolo va trebui să ridicăm turnul singurătăţii<br />
în trufia ce bântuie trupul în amurg când îngerii plâng<br />
<br />
parcă e toamnă în calul troian ne locuieşte înşelăciunea nopţii<br />
suntem soldaţii nesăbuinţei aducem ofrande sângele cântă<br />
femeile nasc pământul se îngraşă<br />
<br />
***<br />
<br />
hărţi ale cerului născociri sau magie nu ştiam că sunt locuit de lumină<br />
tălpile se înfiorează buzele au încremenit într-o rugăciune este frig<br />
cad stele punctul se gândeşte pe sine acolo pe ţărm pitagora<br />
născocind teoreme arhipelaguri ale sângelui ce licoare misterioasă<br />
toate cuvintele s-au retras într-un singur cuvânt revărsându-se mai apoi<br />
în trupuri de carne şi plante o simfonie perfectă a cerului sau apei<br />
armonie şi vibraţie focul sacru purificând păcatul<br />
<br />
şi astfel cel de al douăzecilea vis în al douăzecilea somn<br />
au fosta săvârşit<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue;"><span style="color: #ead1dc;"> Înnodarea semnelor </span></span></h2>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Christian Crăciun</h3>
<div>
<h4>
(fragmente)</h4>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-BAeZmMyzmvM/VBMILF5eo3I/AAAAAAAAAYk/_wAEmo_VE30/s1600/christian.JPG" height="200" width="150" /></a></div>
<div>
Cât o fi de când am citit ultima oară Noduri şi semne? În memoria afectivă îmi rămăsese ideea că „nodul” ar fi însemnat în acest volum ceva legat de memorie, aducerea aminte, aducerea în prezent, recuperarea trecutului. Recitind acum volumul mă întreb de unde mi se insinuase această idee. Nu că ar fi complet greşită, dar nu e deloc principală. Ce faci când aţa se rupe? O înnozi. „A lumii cîntu cu jale cumplită viiaţa, / Cu griji şi primejdii cum iaste şi aţa / Prea subţire şi-n scurtă vreme trăitoare. / O, lume hicleană, lume înşelătoare!” (Miron Costin). Acesta e sensul cel mai simplu al acestui din urmă volum. Tragic volum. Luate în parte, poeziile nu sunt agreabile unei analize. Sensul lor e „cutia” întreagă, cu toate resturile de aţe, nasturi desperecheaţi, ace tocite şi papiote încurcate. Remember. E cel mai tragic dintre volumele acestui poet, altfel atît de solar. Ce face poetul sub iminenţa marii rupturi? Încearcă să facă noduri la o aţă putredă. E volumul unei salvări imposibile. Nu întîmplător primul poem este căutarea tonului. Ca la începutul unui concert, în acea dizarmonie de instrumente, cîntînd fiecare în legea lui şi pentru el. Numai că, la Nichita, dirijorul nu mai apare în scenă, concertul nu se mai desfăşoară, suntem deja într-o eră post-poetică, (sau pre-poetică? există aşa ceva?) în care ţăndări disparate, asteroizi buimaci de imagini poetice obsedante colindă de capul lor un univers lipsit de gravitaţia sensului. Volumul acesta este în întregimea lui o ultimă Elegie la moartea poeziei. Căci firea îi era prea discretă pentru a scrie una la pre-simţirea morţii poetului. </div>
<div>
„Animal monstruos, - înţelesul - / s-a oprit, şi începe să se vadă…” Da, acesta este momentul. Şocul iniţial. Big bangul poetic. Există atîta puritate în felul în care Nichita trăieşte entropia sensurilor, încît teoria poeziei moderne pare scrisă pentru el. Mi-a atras atenţia acum geometrismul rectangular al desenelor lui Sorin Dumitrescu, aparent cu totul opus fluidităţii care caracterizează volumul. Pictorul a privilegiat piatra, unghiul sfîşietor al tălpii călătorului. Pelerinului? Noduri de drum, rătăciri printre ruinele unei poezii dărîmate. Grecie solară, disperată şi tragică în solaritatea ei, mereu fugind după nimfe, dar trăind din ruine. </div>
<div>
Mircea Eliade are un eseu cunoscut în Imagini şi simboluri, în care vorbeşte despre Zeul legător şi simbolismul nodurilor. Acesta este legat de ideea imobilizării. Ceea ce căuta poetul, prins el însuşi într-un vîrtej descensional, opus celui tineresc din „Du-mă, fericire în sus”. Totul este legat de tot în „marele lanţ al Fiinţei” încă de la început la Nichita, de aici metamorfoza care este una dintre figurile principale ale poeticii sale. Iar acum, cînd zalele ruginite ale sensurilor s-au rupt, magia poetică (textele au de multe ori aspectul unor invocaţii, incantaţii absurde, precum descîntecul arhaic, reminiscenţe ale unui proto-limbaj uitat). Legatul, spune Eliade, este pentru om „un fel de arhetip al propriei sale situaţii în lume”. Verbele a lega, respectiv a dezlega au în limba noastră şi un context de folosire strict magic, de descîntec malefic sau benefic, şi în felul acesta cercul se închide. Roland Barthes, într-un celebru articol din 1968, publicat în Communicatios nr. 11 / 1968, analiza l`effet du réel (efectul de real). „La désintégration du signe – qui semble bien être la grande affaire de la modernité – est certes présente dans l`entreprise réaliste, mais d`une façon en quelque sorte régressive, puisqu`elle se fait au nom d`une plénitude référentielle, alors qu`il s`agit au contraire, aujourd`hui de vider le signe et de reculer inifiniment son objet jusqu’à mettre en cause, d’un façon radicale, l’esthétique séculaire de la «représentation»”* Ceea ce unii au blamat ca incoerenţă a textului nichitian, bîlbîire daimonică, înseamnă tocmai această abolire a „reprezentării” şi jocul haotic cu semne goale. Golite. Dar „situaţia” nu este simplu semiologică, poetul nu face „experimente” de vocabular (necuvintele sunt altceva!), ci ontologică. Volumul este ultima elegie – funerară - a lui Nichita.</div>
<div>
„Sîngele nu cîntă”! (Nod 20) Da! Hemografia era posibilă în vremea mai de demult. Acum trebuie „să cînţi” (ca într-un exerciţiu Zen) cu gura închisă, după ce sîngele a amuţit, ca să se audă numai îngerul care te locuieşte. Este de făcut (poate nu doar în cazul acestui volum) o comparaţie între metaforă şi metamorfoză. Aş spune că principala figură poetică a acestui poet lipsit de loc este tocmai metamorfoza. Fluiditatea, trecerea formelor ectoplasmatice dintr-una în alta. Fenomen terifiant şi stupefiant. Prezenţa frecventă a mineralului în recuzita sa poetică e tocmai o încercare disperată de a pune lest, de a stabiliza această curgere. „Tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul? / Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre-o smulge şi-o zboară şi-o atîrnă / şi-o pluteşte?”. Marele lanţ al fiinţei este rupt în discontinuitatea fundamentală a simţurilor. Exemplara expunere o avem în Elegia X. Abstract Luceafăr nichitian. Aici, în Noduri şi semne, iată un poem, Semn 6, lipsit de orice valoare în afara celei indiciale: „Pauză de gândire”. Da, poemele de aici sunt un fel de arătări, nu construcţii: „vulturoaica se rupe-n două / în cuib peste ouă”. Imaginea are valoare în sine, şi are valoare, i-aş spune, sintactică: trebuie raportată la Tot pentru a-i percepe sensul. Semnul înnodat al imaginii. În Nod 7, de exemplu, este descrisă aproape didactic încercarea de reconstituire a totului de reunificare a privirii cu ochiul a sunetului cu urechea. Poemul nu mai are acel impact vizionar din Elegia X, dar sensul mişcării poetice este strict acelaşi. „…poate mai faci din nou din peşte piatră / poate mai faci din nou din piatră / naştere de rîuri reci!”. Regăsirea unei funcţii pierdute – oraculare - a limbajului, despre care noi, astăzi, nu mai putem da seamă cu bietele noastre organe de înţelegere. Iată, de exemplu Nod-ul 11 „Ce simte peştele spintecat, / ce simte căprioara împuşcată, / ce simte boul la tăiere tăiat, / ce simte piatra sfărîmată, / ce simte musca tercită / ce simte şarpele în două, / ce simte iarba veştejită, / ce simte floarea ruptă, / ce simte puiul fiert, / ce simte oul răscopt, / ce simte stejarul retezat, / ce simte trădătorul decapitat, / e lumina văzută”. Lumina văzută este cea din tunelul oranj. Ce spune enunţul simplu: tema acestui volum este moartea? Moartea sensului. Sau ne-naşterea lui, acelaşi lucru. Cuvîntul este „un cimitir fără morţi”. Mitologia romantică a „inspiraţiei” are la Nichita o antifrază perfectă. Lupta lui Iacob cu Îngerul este la el lupta cu daimonul. „Daimonul meu vine de departe / în gazda făpturii mele, / eu ştiu cînd vine căci mă izbeşte / cu ploi de stele, / … / şi pleacă mai falnic decît tot universul / şi mie îmi lasă ca amintire doar versul / ţi cuvînt aurit / şi se duce şi mă lasă / şi de mine nici că-i pasă / de mine care-i sunt casă, / bărbat ţeapăn şi zîmbit” (Nod 28) Dar: „Ei bine, mi-am zis, / dacă tu eşti pretutindeni, / arată-mi-te! / / el mi s-a arătat. / Urla”. Este locul aici să acordăm atenţie mottourilor volumului: primul, cel cu A murit Enkidu, este cea mai veche numire a momentului acela în care moartea se revelează. Al doilea (surprinzător trecut de cenzura vremii) este din Ieşirea, momentul în care Moise sfărîmă de piciorul muntelui tablele legii cele scrise de însuşi Dumnezeu. Inclusă într-un volum, ne întrebăm dacă scena este un nod sau un semn. Căci avem profetul, avem scrisul, dar un scris extramundan, scrisul absolut, dar şi distrugerea acestui scris dinaintea nevredniciei ticăloase a oamenilor. Brusc, mi se vădeşte că volumul poate avea şi acest înţeles: o spargere voită, a înţelesurilor. Demiurgie inversă, disperare, dizarmonie, dispersie a lumii și a sensurilor. </div>
<div>
Citind acest volum ai senzaţia că eşti în posesia unui vechi vas delicat de porţelan chinezesc, spart, şi cu ale cărui cioburi se joacă serios şi indiferent şi mirat un copil. Încă din iconica Elegie X apărea această imagine a nenomabilului căci neperceptibilului, adevărată black holle care atrage obsesia poetului. Divinul era acolo accesibil numai unui suprasimţ, capabil să perceapă distanţa infinitezimală dintre cuantele universului. Nichita renunţă însă aici la sintaxa imaginilor, volumul este, într-un fel, o recapitulare (şi o capitulare, din altă perspectivă, desigur). Ca un numismat ce era, observă moneta veche (id est imaginea), aducînd-o aproape de ochi, preţeluindu-i valoarea, datînd-o, îl interesează imaginea, nu construcţia. De aici poetica autocitării din poemul iniţial, Căutarea tonului. Cuvîntul fundamental, cuvîntul care numeşte absolutul nichitian este înger. Cuvîntul care numeşte identitatea poeziei cu divinul. Cuvîntul care nu (mai) poate fi rostit. Este un act adamic aici, ultimul probabil din volum, căci primul şi singurul! De numire a lucrurilor. Numai că…numirea devine imposibilă, totul a mai fost spus, intri într-o repetiţie de sine însuţi. Un text infinit, de fapt unicul, acelaşi text. Nod-ul 11: „Toţi vulturii stăteau înţepeniţi în aer,[…]Stam rege fix, de piatră şi de stea / ţinînd oprit cuvîntu-n gura mea, / necîntător”. E un fel de oprire a cuvîntului, de abstragere de la emisia lui, printre detrisurile existenţei şi ale imaginii… este lăsată să comunice tăcerea, celălalt nume al morţii. Cuvîntul care a rămas este doar o carcasă goală, o sosie de cuvînt, o reproducere ieftină, o contrafacere… este cuvîntul nepoetic, neziditor, necîntător..</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Puterea, dacă e dorinţă de dominaţie, e ambiţie stupidă. Dar dacă e act de creator şi exerciţiu al creaţiei, dacă merge împotriva tendinţei naturale, care este ca materialele să se amestece, ca gheţarii să se topească şi să devină mlaştini, ca templul să se macine de timp, ca lumina şi căldura soarelui să se risipească într-o încropeală leneşă, ca paginile cărţilor să se încurce, atunci cînd uzura le desprinde una de cealaltă, ca limbile să se amestece şi să degenereze, ca puterile să se egalizeze, ca eforturile să se echilibreze şi ca orice construcţie născută din nodul divin ce leagă lucrurile să se desfacă în morman incoerent, atunci această putere o slăvesc”[Antoine de Saint Exupéry, Citadela, ed. Junimea1977, trad. Şerban Florea, p. 210] Nodul divin care leagă lucrurile… iată ceea ce părea a fi ţinta finală a căutării poetice nichitiene, precum la Eminescu, de exemplu, acel număr secret pe care se sprijineau „lumea şi vecia”. Se poate citi acest tablou de apocalipsă a desfacerii nodului divin în paralel cu Daimonul meu către mine, tulburătorul poem din Epica magna:„Vine focul, îmi zise, fii atent vine focul / şi-o să vezi cu ochii pietrele înmuindu-se / şi pe caprele negre de stâncă înecându-se / în moalele stâncii. / Marea, pe dânsa chiar o s-o vezi / suptă de fluviu şi pe acestea / supte de izvoare şi pe ele / absorbite de setea unei făpturi alergând. / Ai să vezi, îmi spuse Daimonul meu,mie, / ai să vezi cum se usucă peştii / / şi cum se împuţesc balenele / cum se evaporă meduzele, / căci îţi zic ţie, vine focul, mă auzi? / - Te aud şi ce să fac eu, / chiar dacă te aud ce să fac eu, / eu ce pot să fac eu?… / - Schimbă-te în cuvinte, mi-a zis Daimonul, / repede, cât mai poţi să te schimbi! / Schimbă-ţi ochiul în cuvânt / nasul şi gura / organul bărbătesc al facerii, / tălpile alergătoare, / părul care-a început să-ţi albească / prea des încovoiata şiră a spinării, - / schimbă-te în cuvinte, repede, cât mai e timp! / I-am spus Daimonului: – Tu nu ştii că / vorba arde, / verbul putrezeşte, / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? / Am pus un sentiment pe bronz şi tu ştii asta / şi a fiert din pricina luminii soarelui. / Am dat un nume unui copil / şi numele s-a spart de timp şi de vrăbii. / - Ştiu asta, mi-a spus Daimonul. / Schimbă-te în cuvinte precum îţi zic! / ”</div>
<div>
Pînă la urmă, poetul rostește înspăimîntătorul de care s-a ferit de-a lungul întregului volum: Pe cine trebuie să pedepsesc eu prin moartea mea? (39). Oare nu acesta este rostul fundamental al poeziei, pare a fi concluzia acestui volum, de a rosti înspăimîntătorul, cel care în-cremenește, îm-pietrește?</div>
<div>
______ </div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">* Dezintegrarea semnului – care pare a fi marea problemă a modernităţii – este cu siguranţă prezentă în alcătuirile realiste, dar într-un mod oarecum regresiv, pentru că ea se înfăptuieşte în numele unei plenitudini referenţiale, în vreme ce este vorba dimpotrivă, astăzi, de a goli semnul şi de a lărgi la infinit obiectul său pînă la a-i pune în cauză, într-un mod radical, estetica seculară a «reprezentării».</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">*****</span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #674ea7; color: #f4cccc; font-size: large;"> Lupta cu inerţia </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;">Cornel Sântioan Cubleşan</span></h3>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-VuHMCnu-YgQ/VBMI9XoTcbI/AAAAAAAAAYs/QQzoU2AY15U/s1600/1dc7f9405d78467a81cb55b1a72a510b_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-VuHMCnu-YgQ/VBMI9XoTcbI/AAAAAAAAAYs/QQzoU2AY15U/s1600/1dc7f9405d78467a81cb55b1a72a510b_resized_wm.jpg" height="200" width="198" /></a></div>
<div>
Cu mijloace diferite, folosind tehnici diverse, prin experienţă, sentiment, prin lumina ideilor, filosofia proprie, artistul încearcă să aducă lumii dramul de adevăr, de noutate, să rotunjească aura binelui, a misterului, Artiştii sunt soli ai timpului care înregistrează fluxul de evenimente, chipuri, semne, ritmuri, scene, imagini etc., care le traversează biografia şi condiţia de artist. Remarcabilă deschiderea spre universuri noi a pictoriţei <a href="http://www.artwanted.com/artist.cfm?ArtID=50232" target="_blank">Daniela Rîndaşu</a>. Daniela a colindat tărâmuri îndepărtate ale mapamondului care au lăsat urme in memoria, sufletul, în fiinţa sa sensibilă. India este a doua ei patrie-mumă, născătoare de minuni.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-shgdulnzFG4/VBMJEiyWsyI/AAAAAAAAAY0/I_sD7UoWlHs/s1600/5e7b240c220e445ab17d57c8b07b05fb_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-shgdulnzFG4/VBMJEiyWsyI/AAAAAAAAAY0/I_sD7UoWlHs/s1600/5e7b240c220e445ab17d57c8b07b05fb_resized_wm.jpg" height="135" width="200" /></a></div>
<div>
Expoziţia de grafică a artistei, deschisă în foaierul Casei Municipale de Cultura «Geo Bogza» din Câmpina, vine să consolideze personalitatea artistică. Artista a mai avut, nu demult, o expoziţie de pictură, care s-a bucurat de succes. Expoziţia actuală are unitate structurală, cu deschideri într-o anume filosofie, poetică, mistică şi o remarcabilă forţă de sinteză. Un flux de energie se transmite receptorului de artă, din imaginile închipuite, imagini ce provin din fondul spiritual-uman al Indiei, perceput şi filtrat de spiritul <a href="http://www.cultureinside.com/homeen/slideshow.aspx/ViewGallery/10308/" target="_blank">Danielei Rîndaşu</a>. Mobilul artei Danielei Rîndaşu pleacă din iubire şi cunoaştere a fiinţei umane, din compasiune faţă de dramele, bucuriile acesteia. Nu ştiu de unde vine atracţia înspre tărâmurile exotice ale Indiei, dar se simte în lucrările ei un anumit mister, o fraternitate în spirit şi în gând cu semenii ei.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-axFWwPkK4K4/VBMJMk62CWI/AAAAAAAAAY8/cY5brdH4Dnw/s1600/6ebc7baf0d3b40e6ba404dc8c42fe8a5_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-axFWwPkK4K4/VBMJMk62CWI/AAAAAAAAAY8/cY5brdH4Dnw/s1600/6ebc7baf0d3b40e6ba404dc8c42fe8a5_resized_wm.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<div>
Din capul locului, plec de la o convenţie estetică - inspiraţia din cultura indiană. Artista primeşte propuneri formale, simbolice, care completează, îmbunătăţesc propria-i convenţie estetică. În general, tot ce nu e european şi ţine de inspiraţia din artele tribale: fuziune cu natura, cu natura comunităţii, obiceiuri, port, ritualuri, nudism, propuneri formale, simbolice, dau o anumită aură perspectivei estetice a lucrării de artă originale. Foarte interesantă coabitarea dintre tehnica grafică şi fondul colorat prin care realizează o suita de portrete, cu trăiri emoţionale dive, de la surâsul candid al copilului la bucuria femeii împlinite, la încercarea prostituatei de a-şi depăşi limitele gesturilor feminine pentru vieţuire, apoi, drama bătrânilor care mai au <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-fAtvOdpgqcU/VBMJTceAe8I/AAAAAAAAAZE/yQdrtPFjYxM/s1600/8e99a12ccdc0494383a51de74360e1e3_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-fAtvOdpgqcU/VBMJTceAe8I/AAAAAAAAAZE/yQdrtPFjYxM/s1600/8e99a12ccdc0494383a51de74360e1e3_resized_wm.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
puţine şanse în faţa morţii, a bătrânilor cu speranţa în viaţa viitoare, trăirea extazului, cufundarea spiritului în alte lumi, „Reflection II” - extaz mistic, portretul unui preot etc. Caricaturalul o prinde in „Indian children II”, unde nota de grotesc dă autenticitate lucrării, detaşarea artistei de obiect prin ironie. Personaje urmărite de spiritele strămoşilor, amintiri, vise, spaime, angoase, urmărite de propriul eu – „Reflection III”, mai puţin excentrice lucrările au adesea caracter expresionist cu un mesaj umanist.</div>
<div>
Arta grafica aste o artă a răbdării, a minuţiozităţii, supusă diverselor tehnici de lucru, care adesea ia din spontaneitate etc. Aceasta impune o anumita rigiditate, în unele cazuri, depinzând de talentul graficianului. Să ne <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-5667Lt_iK9w/VBMJb_rOFeI/AAAAAAAAAZM/nXSCjVQO9G4/s1600/8841d5614ae042c9840c8a87473a5f5c_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-5667Lt_iK9w/VBMJb_rOFeI/AAAAAAAAAZM/nXSCjVQO9G4/s1600/8841d5614ae042c9840c8a87473a5f5c_resized_wm.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
amintim de mari graficieni care au impresionat lumea artelor. Tradiţia germană a gravurii, care are o mare longevitate şi se leagă de Dürer, expresionismul german etc. Să ne amintim de capodoperele nemuritorilor Renato Guttuso, Marcel Cchirnoaga, Eduard Viiralt, Prorogov etc. sau, nu de mult contemporanii, Iulian Olariu, Gheorghe Botan, Emilia Dumitrescu, ploieşteanul Vintilă Făcăianu etc. care au depăşit tiparul tehnicii, transformând forma în semn etern.</div>
<div>
Lucrarea „Reflection I” impresionează prin surprinderea personajului în stare de meditaţie profundă, textul tehnic e realizat prin jocul de linii albe <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Sqv3cDvGBq8/VBMJjrR7dZI/AAAAAAAAAZU/J9Nczs95HRE/s1600/19fc3c030f9f4c06aec9f15ce989ea6b_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Sqv3cDvGBq8/VBMJjrR7dZI/AAAAAAAAAZU/J9Nczs95HRE/s1600/19fc3c030f9f4c06aec9f15ce989ea6b_resized_wm.jpg" height="200" width="198" /></a></div>
şi negre, variate ca grosimi, ele dau aspect de culoare, au o plastică anume, apărând reprezentarea ca semn bidimensional, forma decantată până la esenţă. În arsenalul de reprezentări formele par decupate, harul artistei potenţează expresia, ştim că detaliile exagerate slăbesc puterea expresiei. Griurile colorate, uneori roşurile mai intense, pe un fond clar-obscur, creează senzaţia de spaţiu spiritual, metafizic, linia restituie lumina, tinde să se apropie de idee. Uneori mesajul e cifrat, semnul plastic închipuie umbrele misterelor orientale. Lucrări în care artista îşi transmite mesajul artistic, sufletesc, ideatic, în armonie cu abilitatea tehnicilor grafice picturale, reuşesc să emoţioneze iubitorul de arta: „Thinking of my father”, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-awpC-ZgIyZE/VBMJqTqDnDI/AAAAAAAAAZc/Tuv_gjbgbCk/s1600/c67c22a61f8240fdabd6f454b89f6317_resized_wm.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-awpC-ZgIyZE/VBMJqTqDnDI/AAAAAAAAAZc/Tuv_gjbgbCk/s1600/c67c22a61f8240fdabd6f454b89f6317_resized_wm.jpg" height="200" width="198" /></a></div>
„Grandama Veta”, „Old man” etc. Am mai spus în alte locuri, acolo unde tehnica nu se racordează cu sentimentul, cu inspiraţia, apare rigiditatea, anume oboseală, poate, a preamultului cantitativ ce diminuează forţa de exprimare, imaginea devine clişeu: „Lady Lisandra”, „Mather and son”, „Sebastian Castella”.</div>
<div>
Desigur, la valoarea întregii expoziţii, aceasta nu înseamnă mare lucru, artista are tot viitorul înainte, temperamentală, plină de idei, elan, căutând cu înfrigurare chipul marelui adevăr în fenomenele vieţii spirituale, între sacru şi profan, are toate şansele să se împlinească fericit.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
***** </h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Omul cu dor (2) </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Gherasim Rusu Togan</h3>
<div>
<div>
Voinicia şi mândria, cele două trăsături ce-i dau feciorului distincţie, sunt pricinuitoare de haos şi degringoladă sufletească: „Bade, pălărie mică, / Voinicia ta mă strică; / Voinicia şi mândria / M-au făcut ca păpădia”. Sub teroarea mamei, fata caută un remediu pentru lumea sa devastată: „Bade, pentru dumneata, / M-o urât şi măicuţa; / La fântână nu mă mână, / Num-o dată-n săptămână; / La pârleaz nu-mi dă răgaz, / Trebe, bade, să te las!” Şi totuşi, „lăsatul” e doar o simplă amăgire, respectiv o formă de a mişca lumea din loc, în rost de a se rupe lanţul atâtor nepotrivite stări. Dovadă, explozia de sinceritate: „Dragu-mi-i, bade, de tine, / Mai urât de cini te ţine, / Că te ţine-n lanţuri bine, / De nu poţi veni la mine”. Iar starea de unicat a „badelui”, se asociază cu cea de nelinişte, de tulburare şi dor, finalizată printr-o lamentare potenţată în plan expresiv de personificarea a două elemente abstracte: „Vai de mine, doru-mi, / N-am pe cine-ţi porunci, / Făr’ pe lună, voie bună, / Şi pe jele dor şi jele”. </div>
<div>
Apoi, vocativele compuse, de tipul „Măi, bădiţă”, însoţite de un limbaj plastic, metaforic, se asamblează într-un discurs declamativ, sugerând dorinţe, mândrie, stare erotică, în genere, fundamentată pe curăţenie sufletească şi frumuseţe: „Măi bădiţă, strugur bun, / Rupe-te-aş şi nu mă-ndur, / Te-aş lăsa dar te-ai usca / Şi te-ar rupe urâta”. Şi totuşi, temerea persistă, de unde şi ironia: „Că urâta-i mânioasă / De ce nu-i şi ea frumoasă, / Da vie la măicuţa, / Să mi-o facă şi pe ea”.</div>
<div>
De-aici, orgoliul şi recurgerea la un univers încărcat de precepte şi proceduri magice, prin care mama i-a aureolat venirea ei pe lume. De asemenea, universul floral este prezent ca metaforă simbolică, realizat prin reluarea în versuri cumulative a diverselor elemente din natură, prin care se potenţează calităţile fetei: „Că pe mine m-o făcut / Într-o zi mergând la plug / Şi-o ţâpat scalda-ntre flori, / Să fiu dragă la feciori / Şi-o ţâpat la iarbă verde, / Să fiu dragă cui mă vede”.</div>
<div>
Dar, înainte de a trece la alte universuri de percepere a noţiunii în discuţie, să ne îndreptăm referinţele şi înspre universul văzut prin ochii feciorului. Din partea „badelui”, însă, dorul şi dragostea devin agenţii care să-i împlinească acestuia „făcătura”. În fapt, cele două stări se topesc într-un început de „blestem al purificării” sentimentului ce-i frământă sufletului. Iubirea fetei: „Ajungă-te mândro,-ajungă, / Ajungă-te-un dor şi-un drag, / Să stai toată ziua-n prag”. Asocierea verbului „ajungă” în reflexiv, cu sensul de a răzbi, şi vocativul „mândro”, dau cursivitate şi forţă imprecaţiei. Asemeni, noţiunile din sintagma „dor şi-un drag” semnifică două sentimente aflate în acelaşi cerc semantic, dar completându-se unul pe altul: dorul apare ca un chin, un vifor de nelinişti sufleteşti, cauzate de o iubire peste măsură, un legământ ce se doreşte sfinţit prin nuntire. De-aici şi efectele distructive dorite.</div>
<div>
În caz contrar: „Să stai toată ziua-n prag, / Cu aţa băgată-n ac”. Iar din încremenirea aceasta prădalnică, doar percutarea într-o anume gestică şi stare să o mai poată, pe mândra, reda vieţii: „Să nu poţi, mândruţo, -mpunge, / Până nu-i începe-a plânge”. Cruzimea feciorului se consumă în dorinţa ca fata dragă să-i înţeleagă totodată blestemului şi sursa care-l cauzează: „Să plângi să uzi aţa-n ac, / Să ştii că-i blestem cu drag, / Să plângi, să uzi cusătura, / Să ştii că-i blestem cu gura”.</div>
<div>
Prin urmare, şi vocea feciorului creează efecte emoţionale de o mare forţă afectivă, urmare a tonalităţii de invocaţie şi imprecaţie ce se imprimă textului poetic, respectiv cântecului liric de sorginte folclorică. Lanţul de elemente cu valoare determinativă, realizat prin conjunctivul „să plângi”, în repetarea lui, cu asocierile e completează ţesătura imagistică, bazat tocmai pe această „dinamică a verbului”, în expresia lui Gheorghe Vrabie, împlineşte complexul sistem ce naşte în cele din urmă compasiune şi, de ce nu, ameninţare, doar „Să ştii că-i blestem cu gura” şi nu, încă, spus cu sufletul! Cheia înţelegerii ne-o oferă, deci, cele două expresii fundamentale: „să ştii că-i blestem cu drag” şi „să ştii că-i blestem cu gura”. Şi astfel, cu dăruirea sufletească şi efectul cuvântului ce taie şi corijează, căci prin imprecaţie lumea se revitalizează, se adevereşte zicerea că „blestemul din dragoste nu seamănă prin lume pacoste!”</div>
<div>
Aceste secvenţe luate în discuţie ne conving, deci, că imprecaţiile au rost integrator, atât din partea „badelui”, cât şi a „mândrei”, cu rezerva că, aşa cum se va vedea şi în planurile ce urmează, limba ascuţită o descoperim la „mândră”, totuşi!</div>
<div>
Drept urmare, dintr-o gamă expresivă apropiată de cea a „badelui”, răsare şi sentimentul prăduitor de lumi, urmare a unui păcat de neiertat, părăsirea: „Ajungă-te, badiul meu, / Ajungă-te dorul meu, / Unde-o fi locul mai rău”. Semantic, „locul rău” este identic cu „ceasul rău”, momente fatidice pentru destinul îndrăgostiţilor.</div>
<div>
Efectele ce le va produce „dorul” sunt apocaliptice: „Cuţit din teacă să saie, / La inimă să te taie”, iar urmările unui asemenea „semn” sunt redate în imagini hiperbolizate: „Să meargă sângele vale, / Şi pe deal şi pe cărare; / Să meargă sângele tău, / Şi pe deal şi pe părău”. În această explozie sângerândă, „badele” are o singură şansă, voinţa fetei. Mijloacele sunt diverse: verigi şi inele, peste care se revarsă „dorul inimii”. Astfel, se dovedeşte faptul că starea de magie este propice situaţiilor în care îndrăgostiţii certaţi în dragoste caută un remediu. De astă dată, vraja benefică este perspectivată de către fată: „Steie [sângele să se oprească] când l-oi opri eu, / Cu verigi şi cu inele / Cu dorul inimii mele”.</div>
<div>
Poetica textelor semnalate, considerăm că este unicul element ce le dă valoare excepţională, într-o lume a magicului de sorginte afectiv-erotică.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #4c1130; color: yellow;"> Gheorghios Vafopoulos </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h3>
Η ζυγαριά</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Στη μια πλάστιγγα βάλε τον ήλιο∙ </div>
<div>
βάλε τη θάλασσα∙ βάλε το τραγούδι.</div>
<div>
Στοίβαξε όλα τα νησιά του Αιγαίου,</div>
<div>
με τα κοχύλια των ευτυχισμένων ποιητών.</div>
<div>
Τι άλλο μένει; Ο έρωτας. Βάλε, λοιπόν,</div>
<div>
στην κορφή, πάνω απ’ όλα, και τον έρωτα.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Όμως η πυραμίδα τούτη της χαράς</div>
<div>
κατακόρυφα θα μπορούσε να υψωθεί,</div>
<div>
αν στην άλλη πλάστιγγα ακουμπούσαν</div>
<div>
ένα μικρό αντικείμενο νοσοκομείου.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Balanţa</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Aşează pe un taler soarele;</div>
<div>
aşează marea; aşează cântecul.</div>
<div>
Îngrămădeşte toate insulele Mării Egee,</div>
<div>
alături de cochiliile fericiţilor poeţi.</div>
<div>
Ce altceva rămâne? Dragostea. Aşează, deci,</div>
<div>
şi dragostea, în vârf, deasupra tuturora.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Această piramidă a bucuriei însă</div>
<div>
pe verticală ar putea urca,</div>
<div>
atunci când pe celălalt taler,</div>
<div>
un mic obiect de spital s-ar aşeza.<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Αν ήσουν η νύχτα</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Αν ήσουν η νύχτα, σε κάποιες ώρες μυστικές, να ιδείς</div>
<div>
κάτι σκιές θα μπορούσες, που σαλεύουν μες στα πάρκα.</div>
<div>
Δεν είναι άνθρωποι, που στον παρόν τους κινούνται ή στο μέλλον τους.</div>
<div>
Είναι τ’ αγάλματα, που από το παρελθόν τους αναδύονται</div>
<div>
και στο μέλλον τους μέσα περπατούν συλλογισμένα.</div>
<div>
Θυμούνται, αναρριγούνε και τον εαυτό τους ερωτεύονται.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Αν ήσουν η νύχτα, σε κάποιες ώρες, που έμειναν έξω απ’ το χρόνο,</div>
<div>
στα μεγάλα παράθυρα των πινακοθηκών θα μπορούσες</div>
<div>
να διακρίνεις κάτι σκιές, που ασάλευτες βαριά ανασαίνουν.</div>
<div>
Δεν είναι άνθρωποι, που μες στο χρόνο ταξιδεύουν.</div>
<div>
Είναι τα παλιά πορτραίτα, που σταμάτησαν στο παρελθόν.</div>
<div>
Κλείνουν τα μάτια και τον πρώτον εαυτό τους ονειρεύονται.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Αν ήσουν η νύχτα, σε κάποιες ώρες, που δεν έχουνε περάσει,</div>
<div>
θα μπορούσες απ’ τα παράθυρα των ωδείων ν’ ακούσεις</div>
<div>
κάτι βαθείς ήχους από ξεμακρυσμένες συμφωνίες.</div>
<div>
Δεν είναι όργανα, που ανθρώπων χέρια τα κινούνε.</div>
<div>
Είναι οι ξεχασμένες παρτιτούρες πάνω στ’ αναλόγια,</div>
<div>
που εντός τους γρηγορεί το πνεύμα της μεγάλης μουσικής.</div>
<div>
Καθώς αναπολούν, κραδαίνονται οι χορδές των πενταγράμμων τους.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Αν ήσουν η νύχτα, σε κάποιες ώρες, που δεν ξαναγυρίζουν,</div>
<div>
μέσ’ απ’ των βιβλιοθηκών τα παράθυρα θα μπορούσες</div>
<div>
ν’ ακούσεις κάτι βαθειές μελωδικές απαγγελίες.</div>
<div>
Δεν είναι ανθρώπων φωνές, που αναδιπλώνονται στο χρόνο.</div>
<div>
Είναι τα σκονισμένα των μεγάλων ποιητών βιβλία,</div>
<div>
που απ’ την αρχή κατοικεί μέσα τους ο ακέριος Λόγος.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Αν ήσουν η νύχτα, σε ώρες, που όλες ίδιες είναι,</div>
<div>
θα μπορούσες να ιδείς κι’ αγάλματα που δεν κινούνται∙</div>
<div>
πορτραίτα που δεν ανασαίνουν∙ παρτιτούρες</div>
<div>
βουβές και βιβλία απ’ την αρχή τους κοιμισμένα.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Είναι γιατί το μάρμαρο κ’ οι μπογιές δεν έχουν κίνηση.</div>
<div>
Γιατί το χαρτί κ’ η μελάνη δεν μπορούν να τραγουδήσουν.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Dacă noaptea ai fi fost</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă noaptea ai fi fost, la ceasuri tainice, ai fi putut zări</div>
<div>
Umbre în parc umblând.</div>
<div>
Nu oameni sunt, ce în trecut sau în prezent se mişcă,</div>
<div>
Ci sunt statuile, ce din trecut apar</div>
<div>
Şi gânditoare, în viitor păşesc.</div>
<div>
Se mânie, tresaltă şi se îndrăgostesc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă noaptea ai fi fost, la ceasuri fără de timp, ai fi putut surprinde</div>
<div>
La marile ferestre ale pinacotecilor,<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></div>
<div>
Umbre neclintite, cu respirare grea.</div>
<div>
Nu oameni sunt, ce în timp călătoresc.</div>
<div>
Ci vechile portrete, rămase în trecut.</div>
<div>
Închid ochii, visând la ce întâi au fost şi nu mai sunt.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă noaptea ai fi fost, </div>
<div>
La ceasuri netrecute încă, s-asculţi vei fi putut</div>
<div>
La ale odeonului ferestre, îndepărtate sunete de simfonii.</div>
<div>
Nu instrumente sunt, de mâna omului mişcate </div>
<div>
Ci partituri pe analog uitate, ce spiritul marii muzici veghează.</div>
<div>
Şi cum îşi amintesc, linii de portativ lovesc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă noaptea ai fi fost,</div>
<div>
La ceasuri ce nu se mai întorc, ai fi putut s-auzi</div>
<div>
Dintr-ale bibliotecilor ferestre, grave rostiri melodioase.</div>
<div>
Nu voci umane sunt acestea, care în timp se prelungesc </div>
<div>
Ci cărţile prăfuite ale marilor poeţi</div>
<div>
Ce dintru începuturi Cuvântul neştirbit adăpostesc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dacă noaptea ai fi fost,</div>
<div>
La ceasuri în care toate aceleaşi sunt, ai fi putut zări,</div>
<div>
Şi statui care nu se mişcă,</div>
<div>
Portrete fără respirare, partituri mute</div>
<div>
Şi cărţi de la-nceputuri adormite.</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></div>
<div>
Căci marmura şi culoarea nu se pot mişca,</div>
<div>
Hârtia şi cerneala nu au cum a cânta.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba greacă de Elena Dinu</h4>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
***** </h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"><span style="color: blue;"> Astrul de la Observatorul din Merv </span></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Paula Romanescu</h3>
Se numea Omar Khayyâm.<br />
Pentru a fi fost mereu în compania stelelor din cerurile toate (că doar era mai marele observatorului din Persia, din oraşul Merv), a prins să le semene acestora prin strălucirea minţii înalt gânditoare.<br />
Pentru a fi fost mereu parte din lutul peste care A-Toate-Creatorul va fi suflat (când, Doamne?) duh întru înveşnicire, a deprins firul de cânt din taina Cuvântului şi l-a făcut robai (rubaiat, catren) spre a-l dărui semenilor cât, aceştia, să uite să mai moară.<br />
Pentru a fi înţeles că nimic din cele ce cu întreaga noastră raţiune nu putem dezlega, de nedezlegat rămâne, a făcut din zestrea lui de raţiune „poezie” algebrei, s-a aplecat „Asupra unor dificultăţi ale definiţiilor lui Euclid”, „Asupra fiinţei” (asta da dificultate!), a pus astronomia la îndemâna privitorului spre umbra desenată de propriu-i trup sub penelul de raze solare ori lunare alcătuind un calendar (la care şi gregorianul ar cam fi luat bine aminte), a cercetat cu sufletul „Grădina inimilor”, lăsându-ne un tratat filosofic (cu care se mândreşte, printre alte comori, Biblioteca Naţională din Paris), tratat pe care căutătorii de înţelepciune nu-l pot citi decât cu sufletul. Pe scurt, a fost un savant enciclopedic peste a cărui minte Creatorul, suflând a doua oară (spre a-i stinge limpezimea luminii?!) n-a făcut decât să aprindă în inima acestuia (deprinsă şi ea cu un soi de raţiune de care raţiunea n-are ştire) lumina diamantină a versului sculptat în Cuvânt şi, prin urmare, nemuritor.<br />
Omar Ibn Ibrahim El Khayyâm s-a ivit sub cer la Nişapur, în provincia Kharosan din Persia (Iranul din zilele noastre) în prima jumătate a veacului al XI-lea după Cristos, în anul… 1028? 1030? 1040?. Biografii nefamiliarizaţi cu cititul în stele nu s-au pus încă de acord asupra datei exacte, iar în calendarul persan alcătuit de el, strălucitul astronom Omar Khayyâm nu s-a gândit să consemneze acest mic amănunt. Doar aşa, în treacăt, avea el să noteze într-un rubaiat: „Venirea ta n-aduse nici un adaos lumii? / Plecarea n-o să-i sfarme rotundul şi splendoarea. / Şi nimeni nu-i să-mi spună adâncul sens al spumii: / Ce rost avu venirea şi-apoi ce sens plecarea?”. Mai sigur pare a ne fi rămas anul morţii: 1122. Şi anii toţi de viaţă: 82. Contemporanul său, scriitorul Nizami Arudi, avea să consemneze în cartea de anecdote „Cele patru cuvântări”, momente din convorbirile avute cu poetul-savant prin 1112 şi 1113. Alegem (nu chiar la întâmplare) însemnarea lui N. Arudi cum că, într-o zi, cu seninătatea cu care ştia să atace orice problemă reducând-o la esenţă prin cea mai firească simplitate, Khayyâm a spus: „Mormântul meu aş vrea să fie într-un loc unde, cu fiecare primăvară, vântul de nord mă va acoperi cu flori”. Avea să fie pământul oraşului său natal, Nişapur, acolo unde primăvara vine foarte devreme. Acelaşi scriitor nota, prin anul 1135-1136, că a vizitat mormântul lui Khayyâm de la Nişapur în primăvară, acoperit cu flori de meri şi peri… Noi auzim parcă versurile sale ca un surâs amar plutind printre miresme de timpurie înflorire: „Bahram prindea pe-aici măgari sălbatici / Şi pletele îi fluturau în vânt. / Azi prins e sub movila de pământ / Şi pasc pe-al său mormânt măgari sălbatici”.<br />
Şi-au trecut câteva secole de când Omar Khayyâm s-a mutat sub o movilă de pământ. Au durat nemuritoare rubaiatele sale, transmise oral din generaţie în generaţie, adăugite uneori, jefuite alteori de vreun cuvânt pe care vreo minte de om nu-l va fi reţinut pe de-a-ntregul, dar scânteind mai limpezi cu fiecare suflet care se va fi recunoscut în ele.<br />
Şi-a fost anul 1859. Un oarecare Edward Fitzgerald publica la Londra, într-un tiraj de 250 exemplare, o broşurică: „Rubaiyat of Omar Khayyâm into english verse”, cuprinzând 75 de rubaiate, cu o prefaţă şi note culese din studiul eruditului orientalist Byles Cowell, preşedinte al Colegiului Sanscrit din capitala Marii Britanii, şi apărut în revista Calcutta Review. Praful s-a aşternut cu temeinicie peste coperta cărţii alcătuită de Fitzgerald „în maniera lui Khayyam”, traducătorul redând cu fidelitate doar 49 de catrene, în rest „recompunând” în manieră proprie catrene noi din versuri câte două aparţinând unor catrene diferite. Dar timpul, acest „hoţoman de soi”, cum îl numeşte Radu Stanca al nostru, a făcut ca numita broşurică de la librăria Quaritch din Londra să ajungă sub ochii unor cititori avizaţi. De atunci până astăzi (şi, cu siguranţă, mult dincolo de noi!) rubaiatele lui Omar Khayyâm au fost traduse în toate limbile pământului cu oameni.<br />
S-a convenit că numărul catrenelor sale este de 170. Că au fost publicate culegeri stufoase precum, Les Quatrains de Kheyam, traduits du persan par J. B. Nicolas, ex-premier drogman de l’Ambassade francaise en Perse, din ordinul împăratului, la Imprimeria Imperială, în 1867, ţine poate de eterna rivalitate dintre Anglia şi Franţa. Dar cum să ţi-l adjudeci pe Khayyâm după mărunte-mari orgolii, când el aparţine lumii întregi, adresându-se cu egală simplitate fiecărei fiinţe vorbitoare?<br />
Într-un articol publicat în Monitorul Universal din decembrie 1867, Théophile Gautier îşi începea comentariul la recent apărutele Catrene ale lui Khayyam în limba franceză astfel: „L-aţi citit pe Baruch? întreba La Fontaine pe oricine-i ieşea în cale, după ce citise el opera profetului care-i aprinsese puternic imaginaţia. „Aţi citit catrenele lui Khayyam?, am fi noi tentaţi să întrebăm acum”.<br />
Chiar aşa!<br />
N-aţi citit catrenele lui Khayyâm?! Să nu vă plângeţi atunci că vă veţi simţi nefericiţi!<br />
Ce-ar fi să începeţi chiar acum?<br />
Varianta pe care v-o propun face parte din volumul în pregătire „Khayyâm mi-a spus”, ediţie revăzută şi adăugită (realizată după ediţia franceză în proză din 1924, semnată de Franz Toussaint), după ediţiile apărute la editura Helicon, Timişoara, 1996; ed. Alcor, Bucureşti, 2000, respectiv 2002, în traducere bilingvă, româno-franceză.<br />
<br />
Iată câteva rubaiate:<br />
<br />
1.<br />
Fiindcă orice viaţă sfârşeşte cu moarte,<br />
Fiindcă orice viaţă suferinţă este,<br />
De ce-ncrâncenarea de-a dura palate?<br />
Sufletul? Ei, asta e altă poveste...<br />
<br />
<i>Si toute vie sur terre finit par la mort,</i><br />
<i>Si toute existence suppose la souffrance,</i><br />
<i>Pourquoi trop tarder sur ce pauvre bord ?</i><br />
<i>L’âme est immortelle ? Le corps s’en balance...</i><br />
<br />
2.<br />
Să calci uşor când treci prin iarbă-n zori.<br />
În rouă-s lacrimile ce s-au strâns<br />
Din ochii celor duşi făr’ a fi plâns<br />
Şi care azi s-au preschimbat în flori.<br />
<br />
<i>Marche doucement dans l’herbe sous la rosée</i><br />
<i>Quand s’ouvre la tulipe rouge de l’aurore.</i><br />
<i>De chaque petit brin se lève un cri muet</i><br />
<i>De ceux qui s’en allèrent, l’âge en fleur.</i><br />
<br />
3.<br />
Parfumuri,ochi frumoşi, vin, buze rubinii –<br />
Doar jucării în timp, doar jucării...<br />
Singurătăţi, durere, trudă, ură –<br />
Doar praf în voia timpului, ţărână...<br />
<br />
<i>Parfums, beaux yeux, lèvres douces, vin et chants –</i><br />
<i>Des jouets, des jouets dans le temps...</i><br />
<i>Solitude, chagrin, déchirure, larmes, prières –</i><br />
<i>Poussière dans le temps, poussière...</i><br />
<br />
4.<br />
Khayyâm, fii fericit când vinul te îmbată,<br />
Fericit când în vis îţi pare c-ai murit,<br />
Fericit când te-mbie un chip frumos de fată,<br />
Căci moartea şi iubirea sunt semn de infinit.<br />
<br />
<i>Khayyâm, soit heureux quand le bon vin t’enivre,</i><br />
<i>Quand dans ton rêve tu te vois d’outre-bord,</i><br />
<i>Heureux si tu caresses une fille aux cheveux d’or,</i><br />
<i>Car la mort et l’amour du chagrin nous délivrent.</i><br />
<br />
5.<br />
Fii fericit să ştii că totul e mister:<br />
Viaţa, soarta, moartea – cum pre pământ şi-n cer...<br />
Surâde marii taine ca şi cum<br />
Puţin îţi pasă de-ai muri acum.<br />
<br />
<i>Sois heureux de savoir que tout n’est que mystère :</i><br />
<i>La vie, le sort, la mort – comme au ciel sur la terre...</i><br />
<i>Souris à ce troublant secret comme si</i><br />
<i>Tu t’en moquais de mourir aujourd’hui.</i><br />
<br />
6.<br />
Când briza dimineţii şi aurora pală<br />
Mângâie trandafirul petală cu petală<br />
Ferice de acela care vrăjit se lasă<br />
Privind cum doarme-alături o fată mlădioasă.<br />
<br />
<i>Quand la brise du matin au lever de l’aurore </i><br />
<i>Caresse la rose qui ouvre sa corolle,</i><br />
<i>Heureux celui qui voit auprès de lui</i><br />
<i>Dormir en souriant une belle jeune fille ...</i><br />
<br />
7.<br />
Cei mai de seamă înţelepţi, savanţii,<br />
- Adevărate torţe vremii lor -<br />
S-au perindat prin bezna lumilor,<br />
Ceva despre-un neînţeles au bâiguit,<br />
Apoi au aţipit...<br />
<br />
<i>Les sages les plus illustres, les savants, </i><br />
<i>Flambeaux de leurs époques – ont traversé le temps</i><br />
<i>En ajoutant aux malentendus quelques mots bien choisis</i><br />
<i>Et se sont endormis...</i><br />
<br />
8.<br />
Sunt unii care beau? Ce-ţi pasă ţie?<br />
Defectele nu ţi le vezi de nas?<br />
Lasă-i în pace, nici nu ştii că vinul<br />
E singurul refugiu care le-a mai rămas!<br />
<br />
<i>Y a-t-il de ceux qui boivent? Toi, tu les juges?</i><br />
<i>Et, tes péchés, qui te les jugera ?</i><br />
<i>Laisse-les en paix ; tu ne sais pas</i><br />
<i>Que le vin leur resta le seul refuge.</i><br />
<br />
9.<br />
Dervişule, dezbracă această haina scumpă<br />
De care nu ştiai când te-ai născut!<br />
Mantia sărăciei te prinde bine încă,<br />
Lumea va spune: Îl ştim, e-acel…necunoscut.<br />
<br />
<i>Derviche, pourquoi porter cet habit de soleil ?</i><br />
<i>Pauvre depuis toujours, le luxe ne te vaplus;</i><br />
<i>L’habit de la misère te va même à merveille</i><br />
<i>Et le monde te connaît : C’est ce pauvre inconnu...</i><br />
<br />
10.<br />
Dacă ziua de mâine-ţi rămâne neştiută,<br />
Umple-ţi de stele gândul şi sufletul măcar ;<br />
Bea vin sub lună! Mâine această visătoare<br />
Poate că-n drumul lumii te-o căuta-n zadar.<br />
<br />
<i>Puisqu’on ne sait jamais le chant des landemains,</i><br />
<i>Remplis d’étoiles ton âme, oublie haine et rancune,</i><br />
<i>Bois du vin, chante tout doux, enivré sous la lune,</i><br />
<i>Car peut-être demain te cherchera-t-elle en vain.</i><br />
<br />
11<br />
Cel ce-a gustat dinfructul acru-al înţelepciunii<br />
Va păstra în privire un surâs amărui<br />
Ştiind că lungul şir de zile ce-or să vină<br />
Seamănă cu prezentul, cu ziua cea dintâi.<br />
<br />
<i>Celui qui, de sagesse en goûta le fruit mûr,</i><br />
<i>Portera à jamais dans ses yeux un sourire</i><br />
<i>D’amertume car il sait que les jours à venir</i><br />
<i>Ressemblent aux jours passés, au tout premier jour.</i><br />
<br />
12<br />
Cădea-vom într-o zi pe drumul dragostei<br />
Şi soarta sub picior ne va strivi...<br />
Dă-mi gura ta, frumoaso, cupă mândră,<br />
Până nu-s prafîn drum, până nu-s umbră...<br />
<br />
<i>Nous, on ira peut-être sur la voie de l’amour</i><br />
<i>Et le destin nous foulera aux pieds...</i><br />
<i>Donne-moi ta bouche, ma belle, cruche de lumière,</i><br />
<i>Avant que je ne devienne poussière...</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: cyan;"> Maria Dobrescu </span></h2>
<br />
<h4>
De vegades em sembla que visc</h4>
<h4>
[‘Uneori mi se pare ca trăiesc’] </h4>
<h4 style="text-align: right;">
traduït del romanés al català per PERE BESSÓ</h4>
<br />
<h4>
DE VEGADES EM SEMBLA QUE VISC</h4>
<br />
Una pau<br />
m’envaeix la cambra<br />
on tots els morts de la casa<br />
indulgentment em somriuen<br />
des de les fotografies<br />
lluny<br />
m’espera<br />
amb tota seguretat<br />
algú<br />
<br />
<h4>
UNEORI MI SE PARE CĂ TRĂIESC</h4>
<br />
o liniște<br />
îmi invadează camera<br />
unde toți morții casei<br />
îmi zâmbesc îngăduitor<br />
din fotografii<br />
departe<br />
mă așteaptă<br />
cu siguranță<br />
cineva<br />
<br />
<h4>
’bonjour madame! ça va?’ </h4>
<br />
no tanques la porta<br />
escolta<br />
com batega<br />
el cor ocells<br />
orbs des d’ella creixerà<br />
una cançó<br />
vessant-se en les costelles<br />
com una pregària<br />
<br />
tu ets la creu blanca<br />
entre els rosaris<br />
dels dies negres<br />
<br />
<h4>
’bonjour madame! ça va?’ </h4>
<br />
nu închide uşa<br />
ascultă<br />
cum bate inima<br />
păsării oarbe<br />
din ea va creşte<br />
un cântec<br />
revărsat printre coaste<br />
ca o rugă<br />
<br />
tu eşti crucea albă<br />
între mătănii<br />
de zile negre</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; color: red;"> Carl Sandburg </span></h2>
<br />
Carl August Sandburg (6 ianuarie 1878 – 22 iulie 1967) - istoric american, nuvelist, folclorist şi scriitor de balade, s-a născut în Galesburg, Illinois, din părinţi suedezi, şi a murit în casa sa, numită „Connemara”, în Flat Rock, Carolina de Nord. H. L. Mencken l-a numit pe Carl Sandburg „indubitabil, un american în fiecare bătaie a pulsului”. A fost jurnalist de succes, poet, istoric, biograf şi autobiograf. În decursul carierei sale, Sandburg a câştigat două premii Pulitzer, unul pentru biografia lui Abraham Lincoln (Abraham Lincoln: Anii de război) şi unul pentru volumul „Poemele complete ale lui Carl Sandburg”. În timpul războiului hispano-american, Sandburg s-a înrolat în Infanteria 6 Illinois şi a participat la debarcarea pe Guánica din 25 iulie 1898, în timpul invaziei din Puerto Rico. După o scurtă (două săptămâni) carieră ca student la West Point, Sandburg a ales să frecventeze Colegiul Lombard din Galesburg. A părăsit colegiul, fără o licenţă, în 1902. Sandburg a trăit pentru o scurtă perioadă în Milwaukee, Wisconsin, timp în care a devenit membru al Partidului Social Democrat şi a căpătat un puternic interes în comunitatea socialistă. A lucrat ca secretar al primarului Emil Seidel, primul primar socialist din SUA. Sandburg a întâlnit-o pe Lilian Steichen, sora faimosului fotograf Edward Steichen, la sediul Partidului Social Democrat. Lilian (poreclită „Paus’l” de către mama sa şi „Paula” de către Carl) şi Carl s-au căsătorit în 1908; au avut trei fete. Sandburg s-a mutat la Harbert, Michigan. Din 1912 până în 1928, a trăit în Chicago, în apropiere de Evanston şi Elmhurst. În acest timp, a început să lucreze la seriile de biografii despre Abraham Lincoln. În 1945, familia Sandburg s-a mutat din Midwest, unde şi-a petrecut mare parte a vieţii, în ţinutul Connemara, un loc ideal pentru ei, deoarece i-a oferit lui Sandburg un întreg vârf de munte de cutreierat şi suficientă singurătate pentru a scrie. De asemenea, i-a oferit doamnei Sandburg peste 30 de acri de păşune pentru a creşte şi a duce la păscut caprele de lapte premiate. Multe dintre poeziile lui Carl Sandburg sunt foarte cunoscute şi iubite, cum este „Chicago”, despre oraşul cu acelaşi nume, unde lucrat un timp ca reporter pentru cotidianul Chicago News şi pentru The Day Book. Sandburg este îndrăgit şi de generaţiile de copii pentru „Poveşti din Rootabaga” şi pentru „Porumbeii din Rootabaga”, o serie de povestiri bizare, uneori melancolice, pe care le-a creat pentru fetele sale. Aceste poveşti s-au născut din dorinţa de „poveşti americane”, care să se îmbine perfect cu copilăria americană. Sandburg a simţit că poveştile europene ce implicau regalitatea şi cavalerii erau nepotrivite; astfel, şi-a populat poveştile cu zgârie nori, trenuri, unicorni... Sandburg a câştigat premiul Grammy în 1959 pentru înregistrarea portretului lui Lincoln, interpretată de Aaron Copland cu filarmonica din New York.<br />
<br />
<h4>
Tatăl către fiu</h4>
<br />
Un tată îşi vede fiul în pragul maturităţii.<br />
Ce ar trebui să-i spună?<br />
„Viaţa-i dură; fii de oţel; fii de piatră.”<br />
Iar asta l-ar ajuta să-nfrunte furtunile<br />
şi-i va servi împotriva banalului şi monotoniei<br />
îl va ghida printre trădări subite<br />
şi-l va întări în momente de slăbiciune<br />
„Viaţa e pământ moale; fii bun; ia-o încet.”<br />
Şi asta s-ar putea să-i fie de folos.<br />
Bestiile au fost îmblânzite acolo unde biciul a dat greş.<br />
Creşterea unei flori plăpânde pe cărare abruptă<br />
A distrus şi a crăpat uneori piatra.<br />
Un bandit va conta. La fel şi dorinţa.<br />
Tot astfel şi blânda lipsă.<br />
Fără lipsuri nu se întâmplă nimic.<br />
Dar spune-i şi că prea mulţi bani au ucis oameni<br />
I-a omorât cu ani înaintea înmormântării:<br />
Căutarea câştigului dincolo de câteva mici nevoi<br />
A transformat uneori oameni destul de buni<br />
În viermi uscaţi şi potrivnici.<br />
Spune-i că timpul, ca orice lucru, se iroseşte.<br />
Spune-i să fie un nebun cât mai des<br />
şi să nu-i fie ruşine pentru că a fost nebun<br />
să înveţe totuşi ceva din fiecare nebunie<br />
sperând să nu repete niciuna din nebuniile ieftine<br />
ajungând în acest chip la înţelegerea profundă<br />
a unei lumi pline de mulţi nebuni.<br />
Spune-i să fie singur deseori şi să ajungă la el însuşi<br />
şi mai presus de toate spune-i să nu se mintă<br />
orice ar putea folosi minciunile pure şi chipurile protectoare<br />
în mijlocul oamenilor.<br />
Spune-i să fie diferit de ceilalţi<br />
dacă îi este uşor şi natural.<br />
Lasă-l să aibă zile leneşe căutându-şi motivele adânci.<br />
Lasă-l să cerceteze profund pentru că e născut natural.<br />
Apoi îl va înţelege pe Shakespeare<br />
şi pe fraţii Wright, pe Pasteur, pe Pavlov,<br />
pe Michael Faraday şi fanteziile libere<br />
Aducând schimbări într-o lume ce dispreţuieşte schimbarea.<br />
Va fi suficient de singuratic<br />
pentru a avea timp de munca<br />
pe care o cunoaşte ca fiind a lui.<br />
<br />
<h4>
Un milion de tineri lucrători</h4>
<br />
Un milion de tineri lucrători drepţi şi puternici se aşează greoi pe iarbă şi pe drumuri,<br />
Şi milionul este acum dedesubtul pământului, iar carnea lor descompusă va hrăni mulţi ani rădăcinile trandafirilor sângerii.<br />
Da, acest milion de lucrători tineri s-au măcelărit unul pe altul, dar nu şi-au văzut niciodată mâinile roşii.<br />
Oh, ar fi fost o crimă grozavă şi un lucru nou şi frumos sub soare, dacă milionul ar fi ştiut de ce s-au rupt şi s-au tocat reciproc înspre moarte.<br />
Regii au rânjit, Kaiserul şi ţarul – ei sunt vii, plimbându-se în maşini cu tapiţerie de piele, ei au cu uşurinţă femeile lor şi trandafiri, ei mănâncă ouă fierte la micul dejun, unt proaspăt pe pâine prăjită, stând în case înalte, citind ştirile despre război.<br />
Am visat un milion de fantome ale tinerilor lucrători în tricourile lor ude, de un roşu aprins, şi am ţipat:<br />
Blestemaţi să fiţi, regi rânjind, blestemaţi să fie Kaiserul şi ţarul.<br />
<br />
<h4>
Cât e ziua de lungă</h4>
<br />
Cât e ziua de lungă în ceaţă şi-n vânt,<br />
Valurile şi-au aruncat crestele bătând<br />
Împotriva palisadelor de neclintit.<br />
Acum multă vreme, băiatul meu a plecat pe mare,<br />
Bucle maronii îi alunecau de sub beretă,<br />
S-a uitat la mine cu acei ochi albaştri şi reci;<br />
Spilcuit, drept şi loial, a păşit departe,<br />
Băiatul meu, a plecat pe mare.<br />
Cât e ziua de lungă în ceaţă şi vânt,<br />
Valurile şi-au aruncat crestele bătând<br />
Împotriva palisadelor de neclintit.<br />
<br />
<h4 style="text-align: right;">
Prezentare şi traducere din limba engleză de Liliana Ene</h4>
</div>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3;"> James Joyce </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h4>
O floare pentru fiica mea</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Fragil e trandafirul alb,</div>
<div>
Fragile mâinile ei sunt, </div>
<div>
Şi sufletu-i e veşted şi e palid</div>
<div>
Ca valul timpului, livid.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
E roză fină şi fragilă – cea mai plăpândă încă e,</div>
<div>
Sălbatică minune</div>
<div>
E-n ochii ei blajini şi tainici,</div>
<div>
Copila mea cu sânge albastru.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
O amintire a actorilor în oglindă la miez de noapte</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Ei vorbesc tare limbajul iubirii. Scrâşneşte</div>
<div>
Al treisprezecelea dinte</div>
<div>
Carnea ta îţi reproşează rânjetul. Îţi biciuieşte</div>
<div>
Dorinţa tremurândă, lăcomia nudă a trupului.</div>
<div>
În tine respiraţia dragostei e rece, vorbită sau cântată,</div>
<div>
La fel de acră ca respiraţia pisicii,</div>
<div>
Cu limba-i aspră.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acest cenuşiu care se holbează</div>
<div>
Nu minte, piele dezolantă şi os.</div>
<div>
Lasă buzelor scabroase sărutul lor. Nimeni</div>
<div>
Nu o va alege pentru a striga despre cele văzute.</div>
<div>
Foamea cumplită îşi apără ora.</div>
<div>
Ţi-aruncă mai departe inima, sânge sărat, un fruct al lacrimilor.</div>
<div>
Smulge şi devorează!</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Toată ziua am auzit zgomotul apelor</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Toată ziua am auzit zgomotul apelor</div>
<div>
Suspinând,</div>
<div>
Trist precum pasărea mării, plecând</div>
<div>
Singură mai departe,</div>
<div>
Auzind vântul cum plâng în apa</div>
<div>
Monotonă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acolo unde mă duc</div>
<div>
Bat vânturile reci şi cenuşii, </div>
<div>
Aud zgomotul marilor ape</div>
<div>
În depărtare.</div>
<div>
Toată ziua, toată noaptea, le aud curgând</div>
<div>
Încoace şi încolo.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Pentru că vocea ta era lângă mine</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Pentru că vocea ta era lângă mine</div>
<div>
I-am oferit durere,</div>
<div>
Pentru că în mâinile mele am strâns</div>
<div>
Mâna ta din nou.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu e niciun cuvânt şi niciun semn</div>
<div>
Ce poate schimba asta.</div>
<div>
Îmi e străin acum</div>
<div>
Cel ce mi-era prieten.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Inimă dragă, de ce m-ai folosi astfel?</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Inimă dragă, de ce m-ai folosi astfel?</div>
<div>
Ochi dragi ce mă dojeniţi cu blândeţe,</div>
<div>
Sunteţi încă atât de frumoşi... dar, oh,</div>
<div>
Ce-nveşmântată-i a voastră frumuseţe!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prin oglinda clară a ochilor tăi,</div>
<div>
Printr-un sărut în care lin suspini,</div>
<div>
Cu strigăte-n asalt vin adieri pustii</div>
<div>
Spre-ale iubirii de iluzie grădini.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Curând, când peste noi va bate</div>
<div>
Sălbatic vânt, iubirea va pieri...</div>
<div>
Dar tu, prea dragă mie, dragă,</div>
<div>
Astfel, de ce m-ai folosi?</div>
</div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză Liliana Ene</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d0e0e3; color: red;"> William Butler Yeats </span></h2>
<h4 style="text-align: right;">
Interviu* de Renee M. LaTulippe</h4>
<div>
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-mY4h2ttGAK8/VBMeXh7r3SI/AAAAAAAAAZw/X3zeiXzFl5s/s1600/William_Butler_Yeats_by_John_Singer_Sargent_1908_public-domain.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-mY4h2ttGAK8/VBMeXh7r3SI/AAAAAAAAAZw/X3zeiXzFl5s/s1600/William_Butler_Yeats_by_John_Singer_Sargent_1908_public-domain.jpeg" height="320" width="241" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">William Butler Yeats <br />
by John Singer Sargent 1908 <br />
public-domain</td></tr>
</tbody></table>
<div>
<b>Date personale: </b>Născut în Dublin la 13 iunie 1865, este scriitor, poet, dramaturg, cofondator al Teatrului Literar Irlandez, senator al Statului Liber Irlandez în perioada 1923-1929. A câştigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1923. Cunoscut ca unul dintre cei mai mari poeţi ai secolului 20. Moare în Anglia, în localitatea Surrey, la 28 ianuarie 1939.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Domnule Yeats, vă mulţumesc pentru că aţi poposit astăzi la redacţia „No water river”. Aţi fost atât de bun să vă faceţi timp pentru un străin.</i></div>
<div>
Nu există străini aici; doar prieteni pe care încă nu i-aţi întâlnit încă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Ah, este atât de dulce. Aşadar, bine ai venit, prietene.</i></div>
<div>
<i>Lumea noastră este destul de diferită de cea pe care o cunoşteaţi dumneavoastră. În anumite privinţe este mai bună, iar în altele este mult mai rea. Cum ar arăta lumea ideală pentru dumneavoastră?</i></div>
<div>
Aş modela o lume de foc şi ceaţă / Fără oameni cruzi, gravi sau prea înţelepţi / Fără lucruri stricate sau vechi ce ar putea să îţi facă rău. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Sună precum Raiul! Aveţi vreun loc special unde scrieţi, un loc care vă inspiră?</i></div>
<div>
Acolo unde curge apa şerpuind / De pe dealurile de lângă Glen-Car / În lacuri din mijlocul iureşului / Acea eclipsă putea îmbăia o stea.</div>
<div>
Descopeream întotdeauna locuri unde mi-aş fi putut petrece întreaga viaţă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>De unde vă inspiraţi în poezia dumneavoastră?</i></div>
<div>
Viaţa mistică este în centrul tuturor lucrurilor pe care le fac şi pe care le gândesc sau scriu. Îmi doresc o artă misterioasă... care să îşi facă treaba prin intermediul sugestiei, nu prin afirmaţii directe, o complexitate de ritm, culoare, gesturi. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Mulţi scriitori tineri sau noi nu se simt confortabil dacă sunt numiţi „poet” sau „autor”. Ce definiţie aveţi pentru poetul autentic?</i></div>
<div>
Un poet este prin natura lucrurilor un om care îşi trăieşte viaţa cu sinceritate sau, mai bine zis, cu cât îi este mai sinceră viaţa, cu atât este mai bună poezia scrisă de el. Un poet creează tragedie care vine din propriul suflet, acel suflet similar cu acela al tuturor oamenilor. Un poet scrie întotdeauna despre viaţa proprie, despre propriile experienţe tragice, oricare ar fi acelea, remuşcări, iubiri pierdute, sau singurătate pură.</div>
<div>
Precum un zbor cu picioare lungi deasupra apei / Mintea lui se mişcă deasupra liniştii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Ne puteţi împărtăşi o lecţie pe care aţi învăţat-o despre a scrie?</i></div>
<div>
Rămân treaz noapte după noapte / Şi niciodată nu găsesc răspunsul. (Şi eu la fel!) Scrie pentru ureche... s-ar putea să fii înţeles imediat, ca atunci când un actor sau un cântăreţ popular stă în faţa unei audienţe.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Care este cel mai bun sfat pe care l-aţi putea oferi poeţilor aspiranţi?</i></div>
<div>
Lumea este plină de lucruri magice, aşteptând răbdătoare ca simţurile noastre să devină mai agere. Ele ne permit să ne răspândim, noi, povestitorii, să cucerim orice pradă pe care o doreşte inima, să nu avem frică. Ne aduc gândurile întru armonie. </div>
<div>
Mergând prin iarba lungă şi cenuşie / Smulgând-o până timpul şi timpurile se duc / Merele argintii ale lunii, / Merele aurii ale soarelui.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Doar pentru amuzament</b></div>
<div>
<b>Versuri favorite pentru a impresiona doamnele</b></div>
<div>
Mă uitam la lună, / Dorind să o plămădesc şi să-i dau formă / Pentru a ţi-o aşeza pe cap ca o coroană. Te sărut şi lumea începe să pălească. Cât timp îmi vei permite, voi scrie pentru tine / Dragostea trăită, visul cunoscut. Desfată-mi inima cu sunet; vorbeşte-mi din nou ca mai înainte.</div>
<div>
Repede! Scrieţi pentru noi un distih folosind cuvântul trup! O, trup legănat de muzică, O, licăr strălucind, Cum putem cunoaşte dansatorul din dansul său?</div>
<div>
<br /></div>
<b>Leşin!</b><br />
<div>
Dar eu, fiind sărac, având doar visele; / Le-am aşternut la picioarele tale; / calcă uşor, deoarece calci pe visele mele. – W.B. Yeats, El îşi doreşte Pânzele Raiului</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-VDsPNPXvkGo/VBMeLejVfBI/AAAAAAAAAZo/RW2Y7Lxi5iA/s1600/yeats-signature.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-VDsPNPXvkGo/VBMeLejVfBI/AAAAAAAAAZo/RW2Y7Lxi5iA/s1600/yeats-signature.jpg" height="99" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>*Interviul este imaginar şi inspirat de poemele lui W.B. Yeats.</i></div>
<div style="text-align: right;">
<i>Sursa: http://www.nowaterriver.com/</i></div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză de Liliana Ene</h4>
</div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3; color: red;"> William Butler Yeats </span></h2>
<h4>
Insula din Innisfree</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă voi ridica şi voi pleca acum, mă duc la Innisfree,</div>
<div>
Voi construi o colibă mică acolo, făcută din lut şi nuiele;</div>
<div>
Voi avea nouă rânduri de bostani şi un stup pentru albine,</div>
<div>
Voi trăi fericit în zumzetul lor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi voi avea pace, pentru că pacea vine căzând încet,</div>
<div>
Căzând din vălul dimineţii în locul unde cântă greierul;</div>
<div>
Acolo miezul nopţii este o licărire şi-amiaza o strălucire purpurie,</div>
<div>
Iar seara este plină de aripile câneparului*.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă voi ridica şi voi pleca acum, pentru totdeauna, zi şi noapte,</div>
<div>
Aud apa lacului clipocind cu sunete uşoare lângă mal;</div>
<div>
În timp ce stau în drum, în cenuşiul străzilor</div>
<div>
Îl aud în adâncul sufletului.</div>
<div>
……………….</div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;">* <i>Carduelis cannabina</i>, pasăre cântătoare din familia fringilidelor, de circa 14 cm, cu pene roşii pe cap, gât şi pe laturile pieptului, cafenii pe spate şi albe pe abdomen, guşă şi aripi.</span></div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Când eşti bătrână</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Când eşti bătrână, încărunţită, sătulă de somn,</div>
<div>
Picotind lângă foc, laşi cartea jos,</div>
<div>
Citeşti încet, visezi la dulcea înfăţişare</div>
<div>
La ochii-ţi ce-i aveai cândva şi mă-adânceam în umbra lor;</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Atât de mulţi iubeau clipele tale de veselă graţie,</div>
<div>
Şi frumuseţea-ţi, cu o dragoste ori falsă, ori adevărată,</div>
<div>
Dar un singur bărbat s-a îndrăgostit de sufletul tău călător,</div>
<div>
Şi a iubit întristările de pe faţa ta schimbătoare;</div>
<div>
<br /></div>
<div>
S-a aplecat lângă şemineul aprins</div>
<div>
Şi-a murmurat, cu tristeţe, despre cum s-a stins iubirea,</div>
<div>
Şi a mers la pas pe munţii cei înalţi</div>
<div>
Ascunzându-şi faţa într-o coroană de stele.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Navigând spre Bizanţ</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
I</div>
<div>
Nu există o ţară pentru oameni bătrâni. Tinerii</div>
<div>
Ţinându-se în braţe, păsări în copaci</div>
<div>
- Acele generaţii muribunde - cântecul lor,</div>
<div>
Cascadă de somoni, mări ticsite de macrou,</div>
<div>
Cât e vara de lungă se vorbeşte de peşte, carne, păsări</div>
<div>
Despre orice este creat, născut, şi moare. </div>
<div>
Prinşi în acea muzică senzuală, toţi ignoră</div>
<div>
Monumente ale unui spirit ce nu îmbătrâneşte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
II.</div>
<div>
Un om bătrân nu este decât un lucru neînsemnat</div>
<div>
O haină zdrenţăroasă pe un băţ, în afară de</div>
<div>
Sufletul care bate din palme şi cântă, şi cântă mai tare </div>
<div>
Pentru fiecare vânzător de haine în îmbrăcămintea-i mortală,</div>
<div>
Nu este acolo nici şcoală de muzică, dar studiază</div>
<div>
Monumentele propriei sale măreţii;</div>
<div>
Şi de aceea am străbătut mările şi am ajuns</div>
<div>
În sfântul oraş al Bizanţului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
III.</div>
<div>
O, înţelepţi locuind în focul divin al Domnului</div>
<div>
Ca în mozaicul aurit al unui perete,</div>
<div>
Veniţi din focul sfânt, răsucindu-vă într-un cerc,</div>
<div>
Şi fiţi stăpânii cântători ai sufletului meu.</div>
<div>
Mâncaţi-mi inima; scârbit de dorinţă</div>
<div>
Şi legat de un animal muribund</div>
<div>
El nu ştie ce este; şi prindeţi-mă </div>
<div>
În născocirile eternităţii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
IV.</div>
<div>
Odată ieşit din natură, nu voi mai lua niciodată</div>
<div>
Forma trupească din niciun lucru natural</div>
<div>
În afară de forma pe care o fac bijutierii greci</div>
<div>
Din aur forjat şi aur emailat</div>
<div>
Pentru a păstra treaz un împărat vlăguit;</div>
<div>
Sau aşezaţi-mă pe o ramură aurită ca să cânt</div>
<div>
Stăpânilor şi domniţelor din Bizanţ</div>
<div>
Despre ce a fost, ce trece, sau ce va veni.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
O fată nebună</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Acea fată nebună ce-şi improviza muzica,</div>
<div>
Poezia, dansând deasupra ţărmului,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sufletul ei rupt de el însuşi</div>
<div>
Urcând, căzând, într-un loc de niciunde,</div>
<div>
Ascunzându-se în cala unui vapor,</div>
<div>
Cu rotula ruptă, pe acea fată o declar</div>
<div>
Un lucru frumos şi semeţ sau un lucru</div>
<div>
Eroic pierdut, găsit maiestuos.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Indiferent ce dezastru a apărut</div>
<div>
Ea a rămas neclintită în disperata muzicii rană</div>
<div>
Rană, rană, şi şi-a clădit triumful</div>
<div>
Printre baloţi şi coşuri,</div>
<div>
Între sunete de neînţeles,</div>
<div>
Dar ea cânta, „O, mare nehrănită, înfometată mare”.</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză de Liliana Ene</h4>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
******</h2>
<h3 style="text-align: center;">
Arte poetice</h3>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc; color: #20124d;"> Antipoezia </span></h2>
<h4 style="text-align: center;">
Interviu cu Vanessa Place*</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-bx2N61gWY5c/VBMgZVf6KNI/AAAAAAAAAZ4/lZYSEob6wO4/s1600/vanessa-place.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-bx2N61gWY5c/VBMgZVf6KNI/AAAAAAAAAZ4/lZYSEob6wO4/s1600/vanessa-place.jpg" height="130" width="200" /></a></div>
<i>Pune, oare, poezia întrebări care nu au răspunsuri?</i></div>
<div>
Nu. Dar poezia oferă răspunsuri cărora trebuie să li se pună întrebări.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Poezia este un proces de re-concepere perpetuă. „Poezia este mărturie”, spuneţi…</i></div>
<div>
Aristotel a scindat susţinătorii poeziei, afirmând că ea trebuie să reprezinte ceva individual, în legătură cu ceva universal; Kant a adus o nouă ruptură, sugerând că universalul este limitat la nivelul propriei percepţii. Toate aceste chestiuni ţin de domeniul mărturiilor, întrucât sunt eforturi febrile care consistă în dorinţa de a spune adevărul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Sunteţi concomitent post-poetă, editoare, avocată, interpretă… Munca dvs. se desfăşoară ca un „angajament din diverse registre şi discipline în afara acestor registre şi acestor discipline”. Aţi avea un cuvânt care să definească acest fel de a gândi, de a scrie şi de a acţiona?</i></div>
<div>
O antipoetă, o artistă, o supra-interpretă, Ubu-lege (1)? Există o a treia disciplină, poate, care nu e nici artă, nici scriere, ci şi artă şi scriere, în care textul este artă, arta e text, interpretarea contextul lor şi care e incompletă dacă toate aceste condiţii nu sunt întrunite concomitent. Trebuie cumva numit acesta conceptualism poetic? Artă a limbajului? „Artă a cuvântului” (ceea ce ar fi o glumă în engleză)? Sau ar trebui să spunem, de acum înainte, că Aristotel a greşit, că nu există competiţie pentru a valorifica supremaţia între poezie şi sculptură pentru că această altă artă există?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Aţi publicat </i>Exposé des faits (Expunere a faptelor)<i>, în Franţa,, o „cronică judiciară în care acuzare, apărarea şi literatura contemporană îşi confruntă faptele, limbajul, adevărul”. Cum repuneţi în dezbatere însăşi materia unei cărţi? Este mijlocul ideal de concentrare pe „necesitate; apoi drumul, numele, formula” (Charles Reznikoff) (2)?</i></div>
<div>
Scopul unei cărţi? Retorica, îmi imaginez. Nu este scopul tuturor cărţilor? Cu siguranţă, pot fi folosite ca să permită hârtiei să zboare sus sau să fie dedicate unei fiinţe dragi prin efectul argumentaţiei, dar cred că principala justificare este persuasiunea. Persuasiunea a ce? Asta e o altă chestiune. În ceea ce priveşte materia unei cărţi, cartea e o intrigă în repaus. Pentru că Rosalind Krauss (3) este în totală greşeală când susţine că materia unei cărţi este antinarativă: o carte nu poate să nu trebuiască citită. Şi chiar dacă îmi place ceea ce spune Reznikoff, sunt mai înclinată să cred că, în ceea ce mă priveşte, forma sau formula generează numele, care dă viaţă unui fel de a spune, care el însuşi creează o necesitate. Oferta, apoi cererea. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>În Note asupra conceptualismului (cu Robert Fitterman, Ugly Duckling Press, 2009), arătaţi că nu există separaţie între subiect şi obiect, de unde conceptul pe care îl creaţi, de „sobiect” [„sobject”]. Ce induce conceptualismul în faptul de a scrie?</i></div>
<div>
În deposedează de viitor, pentru al face imanent. În <i>Exposé des faits</i>, de exemplu, pentru prima dată în literatură, un viol e un viol e un viol.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>„Textul a depăşit textul, textul subsumat, textul subscris”, spuneţi. Ce e un astfel de text? Mai credeţi în cuvinte? În arhive? În alegorie.</i></div>
<div>
Cred în tot. Cum spun germanii: Ales ist wahr (<i>totul este adevărat</i>).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Gilles Deleuze spune: „Dacă repetiţia este posibilă, ea este miracol mai degrabă decât lege. Ea e contra legii: contra formei asemănătoare şi conţinutului echivalent al legii.” Cum vă asumaţi atunci enunţarea mai mult ca repetarea? Cum o faceţi posibilă?</i></div>
<div>
Deleuze a greşit, în acest caz anume, ceea ce e puţin important, căci eu cred că Deleuze vorbea de lege în ceea ce priveşte ştiinţa. Şi el avea cu siguranţă dreptate în acest sens, că ştiinţa nu e stabilă şi că cele ce sunt universale au tendinţa de a trăda universalitatea – cu alţi termeni, noi nu ştim decât ceea ce putem spune, cum afirmă Wittgenstein. Dar legea în jurisprudenţă e un truc de magician: ea pare miracol, dar e vorba pur şi simplu de o diversiune. Legea se prezintă a o pură repetare bazată pe diferenţă – variaţia e eliminată, toate variaţiile spunerii sunt considerate ca neglijabile. Marea contribuţie a lui Deleuze e de a fi identificat diferenţa ca fiind nodul din jurul căruia radiază similitudinile. Pentru a face repetarea posibilă, atunci – ceea ce devine mai interesant, dar mai dificil -, trebuie să facem după lege şi să ignorăm diferenţa. Să insistăm pe Ecou ca ecou. Fără satisfacţia afirmării de sine în vanitatea diferenţierii noastre.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Acum lucraţi la o nouă carte elaborată plecând de la </i>Fire de iarbă<i> de Walt Whitman…</i></div>
<div>
Noul meu proiect e construirea unui Fire de iarbă contemporan. Ce e cântecul despre sine acum, când poetul nu mai este purtătorul de cuvânt al tuturor? Să lăsăm, cum ar putea spune populiştii, oamenii să vorbească.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>În ceea ce priveşte interpreta (aţi avut intervenţii recent la Whitney Museum şi la MoMA, în New York), cum rămâne una – în corp şi în spirit?</i></div>
<div>
Asta este sau Eu nu sunt.</div>
<div>
<i>Starea prezentă a spiritului dvs.?</i></div>
<div>
Sub-real.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sursa: <i>nonfiction, le quotidien des livres et des idées, aprilie 2013; autor, Frank Smith </i></div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;">………</span></div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;">* Vanessa Place, n. 1968, scriitoare, editoare (Les Figues Press) şi avocată americană. Trăieşte la Los Angeles, în Californie. Cel mai recent volum ONE (Roof Books, 2012).</span></div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;"> (1) joc de cuvinte: Ubu-roi (Ubu-rege)* - Ubu-loi (Ubu-lege) - *piesă de teatru de Alfred Jarry (1896), inspirată de tragedia lui Sofocle Oedip rege și considerată precursoare al mişcării suprarealiste şi teatrului absurdului.</span></div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;">(2) Charles Reznikoff (1894-1976) poet american cunoscut pentru Testimony: The United States (1885-1915), Recitative (1934-1979). Este primul care a folosit termenul „obiectivist” referitor la poezia celui de-al doilea grup de modernişti americani (Ezra Pound, William Carlos Williams).</span></div>
<div>
<span style="font-size: xx-small;">(3) Rosalind Epstein Krauss, n. 1941, critic şi teoretician al artei, profesor la Columbia University, New York City.</span></div>
<h4 style="text-align: right;">
<span style="font-size: xx-small;"> </span><span style="text-align: right;">Traducere din limba franceză de Florin Dochia</span></h4>
<h3 style="text-align: center;">
(Poeme de Vanessa Place în numărul viitor.)</h3>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-58341254519905025762014-08-23T19:36:00.002+03:002014-08-24T16:12:21.856+03:00URMUZ No 6 iunie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-HtoG0WSu3Xg/U_jB5VcJWsI/AAAAAAAAAVI/q7GVxLqhXxc/s1600/urmuz%2Bno%2B6_1.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-HtoG0WSu3Xg/U_jB5VcJWsI/AAAAAAAAAVI/q7GVxLqhXxc/s1600/urmuz%2Bno%2B6_1.png" height="320" width="231" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
<div style="text-align: right;">
<br />
<br />
<a href="http://www.scribd.com/doc/237414908/Urmuz-No-6" target="_blank">descarcă pdf</a><br />
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
</div>
<div style="text-align: left;">
<h2>
</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
</div>
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"><span style="color: blue;"> Magda Mirea – Ceva ce nu e </span></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-3xleAnBGYCI/U_jBr1dNPKI/AAAAAAAAAVA/nArjnN6J6t0/s1600/magda%2Bmirea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-3xleAnBGYCI/U_jBr1dNPKI/AAAAAAAAAVA/nArjnN6J6t0/s1600/magda%2Bmirea.jpg" height="320" width="205" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Avem în textele Magdei Mirea mărturisirea neliniştilor femeii-copil îndrăgostite de sentimentul iubirii la întâlnirea cu absolutul. Am spus corect: esenţa subtilă a versurilor (şi poemelor) este îndrăgostirea de sentimentul inefabil care inundă lumea înconjurătoare şi o schimbă în ceva ce trebuie descoperit fragmentar, pas cu pas, de necuprins fiind, în fond. La limita înaltă, poezia Magdei Mirea ne poate conduce spre sensurile ascunse ale aforismului 146 din „Dincolo de bine şi de rău”: „Iar de priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.” Şi nu voi întârzia la Nietzsche decât pentru a sublinia că poeta acceptă să demonstreze cu dezinvoltură chiar aforismul 145: „Comparându-l în mare pe bărbat cu femeia, se poate spune că ea n-ar fi avut geniul gătelii, dacă n-ar fi posedat şi instinctul de a juca rolul secundar.” Pentru că femeia din acest volum joacă rolul captivei, al aceleia închisă în turn, de unde priveşte lumea şi o procesează cu voluptate, aruncând-o în visare, în dorinţă, o salvează din contingent mărunţind-o, desenând (şi desemnând) mici mituri fondatoare, care se risipesc repede, la cea mai uşoară briză, pentru a se reconstitui în alte uimitoare imagini fantastice şi pitoreşti. </div>
<div style="text-align: justify;">
Magda Mirea este un poet al viziunii. Al viziunii care te face să participi aproape fizic la o sublimare a iubirii sublime, locuitoare a absenţei. Chiar titlul volumului dezvăluie conţinutul: „ceva nu e” – fiecare cuvânt este căutare a sensurilor absente ale existenţei. Ne aflăm în mod manifest la nivelul Eros din construcţia clasică Eros-Thanatos. Totul este viu şi activ. Mecanica expresivă este golirea cuvintelor de sensurile originare şi umplerea cu sensuri noi, în împerecheri noi, pentru simţuri noi. Se ghiceşte lesne prezenţa aerului rarefiat al suprarealismului, bine asimilat, bine condus pentru a uimi şi a surprinde, pentru a subjuga. Coerenţa este câştigată nu prin liniaritatea expresiei, prin logica morfologică plată, ci prin rupere, prin fragmentarism, prin rearanjare aparent aleatoare a peisajului şi populaţiilor care îl decorează. Surprinde la Magda Mirea arta organizării cuvintelor pentru a isca imagini de o claritate şi strălucire orbitoare, sfidând limita indefinibilului raţional, deci cu nevoia accesului la perceperea şi priceperea intuitivă. Cum spunea altădată un comentator, poezia aceasta „ţi se deschide direct în sinapse”. Dacă nu ne-am teme de platitudine, am putea spune că de aflăm în teritoriul „necuvintelor” lui Nichita Stănescu, dar un sector neparcurs de acesta, ci poate numai intuit. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă în „Femeia cu mâinile lipite de trup” (2008) şi „Siaj” (2011), volumele anterioare, mai păstra ceva din accesibilitatea comprehensivă a unor autoare de gen proxim, spontaneitatea notaţiei o conduce, de astă dată, la rezultate de înaltă ţinută a spiritului. Originea existenţei femeii este misterioasă: „în spatele lumii a fost descoperită o formă incertă / părea o ruminaţie a unui poet” („fu”). În aceste condiţii, afirmă: „plutesc / în conştiinţa unei dimineţi decojite de teamă // de emoţie / un copac de cuarţ / a înflorit // ca o idee.” („păru-mi se întinde într-o stampă de levănţică şi verde”), aşadar aceasta este abstracta, imaculata concepţie, ea face ca neviul să devină viu, să deprindă clocotul vieţii. Concreteţea imaginilor poate fi înşelătoare pentru că nu conduce decât la „ceva nu e”, or, ceva-ul e dincolo de ceea ce se vede. Un fel de ars poetica am putea discerne în poemul „eşarfă din spania cu inel”: „cred în forma unui oraş / în bărbatul lunatic / visător până la poezie / în sensul frivol / al unei zile de sărbătoare / în principiile unei estetici feminine / reduse la ideea de cerc // şi dacă am fi plutit pe doi cai albi / tot carteziană ar fi rămas întâmplarea”, dar desfăşurarea creativă depăşeşte posibilităţile unei defini ţii, fie şi metaforice… </div>
<div style="text-align: justify;">
Bărbatul pare a fi un vehicul al iubirii, nu are carne şi sânge, este suport pentru cunoaşterea de sine: „[…] / aşa am aflat bărbatul // tăia felii din liniştea unui măr / de parcă împărţea ziua şi noaptea / într-un trup de femeie / […]” („tratat de descompunere a fericirii”). Magda Mirea a ales, poate, destinul prefigurat de Arthut Rimbaud, în Lettre du Voyant: „Când se va fi spart infinita servitute a femeii, când ea va trăi pentru ea şi prin ea, bărbatul – până aici abominabil, - îi va dărui revenirea, ea va fi poet, şi ea! Femeia va găsi necunoscutul! Lumile sale de idei vor diferi de ale noastre? Ea va găsi lucruri stranii, insondabile, respingătoare, delicioase; noi le vom lua, le vom înţelege.” Nu ştim cine şi ce i-a dăruit, dar oferta ei poetică nu numai convinge, ci şi subjugă: „[…] // să nu mă crezi // scriu doar poeme din rodnicia unei femei / în mintea căreia încolţeşte iarba/ iar fericirea mea e strâmtoarea / prin care se plimbă o pasăre de curte” („denunţie”). Paradoxal, iată că, aflată la înălţimea rodului spiritual, în proximitatea transcendentului, fiinţa sa doreşte (imposibila) întoarcere la mundan, la banalul cotidian, „într-o sfântă fericire de a fi” („tablou votiv”), pentru că „singurătatea se naşte, de regulă, fără umbră” („poem somatic, cu trădare şi margarete”), iar ea este numai „unealta unei trecătoare ardori” („ne-o veni rândul în lume”). Ruga ridicată în poemul „duminica ating iarba” este spre oarecine: „fă-mă prada ta / inventează o libertate / şi întoarce dinţii sălbatici ai dorului / dinspre ochiul care nu-şi vede faţa / spre unica formă a nebuniei / care ne scapă”. </div>
<div style="text-align: justify;">
În peisajul fantast al unui discret eros fondator („fără tine pielea mea e un câmp de maci”, „aglutinez cu o iarnă roşie / în molecule de dragoste”, „cu glezna scăldată în lapte / descleiez sărbătoarea”, „femei începură să se nască [sic!] / ca un păienjeniş de curbe şi emoţii”, „mi-e dor de tine / cum miroşi a tine însuţi” ), se strecoară, timid, insinuante imagini întunecate, puseuri de lipsă a speranţei ori de presimţire a unui final de neocolit: „de ce am fi schimbat lumea / iepurii de casă făceau dragoste / o voluptate deplină o imensă gură // ca o zi făcătoare de văduve // o femeie închinându-şi memoria arsă / îmi tăiase drumul // părea că ni se năşteau alţi părinţi” („mai jos de noi, râul era un cristal verde”). În altă parte, cel mai scurt poem al volumului ilustrează absenţa absolută, arderea de tot: „am dat toţi oamenii la o parte: / nici măcar singurătatea” („şi soarele acesta care intră în mine”) Dar thanatosul ascuns aici este reîntemeitor, este „eterna reîntoarcere”: „până la urmă / înălţarea clipei ne va aşeza cumva / tu, spre un alt început de femeie / eu, spre ultima literă a întrebării / amândoi cu faţa spre oameni / […]” („când plouă, pierd”). </div>
<div style="text-align: justify;">
Delicate declaraţii de dragoste sunt „poem în trei puncte”, „am copilărit un bărbat”, „noaptea în braţe”, „poem naiv”, „EKG”, „azi am respirat de mână cu un izvor” ş.a., fără însă a atinge tensiunea spirituală înaltă care traversează cele mai multe texte ale volumului. Şi totuşi, seninătatea lor convinge oricare cititor sensibil: „vreau să înnoptez în povestea ta / să-ţi întemniţez o livadă în memorie / să-ţi împrumut visele cu oameni // să nu uiţi // cine nu are o sărbătoare în fiecare zi / nu are degetele lipite de copilărie”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia Magdei Mirea este o continuă sărbătoare a Cuvântului. </div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"> Dan Herciu – Jama </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-PC9X-7mygHw/U_jC89AJLBI/AAAAAAAAAVU/_XwuviauZug/s1600/jama.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-PC9X-7mygHw/U_jC89AJLBI/AAAAAAAAAVU/_XwuviauZug/s1600/jama.jpg" height="320" width="209" /></a></div>
<div>
Sibianul Dan Herciu scrie o poezie a cotidianului, în prelungirea postmodernismului, în care orice detaliu poate fi banal sau cardinal, într-un moment sau altul al parcursului existenţial, în funcţie de perspectiva unui individ sau a altuia ori a aceluiaşi, în momente distincte. De aceea, obişnuitul calorifer, sticla de vin, fumatul, o durere de stomac, dragostea, o vorbă a cuiva spusă la întâmplare etc., etc., orice poate deveni aici sursă a scrisului, fiindcă viaţa, comparată sau comparabilă cu un joc de noroc (Retrocedare) e generoasă în a oferi potenţialităţi creatoare, mai ales unui „jucător” care, cu psihologia specifică, simte dorinţa irepresibilă de a plusa, de a-şi forţa norocul, pe măsură ce pierde. Şi aceasta pentru că, deşi nemărturisită, miza „jucătorului” este de a câştiga un teritoriu inexpugnabil, de cele mai multe ori, sinele, mai exact de a se cunoaşte, de a se lua în stăpânire.</div>
<div>
În scopul amintit, din fragmentul de viaţă parcurs, eul creator adună, reţine, învaţă, meditează, în trecere, asupra a ceea ce descoperă, se confesează, dărâmă idoli sau îşi construieşte alţii, în primul rând dintre prieteni (Niu, Luţ, Călin...), pe care îi citează, ale căror cuvinte îi jalonează existenţa, unde impactul convieţuirii cu o media agresivă prin insinuare în mai toate actele zilnice îşi mărturiseşte trecerea, ca, de pildă, Breaking news. Tot aici e încadrabil şi Jama, eponimul volumului, căruia îi consacră patru texte, urmate de Tabletele lui Jama, zece postulate care sintetizează zestrea adunată, în aşteptarea continuării explorării şi exploatării ei.</div>
<div>
Pe de altă parte, transcriind fragmente de gând, senzaţii, imagini etc., poetul presară în texte detalii prin care, în universul lui, se instituie o zeitate, recunoscută sau nu, femeia, cu statut, măcar uneori, de unitate de măsură sau normă ontologică (Trei în unu).</div>
<div>
Trăită cu o acuitate care transpare din notarea, fie şi – aparent – pasageră a unor evenimente nesemnificative, viaţa, al cărei tablou se compune aici asemenea unui vitraliu, din secvenţe, este, în poezia lui Dan Herciu – scrisă în vers liber, cu măsură variabilă, în acord cu amprenta lăsată asupra eului de întâmplările fiinţei –, o sărbătoare molcomă, cu un „program” al manifestărilor al căror efect, concomitent, este catharsis, dar şi taxă pe viciu.</div>
<div>
Fără premeditare, poetul transpune investigaţiile fireşti, pe care le face în imediat, în versuri a căror trăsătură definitorie este naturaleţea, prin care se traduce atitudinea deloc emfatică a poetului, care nu-şi propune să reinventeze normalul, ci doar să-l observe şi să-l expună. Mai mult, prospecţiunile pe care le face par a fi doar parte sine qua non dintr-un întreg, perceput ca o Matrioşkă – uneori, cel puţin – , căreia, volens-nolens, îi acceptă şi golul interior, şi culorile ţipătoare, dar, îndeosebi, caracterul repetitiv al pieselor care o compun, unul dintre ele fiind, spre exemplu, somnul liniştit al fiului, vegheat cu tandreţe de tatăl pe a cărui inimă îşi ţine capul.</div>
<div>
În această incursiune în cotidian, „eroul” lui Dan Herciu, ca un alt Ulise, nemărturisit însă, îşi trăieşte odiseea, pornind zi de zi de la început, de la un capăt care poate fi oriunde şi oricând, în căutarea unei Itaca – sinele – a cărei configuraţie se realizează şi se remodelează continuu, din mers, pentru că aportul datelor traseului parcurs îi asigură o permanentă doză de proteism şi, prin urmare, de prospeţime, venind, de fapt, chiar din ochiul care trece în revistă – ludic sau grav – piaţa mare, lumea care o străbate, pe vânzătoarea de la ziare, prietenii (amintiţi, în special, prin aserţiuni ale lor sentenţioase sau doar prin truisme) etc.</div>
<div>
În acest context, Penelopa este şi ea o prezenţă, trăind însă mai mult ipotetic, între aşteptarea întoarcerii celui plecat la „război” şi intuirea posibilităţii de a fi zidită, asemenea Anei lui Manole, dar, de data aceasta, doar într-o poezie.</div>
<div>
În concluzie, fiind încă foarte, foarte departe de Itaca, având încă un număr incalculabil de peripeţii de întâmpinat, Dan Herciu aduce, prin volumul bilingv, român-german, Jama – Editura Karth, Bucureşti, 2014 – un fragment din acest adevărat jurnal de călătorie spre sine, în care punctează, deocamdată, doar fragmente ale aventurii iniţiatice în derularea căreia se află. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Notă:</div>
<div>
Din păcate, fiind interzisă „reproducerea totală sau parţială a textelor, pe orice suport audio, video sau electronic, fără acordul deţinătorului drepturilor de autor”, după cum se precizează la începutul volumului, nu am riscat, şi, în felul acesta, i-am privat pe eventualii cititori ai articolului meu de posibilitatea de a citi – unii pentru prima oară –, probabil, versuri ale lui Dan Herciu. Poate data viitoare!<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
</div>
</div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
Premiul revistei URMUZ<br />la Concursul de literatură „Geo Bogza” 2014 </h3>
<h2 style="text-align: center;">
Smaranda-Luiza Podaru</h2>
</div>
<h4 style="text-align: left;">
<span style="text-align: justify;">absenţă</span></h4>
<div>
<div>
<br /></div>
<div>
în mijlocul întunericului </div>
<div>
viitorul încolăcit în disperare </div>
<div>
doar lumina rece a lunii şi tristeţea </div>
<div>
voi traversa calmul nopţii palide – </div>
<div>
lacrimă destrămată</div>
<div>
vreau să părăsesc luminile false ale oraşului sufocant, </div>
<div>
visul din ochi şi toată durerea </div>
<div>
din mine</div>
<div>
<br /></div>
<div>
glasul pare să se întrerupă </div>
<div>
respir mai adânc</div>
<div>
în timp ce vântul îmi usucă obrajii </div>
<div>
ziua de mâine nu mai are un nume </div>
<div>
viitorul pătat şi incert </div>
<div>
nu mai recunosc nici râsul </div>
<div>
vocea ta îmi pare acum străină </div>
<div>
momentele fragmentate </div>
<div>
o cană de cafea rece uitată pe masă </div>
<div>
câteva picături de apă lângă ghiveciul cu flori </div>
<div>
de ce nu îmi mai amintesc nimic</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
hârtie şi cerneală</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
te rog distruge aceste amintiri </div>
<div>
cu mâinile tale </div>
<div>
opreşte definitiv tristeţea </div>
<div>
golul de aer rece </div>
<div>
din piept</div>
<div>
imaginea orizontului </div>
<div>
mă imobilizează </div>
<div>
oare vei fi capabil </div>
<div>
să înţelegi misterul?</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
timpul copilăriei</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
lucrurile pe care le-am lăsat neterminate</div>
<div>
se înghesuie toate în colţul ferestrei</div>
<div>
am părăsit încăperea şi afară</div>
<div>
am dat peste oameni pe un drum strâmt şi înclinat</div>
<div>
nu e ca şi cum am vrea să ne întoarcem la vremurile copilăriei</div>
<div>
greşeala nu se spală cu lacrimi,</div>
<div>
trebuie să suferi şi să porţi mereu povara</div>
<div>
să aştepţi să te scoată cineva din labirintul sentimentelor tale</div>
<div>
de unde nu se vede nici o ieşire</div>
<div>
aveam totul scris într-un carnet mare</div>
<div>
ieşeam în lume numai strângându-l la piept </div>
<div>
restul e frică</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
umbra</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
lumea glisează sub mâna unei forţe uriaşe </div>
<div>
dincolo-de închipuire </div>
<div>
trebuie să învăţăm curgerea, </div>
<div>
o întrerupem, o recreăm </div>
<div>
cad</div>
<div>
adânc în propria umbră </div>
<div>
suflul tău mă absoarbe </div>
<div>
noaptea-i o moarte </div>
<div>
nu te speria de asta </div>
<div>
îţi voi arăta orice lume </div>
<div>
îţi doreşti</div>
<div>
o lume cu lună neagră de hârtie</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
limita mea</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
limita mea e cerul înstelat</div>
<div>
Dumnezeu cu aripile lui nu îşi mai întoarce faţa</div>
<div>
singură, închisă în coastele mele</div>
<div>
nu mai aud nimic</div>
<div>
nu mai vreau să văd nimic</div>
<div>
glasul meu nu se mai ridică</div>
<div>
respiraţia mi se înfundă în urechile mute</div>
<div>
lumea e tristă</div>
<div>
oamenii sunt vechi</div>
<div>
clădirile oraşului se prăbuşesc în mine fără zgomot</div>
<div>
când vom înţelege totul </div>
<div>
va fi prea târziu</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
Marele Premiu<br />la Concursul de literatură „Geo Bogza” 2014 </h3>
</div>
<div>
<h2>
</h2>
<h2 style="text-align: center;">
Marina POPESCU</h2>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h4>
Poem cu titlul la final</h4>
<br />
Pentru că pe ea o cheamă Andra şi<br />
se dezbracă în faţa camerelor web<br />
în timp ce un irakian, un irlandez afumat şi<br />
alţi indivizi se excită cu dreapta sau stânga,<br />
pentru că ea îţi rupe chiloţii şi le arată chestia,<br />
cu gândul că mă-sa mai face o criză de nebunie<br />
la etajul 8 din blocul ăla plin cu babe&moşi,<br />
pentru că taică-su bea şi de fiecare dată o priveşte umil<br />
şi zice „ultimul pahar, taică”<br />
apoi ultima sticlă, ultimul bax, ultimul camion,<br />
ultimul container mereu, mereu ultimul,<br />
pentru că bărbaţii ăia ejaculează<br />
şi spermatozoizii lor se transformă în cenţi şi eurocenţi,<br />
pentru că seara când pleacă<br />
bătrânu’ o conduce la lift împleticindu-se „să ai grijă”<br />
îi zice, iar ea coboară diafană pe alee, poartă<br />
o rochie albă, uşor transparentă şi dispare<br />
într-un Mercedes dubios cu numere bulgăreşti,<br />
pentru că ne jucam când eram mici<br />
în spatele blocului cu alte fete şi alţi băieţi<br />
şi râdeam, habar n-aveam ce e viaţa,<br />
iar pentru ochii ei verzi o porecliseră Pisicuţa,<br />
deşi asta o supăra<br />
„Pisicile aduc ghinion”, izbucnise odată în plâns,<br />
pentru toate astea o să-i scriu un poem.<br />
<br />
<h4>
Cum se construieşte un supermarket</h4>
<br />
<h4>
Pasul 1</h4>
Se face o fundaţie,<br />
pentru orice eventualitate se va îngropa acolo<br />
câinele cu pete albe,<br />
după ce unul din muncitori<br />
l-a hrănit cu salam, l-a mângâiat<br />
şi l-a pozat cu telefonul mobil.<br />
Câinele va schelălăi o vreme apoi se va resemna.<br />
<br />
<h4>
Pasul 2</h4>
Bere la pet - parizer - franzele.<br />
Stâlpi de susţinere.<br />
Profile de aluminiu alcătuiesc<br />
profilul unei hale.<br />
Bere la pet - aripioare crocante - franzele.<br />
Profilurile muncitorilor ca nişte furnale<br />
din care fumul se urcă spre soare.<br />
Bere la pet - ploaie - nervi - întârziere.<br />
ェef de echipă - pizda mă-sii - noroi.<br />
Fumul ca un aer prea uscat<br />
în care te îneci.<br />
Bere la pet - covrigi arşi - cer senin.<br />
Panouri termoizolante. Finisaje.<br />
Instalaţii.<br />
Geamuri mari care incită<br />
invită<br />
excită.<br />
Uşi cu senzor foarte încăpătoare.<br />
Bere la pet - mici - cartofi prăjiţi.<br />
Parcarea. Dungile albe<br />
<br />
ca nişte spaţii fragile de protecţie personală.<br />
Primul jeep parcat - al inginerului.<br />
Salopetele albastre părăsesc locul<br />
în urma lor peturile goale<br />
pe care oamenii străzii le adună<br />
ca nişte roboţei utilitari<br />
(uite cuplul Wall-e şi Eva ţinându-se<br />
de mâinile mari şi murdare),<br />
cu banii de pe ele îţi vor cumpăra<br />
franzele, parizer<br />
şi alte pet-uri cu bere.<br />
<br />
<h4>
Pasul 3</h4>
Se plantează arbuşti ornamentali,<br />
se lipesc afişe, panouri,<br />
se aduce o mare firmă luminoasă.<br />
Camioanele vin ca nişte furnici mecanizate,<br />
descarcă în burta depozitului prada.<br />
Se aprind luminile,<br />
se montează case de marcat,<br />
se lustruiesc podelele pe care<br />
se va aluneca diafan<br />
spre ţâţele pline ale rafturilor.<br />
Se montează boxe şi amplificatoare,<br />
se aşază preţurile<br />
cu precizia perversă a celor 99 de bani.<br />
<br />
<h4>
Pasul 4</h4>
Se iau nişte oameni,<br />
mulţi oameni de toate vârstele,<br />
de varii mărimi şi culori,<br />
ei vor împinge cărucioare, se vor îmbrânci cordial,<br />
amintindu-şi diverse jocuri de când erau mici,<br />
vor dansa printre ambalajele frumos colorate,<br />
vor face avioane din liste de cumpărături,<br />
se vor distra adunând tot felul de item-uri<br />
[tigăi, adidaşi, conopidă, tequilla, săpun]<br />
în pungi biodegradabile.<br />
<br />
<i>Vor alerga să plătească la case, </i><br />
<i>vor fi fericiţi.</i></div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h3>
<div style="text-align: center;">
Premiul I </div>
<div style="text-align: center;">
la Concursul de literatură „Geo Bogza” 2014 </div>
</h3>
<h2 style="text-align: center;">
Andreea Voicu</h2>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h4>
repeat</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
am dresat o casă întreagă de oameni</div>
<div>
i-am învăţat cum să doarmă</div>
<div>
pe partea dreaptă cu faţa la perete</div>
<div>
şi cum să-şi bea cafeaua dimineaţa</div>
<div>
au ajuns şi să răspundă la</div>
<div>
sunetul pe care-l face cuptorul cu microunde</div>
<div>
când termină de încălzit mâncarea</div>
<div>
într-o noapte le-au crescut picioare</div>
<div>
şi-au plecat</div>
<div>
a rămas casa mare şi goală</div>
<div>
cu pereţii albi şi tablouri cu poze</div>
<div>
luate din calendar</div>
<div>
exact cum au lăsat-o şi bunicii</div>
<div>
ei s-au mutat undeva în Bahamas</div>
<div>
cred că o să înceapă un război</div>
<div>
e parţial vina mea</div>
<div>
am o pasiune pentru explozii</div>
<div>
după o săptămână de căutare</div>
<div>
m-am hotărât că o să dau vina pe ceilalţi</div>
<div>
pentru toate ceştile de cafea goale</div>
<div>
şi zaţul din dinţii mamei</div>
<div>
melodiile puse pe repeat</div>
<div>
mesele luate pe-ntuneric </div>
<div>
şi petele de vopsea de pe perete</div>
<div>
pentru că în fiecare cameră</div>
<div>
e o altă copie a mea</div>
<div>
care se-ntreabă</div>
<div>
de ce nu s-a trezit mai devreme</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
satelit</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
cineva spunea că</div>
<div>
trebuie să credem în absurd</div>
<div>
ce a vrut să spună cu asta, Victor?</div>
<div>
nu-mi amintesc mai nimic despre el</div>
<div>
decât că avea o umbra lungă şi uscată</div>
<div>
şi că adesea când vorbea</div>
<div>
îşi plescăia satisfăcut buzele</div>
<div>
tu ce crezi că înseamnă absurd?</div>
<div>
bunica spunea că spiritele celor morţi</div>
<div>
sunt în stropii de ploaie</div>
<div>
şi-n frunzele de pe asfalt</div>
<div>
şi că de fapt când îţi pui dorinţe la o stea</div>
<div>
e un satelit</div>
<div>
şi o echipă de agenţi specializaţi </div>
<div>
se va ocupa de tine şi dorinţa ta </div>
<div>
Maria</div>
<div>
cea cu zâmbetul trist </div>
<div>
şi cu obrajii supţi</div>
<div>
strânge mărgele, monede şi sâmburi de pepene</div>
<div>
într-un borcan de gem de caise </div>
<div>
o ajută să-şi organizeze gândurile </div>
<div>
lonuţ</div>
<div>
vecinul de peste drum</div>
<div>
cel cu mustaţa îngălbenită de ţigări</div>
<div>
şi cu mersul ţopăit</div>
<div>
colecţionează pietre, cioburi şi cuie</div>
<div>
şi doarme cu ele sub pernă</div>
<div>
prietenul meu cel mai bun era</div>
<div>
un stâlp de la colţ de stradă</div>
<div>
lângă care dormea un câine</div>
<div>
şi pe care era scris un număr de telefon</div>
<div>
la care nu am sunat niciodată</div>
<div>
încă te aştept să-mi scrii</div>
<div>
începând scrisorile cu</div>
<div>
„m-am plictisit groaznic”</div>
<div>
sau ,,mi-e poftă de ceva dulce”</div>
<div>
să mă suni pe la două noaptea</div>
<div>
pentru că ţi se pare că e cineva după uşă</div>
<div>
să mă chemi noaptea cu glasul şoptit</div>
<div>
sub fereastră</div>
<div>
că la tine a căzut curentul</div>
<div>
toată lumea spune că eşti nebun</div>
<div>
că nu te mai întorci</div>
<div>
că ar fi mai bine să te uit</div>
<div>
unii spun chiar că ai murit</div>
<div>
eu aştept să intri pe uşă din minut în minut</div>
<div>
scuzându-te că a fost coadă la supermarket</div>
<div>
am o relaţie cu robotul tău telefonic</div>
<div>
şi ţi-am scris 235 de scrisori</div>
<div>
nu mai mănânc decât jumătate de ciocolată zilnic</div>
<div>
şi beau cafeaua cu două linguri de zahăr</div>
<div>
cum îţi plăcea ţie</div>
<div>
îmi petrec sâmbetele</div>
<div>
în faţa chioşcului de ziare</div>
<div>
locul tău preferat din oraş</div>
<div>
e absurd, Victor?</div>
<div>
ca să ştii</div>
<div>
papagalul tău s-a buşit </div>
<div>
săptămâna trecută</div>
<div>
într-un geam </div>
<div>
l-am urât întotdeauna</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h3>
</h3>
</div>
</div>
<div>
<h4 style="text-align: center;">
</h4>
<h3 style="text-align: center;">
Premiul II </h3>
<h3 style="text-align: center;">
la Concursul de literatură „Geo Bogza” 2014 </h3>
<h2 style="text-align: center;">
Irina-Roxana Georgescu</h2>
<br />
<br />
<h4>
peisaje (fondane rămâne departe, cu herţa lui)</h4>
<br />
e ciudat cât de aspră e ploaia cât de abrazive sunt atingerile noastre<br />
<br />
de ce cad întrebări de pe umerii tăi ca de pe o tencuială umflată<br />
(paşii tăi se afundă în ascuţimea camerei noastre)<br />
<br />
vietatea asta aşteaptă să adormi ca să te tranşeze cuminte<br />
să te trezeşti în curând doar rumeguş şi tăcere<br />
<br />
dar călătoria abia începuse, nu era nici vreme de stat, nici de glumă.<br />
(ţi-aş lua mâinile, apoi degetele şi aş urca)<br />
în dreapta ta, orbetele stă şi adulmecă, se face târziu,<br />
iar el este tot mai singur<br />
n-are nevoie de compasiune<br />
<br />
se destramă pielea pe sub pleoape, viaţa i se scurge încet<br />
<br />
(ducem vieţi paralele)<br />
<br />
o apă în care se scurgeau vocile şi de acolo clocoteau, rând pe rând, fricile celor din jur<br />
ai rostit silabe târzii<br />
şi ţi-ai suflat în pumni<br />
„norocul meu n-o să ţină o viaţă”<br />
apoi ai aruncat pe asfalt nişte pietre mici, albastre<br />
care s-au spart<br />
<br />
pun între paranteze aceste forţe omeneşti ale lebedei şi ale orbetelui<br />
<br />
(mergem<br />
până unde ţine drumul)<br />
<br />
apa împinge balamalele, uşile nu mai rezistă prea mult<br />
încet, apa ne pătrunde în plămâni şi ne umflăm până dăm pe de lături<br />
<br />
<h4>
ieşiri alternative</h4>
<br />
ne-am putea întinde niţei pe sofa, aici e călduţ şi nici măcar nu se aude trenul<br />
(trenul merge prin noi)<br />
până atunci mai rămâi, lasă lumina să cadă de pe feţele noastre în tălpi,<br />
şi aici platanii se-ndoaie<br />
nu aşteaptă vreun semn<br />
(doar mângâierile noastre)<br />
<br />
„un cap de copil care fuge de la geam la geam după zmeie şi fulgi de gâscă”<br />
mi-ai şoptit că este cel mai bun titlu de fotografie<br />
cea mai frumoasă imagine din această călătorie nesfârşită petrecută împreună<br />
(atât ţi-a mai rămas)<br />
ne-am putea aşeza puţin să uităm de numele noastre şi vom trage apoi de sfoară ca şi cum am pleca<br />
(ce zici)<br />
la o unghie depărtare o mie de îngeri aşteaptă să-mi spui ceva<br />
(numai spune)<br />
departe de locul ăsta unde corbii ciugulesc din palme câteva boabe<br />
şi genele mele cad pe sofaua verzuie, niciodată mai grele<br />
<br />
dar în zbor uiţi de cuvinte şi căderea se va deschide ca o floare târzie<br />
(pielea ta are culoarea magnoliei, mi-ai şoptit,<br />
voi dormi cu gândul la drumul care se bifurcă<br />
- încotro o vei lua?)<br />
<br />
între noi o mie de aşteptări şi fiecare margine a oraşului<br />
va alerga bezmetică sub tălpile noastre străine<br />
(muşchii feţei încordaţi şi ficşi<br />
gâtul are arcuri rupte, aşa, ca patul meu de acasă<br />
<br />
în care s-au odihnit mânji semeţi<br />
aripi de fluture şi multe lebede)<br />
ne privim ca doi străini într-o gară cu mulţi oameni trişti şi<br />
ne străduim să căutăm o destinaţie<br />
<br />
(am fi putut să mai rămânem o noapte aici,<br />
poate ne-am fi trezit cu totul alţii)<br />
<br />
rând pe rând, umbrele o iau înainte<br />
(o să ne aştepte la capăt, nu departe de aici,<br />
îmi spui<br />
o să fie totul limpede)</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h3>
<div style="text-align: center;">
Premiul III </div>
<div style="text-align: center;">
la Concursul de literatură „Geo Bogza” 2014 </div>
</h3>
<h2 style="text-align: center;">
Miruna Ştefana Belea</h2>
</div>
<div>
<h4>
bărbata</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
eu dacă m-am măritat m-am măritat fată </div>
<div>
dar repede m-am făcut bărbat lângă omu meu </div>
<div>
care din prima zi de după nuntă m-a luat cu </div>
<div>
nu mai e mult timp şi se trec alea prin păduri </div>
<div>
aşa că ne-am pornit să urcăm la un povârniş </div>
<div>
unde ştia el un alun altoit</div>
<div>
<br /></div>
<div>
el talap talap în faţă</div>
<div>
eu şontâc şontâc după el</div>
<div>
şi de ce m-am spetit să ţin pasul</div>
<div>
am intrat în nişte rugi şi m-am zdrelit pe picioare</div>
<div>
de mi-a dat sângele</div>
<div>
<br /></div>
<div>
zic stai măi omule că am intrat în rugi</div>
<div>
el nu te-a-nvăţat mă-ta să nu dai în rugi prin livezi</div>
<div>
dar când a văzut sânge pe poale</div>
<div>
zice bine stai tu la pâlc de adună ciuperci</div>
<div>
că mă urc eu la povârniş după alune</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi ce-a făcut omu meu ce-a dres</div>
<div>
cât am adunat eu un buchet de albăstrele</div>
<div>
şi de untişor presărat cu garofiţe şi bujori sălbatici</div>
<div>
cu barba caprii şi legat cu nişte ochii pisicii</div>
<div>
şi o mână de rochiţa rândunicii</div>
<div>
a coborât el din pădure cu un sac plin cu alune</div>
<div>
s-a încruntat la buchet şi a zis</div>
<div>
nu te-a-nvăţat mă-ta ce e aia ciuperci</div>
<div>
şi dacă l-am văzut că s-a cătrănit aşa pe mine</div>
<div>
m-am speriat şi am luat-o la fugă</div>
<div>
o fugă aşa cum nu mă învăţase mama niciodată</div>
<div>
<br /></div>
<div>
de am umplut satul de albăstrele şi untişor şi dâre de sânge</div>
<div>
şi de zbieretele omului meu</div>
<div>
care talap talap tot în spatele meu se ţinea</div>
<div>
stai aşa, stai că nu îţi fac nimic zbiera</div>
<div>
în timp ce zoream pe coastă înspre mama</div>
<div>
care avea casa pusă în deal ca un ciucure la fes</div>
<div>
nici nu mai simţeam zdreliturile şi sângele şiroind</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi când m-a văzut mama cu florile lăsând trenă</div>
<div>
aşa deşucheată cum eram şi fără respiraţie</div>
<div>
cu poalele pline de sânge</div>
<div>
şi pe omu meu talap talap cu sacul după mine</div>
<div>
s-a uşchit odată mi-a luat bruma de flori ce mai aveam în mână</div>
<div>
şi s-a năpustit spre omu meu</div>
<div>
bine mă netrebnicule să dai tu în fata mea</div>
<div>
şi uite-aşa s-a prăvălit omu meu în jos pe coastă</div>
<div>
cu tot cu bruma de flori şi sacul de alune</div>
<div>
de l-a adunat lumea din vâlcea</div>
<div>
<br /></div>
<div>
de aicea mi se trage mie numele de cosânzeana Iu drăcoaica </div>
<div>
zice tanti săndrica cu mâinile ridicând struguri din teasc </div>
<div>
şi scurgându-ne must printre degete </div>
<div>
în căniţele cu mickey mouse</div>
<div>
<br /></div>
<div>
eram şi eu odată fată tot ca voi</div>
<div>
dar de la nuntă încoace tot alerg ca un bărbat</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
radioul</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
ce să mai prindă acuma se duce după răposatul</div>
<div>
ofta unchiul cu necaz în timp ce mătrăguna zbiera la el din camera aialaltă</div>
<div>
că tot din cauza creşei pe care a făcut-o aici li se dărăpănă tot.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi unchiul se uita în continuare cu jind la radioul uriaş şi greu </div>
<div>
nu puteai să îl ridici doi inşi de jos</div>
<div>
cu carcasă de lemn lăcuit şi faţă de pânză neagră cu picăţele roşii </div>
<div>
şi cu butoane mici şi mari jos ca nişte dinţi ameninţători dedesuptul hăului negru</div>
<div>
<br /></div>
<div>
aşa tăicuţule ăsta prindea odată şi pe ruşi şi pe nemţi </div>
<div>
şi unchiul scotea atunci un atlas vechi dintr-o cutie de sub pat </div>
<div>
mi-l întindea în poală cât era de mare </div>
<div>
şi îmi arăta nemţii şi ruşii</div>
<div>
şi pe noi mici mici mici a suta cee a mia parte din vârful unui ac</div>
<div>
aşa păream noi pe harta aia</div>
<div>
de nici nu ne puteam vedea ca om</div>
<div>
că până nici satul nostru nu se vedea acolo pe hartă</div>
<div>
<br /></div>
<div>
iar eu mă uitam cu mândrie şi umilinţă la radio </div>
<div>
care prinsese atâţia nemţi şi ruşi</div>
<div>
şi parcă vedeam nemţii şi ruşii ca pe cârduri nesfârşite de miriapode căzând la pământ şi închinându-se învinşi la radioul uriaş cu gura căscată ameninţător.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
acum radioul nu mai avea aşa putere în contextul politic actual.</div>
<div>
dădea el să zică câte ceva vreun ordin pesemne</div>
<div>
dar mai mult cârcâia şi scârţâia când încerca unchiul să-l pornească</div>
<div>
şi mătrăguna zbiera aşa de tare că i-am distrus urechile şi sufletul</div>
<div>
că radioul trebuia să se abţină cuminte</div>
<div>
de la orice comentariu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
aşteptam şi unchiul şi eu cu inima strânsă</div>
<div>
momentul când se va duce după răposatul</div>
<div>
şi eu îmi şi pregătisem din timp câteva mere de drum în ghiozdan</div>
<div>
hotărâtă să îl urmez când va pleca după răposatul </div>
<div>
fie şi până la târgovişte.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
Cristina Cîrnicianu</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-r2bu4mFp4NU/U_jHpbWQN5I/AAAAAAAAAVg/X5nDriQsj80/s1600/cristina%2Bcirnicianu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-r2bu4mFp4NU/U_jHpbWQN5I/AAAAAAAAAVg/X5nDriQsj80/s1600/cristina%2Bcirnicianu.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h4>
***</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
aici sîntem doar noi la capătul lumii</div>
<div>
am putea să ne ţinem ca de o eşarfă</div>
<div>
ne lăsăm uşor pe spate pînă cînd</div>
<div>
cerul se va răsturna complet</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
terapeutic</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
prin pălăria asta de paie cu găuri largi</div>
<div>
lumina se desprinde conic în fîşii</div>
<div>
dinspre ochii mei spre ei</div>
<div>
le cuprind fețele în halouri</div>
<div>
sfere mici multicolore le atîrnă de gene</div>
<div>
clipesc des</div>
<div>
însă ei nu ştiu nimic</div>
<div>
oamenii aceştia </div>
<div>
nu înţeleg nimic din ce li se întîmplă</div>
<div>
gesturile lor trec prin aer înaintea mîinilor</div>
<div>
lumina le taie degetele</div>
<div>
întunericul curge satinat </div>
<div>
le învăluie picioarele</div>
<div>
în locul brațelor tentacule de cîrpă</div>
<div>
descriu cuvinte...</div>
<div>
nici măcar nu ştiu cît de frumoşi sînt</div>
<div>
şi cît de mult bine le face</div>
<div>
ei nu ştiu nimic</div>
<div>
ce bine că adevărul acesta nu doare</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
***</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
să păstram liniştea</div>
<div>
ca-n ziua aceea cînd am îndoliat morţii</div>
<div>
ne-am încrustat tămîie în tălpi</div>
<div>
mergeam pe jar ca indienii</div>
<div>
n-a înţeles nimeni de ce</div>
<div>
ne stătea atît de bine în alb</div>
<div>
morţii ne purtau pică</div>
<div>
iar noi doar ne jucam de-a viii</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
nimic de pierdut (1)</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
aici toţi îţi spală creierii şi acesta este lucrul </div>
<div>
cel mai bun care ţi se poate întîmpla</div>
<div>
n-am înţeles de ce fac paturile atît de înalte</div>
<div>
de ce papucii sînt mereu prea departe</div>
<div>
doi paşi o nimica toată spun ei</div>
<div>
dacă nu mi-au băgat tije de titan în oase</div>
<div>
atunci de ce totul este atît de greu</div>
<div>
de ce fiecare mişcare o simt cum îmi iese prin piele</div>
<div>
de ce trebuie să mă ridic</div>
<div>
în sfîrşit</div>
<div>
îmi imaginez sub picioarele mele desculţe un teasc </div>
<div>
plin cu vişine încă fierbinţi de la soare</div>
<div>
le strivesc ca şi cum nu ar avea legătură cu mine</div>
<div>
iau poalele cămăşii cu o mînă </div>
<div>
cealaltă o las grea peste umerii asistentei</div>
<div>
mă relaxez</div>
<div>
nu am nimic de pierdut</div>
<div>
urmează doar gestul tandru al unui dans în infern</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
act de identitate</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
undeva</div>
<div>
în lumea aceasta smălţuită cu sînge uscat</div>
<div>
bărbatul-taur</div>
<div>
doarme cu o grenadă sub pernă</div>
<div>
în fiecare seară visează</div>
<div>
o livadă cu meri din alamă</div>
<div>
blesteamă vîntul</div>
<div>
vacarmul sîmburilor</div>
<div>
izbiţi în carcasele rotunde</div>
<div>
nu ştie ce caută</div>
<div>
nu ştie ce-a pierdut</div>
<div>
abia dacă mai ştie că trăieşte</div>
<div>
abia dacă mai ştie că undeva</div>
<div>
foarte aproape</div>
<div>
iubita îi împătureşte rănile în ziare</div>
<div>
apoi le îngroapă în coşul cu fîn</div>
<div>
îşi rupe genunchii în dimineţile împietrite</div>
<div>
săpînd buncăre în întuneric cu polonice de inox</div>
<div>
uneori îi scrie scrisori de dragoste</div>
<div>
în brînzoaice cu scorţişoară</div>
<div>
le ţine calde în pestelcă</div>
<div>
şi aşteaptă</div>
<div>
pitită</div>
<div>
în şanţurile adînci din fruntea lui</div>
<div>
însă el doarme</div>
<div>
se visează</div>
<div>
rătăcit într-o livadă cu meri</div>
<div>
îşi acoperă numele cu pleoapele</div>
<div>
şi-l ţine acolo închis</div>
<div>
ca şi cum ar fi prins prizonier</div>
<div>
pe însuşi Regele Viermilor</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
morţii mei (3)</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
cîndva te vei întîlni cu un prieten dispărut demult</div>
<div>
şi el îţi va spune</div>
<div>
tu nu ştii cine sînt eu</div>
<div>
şi tu îi vei răspunde</div>
<div>
ba eu ştiu cine eşti tu</div>
<div>
şi iar îţi va spune</div>
<div>
tu mereu ai crezut că ştii cine sînt</div>
<div>
însă acum sînt un mistreţ de aur</div>
<div>
care îţi mănîncă din palme</div>
<div>
îl priveşti strîmb</div>
<div>
nu mai înţelegi nimic</div>
<div>
îţi cauţi în buzunare</div>
<div>
însă buzunarele sunt goale</div>
<div>
colţii lui îţi străpung</div>
<div>
unul ficatul altul splina</div>
<div>
atunci înăuntrul tău se face lumină</div>
<div>
şi cald ca într-un foc de tabără</div>
<div>
de care mereu simţi nevoia</div>
<div>
să-ţi apropii mîinile</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
orientare</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
articulaţiile rîncede</div>
<div>
ale aşteptărilor mele</div>
<div>
au oftat prelung</div>
<div>
din păcate</div>
<div>
n-au reuşit mai mult decît</div>
<div>
o scurtă mişcare eoliană</div>
<div>
în lanul cu iluzii</div>
<div>
ferm orientate spre realitate</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: white;"> Maraton raku </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Dan Rădulescu</h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-zAkcJSE64Hk/U_jYkT4Q82I/AAAAAAAAAVw/ppqdQEnwuik/s1600/iulia%2Bcostache%2B1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-zAkcJSE64Hk/U_jYkT4Q82I/AAAAAAAAAVw/ppqdQEnwuik/s1600/iulia%2Bcostache%2B1.jpg" height="132" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ideea unei tabere de artă axată pe ceramică, similară oarecum cu cea desfăşurată anul trecut în Bulgaria, la Kamen – Bryag, s-a concretizat, până la urmă, anul acesta, într-un work-shop c-o durată de 24 de ore. Planurile, schiţate de Maria Militaru, Ciprian Ariciu şi Alexandru Dumitru, au reuşit să aducă alături, la Gura Vitioarei, 21 de artişti, care, utilizând raku-ul, au generat, la rândul lor pretextul unei minunate expoziţii, prima de acest fel, găzduită de Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-gi0MQqEm12U/U_jYuDRDD-I/AAAAAAAAAV4/Ucd04JFbK1Q/s1600/IMG_20140628_132726.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-gi0MQqEm12U/U_jYuDRDD-I/AAAAAAAAAV4/Ucd04JFbK1Q/s1600/IMG_20140628_132726.jpg" height="200" width="146" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Metoda de ardere a pieselor a fost una tradiţională, japoneză, numită raku, ce îşi are originea în evul mediu, prin secolul al XVI-lea. Tehnica este spectaculoasă: dacă, în mod firesc, lucrările se ard în cuptor vreme de 11-12 ore, după care se aşteaptă răcirea acestuia şi, abia apoi, sunt scoase, în raku, obiectele se ard la peste 900 de grade, după care se scot brusc din cuptor şi se aşează, aşa-ncinse, roşii-irizând, într-o groapă plină cu rumeguş, acoperindu-se cu o pătură. În acest moment oxigenul dispare şi încep o serie reacţii chimice. Piesele sunt stropite ulterior cu apă rece, iar şocul termic rezultat preschimbă practic suprafeţele, iau naştere culori în nuanţe şi combinaţii neobişnuite, crăpături fine, iar fumul intră adânc în structura materialului de lucru.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-9dN0bOp3fB8/U_jY1ri1WlI/AAAAAAAAAWA/DKRhhNxrjA4/s1600/IMG_20140628_132121.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-9dN0bOp3fB8/U_jY1ri1WlI/AAAAAAAAAWA/DKRhhNxrjA4/s1600/IMG_20140628_132121.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru o clipă, am crezut că numărul de piese, 50, va fi prea mare pentru mica sală de expoziţii a muzeului, însă cu ajutorul unor socluri din plexiglas, ce creează senzaţia ”plutirii” obiectului susţinut şi a unor cuburi, puse la dispoziţie de directorul Casei de cultură din Câmpina, Florin Dochia, s-a reuşi o adevărată amenajare scenografică, prin impunerea unui anumit ritm expoziţional, caracterizat de ideea balansului, a alternanţei sus – jos, bine susţinut de formele, îndeosebi cilindrice, ale lucrărilor şi, mai ales, de diversitatea tematică abordată.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-rMLssTulktI/U_jY_DUbLII/AAAAAAAAAWI/TlR3Uy1a0sE/s1600/IMG_20140628_132739.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-rMLssTulktI/U_jY_DUbLII/AAAAAAAAAWI/TlR3Uy1a0sE/s1600/IMG_20140628_132739.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Fără discriminări, câteva piese s-au impus, atât prin modul de abordare, iar acum mă gândesc la concordanţa subiectului cu produsul finit, cât şi prin maniera de execuţie, având în vedere reflectarea tehnicii în produsul finit.</div>
<div style="text-align: justify;">
„Iarna” Adrianei Brăileanu pare o secvenţă de anotimp decupat în coaja mestecenilor – aici craclurile susţin materialitatea trunchiului de copac, gama cromatică, alb, gri, negru înspre bază reflectând în tandem aspectul hibernal, „Hârtie, foarfece, piatră” a Lilianei Marin, un ansamblu în care curbele şi contracurbele uşoare ale pietrei de mari dimensiuni lasă impresia că se pierd sub amestecul de alb, roşu, verde şi griuri, iar celelalte trei piese, „hârtia” – sub forma a două plăci pe care s-au imprimat, prin presare, plăci de tipografie, rezultând un efect cu totul deosebit şi „foarfecele” – aşezat pe baza soclului ce susţine piatra, sprijină, împreună, viziunea asupra jocului copilăriei.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-XpMTQT8iVmo/U_jZGpxRh7I/AAAAAAAAAWQ/5f2wHpv8svE/s1600/IMG_20140628_133202.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-XpMTQT8iVmo/U_jZGpxRh7I/AAAAAAAAAWQ/5f2wHpv8svE/s1600/IMG_20140628_133202.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Seria de pălării ale Oanei Maria Stoica degajă supleţe şi naturaleţe a execuţiei, materialitatea „dură” a lutului fiind translatată spre textilul specific subiectului cu ajutorul formelor vibrate şi a culorilor destul de puternice. În plus, dispunerea pieselor pe cuburi, între socluri, obligă spectatorul să le privească de sus, conferind astfel imaginii de ansamblu o notă de familiaritate, orice aluzie spre soliditate fiind îndepărtată în favoarea firescului existenţei obiectului.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-rbzSPlYiDjM/U_jZZywgjZI/AAAAAAAAAWY/XHSOTHTnJeY/s1600/IMG_20140628_132142.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-rbzSPlYiDjM/U_jZZywgjZI/AAAAAAAAAWY/XHSOTHTnJeY/s1600/IMG_20140628_132142.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
George Dumitru propune un tumul, în întregime negru, cu marginile reliefate şi rotunjite, albe, litere imprimate dispuse aleatoriu, decorând fiecare dintre cele patru faţete ale piesei.</div>
<div style="text-align: justify;">
„E”-ul lui Alexandru Buzea se concretizează-ntr-o jumătate de ou, cu coaja arsă, albul răzbătând timid şi craclurat din masa-nchisă la culoare, ce-şi susţine interiorul, în care se află întipărit, aluziv, ca o amintire, conturul unui trup uman.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iuliana Turcu stabilizează cele patru dimensiuni (trei ”clasice” plus timpul) sub forme paralelipipedice, cu faţete glazurate şi laterale negre, Ciprian Ariciu imaginează peşti, sub forma tipsiilor şi „ferestre spre nicăieri”, iar Cristina Ciobanu, sub auspiciile unui „jurnal de călătorie” reuşeşte să transpună în forme fixe şi stabile hârtia bărcuţelor copilăriei.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-vfGBiBP8eBU/U_jZqIziJpI/AAAAAAAAAWg/-njMbi4IDD0/s1600/IMG_20140628_132837.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-vfGBiBP8eBU/U_jZqIziJpI/AAAAAAAAAWg/-njMbi4IDD0/s1600/IMG_20140628_132837.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
„Îngerii noştri” ai Mariei Militaru transformă binomul metafizic bine-rău într-unul cromatic, alb-negru, Alexandru Dumitru ridică pe picioare fragile „turnul Babel”, Carinee Minassian reuşeşte să confere o fragilitate aparte piesei sale, pusă bine-n valoare, de altfel, de suprafaţa brăzdată de cracluri fine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Expoziţia va rămâne deschisă până în luna august.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h4>
tineri poeţi</h4>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red;"><span style="color: yellow;"> Cătălin Stanciu: </span></span></h2>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
„Important este să te iei la trântă cu tine însuţi”</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cătălin Stanciu s-a născut în Haţeg, judeţul Hunedoara, în 31.03.1978. Este căsătorit şi are doi copii. Este licenţiat în psihosociologie al Universităţii din Petroşani cu un master în consiliere profesională şi de cuplu la Universitatea de Vest Timişoara. Este supervizor şi psiholog principal clinician, consilier familial şi de cuplu cu o experienţă de 13 ani. A debutat cu poezie în 2007 cu volumul “Ceartă cu îngeri” (Editura „Pastel”, Braşov). Din 2011 este membru al Grupului de litere-sunete-şi-culori „Caii verzi de pe pereţi” Braşov. Anul acesta pregăteşte al doilea volum de poezie „Viaţa e un drum pe jos”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Spune-mi, te rog, cine este Cătălin Stanciu şi ce mărturie depune el despre sine şi despre a fi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Cătălin Stanciu vrea să înţeleagă ceea ce i se întâmplă, să fie responsabil cu cei din jur şi cu el însuşi, să fie, mai degrabă, un om corect decât un om bun. Alexandru Dragomir avea o afirmaţie, care poate părea dură: „să nu mor bou” zicea, în sensul de a te înţelege sincer pe tine şi pe ceilalţi, în sensul asumării statutului de fiinţă raţională şi deopotrivă emoţională, de a nu fi ignorant cu propriul destin. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce înseamnă să fii, în acelaşi timp, psiholog clinician şi poet? Ce crede poetul despre psiholog şi psihologul despre poet? Câtă nevoie au unul de celălalt?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu se poate vorbi de o disociere, de o personalizare a poetului faţă de psiholog sau invers. Psihodiagnosticul trebuie să fie de mare acurateţe şi claritate, poezia nu are niciun rol în componenta asta, nu vreau să zic niciun rost. Cu totul altfel stau lucrurile când vorbim de intervenţia terapeutică în psihologia clinică, în psihoterapie, unde poezia poate şlefui şi rafina demersul terapeutic. De fapt, un terapeut, un psiholog fără o cultură minim literară, filosofică, a ştiinţelor socio-umane, în general, nu are cum să fie un terapeut şi un psiholog bun. Există în psihoterapie aşa numita poveste terapeutică şi metoda metaforei, cine oare le poate înţelege mai bine, dacă nu poetul?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>O să te rog să extindem puţin şi să îmi spui care este răspunsul tău la întrebarea clasică: „La ce bun poeţii în vremuri amare? (Hölderlin)” </i></div>
<div style="text-align: justify;">
La ce este bună mierea într-o licoare de ierburi amare? Aşa este şi poezia într-o lume ce-şi pierde zi cu zi dorul de propria persoană, drumul spre propriul suflet. Poezia poate fi un drum de regăsire sau de redefinire.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Cum se vede poezia de astăzi dinspre psihologie?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş putea încerca o comparaţie: poezia este asemenea unei stări emoţional-explozive, este ca o emoţie tip gheizer, fierbinte şi arzătoare. Pe când proza face trecerea dinspre emoţie şi afecte spre sentimente şi pasiuni, spre statornicie, consecvenţă. Dacă ar fi să fac analiză pe text din perspectiva psihologiei clinice nu aş greşi dacă aş spune că în multe scrieri avem de a face cu o poezie nevrotică, cu personalităţi dizarmonice şi disonante. Însă dezinhibiţia şi ruperea din tipar e un semn al libertăţii şi dezvoltării personale, asta nu poate fi un lucru neapărat negativ pentru cel care o face. La fel şi în cazul demitizării idolilor şi a intelectualilor de azi, atât timp cât nu o faci doar pentru că a te lua la trântă cu cei consacraţi, atât timp cât nu o faci nihilist. Important este să te iei la trântă cu tine însuţi, cu propriul talent şi rost, nu cu al altora. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Care este ars poetica lui Cătălin Stanciu?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Profesorul Ion Hirghiduş în prefaţa cărţii mele de debut: „Ceartă cu îngeri” sesiza corect că trăirea mea poetică este iubirea: una pe pământ şi alta înspre cer iar ”între cele două lumi este construită o axis mundi, căreia îi aparţinem ca muritori, dar şi ca speranţă a unei eternităţi ce ne poate defini.” Cred că lucrurile nu s-au schimbat prea mult, sper că ceea ce scriu are mai multă consistenţă, substanţă, dar crezul meu poetic şi uman este acelaşi pentru că la rândul meu nu sunt interschimbabil şi nu m-am metamorfozat într-o persoană străină propriului suflet şi stil de viaţă. Într-un fel, poezia este modalitatea mea de a fi blând într-o lume impulsivă, agresivă şi din ce în ce mai impersonală şi banală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Deşi ai debutat de mai mult timp eşti o prezenţă în mediul literar de vreo trei ani...cum te simţi în grupul din care faci parte acum şi ce impresii îţi lasă mediul literar braşovean, pe de o parte, şi cel naţional, pe de altă parte?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca un sociofob vindecat şi care la vreme rea resimte vechile dureri. Mă simt bine în propria-mi singurătate, dar pot fi şi solidar nu doar solitar. Ce m-a făcut să rămân în grup este faptul că mă simt ca un mustang nu ca un cal domestic: adică liber, neconstrâns de un anumit stil care să-mi fie dictat sau impus. Faptul că Braşovul nu are o revistă de poezie sau o revistă de cultură spune totul. Naţional, poezia cred că este în trend, se îndreaptă spre ceea ce şi socialul o face. Cu toate astea îmi place dezinhibiţia ideatică a tinerilor poeţi. Dar nu pot să fiu decât subiectiv şi cred în metaforă mai mult decât în limbajul cotidian, în iarbă mai mult decât în beton şi în cântec mai mult decât în şuieratul roţilor de cauciuc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Volumul pe care îl pregăteşti acum se numeşte „Viaţa e un drum pe jos”, ce înseamnă asta? Că poetul se întoarce la cuminţenia pământului şi se leapădă cumva de lume şi lumesc? Că drumul acesta perpedes este doar o pauzare necesară? Sau sunt trimiteri la religios (per pedes apostolorum)? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-un fel are de a face cu acea cum ai numit-o „cuminţenie a pământului” şi mai ales cu spaţiul rural care mi-a dat o identitate. Zăvoiul, satul natal, rămâne reper şi oază de bucurie, reculegere şi dacă se spune că vesnicia s-a născut la sat (Blaga), forţând nota spun că boala psihică s-a născut în aglomeraţiile urbane, are locul naşterii la oraş. Am crezut ceva vreme că poezia este o formă de igienă mentală şi sufletească. M-am înşelat, pentru că poezia mă pune în situaţii şi stari emoţionale limită, puternic incoezive uneori cu propria-mi natură şi cu mult protejata zonă de confort interior. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce vrei să spui? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Spun că poezia nu are mereu valenţe terapeutice... extrapolând, dacă Emil Cioran scria pentru a nu se sinucide, eu ca psiholog, nu scriu pentru a nu înnebuni. Poezia nu este neapărat pentru echilibrul intrapsihic sau poate fiind intrinsecă nici nu simţi nevoia unei conştientizări la fel cum nu te întrebi dacă respiri. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o nevoie atunci când o interiorizezi, ea devine o mărturisire, un mod de a fi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce găseşte sau ce ar trebui să găsească poetul la capătul acestui “drum pe jos”?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai de preţ îmi pare a fi liniştea. Nu o tăcere surdă, ci liniştea realizării de sine, de împăcare cu sine, cu cei din jur şi cu Cel de Sus. Împăcare cu Dumnezeu în sensul dogmatic şi religios, dar prin care şi poezia coboară în odaia ta ca o rugăciune rostită în taină.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Acest „drum pe jos” poate fi şi o amendare a tehnicii ca facilitare a alienării? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Este mai degrabă vorba de solitudine, de timpul necesar pentru introspecţie, dar putem vorbi şi de un mod de a fii independent, autentic, nealterat, de aţi păstra o igienă intelectuală (Auguste Comte), însă pe drumul străbătut pe jos este întotdeauna loc de însoţire pentru familie, prieteni, iubită dar şi pentru himere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Cum vezi internetul şi manifestările sale (site-uri, bloguri, facebook) în relaţie cu poezia, literatura, spiritualitatea? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
Îşi au rostul lor, pot deveni un bun exerciţiu al scrisului dar şi o descătuşare. Este un spaţiu necesar al zilelor noastre. Mesajul ajunge uşor, facil şi este receptat rapid, se nasc comunităţi on-line guvernate de aceleaşi principii ce le întâlneşti în comunităţile şi grupurile clasice, tipice. Lipseşte elementul cel mai important, relaţia şi emoţia împărtăşită faţă către faţă care nu poate fi înlocuită cu nimic. Îmi displace termenul de spiritualitate pentru că sincretismul religios l-a pervertit şi devalorizat. Rămân în spiritul care mă defineşte: creştinismul, chiar dacă nu-l trăiesc aşa cum se cuvine, nu pot să ies dintr-o paradigmă de gândire influenţată de religia iubirii şi cred cu tărie că doar încreştinat devi cu adevărat un om deplin.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iunie 2014</div>
<h4 style="text-align: right;">
<i><u>Laurenţiu-Ciprian Tudor </u></i></h4>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: left;">
<i><u>Cătălin Stanciu</u></i></h2>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: left;">
1. Ritual</h4>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Am început să ne uităm</div>
<div style="text-align: left;">
răsturnaţi </div>
<div style="text-align: left;">
spre marginea singurătăţii</div>
<div style="text-align: left;">
apoi</div>
<div style="text-align: left;">
viaţa e un drum pe jos</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: left;">
2. Poem festin</h4>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ca o piatră de moară</div>
<div style="text-align: left;">
îmi macini gândurile</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
În urma mea</div>
<div style="text-align: left;">
corbii-şi aşteaptă</div>
<div style="text-align: left;">
festinul</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Este ştiut </div>
<div style="text-align: left;">
că sângele meu</div>
<div style="text-align: left;">
le deschide ochii</div>
<div style="text-align: left;">
să vadă</div>
<div style="text-align: left;">
adâncul nopţii</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: left;">
3. Portret </h4>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
În ultima vreme visez morţi</div>
<div style="text-align: left;">
cu ochii largi deschişi spre lume</div>
<div style="text-align: left;">
mă judecă de parcă ar înţelege viaţa</div>
<div style="text-align: left;">
şi ar respira aerul de dimineaţă</div>
<div style="text-align: left;">
ori ar simţi răcoarea în glezne şi spasme.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Trăiesc aversiv, impur, dezechilibrat</div>
<div style="text-align: left;">
exorcizat ca o cicatrice </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dă-i dracului de morţi</div>
<div style="text-align: left;">
ei nu ştiu ce înseamnă să trăieşti</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: left;">
4. Baroc</h4>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Baroce bătăi de inimă</div>
<div style="text-align: left;">
se aud ca dintr-o catedrală</div>
<div style="text-align: left;">
fără ziduri</div>
<div style="text-align: left;">
icoane la care</div>
<div style="text-align: left;">
doar cerul se închină</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Pe drumul vechi al livezii</div>
<div style="text-align: left;">
cu mere coapte</div>
<div style="text-align: left;">
ai lăsat</div>
<div style="text-align: left;">
testamentul tău cuprins de îndoială</div>
<div style="text-align: left;">
ai pregătit totul în tăcere</div>
<div style="text-align: left;">
cu sfială ai întins peste oglindă</div>
<div style="text-align: left;">
voalul de mătase orientală</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Pe seară</div>
<div style="text-align: left;">
o făptură neştiută</div>
<div style="text-align: left;">
a aprins o lumânare</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div style="text-align: left;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3;"> Omul cu dor </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Gherasim Rusu Togan</h3>
</div>
<div style="text-align: left;">
<h4>
<div style="text-align: right;">
<i>„Săracul omul cu dor, / Cum plânge seara la nor, / Până-i fac ochii izvor. / Săracul omul cu jele / Cum plânge seara la stele / Până-i fac ochii vâlcele” (Cântec)</i></div>
</h4>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din perspectiv satului „de tip tradiţional”, viaţa ni se oferă guvernată de puritate şi de sublim, univers ce ne facilitează prin bogăţia lui, o uimitoare aventură de cunoaştere a lumii căreia, prin desprindere brutală, se pare că i-a pierdut pentru totdeauna rădăcinile.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, referirile noastre înspre „lumea ce credea în basme / Şi gândea în poezii”, ca să folosim sintagma eminesciană, sunt de regret pentru robusteţea morală, vitalitatea, sensul superior de raportare la eternul uman, fundamentat pe echilibru şi conştiinţă de autenticitate în gestică şi faptă. Afirmam, chiar, cândva, faptul că „niciunde în produsul folcloric românesc nu-şi găseşte locul, decât în contrafaceri, în care dogma biblică şi-a spus cuvântul, acea stare deprimantă, de refuz de viaţă”. Dimpotrivă, întâlnim la nivelul afectului o forţă de viaţă de vitalitate telurică, un mod de înţelegere a vieţii sub toate faţetele sale, dar nicidecum prin anularea frământărilor vieţii. Dar nici o spovedanie aşa-zis „în gura lumii” nu-şi avea locul!</div>
<div style="text-align: justify;">
Manifestările interioare într-o asemenea lume îşi găsesc cel spaţiu unic, totuşi, cu toate că undeva se iscă impresia topirii lor în sfera largă de trăire a întregii colectivităţi. Dar tocmai această caracteristică, după convingerea noastră, imprimă vieţii vitalitate, iar manifestărilor interioare: sentimente, percepţii; gânduri şi aspiraţii, mai concret - li se acceptă ca unică formă de existenţă, starea de intimitate, niciodată fără voie descoperită. Astfel revenind la ideea enunţată mai înainte, admiraţia pentru acea lume costă în starea ei „instituţionalizată şi codificată, cu caracter practic şi orientativ teoretic”, manifestată, adăugăm noi, prin forme de viaţă ce conferă acestei lumi unicitate şi forţă de exemplaritate; prin multe fibre până azi activă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar pentru ceea ce avem în vedere, în acţiunea de faţă, se impune să înţelegem „starea de cântec”, nu ca o „spusă” în gura lumii ci, dimpotrivă, ca orice creaţie, drept plămadă a sufletului, taină ce până la urmă se exteriorizează într-un moment de stare emotivă tensionat trăită, în care trăirea răbufneşte prin cuvinte, într-o conjunctură de tipul „Bade, dacă strig la ine / Tot nu mă aud pe mine!”</div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, situaţi într-un asemenea concentru, vom descoperi în „cântecul de dragoste rănită” sisteme referenţiale, în trăiri de mare intensitate, echivalent metaforic al unui fond psihic subtil comunicat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar înainte de ataca „lumea nefericirilor”, să culegem câteva diamante din chemările la dragoste, atât de frecvente în lirica noastră de dragoste:</div>
<div style="text-align: justify;">
De primirea dorului: „Bade, dorul de la tine / peste multe dealuri vine / Şi nu-l poate opri nime. / Nici ţigan cu cetera, / nici român cu fluiera, / numai eu cu inima” Sau, mândria fetei doritoare d dragoste: „Cine vrea să mă iubească / vie-n poartă să-mi grăiască. /Cui i-e voia să mă vadă, / Vie singur şi să-mi creadă./ Să nu-mi trimită pe altul, / că altul umple tot satul. / Vie singur, furişat, / să-i dau dulce sărutat / Să-i dau guriţă tăcută / să facem dragoste multă” (Colecţia Bibicescu, 1893). De o mare frumuseţe apare şi starea fetei certată pentru neascultare în dragoste:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Măi bădiţă pentru tine, / Dă mama cu lemnu-n mine, / Dor!/ Şi de-ar da să mă omoare / Pentru tine nu mă doare / Dorule! /Mă ţine închisă-n casă, / Cu obloane la fereastră, / Dorule ! /Mă ţine închisă bine, / Să nu mă-ntâlnesc cu tine, / Dorule!/ Vai de mine, iar e seară, / Bădiţa m-aşteaptă iară, / Cum să fac să ies afară, / Dor!”</div>
<div style="text-align: justify;">
Stările conflictuale apasă sufletul fetei, de unde explozia de nelinişte şi năduf:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Arză-l focul dor şi drag / Că multe-n lume mai trag, Dorule, dor! / De la muma, vorbe grele, / Din inimă, dor şi jele, / Dorule !” (De pe Târnave )</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar vraja şi legământul din dragoste îşi au o ţesătură multicoloră, specifică lumii cu rânduielile purtătoare de varii semnificaţii fundamentale. Iar ca model absolut este sacralitatea, prezentă în gânduri, gesturi şi întregul corolar al vieţii. De-aici, faptul că în lirica de dragoste de sorginte folclorică nu s-au acceptat intruziuni care să-i degradeze puritatea. Gândurile, gestica,aspiraţia spre puritate şi sărbătoresc, cât şi opţiunile fiinţei îndrăgostite nu se abat de la o anume conduită, de altfel impusă de psihologia colectivităţii tradiţionale, conformă, în expresia lui Mircea Eliade, cu schema divină. Şi totuşi, ne simţim datori cu un adaos. Chiar dacă ne fundamentăm consideraţiile pe acest concept, nu putem trece cu vederea stările adiacente acestei viziuni, precum jocul posibilităţilor oferite în trăirile dragostei, precum chemare, amăgire, rugă, dor, tristeţe ş.a., alături de trăiri contrare, precum ura, blestemul, reproş, frondă etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, câteva din aceste faţete, aparţinătoare corolei dragostei se cer revelate atât pentru frumuseţea imaginilor, în varietate de sentimente, cât şi pentru fiorul de sinceritate ce le aureolează, urmare a vârstei actanţilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o primă imagine aleasă, se conturează starea fetei ce se vede victimă a dragostei, pentru „badiul, pălărie mică”. Voinicia şi mândria, cele două trăsături ce-i dau feciorului distincţie, sunt pricinuitoare de haos şi degringoladă sufletească:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Bade, pălărie mică, / Voinicia ta mă strică; / Voinicia şi mândria / M-au făcut ca păpădia”. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sub teroarea mamei, fata caută un remediu pentru lumea sa devastată: „Bade, pentru dumneata, / M-o urât şi măicuţa; / La fântână nu mă mână, / Num-o dată-n săptămână; / La pârleaz nu-mi dă răgaz, / Trebe, bade, să te las!” Şi totuşi, „lăsatul” e doar o simplă amăgire, respectiv o formă de a mişca lumea din loc, în rost de a se rupe lanţul atâtor nepotrivite stări. Dovadă, explozia de sinceritate: „Dragu-mi, bade, de tine, / Mai urât de cini te ţine, / Că te ţine-n lanţuri bine, / De nu poţi veni la mine”. </div>
<div style="text-align: justify;">
Iar starea de unicat a „badiului”, se asociază cu cea de nelinişte, de tulburare şi dor, finalizată printr-o lamentare potenţată în plan expresiv de personificarea a două elemente abstracte: „Vai de mine, doru-mi, / N-am pe cine-ţi porunci, / Făr’pe lună, voie bună, / Şi pe jele dor şi jele”. </div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi, vocativele compuse, de tipul„Măi, bădiţă”, însoţite de un limbaj plastic, metaforic, se asamblează într-un discurs declamativ, sugerând dorinţe, mândrie, stare erotică, în genere, fundamentată pe curăţenie sufletească şi frumuseţe:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Măi, bădiţă, strugur bun, / Rupe-te-aş şi nu mă-ndur, / Te-aş lăsa dar te-ai usca / Şi te-ar rupe urâta”. Şi totuşi, temerea persistă, de unde şi ironia: „Că urâta-i mânioasă / De ce nu-i şi ea frumoasă, / da vie la măicuţa, /Să mi-o facă şi pe ea”.</div>
<div style="text-align: justify;">
De-aici orgoliul şi recurgerea la un univers încărcat de precepte şi proceduri magice, prin care mama i-a aureolat venirea ei pe lume. De asemenea, universul floral este prezent ca metaforă simbolică, realizat prin reluarea în versuri cumulative a diverselor elemente din natură, prin care se potenţează calităţile fetei:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Că pe mine m-o făcut / Într-o zi mergând la plug / Şi-o ţâpat scalda-ntre flori, / Să fiu dragă la feciori / Şi-o ţâpat la iarbă verde, / Să fiu dragă cui mă vede”.<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc;"> „Poetul este cu adevărat hoţ al focului” </span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
Arthur Rimbaud </h3>
<h4 style="text-align: right;">
Charleville, 15 mai 1871*</h4>
<br />
Am decis să vă ofer o oră de literatură nouă. […]<br />
- Iată proză despre viitorul poeziei: -Toată poezia antică duce la poezia greacă; Viaţă armonioasă. – de la Grecias la mişcarea romantică - Evul Mediu – există învăţaţi, versificatori. De la Ennius la Theoroldus, de la Theoroldus la Casimir Delavigne, totul este proză rimată, un joc, moleşeală şi glorie a nenumăratelor generaţii de idioţi: Racine este purul, puternicul, marele. – S-ar sufla peste rime, s-ar amesteca hemistihurile sale, pentru ca Divinul Neghiob să fie azi atât de ignorat ca primul-venit autor al Originii. – După Racine, jocul s-a mucegăit. A durat două mii de ani!<br />
Nici plăcere, nici paradox. Raţiunea îmi inspiră mult mai multe certitudini asupra subiectului decât aş avea vreodată din furia unui [membru al mişcării] Jeune-France**. În rest, liber la ce e nou! Detestaţi strămoşii: sunteţi acasă la voi şi aveţi tot timpul! Nu s-a judecat niciodată cum trebuie romantismul. Cine l-a judecat? Criticii!! Romanticii, care dovedesc atât de bine că acel cântec este adesea atât de rar opera, adică gândirea cântată şi înţeleasă a celui care cântă?<br />
Căci Eu sunt Celălalt. Dacă alama se trezeşte goarnă, nu e din vina ei. Îmi e clar: asist la naşterea gândului meu: îl privesc, îl ascult: arunc o săgeată: simfonia se leagănă în adâncuri sau face un salt pe scenă. Dacă vechii imbecili nu i-au găsit Eu-lui decât semnificaţia falsă, noi nu trebuie să desprăfuim acele milioane de schelete, care, de-a lungul unui timp infinit!, au acumulat produsele inteligenţei lor chioare, clamând autorii.<br />
În Grecia, am spus, versul şi lira ritmează Acţiunea. Apoi, muzica şi rima sunt jocuri, divertisment. Studiul acestui trecut farmecă pe curioşi: mulţi se bucură să reînnoiască aceste antichităţi: - pentru ei. Natural, inteligenţa universală şi-a aruncat ideile; oamenii au ales o parte dintre aceste fructe ale creierului: le-au folosit, au scris cărţi: acesta e mersul, omul nemuncind, nefiind încă treaz sau încă în plenitudinea marelui vis. Funcţionari, scriitori: autor, creator, poet, acest om nu a existat niciodată!<br />
Primul studiu al omului care vrea să fie poet este propria sa conştiinţă, în întregime; el îşi caută sufletul, îl cercetează, îl încearcă, îl învaţă. De îndată ce-l ştie, îl cultivă, asta pare simplu: în orice creier se petrece o dezvoltare naturală; oricât de egoist se proclamă autorii; sunt destui cei care-şi atribuie progresul intelectual propriu! Dar e vorba de un suflet monstruos: precum comprachicos [neguţătorii de copii], ce mai! Imaginaţi-vă un om care îşi implantează singur negi pe figură.<br />
Eu spun că trebuie să aibă viziune, să fie vizionar.<br />
Poetul să fie vizionar printr-o lungă, imensă şi motivată dereglare a tuturor simţurilor. Toate formele de dragoste, de suferinţă, de nebunie; el se caută pe sine însuşi, epuizează în el toate otrăvurile, spre a nu păstra decât chintesenţele. Inefabilă tortură în care are nevoie de toată credinţa, de toată forţa supraomenească, în care devine între toţi marele bolnav, marele criminal, marele blestemat – şi supremul Savant! Căci el ajunge la necunoscut! Pentru că şi-a cultivat sufletul, deja bogat, mai mult decât oricine! Ajunge la necunoscut şi, când, înspăimântat, sfârşeşte prin a-şi pierde inteligenţa propriilor viziuni, el le-a văzut! Căci crapă în salturile sale printre lucrurile incredibile şi nenumărate: vor veni alţi oribili lucrători; vor începe de la orizonturile la care celălalt s-a prăbuşit! […]<br />
Repet:<br />
Aşadar, poetul este cu adevărat hoţ al focului.<br />
El schimbă omenirea, chiar animalele; el va trebuie să facă să-i fie simţite, palpate, ascultate invenţiile; dacă se referă la ceva ce are formă, el redă formă: dacă e fără formă, el redă inform. El caută limba; cât despre rest, orice cuvânt fiind idee, timpul unui limbaj universal va veni! Trebuie să fii academician – mai mort decât o fosilă, - pentru a finaliza un dicţionar, în orice limbă ar fi. Cei slabi se vor pune să gândească asupra primei litere din alfabet, ceea ce i-ar putea conduce repede la nebunie!<br />
Această limbă va fi de la suflet la suflet, rezumând totul, parfumuri, sunete, culori, gândul agăţând gândul şi trăgându-l. Poetul va defini cantitatea de necunoscut trezindu-se în timpul său în sufletul universal: el va da mai mult decât formula gândului său, decât notarea drumului său spre Progres! Enormitate în faţa normei, absorbită de toţi, el va fi cu adevărat un multiplicator de progres!<br />
Acest viitor va fi materialist, veţi vedea! Mereu pline de Număr şi de Armonie, aceste poeme vor fi făcute pentru a rămâne. În fond, va fi încă un pic din Poezia greacă. Arta eternă va avea funcţiile sale; aşa cum poeţii sunt cetăţeni. Poezia nu va mai ritma acţiunea; ea va fi înainte. Aceşti poeţi vor fi! Când va fi spart infinita servitute a femeii, când ea va trăi pentru ea şi prin ea, bărbatul – până aici abominabil, - îi va dărui revenirea, ea va fi poet, şi ea! Femeia va găsi necunoscutul! Lumile sale de idei vor diferi de ale noastre? Ea va găsi lucruri stranii, insondabile, respingătoare, delicioase; noi le vom lua, le vom înţelege.<br />
Aşteptând, vom cere poeţilor noul – idei şi forme. Toţi cei pricepuţi vor crede că pot satisface această cerere. Ba bine că nu! […]<br />
………………….<br />
<span style="font-size: x-small;">*Fragmente dintr-o scrisoare celebră (Lettre du Voyant) către poetul Paul Demeny (1844 - 1918) </span><br />
<span style="font-size: x-small;">sursa: Arthur Rimbaud - Poésies complètes, avec préface de Paul Verlaine et notes de l’éditeur L. Vanier, 1895 (pp. 94-95), BNF (Bibliothèque Nationale de France)</span><br />
<span style="font-size: x-small;">** termen desemnând tineretul francez de la 1830 câştigat de arta romantică şi de ideile liberale</span><br />
<h4>
<div style="text-align: right;">
Traducere din limba franceză </div>
<div style="text-align: right;">
de Florin Dochia</div>
</h4>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
Maya Angelou</h2>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<i>Născută Marguerite Ana Johnson pe 4 aprilie 1928, Maya Angelou a fost numită de Joanne M. Braxton „cea mai vizibilă femeie de culoare care şi-a scris autobiografia”. Este foarte cunoscută pentru seria de 6 volume autobiografice, care se axează pe copilăria ei şi pe experienţele de început ca adult. Prima şi cea mai apreciată, „Ştiu de ce cântă păsările captive” (1969), vorbeşte despre primii şaptesprezece ani din viaţa ei. Această carte i-a adus recunoaşterea internaţională şi a fost nominalizată la National Book Award. Maya Angelou a primit peste 30 de grade onorifice şi a fost nominalizată la Premiul Pulitzer pentru volumul de poezie din 1971, „Doar dă-mi un pahar de apă rece înainte de a muri”. A încetat din viaţă la 28 mai 2014.</i></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h4>
Femeia extraordinară</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Femei încântătoare se întreabă în ce stă secretul meu</div>
<div>
Nu sunt drăguţă şi nici mărimi de model nu am</div>
<div>
Dar când încep să le vorbesc,</div>
<div>
Ele gândesc că spun minciuni.</div>
<div>
Eu zic,</div>
<div>
Secretul e în atingerea braţelor</div>
<div>
În cuprinsul şoldurilor mele, </div>
<div>
În felul de a merge,</div>
<div>
Şi în încreţiturile buzelor mele.</div>
<div>
Sunt femeie </div>
<div>
În chip fenomenal.</div>
<div>
Femeia extraordinară, </div>
<div>
Asta sunt eu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Când intru într-o cameră</div>
<div>
Cu atitudinea rece care vă place,</div>
<div>
Lângă un bărbat</div>
<div>
Camarazii se ridică</div>
<div>
Sau cad în genunchi. </div>
<div>
Apoi roiesc în jurul meu, </div>
<div>
Ca-ntr-un stup de albine.</div>
<div>
Le zic,</div>
<div>
Este focul din ochii mei,</div>
<div>
Şi strălucirea dinţilor,</div>
<div>
Cadenţa taliei,</div>
<div>
Şi bucuria tălpilor mele.</div>
<div>
Sunt femeie </div>
<div>
În chip fenomenal.</div>
<div>
Femeia extraordinară, </div>
<div>
Asta sunt eu.</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></div>
<div>
Bărbaţii înşişi s-au întrebat</div>
<div>
Ce văd la mine.</div>
<div>
Încearcă atât de mult</div>
<div>
Dar nu îmi pot atinge</div>
<div>
Lăuntricul mister.</div>
<div>
Când încerc eu să le arăt</div>
<div>
Ei spun că încă nu văd.</div>
<div>
Le zic,</div>
<div>
Este în arcuirea spatelui,</div>
<div>
În soarele din zâmbetul meu,</div>
<div>
Mişcarea sânilor mei,</div>
<div>
Şi graţia stilului meu.</div>
<div>
Sunt femeie </div>
<div>
În chip fenomenal.</div>
<div>
Femeia extraordinară, </div>
<div>
Asta sunt eu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acum înţelegeţi</div>
<div>
De ce capul meu nu e aplecat.</div>
<div>
Nu strig şi nu sar</div>
<div>
Nici nu trebuie să vorbesc tare.</div>
<div>
Când mă vedeţi trecând</div>
<div>
Se cuvine să fiţi mândre.</div>
<div>
Le zic,</div>
<div>
Este în sunetul tocurilor mele,</div>
<div>
În părul meu ondulat,</div>
<div>
În palma mâinii mele,</div>
<div>
În nevoia de atenţia mea,</div>
<div>
Pentru că sunt femeie,</div>
<div>
În chip fenomenal.</div>
<div>
Femeia extraordinară,</div>
<div>
Asta sunt eu.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Munca femeii</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Am copii de îngrijit</div>
<div>
Haine de spălat</div>
<div>
Podeaua de lustruit</div>
<div>
Mâncare de cumpărat</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Apoi o găină de prăjit</div>
<div>
Bebeluşul de uscat</div>
<div>
Am musafiri de hrănit</div>
<div>
Şi grădina de udat</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am tricouri de călcat</div>
<div>
Copilaşii de îmbrăcat</div>
<div>
Closetul de curăţat</div>
<div>
Trebuie să fac curat</div>
<div>
În magherniţa asta</div>
<div>
Apoi să văd bolnavul</div>
<div>
Şi să adun bumbacul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mă acoperă, rază de soare</div>
<div>
Mă plouă, ploaie</div>
<div>
Cădeţi domol, stropi de rouă</div>
<div>
Şi răcoriţi-mi fruntea din nou.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Furtună, suflă-mă de aici</div>
<div>
Cu vântul tău cel mai aprig</div>
<div>
Lasă-mă să plutesc de-a lungul cerului</div>
<div>
Până mă voi putea odihni din nou.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cădeţi uşor, fulgi de zăpadă</div>
<div>
Acoperiţi-mă cu albe</div>
<div>
Săruturi îngheţate şi reci</div>
<div>
Lăsaţi-mă să mă odihnesc astă-noapte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Soare, ploaie, cer curbat</div>
<div>
Munte, oceane, frunză şi piatră</div>
<div>
Strălucire a stelelor şi a lunii</div>
<div>
Toate sunteţi ceea ce pot numi al meu.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Eu ştiu de ce cântă păsările captive</h4>
<div>
<br /></div>
<div>
Păsările libere saltă</div>
<div>
pe spatele vântului</div>
<div>
şi plutesc în aval</div>
<div>
până se sfârşeşte curentul</div>
<div>
îşi cufundă aripile</div>
<div>
în razele portocalii ale soarelui</div>
<div>
şi îndrăznesc să pretindă cerul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar o pasăre care umblă încet</div>
<div>
în colivia ei îngustă</div>
<div>
arareori poate să vadă</div>
<div>
printre barele de furie</div>
<div>
aripile-i sunt prinse</div>
<div>
picioarele-i sunt legate</div>
<div>
astfel îşi deschide gâtul ca să cânte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pasărea captivă cântă</div>
<div>
cu trilul plin de teamă</div>
<div>
de necunoscute lucruri</div>
<div>
dar totuşi prelung</div>
<div>
şi aria sa e auzită</div>
<div>
pe dealul îndepărtat</div>
<div>
pentru că pasărea captivă</div>
<div>
cântă despre libertate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pasărea liberă se gândeşte la altă briză</div>
<div>
la linele vânturi complice printre copacii ce suspină</div>
<div>
la viermii graşi ce o aşteaptă pe o pajişte însorită</div>
<div>
şi numeşte cerul al ei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar o pasăre captivă stă pe mormântul viselor</div>
<div>
umbra ei cheamă într+un tipăt de coşmar</div>
<div>
aripile-i sunt prinse</div>
<div>
picioarele-i sunt legate</div>
<div>
astfel îşi deschide gâtul ca să cânte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pasărea captivă cântă</div>
<div>
cu trilul plin de teamă</div>
<div>
de necunoscute lucruri</div>
<div>
dar totuşi prelung</div>
<div>
şi aria sa e auzită</div>
<div>
pe dealul îndepărtat</div>
<div>
pentru că pasărea captivă</div>
<div>
cântă despre libertate.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<div style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză </div>
<div style="text-align: right;">
de Liliana Ene</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
</h4>
</div>
<div>
<h3>
Μιχάλης Γκανάς<br />Σκιά</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Όταν το δέντρο καίγεται </div>
<div>
φεύγουνε όλα τα πουλιά του </div>
<div>
μόνο ο ίσκιος του πιστός </div>
<div>
καίγεται μέσα στη φωλιά του </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Στον ίσκιο έδωσες φωνή </div>
<div>
για να γελάει και να κλαίει </div>
<div>
μα το βαθύ του μυστικό </div>
<div>
ούτε σε σένα δεν το λέει </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ό,τι στον κόσμο αγάπησες </div>
<div>
κρύβεται τώρα στη σκιά του </div>
<div>
και συ με ίσκιους πολεμάς </div>
<div>
για να ξεφύγεις του θανάτου </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Τον ίσκιο σου μην προσπερνάς </div>
<div>
ούτε και πίσω του να μείνεις </div>
<div>
στον άλλο κόσμο που θα πας </div>
<div>
ίσκιος του ίσκιου σου θα γίνεις </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Mihalis Ganas<br />Umbra</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Când flăcări mistuie copacul </div>
<div>
Păsările-l lasă toate </div>
<div>
Umbra-i credincioasă însă </div>
<div>
A rămas în cuib şi arde. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dăruit-ai voce umbrei,</div>
<div>
Să plângă şi să râdă ştie, </div>
<div>
Dar-a ei adâncă taină </div>
<div>
Nu ţi-o dezvăluie nici ţie. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tot ce pe lume ai iubit </div>
<div>
Se ascunde acum în umbra sa, </div>
<div>
Iar tu cu umbrele te lupţi </div>
<div>
Şi-ncerci de moarte a scăpa. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Umbra să nu ţi-o depăşeşti,</div>
<div>
Dar nici să nu-i rămâi în urmă, </div>
<div>
Căci dincolo, unde ai să mergi, </div>
<div>
Vei fi doar umbrei tale umbră. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h4 style="text-align: right;">
Traducere din limba greacă de Elena Dinu</h4>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
*****</h2>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d0e0e3;"> „Un poet trebuie să aibă o curiozitate continuă” </span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
Ezra Pound</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-wMgaOxL0DXk/U_njwczBXbI/AAAAAAAAAWw/BI0p9ADmObU/s1600/ezra%2Bpound.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-wMgaOxL0DXk/U_njwczBXbI/AAAAAAAAAWw/BI0p9ADmObU/s1600/ezra%2Bpound.jpg" height="200" width="183" /></a></div>
<div>
[…]*</div>
<div>
<i>…Când eraţi tânăr, interesul dvs. pentru poezie se concentra pe formă. Profesionalismul dumneavoastră şi devotamentul pentru tehnică a devenit proverbial. În ultimii treisprezece ani, aţi schimbat interesul faţă de formă cu cel pentru conţinut. Schimbarea a venit din principiu?</i></div>
<div>
Consider că am clarificat acest lucru. Tehnica este testul sincerităţii. Dacă un lucru nu merită tratat din punct de vedere tehnic, este de valoare inferioară. Toate acestea trebuie privite ca exerciţiu. Richter (1), în tratatul său despre Armonie, spune: „Acestea sunt principiile armoniei şi punctul de sprijin; nu au nimic de-a face cu compoziţia, care este o activitate destul de diferită.” Afirmaţia, pe care cineva a formulat-o, conform căreia se pot scrie forme ale canzoni-ului din Provence în limba engleză, este falsă. A ne întreba dacă ar fi de dorit este altă problemă. Acolo unde nu a existat criteriul limbii naturale fără inversiune, formele erau naturale şi au fost transpuse în muzică. În engleză, muzica este de natură limitată. Ca exemple, avem perfecţiunea franceză a lui Chaucer (2), perfecţiunea italiană a lui Shakespeare şi avem pe Campion (3) şi pe Lawes (4). Nu cred că eu aş fi ajuns la o astfel de formă până nu am citit Trahinienele lui Sofocle. Nu ştiu dacă am ajuns la ceva vreodată, dar am crezut că era o extensie a gamei. Poate fi o deziluzie. Cineva a fost mereu interesat de implicarea schimbării esenţei în uniunea dintre „mot et son”, dintre cuvânt şi sunet.</div>
<div>
[…]</div>
<div>
<i>Credeţi că versul liber este specific formei americane? Îmi imaginez că William Carlos Williams (5) crede asta şi se gândeşte la iambic ca fiind englezesc.</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-7BD-d08ZXlY/U_nj6Fe0JYI/AAAAAAAAAW4/C-5ec96lTbY/s1600/ezra-pound.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-7BD-d08ZXlY/U_nj6Fe0JYI/AAAAAAAAAW4/C-5ec96lTbY/s1600/ezra-pound.jpg" height="320" width="165" /></a></div>
<div>
Îmi place fraza lui Eliot: „Niciun vers nu e liber pentru cel ce vrea să facă o treabă bună.” Cred că cel mai bun vers liber vine din încercarea de a reveni la metrul cantitativ. Presupun că un vers poate fi englezesc fără să fie specific american. Îmi amintesc de Cocteau (6) cântând la tobe într-o formaţie de jazz de parcă avea de-a face cu o problemă matematică foarte dificilă. Vă voi spune un lucru despre care cred că e o formă americană, şi anume parantezele lui James (n.t., Henry James). Realizezi faptul că persoana căreia îi vorbeşti nu a urmat diferiţii paşi şi te întorci asupra lor. De fapt, parantezele jamesiene au crescut enorm acum. În opinia mea, acesta este un lucru absolut american. Efortul pe care cineva îl face atunci când întâlneşte un alt om cu foarte multă experienţă constă în a găsi punctul în care cele două experienţe se ating, astfel încât acea persoană să ştie într-adevăr despre ce este vorba. </div>
<div>
Munca dvs. include foarte multă experienţă, dar şi multă formă. Care credeţi că este cea mai mare calitate pe care o poate avea un poet? Ţine de formă sau de calitatea gândirii?</div>
<div>
Nu cred că se pot pune calităţile necesare într-o ordine ierarhică, dar un poet trebuie să aibă o curiozitate continuă, care desigur nu face din el un scriitor, dar dacă nu are acest lucru, va dispărea treptat. Şi posibilitatea de a face totul în acest sens depinde de o energie stăruitoare. Un om precum Agassiz (7) nu se plictiseşte niciodată, nu oboseşte. Trecerea de la receptarea stimulilor până la povestire, la corelare, ocupă întreaga energie a unei vieţi. </div>
<div>
<i>Credeţi că lumea modernă a schimbat felul în care poezia poate fi scrisă?</i></div>
<div>
Există foarte multă competiţie, aşa cum nu a mai fost până acum. Să luăm partea serioasă a lui Disney, partea confuciană a lui Disney (8). Stă în a lua un etos, cum face în Perri, acel film cu veveriţe, unde există valorile curajului şi ale tandreţii combinate într-un fel în care toată lumea le poate înţelege. Este un geniu absolut. Este o corelare grozavă a naturii, aşa cum nu a fost până acum, de la Alexandru cel Mare. Alexandru le ordona pescarilor ca, în cazul în care găsesc ceva interesant despre peşti, un lucru special, să-i spună lui Aristotel. Şi cu această corelaţie s-a adus ihtiologia într-un punct ştiinţific, în care a stat timp de două mii de ani. Iar acum se poate urmări pe cameră o corespondenţă enormă cu faptele exacte. Această capacitate de a intra în contact este o provocare formidabilă pentru literatură. Se naşte întrebarea: de ce anume este nevoie şi ce este de prisos?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-rBazjUXadY4/U_nj_y-zoOI/AAAAAAAAAXA/geCwRw1qggA/s1600/Ezra%2BPound%2Bla%2BVenetia.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-rBazjUXadY4/U_nj_y-zoOI/AAAAAAAAAXA/geCwRw1qggA/s1600/Ezra%2BPound%2Bla%2BVenetia.jpg" height="320" width="318" /></a></div>
<div>
[…]</div>
<div>
<i>Mă întreb ce credeţi dumneavoastră despre mişcările contemporane. Nu am văzut remarci cu privire la poeţii din perioada recentă, precum Cummings (9), cu excepţia lui Bunting (10) şi Zukofsky (11). V-au preocupat alte lucruri, presupun. </i></div>
<div>
O persoană poate citi orice. Am încercat să găsesc un anumit număr de fapte istorice. Nu cred că există o mărturie a cuiva capabil să critice oamenii ce vin după. Este o chestiune clară cu privire la cantitatea de lectură pe care o poate realiza un om. Nu ştiu dacă îi aparţine sau dacă este o nestemată pe care a adunat-o, dar în orice caz, unul dintre lucrurile pe care le-a spus Frost la Londra în 1912, a fost următorul: „Rezumat al rugăciunii: Oh, Doamne, fii atent la mine.” Aceasta este apropierea de scriitorii mai tineri – nu tocmai de divinitate! – şi în general cineva îşi limitează lecturile la poeţii tineri care-i sunt recomandaţi de cel puţin un alt poet mai tânăr, ca sponsor. Desigur, o rutină precum aceasta ar putea duce la conspiraţie, dar oricum… În măsura în care critici oameni mai tineri, nu poţi avea timp să faci o comparaţie estimativă. Sunt şi oameni de la care poţi învăţa ceva. Observ o mişcare acum, dar… În general, este indubitabil o însufleţire. Şi Cal (Robert) Lowell (12) este foarte bun.</div>
<div>
[…]</div>
<div>
<i>Aţi scris la un moment dat că aveţi patru idei utile de la predecesorii literari în viaţă şi anume Thomas Hardy (13), William Butler Yeats (14), Ford Madox Ford (15) şi Robert Bridges (16). Care erau acestea?</i></div>
<div>
Ideea lui Bridges era cea mai simplă. Era un avertisment împotriva cuvintelor omofone. A lui Hardy era gradul de concentrare asupra subiectului, nu asupra metodei. Ideea lui Ford era legată de prospeţimea limbajului. Iar Yeats, aţi spus că era al patrulea? Ei bine, Yeats a scris, din 1908, versuri simple, în care nu existau abateri de la ordinea naturală a cuvintelor. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Aţi fost secretarul lui Yeats între anii 1913-1914. Ce fel de lucruri aţi făcut pentru el?</i></div>
<div>
De obicei, îi citeam cu voce tare. Poemele lui Doughty „The Dawn in Britain” (17) şi aşa mai departe. Şi discutam în contradictoriu. Discuţii de genul celor irlandeze. A încercat să înveţe scrima la 45 de ani, fapt amuzant. Se răsucea în toate părţile cu floretele, ca o balenă. Uneori dădea impresia că era un idiot mai mare decât sunt eu.</div>
<div>
</div>
<div>
<i>Există o controversă academică cu privire la influenţa dumneavoastră asupra lui Yeats. Aţi lucrat la poemele sale împreună? Aţi tăiat din poemele sale în felul în care aţi tăiat „Tărâmul pierdut” (n.t., poemul lui T. S. Eliot)?</i></div>
<div>
Nu îmi amintesc. Sunt sigur că am obiectat în privinţa expresiilor specifice. Odată plecat la Rapallo, am încercat, pentru numele lui Dumnezeu, să îl împiedic de la a tipări ceva. I-am spus că totul este gunoi. A tipărit, totuşi, cu o prefaţă în care a menţionat ceea ce am spus. Îmi amintesc faptul că Tagore (18) se apucase să mâzgălească pe marginea ciornelor sale şi i s-a spus că aceea este artă. A avut şi o expoziţie la Paris. „Este aceasta artă?” Nimeni nu a fost foarte dornic de acele mâzgăleli, dar desigur mulţi l-au minţit. </div>
<div>
În măsura în care schimbarea lui Yeats dispare, cred că Ford Madox Ford ar putea avea ceva credit. Yeats nu ar fi ascultat niciodată sfatul lui Ford, dar consider că Fordie l-a ajutat, prin intermediul meu, în încercarea de a ajunge aproape de modul natural de scriere. </div>
<div>
[…]</div>
<div>
<i>L-aţi cunoscut pe Remy de Gourmont (19) personal?</i></div>
<div>
Doar prin scrisori. A fost o scrisoare, pe care şi Jean de Gourmont a considerat-o importantă, în care spunea: „A scrie sincer ceea ce gândeşti este singura plăcere a unui scriitor.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Este uimitor faptul că aţi putut veni în Europa şi v-aţi asociat rapid cu cei mai buni scriitori în viaţă. Aţi fost la curent cu scrierile vreunul dintre aceşti poeţi în America, înainte de a pleca? Aţi avut vreo legătură cu Robinson (20)? </i></div>
<div>
Aiken (21) a încercat să mi-l vândă pe Robinson, dar am refuzat. Acest lucru s-a petrecut la Londra. Apoi am aflat de la el că era un băiat la Harvard care făcea lucruri amuzante. Eliot (22) a apărut un an mai târziu. Nu, aş spune, cu privire la anul 1900, că au fost Carman şi Hovey (23), Carwine şi Vance Cheney (24). Impresia era atunci că lucrurile americane nu erau atât de bune precum cele britanice, din niciun punct de vedere. Şi avem ediţiile piratate Mosher, dintre cele englezeşti. Nu, am mers la Londra deoarece m-am gândit că Yeats cunoştea mai multe despre poezie decât oricine. Mi-am construit viaţa în Londra mergând să-l văd pe Ford după-amiaza şi pe Yeats seara. Vorbind cu unul despre celălalt, puteam începe mereu o discuţie. Era un exerciţiu. Am studiat cu Yeats şi am descoperit că Ford nu era de acord cu el. Astfel, am continuat să mă contrazic cu ei timp de 20 de ani.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>În 1942, aţi scris despre faptul că dumneavoastră şi Eliot v-aţi certat, numindu-vă reciproc protestanţi. Sunt curios când s-a întâmplat mai exact acest lucru.</i></div>
<div>
Oh, eu şi Eliot am avut divergenţe de la început. Partea amuzantă a unei prietenii intelectuale este faptul că poţi discuta în contradictoriu despre ceva şi să fii de acord în alte privinţe. Eliot, care a avut toată viaţa sa răbdarea creştină a toleranţei şi care a muncit din greu, trebuie să mă fi considerat obositor şi iritant. Am început să ne contrazicem asupra unui număr de lucruri chiar de când ne-am cunoscut. De asemenea, eram de acord cu privire la altele şi presupun că amândoi aveam dreptate într-o anumită măsură. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Ca poeţi, aţi simţit o divergenţă pe subiecte de ordin tehnic, fără legătură cu problemele discutate?</i></div>
<div>
Aş spune că divergenţele erau mai întâi diferenţe de a privi o anumită chestiune. El avea fără îndoială un limbaj natural. Mi se pare că şi-a adus o mare contribuţie în limba poemelor. Şi chiar în capacitatea de a interacţiona cu un mediu existent sau cu o ipostază a comprehensiunii.</div>
<div>
[…]</div>
<div>
<i>De la încarcerare, aţi publicat trei volume de Cantos, recent volumul Thrones. (25) Cred că sunteţi aproape de sfârşit. Ne puteţi spune despre ce veţi scrie în cele ce au rămas?</i></div>
<div>
Este dificil să scrii un Paradis atunci când toate manifestările superficiale îţi indică faptul că trebuie să scrii o Apocalipsă. Este evident mult mai uşor să găseşti locuitori pentru un Infern sau chiar pentru un Purgatoriu. Cred că este mai bine că l-am pus pe Agassiz în vârf, în locul lui Confucius. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Sunteţi mai mult sau mai puţin blocat?</i></div>
<div>
Da, sunt blocat. Întrebarea este dacă sunt mort, aşa cum domnii A.B.C. ar dori? În caz că o mierlesc, iată ce ar trebui să fac între timp: trebuie să clarific obscurităţile; trebuie să fac mai clare ideile definite sau disocierile. Trebuie să găsesc o formulă verbală pentru a combate ascensiunea brutalităţii – principiul ordinii versus atomul scindat. Era un om la casa de nebuni, apropo, care insista pe ideea că atomul nu s-a scindat niciodată. O epopee este un poem ce conţine istorie. Gândirea modernă conţine elemente heteroclite. Epopeile trecute au avut succes atunci când toate sau majoritatea răspunsurilor au fost asumate, cel puţin între autor şi audienţă, sau o mare masă de auditoriu. Încercarea, într-o eră experimentală, este, aşadar, imprudentă. Cunoaşteţi povestea: </div>
<div>
„Ce desenezi, Johnny?”</div>
<div>
„Pe Dumnezeu!”</div>
<div>
„Dar nimeni nu ştie cum arată El!”</div>
<div>
„Vor şti când voi termina!”</div>
<div>
Această încredere nu mai este accesibilă. </div>
<div>
Acestea sunt subiecte epice. Lupta pentru drepturi individuale este un subiect epic, natura suveranităţii este o chestiune epică, chiar dacă ar putea fi puţin obscură din punct de vedere circumstanţial. Unele dintre acestea pot fi urmărite, evidenţiate; în mod evident, trebuie condensate pentru a căpăta o formă. Natura individului, conţinutul heteroclit al conştiinţei. Este bătălia pentru lumină împotriva subconştientului; se cer obscurităţi şi penumbre. Multe dintre scrierile contemporane evită ariile incomode ale subiectului. </div>
<div>
Eu scriu pentru a rezista viziunii conform căreia Europa şi civilizaţia europeană se îndreaptă spre iad. Dacă s-ar întâmpla să fiu „crucificat pentru o idee” – aceasta ar fi ideea coerentă în jurul căreia s-au acumulat confuziile mele – cultura europeană trebuie să supravieţuiască, cele mai bune calităţi ale ei trebuie să supravieţuiască împreună cu oricare alte culturi, în oricare universalităţi. </div>
<div>
[…]</div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">___________________</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">* Interviu de Donald Hall, Arta poeziei nr. 5, The Paris Review, Vară-Toamnă 1962, nr. 28</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">1. Ernst Friedrich Eduard Richter (1808-1879), teoretician al muzicii, de origine germană, cunoscut pentru Tratatul despre armonie. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">2. Geoffrey Chaucer (1343-1400), unul dintre cei mai valoroşi poeţi englezi ai secolului al XIV-lea. John Dryden, scriitor englez din secolul al XVII-lea, l-a numit pe Chaucer „părintele poeziei engleze”. Chaucer a fost întemeietorul noii limbi literare şi creatorul unei versificaţii care a constituit baza dezvoltării ulterioare a poeziei engleze.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">3. Thomas Campion (1567-1620), compozitor englez, poet şi fizician. A scris peste o sută de cântece pentru lăută, piese de dans şi chiar lucrări de specialitate în domeniul muzicii. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">4. William Lawes (1602-1645), muzician şi compozitor englez. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">5. William Carlos Williams (1883-1963) poet american asociat îndeaproape cu modernismul. A practicat cu succes medicina, dar a muncit din greu şi ca poet. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">6. Jean Maurice Eugène Clément Cocteau (1889-1963) poet, scriitor, pictor, dramaturg şi cineast francez.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">7. Jean Louis Rodolphe Agassiz ( 1807-1873), naturalist, geolog şi profesor american de origine elveţiană. După ce a studiat în Elveţia şi Germania, s-a mutat în SUA (1846). A efectuat studii de referinţă privind activităţile gheţarilor şi ale speciilor dispărute de peşti. A devenit celebru pentru metodele sale inovatoare de predare, care încurajau învăţarea prin observarea directă a naturii.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">8. Walter Elias Disney (1901-1966), regizor, producător, animator, scenarist şi antreprenor american, câştigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său este unul comun în orice casă americană şi este cunoscut bine şi în rândul copiilor.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">9. Edward Estlin Cummings (1894-1962), poet, dramaturg, eseist şi pictor american. Scrierile sale exprimă revolta antisocială a individului, protestul împotriva războiului şi cultivă expresia şocant-cinică, inovaţiile sintactice şi bizareriile de aranjament tipografic.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">10. Basil Cheesman Bunting (1900-1985), poet modernist britanic foarte important, a cărui reputaţie a fost consolidată de publicarea volumului „Briggflatts”, în 1966.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">11. Louis Zukofsky (1904-1978), poet american, unul dintre fondatorii şi primii teoreticieni ai grupului de poeţi obiectivişti, având o importantă influenţă asupra generaţiilor ulterioare de poeţi din America. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">12. Robert Traill Spence Lowell (1917-1977), poet american.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">13. Thomas Hardy, (1840-1928), scriitor şi poet naturalist britanic, cunoscut pentru romanele sale „Tess” şi „Departe de lumea dezlănţuită”. Evenimentele din majoritatea operelor sale se desfăşoară în comitatul semi-imaginar Wessex şi sunt marcate de descrieri poetice şi de fatalism.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">14. William Butler Yeats (1865-1939), poet şi dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">15.<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Ford Madox Ford (1873-1939), născut Ford Hermann Hueffer, romancier, poet, critic şi editor britanic, ale cărui reviste - The English Review şi The Transatlantic Review, au constituit instrumente de studiu pentru dezvoltarea literaturii engleze de la începutul secolului XX. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">16. Robert Seymour Bridges (1844-1930), poet britanic, laureat al diverselor premii, din 1913 până în 1930. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">17. Charles Montagu Doughty (1843-1926), scriitor englez, educat în şcoli private, student al King’s College din Londra şi al Universităţii Cambridge. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">18. Rabindranath Tagore, numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur (1861-1941), scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">19. Rémy de Gourmont (1858-1915), scriitor şi critic literar francez. A fost cel mai important critic al mişcării simboliste.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">20. Edwin Arlington Robinson (1869-1935), poet american care a câştigat trei premii Pulitzer. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">21. Conrad Potter Aiken (1889-1973), romancier şi poet american. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">22. Thomas Stearns Eliot (1888-1965), poet anglo-american, dramaturg şi teoretician literar, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1948). Prin arta sa remarcabilă, T. S. Eliot a revoluţionat întreaga poezie modernă engleză.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">23. Bliss Carman (1861-1929), poet canadian care a trăit mare parte a vieţii sale în SUA, unde a obţinut faima internaţională. Richard Hovey (1864-1900), poet american.</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">24. John Vance Cheney (1848-1922), poet american, eseist şi bibliotecar. Educat în New York, Cheney a practicat avocatura pentru scurt timp în Woodstock, Vermont şi New York înainte de a se muta în California cu prima soţie, unde a predate muzică şi a lucrat ca funcţionar al poştei. În 1887, a preluat postul de bibliotecar la Biblioteca Publică din San Francisco, unde a supravegheat deschiderea sistemului de biblioteci filiale şi a găzduit prima conferinţă de pe coasta de vest a Asociaţiei Bibliotecilor Americane, în 1891. </span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">25. Colecţia The Cantos constă dintr-un poem lung, incomplet, împărţit în 120 de secţiuni. Fiecare dintre aceste secţiuni este, de fapt, un cântec, în italiană: canto. Majoritatea au fost scrise între anii 1915-1962. Thrones este al doilea volum de cântece, scris în timp de Pound era încarcerat la închisoarea din St. Elizabeth. În acelaşi interviu din 1962, Pound spune despre această secţiune a poemului: „Sanctuarele din Paradisul lui Dante erau pentru spiritele oamenilor responsabili de buna guvernare. Cele din The Cantos sunt o încercare de a trece de egoism şi de a stabili o definiţie a unei ordini posibile sau cel puţin de conceput pe pământ”.</span></div>
<div>
___________________________________</div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<i><u>Ezra Pound</u></i></h2>
<div>
</div>
<h3>
O fată</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Copacul mi-a pătruns mâinile, </div>
<div>
Seva mi-a urcat pe brațe,</div>
<div>
Copacul a crescut în pieptul meu –</div>
<div>
În jos,</div>
<div>
Crengile au ieşit din mine, ca braţele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Copac eşti,</div>
<div>
Muşchi eşti,</div>
<div>
Eşti violete batute de vânt.</div>
<div>
Un copil – atât de înalt – eşti,</div>
<div>
Şi totul este nebunie pentru lume.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Cântecul rangurilor</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
I</div>
<div>
Îngropaţi-mă în culori chinezeşti</div>
<div>
Pentru că paharul aduce necaz.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
II</div>
<div>
Vântul bate deasupra grâului-</div>
<div>
Cu un zgomot argintiu,</div>
<div>
O slabă luptă de metal.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am cunoscut discul de aur,</div>
<div>
L-am văzut topindu-se peste mine.</div>
<div>
Am cunoscut locul din pietre preţioase,</div>
<div>
Salonul culorilor senine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
III</div>
<div>
O, pahar hain, O, confuzie de culori!</div>
<div>
O, lumină ce sari şi te curbezi, suflet al captivului,</div>
<div>
De ce sunt avertizat? De ce sunt trimis departe?</div>
<div>
De ce strălucirea ta este plină de bănuiala bizară?</div>
<div>
O, subtil şi viclean pahar, O, aur prăfuit! </div>
<div>
O, fir de chihlimbar, irizaţie cu două feţe!</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Neprihănită </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu, nu! Lasă-mă. Am lăsat-o de curând.</div>
<div>
Nu-mi voi mânji cămaşa cu mai puţină strălucire, </div>
<div>
Pentru ca aerul înconjurător să aibă o nouă lumină;</div>
<div>
Braţele-i sunt fragile, totuşi m-au legat strâns</div>
<div>
Şi m-au cuprins ca într-o pânză de eter;</div>
<div>
Ca-n frunze dulci; ca-n limpezime subtilă.</div>
<div>
O, am cules magia din preajma ei</div>
<div>
Pentru a mă acoperi cu jumătate din lucrurile ce o acoperă.</div>
<div>
Nu, nu! Lasă-mă. Am încă parfumul,</div>
<div>
Delicat ca vântul de primăvară ce vine din frunzar de mesteacăn.</div>
<div>
Mugurii înverzesc, da, aprilie în ramuri,</div>
<div>
În timp ce ea opreşte rana iernii cu mâna dibace </div>
<div>
Copacii au înfăţişarea savorii:</div>
<div>
Albă coaja lor, albe orele acestei femei. </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Un pact</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Am făcut un pact cu tine, Walt Whitman -</div>
<div>
Te-am dispreţuit destul timp.</div>
<div>
Vin la tine ca un copil crescut</div>
<div>
Care a avut un tată îndărătnic;</div>
<div>
Sunt destul de mare acum ca să-mi fac prieteni.</div>
<div>
Tu eşti cel care a spart lemnele noi,</div>
<div>
A venit timpul pentru cioplit.</div>
<div>
Avem doar o rocă şi o singură esenţă –</div>
<div>
Să înceapă comerţul între noi.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Portrait d’une Femme</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Mintea ta şi tu sunteţi pentru noi Marea Sargaselor</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Londra a răvăşit în tine aceşti douăzeci de ani</div>
<div>
Şi corăbii minunate ţi-au lăsat una sau alta drept plată:</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Idei, bârfe vechi, vechituri de tot felul,</div>
<div>
Bizare urme de cunoaştere şi mărfuri fără valoare.</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Minţi grozave te-au căutat – lipsindu-le altcineva.</div>
<div>
Ai fost mereu a doua. Tragic?</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Nu. Ai preferat asta în locul lucrurilor obişnuite:</div>
<div>
Un bărbat indiferent, monoton şi supus soţiei,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Un spirit mediocru – cu un gând mai puţin, în fiecare an.</div>
<div>
Oh, tu eşti răbdătoare, te-am văzut stând</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Ore, acolo unde ceva ar fi putut să plutească la suprafaţă.</div>
<div>
Iar acum tu plăteşti unul. Da, plăteşti bine. </div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Eşti o persoană interesantă, unul vine la tine</div>
<div>
Şi ia stranie răsplată:</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Trofee pescuite; câteva curioase sugestii;</div>
<div>
Fapt ce nu duce nicăieri; şi o bârfă sau două,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Gravidă cu mătrăgune sau cu altceva</div>
<div>
Ce ar putea fi de folos şi nu se arată,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Ce nu încape niciodată în colţ şi nu are un ţel,</div>
<div>
Sau nu-şi găseşte ora la ivirea zilelor:</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Defăimata, ordinara, minunata veche meserie;</div>
<div>
Idoli şi ambră cenuşie, mozaicuri rare,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Acestea-ţi sunt bogăţiile, marea ta comoară; dar</div>
<div>
Pentru tot acest tezaur de lucruri foioase,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Lemne ciudate pe jumătate crude, şi noi chestii grozave:</div>
<div>
Pe flotorul lent cu diferite lumini şi adâncimi,</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Nu! Nu e nimic! Peste tot şi totul,</div>
<div>
Nimic nu este complet al tău.</div>
<div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Totuşi asta eşti tu.</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<div style="text-align: right;">
Traducere din limba engleză </div>
<div style="text-align: right;">
de Liliana Ene</div>
</h4>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-7383LfWyrvs/U_nkOVj9-9I/AAAAAAAAAXI/rL6ebDUjHtI/s1600/iulia%2Bcostache%2B1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-7383LfWyrvs/U_nkOVj9-9I/AAAAAAAAAXI/rL6ebDUjHtI/s1600/iulia%2Bcostache%2B1.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-29313739027333306182014-07-09T21:25:00.001+03:002014-07-11T07:01:29.701+03:00URMUZ No 5 mai 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-Zz8L64nixIY/U72HjHlqTaI/AAAAAAAAARI/rK1UdL9jRmM/s1600/urmuz+no+5_1.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-Zz8L64nixIY/U72HjHlqTaI/AAAAAAAAARI/rK1UdL9jRmM/s1600/urmuz+no+5_1.png" height="320" width="234" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<a href="http://www.scribd.com/doc/233216123/Urmuz-No-5-mai-2014" target="_blank">descarcă pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_5_lecture" target="_blank">citeşte e-book</a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"><br /></span>
<span style="background-color: yellow;"><br /></span>
<span style="background-color: #fff2cc;"> A te bucura de lectură </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"><i> </i><span style="font-weight: normal;"><i> Interviu cu </i><i style="text-decoration: underline;">Alberto Manguel</i> <i> </i></span></span></div>
</h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-sqp7ITpSMm4/U72Iv4iezYI/AAAAAAAAARU/xOs9rEgBCk4/s1600/alberto-manguel.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-sqp7ITpSMm4/U72Iv4iezYI/AAAAAAAAARU/xOs9rEgBCk4/s1600/alberto-manguel.jpg" height="214" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Ce putem exprima cel mai bine în limba franceză?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Fiecare limbă îşi alege ţinta. Noi, cei care vorbim, credem că suntem deţinătorii gândirii, când, de fapt, limba însăşi este aceea care ne conduce spre anumite teme, anumite expresii şi anumite reflecţii. Franceza este o limbă foarte conştientă de sine însăşi. Pentru englezi, de exemplu, un concurs naţional bazat pe dictare este de neconceput. Profesorul meu de franceză îmi spunea că a face o greşeală în limba franceză era o greşeală morală. Pentru că este o limbă foarte reflexivă, ea permite o expresie foarte exactă şi poetică a chestiunilor intime. Ceea ce ne oferă un vocabular gastronomic, erotic, fantasme şi vise, care nu există în alte limbi. O expresie precum „jouir de la lecture” [„a te bucura de lectură”] amestecă într-un mod foarte exact plăcerea erotică cu plăcerea lecturii, pentru că cele două experienţe umane se petrec adeseori în pat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Cum vă alegeţi lecturile?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am un sistem. Compar mereu lectura cu prietenia. Relaţiile noastre cu cărţile sunt asemănătoare acelora pe care le avem cu celelalte fiinţe umane. Resimţim o atracţie pentru celălalt din raţiuni necunoscute. Putem încerca să o explicăm vorbind de voce, de ochi, de un gest, de un moment etc. dar toate acestea nu vor aduce nimic nou. Există un moment în care o alchimie se petrece între două persoane sau între cititor şi carte şi care nu corespunde la nimic identificabil. Uneori este o copertă, un cuvânt în titlu sau chiar a deschide o pagină şi a-ţi cădea ochii pe o frază care să-ţi placă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Orice este de citit?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Orice este de citit pentru că noi vrem ca totul să fie de citit. O foarte veche metaforă compară lumea cu o carte scrisă de Dumnezeu, în care ne petrecem viaţa şi în care de asemenea suntem înscrişi. Această metaforă răspunde unei impulsiuni esenţiale a omului. Este aproape imposibil să nu citim lumea. Vrem ca lumea să aibă un sens, atunci atribuim un sens la tot ce ne înconjoară.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- În „Cartea imaginilor”, spuneţi că realitatea nu e niciodată percepută în acelaşi fel de fiecare dintre noi.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Punctul nostru de plecare este mereu propria experienţă. Cineva care a fost educat într-un mediu creştin va recunoaşte o crucificare, dar acela care ignoră cu totul creştinismul va vedea o scenă bizară de tortură sau de literatură fantastică. Dar cu obiectele fiecare zi, intrăm în relaţii foarte personale datorită experienţei noastre, care se schimbă, care este îmbogăţită de experienţele altora şi de propria recunoaştere a unei experienţe. Când vedem un lucru pentru a treia oară sau a zecea oară, acest lucru este schimbat de tot atâtea ori de câte l-am văzut. Vedem mereu amintirea sau experienţa a ceva. Este aproape imposibil să vedem pentru prima dată un nor, un tablou sau o sticlă de vin. Ne amintim mereu că le-am mai văzut.</div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Anh-Gaëlle Truong</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sursa: L’Actualité Poitou-Charentes n° 53 / 2001, p. 8, Jouir de la lecture</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-size: x-small;">* Alberto Manguel a absorbit culturi multiple, a avut destinul călătoriei de foarte timpuriu şi considera că adevărata sa patrie este literatura. Născut la Buenos Aires, în 1948, şi-a petrecut copilăria în Israel, unde tatăl lui era ambasador. Experienţa sa întemeietoare a avut loc în adolescenţă, când l-a întâlnit pe Jorge Luis Borges, ajuns aproape orb, căruia i-a citit ani la rând. I-a dedicat apoi bătrânului său maestru pagini de neuitat. Manguel, cetăţean canadian, locuieşte în prezent într-o mică localitate franceză din regiunea Poitou-Charentes, unde a cumpărat o fostă casă parohială (precum venerabilul Michel Tournier, la Choisel, Vallée Chevreuse!), pe care a transformat-o într-o enormă bibliotecă personală, ce-i găzduieşte cele peste treizeci de mii de volume. Gândirea profundă se asociază cu o mână uşoara şi cu darul povestirii învăluit în charisma scrisului. De o cordială erudiţie, Manguel rămâne un profet al lecturii. Asemenea unui preot sau credincios inspirat, el ne invită să trecem pragul coperţilor – pentru a descoperi minunea cărţilor, minunea care ne face oameni deplini.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-size: x-small;">Cărţi de Alberto Manguel apărute în limba română: „Istoria lecturii”, Nemira, 2011; „Biblioteca nopţii”, Nemira, 2011; „Jurnal de lectură. Un Don Juan al cărţilor”, Baroque Books & Arts, 2012; „Toţi oamenii sunt mincinoşi”, Baroque Books & Arts, 2012. </span></i></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere de <a href="http://staredelectura.blogspot.ro/2013/12/biblioteca-indignatilor.html" target="_blank">Florin Dochia</a></i></h3>
<div style="text-align: justify;">
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: white;">***</span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d0e0e3;"> Daniela Şontică – <i>Iubita cu nume de profet </i><br /> <i><span style="font-weight: normal;"> </span><u style="font-weight: normal;">Florin Dochia</u><span style="font-weight: normal;"> </span></i></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-2L_ES-ZYOBU/U72J-tsjJbI/AAAAAAAAARg/QQYVRghEvYE/s1600/Iubita+cu+nume+de+profet.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-2L_ES-ZYOBU/U72J-tsjJbI/AAAAAAAAARg/QQYVRghEvYE/s1600/Iubita+cu+nume+de+profet.jpg" height="320" width="207" /></a></div>
Cea de-a treia carte de poezie a Danielei Şontică (după „Arlechini într-o pădure sălbatică”, Vinea, 1995, şi „Uitaţi-vă prin mine”, Brumar, 2007), apărută la Trascus Arte, în mai 2014, şi lansată la Salonul Bookfest, se hrăneşte din aceeaşi magmă generatoare de sensuri misterioase, metafizice, dar pare a câştiga în lirism fără a pierde din forţa evocatoare. Poemele sunt interpretări ale realului dintr-o vagă perspectivă mi(s)tică, vagul fiind înţeles aici ca în expresia nichitiană „logica ideilor vagi”, adică ţinând de o indeterminare de la marginea inteligibilului, în care poetul nu recurge la contemplaţie, ci ia o poziţie de reflecţie asupra cunoaşterii poetice. În fapt, avem de-a face cu o repovestire a realului pentru a-l face suportabil, real pus în alte sisteme de referinţă, parcă pentru alte simţuri, mai empatice. „Sunt o Sheherezadă nepersuasivă” – scria altădată Daniela Şontică, şi dacă îl credem pe Friedrich Nietzsche când spune că „diavolul locuieşte în detalii” şi pe Ludwig Mies van der Rohe când spune că „Dumnezeu locuieşte în detalii”, atunci va trebui să căutăm esenţa poeziei acesteia tot în detalii. Pentru că lectura superficială a versurilor din „Iubita cu nume de profet” nu ne va conduce prea departe, cel mult ne va subjuga oarecum cu ritmurile ascunse ale silabelor, cu acea muzică a cuvintelor armonios compunând frazele. Daniela Şontică nu este deloc blândă cu lectorul leneş, dezabuzat, ea provoacă, cere ataşament, cunoaştere, credinţă.<br />
<br />
Dacă titlul volumului ne trimite lesne la etimologia numelui Daniel(a) - din „dan” - a judeca şi „el” - Dumnezeu, puternic. – „Dumnezeu este judecătorul meu” vezi „Cartea lui Daniel” din vechiul Testament – de unde şi o oarecare propensiune înspre afirmarea orgoliului de creator -, „Cartea Danielei” ne pare mai degrabă un erotikon sublimat la frontiera cu transcendentul. Autoarea levitează undeva, între Pământ şi Cer, caută o cale de împăcare a celor două tentaţii, a celor două dorinţe de locuire. Poemul titular este chiar ars poetica, o declaraţie a profetului rătăcitor care spune adevăruri dureroase: „Sunt alungată mereu din oraşe / pentru că tălmăcesc vise care nu plac oamenilor”. Parabola cuprinsă aici, a prevestirii pentru un rege al abandonului („am aruncat înţelesuri în grădina părăginită / la picioarele tale / sub ochii tăi nedormiţi de un veac”), este despre darul de creator de lume („o întâmplare te-a dus pe drumul / femeii cu seminţe / ai primit să-i fii grădinar, florile semănate de tine nu cunosc anotimp.”) şi ratarea împlinirii menirii prin fuga de responsabilitate („vrei să fugi peste ani de sub vraja femeii cu seminţe, / după ce-i vei fi rânduit grădina / vrei să ajungi din urmă necunoscuta, / să-i spui că numai pe ea ai iubit-o”). Finalul dezvăluie semnificaţia general umană a prevestirii: „am descărcat aceste seminţe de vis / într-o seară de nisan [luna eliberării, exodul din Egipt, în Tora! – n.m.] /…/ de dorul pădurii în care întrevezi dragostea şi moartea / cum stau la taifas.”<br />
<br />
Asemenea „naraţiuni nepersuasive” sunt peste tot în carte, unele mai lesne de descifrat, altele mai degrabă ţinând de o kabala poetică, destinate iniţiaţilor. De multe ori, persistă impresia unei lecturi din Sylvia Plath, de familia poetică a căreia, psihologic, autoarea ar putea fi apropiată, prin forţa şi delicateţea expresiei. Un poem precum „A crezut că / fără regrete / mă lasă / în câmpia bătură de vânt, / statuie / luminată de îngerii cu săbii lungi, / păzitori de sare. / Şi a plecat / purtând / o vină / care avea să-l strângă / în menghină / dimineţile / scriindu-i / cu fier înroşit / pe fiecare bătaie de inimă / numele meu” nu se numeşte „Sara”, cum ar fi de aşteptat, pentru că ale ei sunt vorbele, ci poartă numele destinatarului, „Lot”, nepotul lui Avraam, cel obligat să-şi abandoneze soaţa care a privit înapoi. Este o altă imagine, din multele, a vinei tragice care traversează literatura lumii, trecând prin Oedip, Antigona, Electra, Hamlet, prinţul Mîşkin, Joseph K., Meursault. Tot Sara, la tragicul extrem, ar putea fi şi mărturisitoarea din „Mătasea frigului”: „În timp ce fugeam / mătasea frigului mă învelea, / avidă ne spunea despre surparea oraşelor / prin care abia trecusem - / şi înţelegeam că întreaga lume cădea / în urma noastră. // de-am fi avut loc să alergăm în inelul incandescent / ca-ntr-o pasăre cu braţele întinse / dar aşa, / dacă tu… dacă eu…” Reţinem revenirea în mai multe poeme a motivului „mătăsii”, simbol al perfecţiunii şi rafinamentului (pandantivele cu cele 13 simboluri mistice se realizează din mătase naturală - mătase satinată, catifea din mătase, voal din mătase), dar şi al prosperităţii, până la un poem dedicat: „Lumea în falduri de mătase, / eu purtându-mi asprimea în cufere de zahăr. // O caravană / prin pustiul viermilor de mătase, / eu cu părul învârtit pe un stilet / ce ar putea croi / rochii stridente / fluturând pe şolduri visate, tot de mătase” („Falduri”). Delicatul erotism al poemului este evident, cum şi în poeme precum „Anatomie”, „Capot roşu”, „Aur”, „Semiramidă”, „Flori presate” ori „Cea mai”, în care atingerea stratului de transcendent este deliberat afirmată: «Cea mai frumoasă femeie care te-a iubit / se ducea la culcare rugându-se: / „Ajută-l, Doamne, să nu mă uite!” // Cea mai senină femeie care te-a iubit / intra în somn cu mâinile împreunate zicând: / „Ajută-l, Doamne, să nu se uite!” // Cea mei bună femeie care te-a iubit / construieşte gheme ovale din nopţile cât Mississippi: „Ajută-l, Doamne, să nu Te uite!”» Mai deschisă, slab sublimată, este atitudinea din poeme precum „Iar omenii” sau „Proprietarii îmi spuneau”: „Mă foiesc în insomnii, / caut răcoare în fiecare colţ de aşternut, / iau şerpii clocotitori şi îi arunc în sus, / urmărindu-le cu sadism zvârcolirea / peste plopii bătrâni de la ferestre. // îmi amintesc de casele în care am locuit / şi de crivăţul care le umplea, / proprietarii îmi spuneau: / De ce te vaiţi, zână impermeabilă? / Astupă crăpăturile pereţilor cu tine însăţi.” Ar fi de prisos să numesc simbolistica Şarpelui, a Peretelui…<br />
<br />
Şi cum nu merge niciodată Eros fără Thanatos, este de citit mai cu seamă poemul „Pasărea cu cioc galben”, care „îmi fură mereu de sub coastă amintiri…”, precum vulturul fura din Prometeu.<br />
<br />
„Iubita cu nume de profet” confirmă o direcţie bine accentuată a poeziei româneşti de după zburdălnicia douămiistă, cu refuzul minimalismului şi al mizerabilismului, cu accesul la lirismul de sorginte metafizică, interogativ, feministă cu măsură, Daniela Şontică fiind una dintre reprezentantele de vârf.<br />
<br />
<h2>
<div style="text-align: center;">
***<br />
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc;"> Calistrat Costin – Priviri <i>pe contrasens </i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ead1dc; font-weight: normal;"><i> <u>Mioara Bahna</u> </i></span></div>
</h2>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-K_FUnDAcpug/U72LYe6KhpI/AAAAAAAAARs/F4CuGUey9aE/s1600/Calistrat-Costin-460x250.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-K_FUnDAcpug/U72LYe6KhpI/AAAAAAAAARs/F4CuGUey9aE/s1600/Calistrat-Costin-460x250.jpg" height="108" width="200" /></a></div>
<div>
După cum avertizează prin sintagma din titlu, al cărei sens e subliniat prin punctele de suspensie, Pe contrasens... (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014), în cartea sa de re-versuri, potrivit precizării din subtitlu, Calistrat Costin urmează, având în vedere şi titlurile celor trei secvenţe ale volumului, un traseu nu neapărat iniţiatic, totuşi unul de tatonare a ceea ce compune existenţa, în vederea cunoaşterii şi a re-cunoaşterii disponibilităţilor ei de a-i dărui existentului motive să jubileze sau măcar să accepte cu oarecare seninătate ceea ce i se oferă ori are privilegiul de a descoperi pro domo.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În prospecţiunile existenţiale pe care le întreprinde, ale căror consecinţe le transpune în vers, scriitorul remarcă, în primul rând, că Deocamdată e bine şi îşi pune mici întrebări, pentru ca, în fine, să se hotărască să urmeze nişte contrasensuri.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Încă din primul poem al volumului, Pace nouă, este vizibilă tendinţa autorului de căuta să fie persuasiv, apelând la informaţia consacrată (Stă scris clar şi răspicat în „cartea vieţii”), pe care, uneori, pare doar a o colporta, neputând însă nici să-şi reprime dorinţa de a respinge anumite aspecte ale lumii, ale vieţii, statuate în timp şi acceptate de cei mai mulţi ca atare: ar trebui să se... Totodată, de la început, chiar dacă nu neapărat elegiac, demonstrând un fatalism incontestabil, de vreme ce identifică triumful răului sub diferite forme – Crezusem că am (mai) îmblânzit un monstru dar /n-am avut noroc, /re-îmblânzitul am fost doar eu,9 /(a câta oară!) – poetul se întreabă retoric: unde să ne mutăm în altă parte să ne fie / măcar o idee mai bine?! </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ironia este o formă de manifestare a eului liric, remarcabilă de la început, asociată cu o evidentă nanţă de cinism, dar şi de amărăciune, câtă vreme vorbeşte în numele său, însă îşi asumă şi rolul de purtător de cuvânt al semenilor. De aceea, se referă la oameni generic şi foloseşte persoana întâi plural a pronumelui şi a verbului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Atât la nivel formal, cât şi la cel al conţinutului, se observă, în întregul volum, legătura cu dramaturgia, subsumată inerent, în acest caz, temei străvechi a lumii ca teatru, începând cu parantezele, care satisfac predispoziţia explicativă a poetului, amintind, totodată, de didascalii – încât eul liric pare a desfăşura concomitent două discursuri – şi continuând cu trimiteri directe la acest domeniu, cu tot câmpul lui semantic, ca în Ca la circ, spre exemplu, unde Orchestra bubuie, galop, vacarm infernal, / dresuri de cai mascaţi, câini, lei, şerpi, /capre, jongleri, fete zburătoare, struţi, / pehlivani, măscăriciul (...) alcătuiesc un spectacol, deşi nu-i chiar de mare clasă. Imaginile care trimit la tema amintită, a lumii ca teatru, punctează întregul volum, amintind, mutatis mutandis, de pildă, de cea a morţii ca joc, aşa cum apare în poezia lui Tudor Arghezi, De-a v-aţi ascuns... Tot un joc grav şi tot cu moartea sau de-a moartea, un joc în care „actorii” îşi interpetează desăvârşit rolurile, e şi aici: Azi se filmează fără cascadori, / şi-au luat liber, sătui de jocul / de-a moartea, / la sacrificiu. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
O continuă căutare a sensurilor lumii, tradusă în întrebări şi tentative de răspunsuri, constituie universul poeziei lui Calistrat Costin, pentru care Punctul de mirare de (diz)graţie / în care „a fi” face cât „a nu fi”, încât întrebarea e dacă şi „ a avea” / este una cu „a nu avea”, iar, în acest context, corolarul se impune de la sine: Fapt e că „infinitul” şi „finitul” / s-au săturat de hârjoană, / gâfâie unul în ceafa altuia /cu boturile pe labele din spate / în aşteptarea „dresajului” /de-apoi...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe contrasens, poetul aduce în volum o mulţime de imagini ilustrative pentru ceea ce Hugo Friedrich, în Structura liricii moderne, considera a fi categorii negative, pe care însă le reconsideră din perspectivă ludică, îndemnând, spre pildă: Nu vă mai vindeţi hoitul sortit / ţărânii viermilor..., fiindcă ia continuu în răspăr cam tot ce e consacrat, îndătinat, comentând neîncetat, adeseori pe un ton sarcastic, muzichia pe care lumea o scârţâie, căutând – cam la fel –, de când e, să-şi dea iluzia că puzderia de neajunsuri ori neajungeri /ale traiului nostru pe pământ se transformă în lecţii de viaţă şi filozofie, ceea ce nu pare de neglijat, cu toate că Doamna Lume, cum ironic o numeşte, nu învaţă nimic, rămâne mereu repetentă, rătăcindu-se adesea în oroare (eroare?!).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mâhnirea, atenuată prin ironie şi autoironie, coroborate ludic, e vizibilă în tot demersul liric al lui Calistrat Costin, structurat pe cel puţin două paliere, delimitate grafic prin izolarea unuia – cel reflexiv – prin paranteze sau linii de pază, în timp ce palierul constatativ este latura mai consistentă a textelor, în care tentaţia demitizării vine dintr-o dezamăgire incurabilă a fiinţei care se simte abandonată de Creator, căruia îi reproşează: Ţi-ai părăsit, Doamne, fiul iubit, cel mai iubit, / l-ai lăsat în ghearele mulţimii, pradă furiei celorlalţi / (şi ăştia tot progeniturile tale...) – de ce?! De fapt, eul creator doreşte numai împăcarea firească, deplină, disperată cu sine însuşi, mai ales că, retoric, se întreabă: Şi-a pierdut ori nu lumea busola? Şi aceasta pentru că identifică două repere constante în universul pe care-l evaluează, Doamna Lume şi Domnul Dumnezeu, simţindu-se, într-un fel, sub suzeranitatea amândurora.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Remarcabil este, cu toate acestea, că, în pofida neajunsurilor pe care le constată, referitoare la vieţuire şi circumstanţe ale ei – spre exemplu, în ipostaza teatrului de marionete –, aflate sub oblăduirea MARELUI ARHITECT ori a ATOTPUTERNICULUI, în pofida ineludabilei încheieri (vine, vine,va veni sfârşitul), poetul îndeamnă: totuşi, nu lăsaţi orice speranţă!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Raportându-se – revendicativ uneori – la transcendent, atentând la imaginea tradiţională a acestuia, evaluând condiţia umană şi, inevitabil, cunoscându-i dramatismul, poetul nu vede, cu toate acestea, „dincolo” decât „nimic”/ „nimicul” de „dincolo” şi, totuşi, pune semnul egalităţii între univers şi neant. </div>
<div>
</div>
<div>
Între satiră şi meditaţie, cu ecouri psalmice adesea, poezia din acest volum exprimă, ca urmare, efortul omului de a-şi găsi drumul cel mai bun prin miracolul existenţei, convins însă de faptul că mereu va fi debusolat prin propriul, mirabilul său neant şi, în consecinţă, că tot ce întreprinde e o utopie, la care însă nu vrea şi nu poate renunţa. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Parcursul sufletesc al poetului, tradus în vers, e sinuos, mergând de la admiraţie a formelor lumii – văzute şi nevăzute – la tristeţe, dezamăgire, venind din neputinţa acestora de a se înveşnici. Imensa deziluzie creaturală, ca să-l cităm pe Emil Cioran, îi declanşează, ca urmare, atitudinea deseori revanşardă faţă de Creator, determinându-l să ajungă cu gândul la sacrificiu sau, măcar, în vecinătatea acestuia. Mai mult chiar, subsumându-se, oarecum, unui cartezianism tardiv, trecând totul prin filtrul raţiunii şi, punând sub semnul îndoielii inclusiv identitatea divinului –„El”/ (hai să-l numim „dumnezeu”) –, fără teama de a comite o blasfemie, eul se adresează dumnezeirii sau dezvăluie relaţia lui cu aceasta: „Problemele” cu bunul (!) Dumnezeu /le-am cam încheiat, / le-am rezolvat oarecum rezonabil, / amiabil, în favoarea ambelor părţi; / ce va să fie ulterior... În acelaşi context şi în acelaşi registru lexical se face referire şi la mult trâmbiţata / „Judecată de-apoi”. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aşadar, destinul implacabil (naufragiu), dumnezeirea, cu toate implicaţiile conştientizate de mintea umană şi condiţia omului, în general, constituie teme vechi şi mereu actuale care-l preocupă şi-l tulbură pe poet, fiindcă, dincolo de toate acestea, aşa cum mărturiseşte, indirect, într-un distih, Orb, tot mai visezi la glorie şi mai /Crezi în fericire... </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
***</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<br /><span style="background-color: blue;"><span style="color: yellow;"> Ștefan Alexandru Ciobanu </span></span></h2>
<br />
<b>atenţie se închid uşile </b><br />
<br />
îmi pare rău că nu pot munci mai mult<br />
că nu pot aduce aur de la fier vechi<br />
că nu pot strânge toate semafoarele pe verde într-un buchet<br />
pe care să ţi-l dăruiesc acum<br />
când pielea face cale întoarsă timpului şi ne injectează<br />
dureri în amintiri<br />
<br />
dimineaţă de dimineaţă<br />
monştri de nedescris vin să îţi ia tensiunea<br />
apoi te lasă să pluteşti prin salon<br />
ca o cosmonaută indecisă<br />
dacă sa ieşi din navă să te pierzi în cosmos<br />
<br />
ştiu<br />
mă iubeşti din neoliticul oaselor mele<br />
în timp ce neonul stricat răscoleşte întunericul protejat de pleoape<br />
tu mă iubeşti din adâncul pernelor<br />
pe mine cel care traversează magherul<br />
alături de sute de oameni crezând că nici un gând nu mă poate<br />
repera<br />
<br />
aceeaşi noapte ca şi ieri dimineaţă<br />
privesc holul lung<br />
câte o asistentă apare şi dispare brusc<br />
ca într-un film din care lipsesc cadre<br />
dar asta nu mă nelinişteşte ci faptul că<br />
şoaptele fără perfuzii devin urlete (vezi<br />
zidurile groase)<br />
şi faptul că mâine<br />
o să urc iar scările spitalului<br />
la fel şi poimâine <br />
tot aşa până mă voi trezi că urc pe o scară într-un cireş<br />
dintr-o livadă împânzită de cai care se scutură uşor<br />
de ploaie sau de lacrimi<br />
<br />
<b>aventura mea cu siamezii </b><br />
<br />
de ce ai venit? am întrebat<br />
vântul ne-a suflat paharele de plastic în care<br />
am băut cafeaua<br />
eram la o masă în centrul vechi al orașului<br />
undeva la mare adâncime<br />
acolo pe unde trec insecte peste bănuți de aur<br />
și poți găsi într-o fântână secată o pălărie atât de neagră încât<br />
ar putea să o poarte doar umbra ta<br />
și totuși<br />
<br />
tăcerea năștea buze<br />
în larg un vapor scârțâia sub valuri<br />
de ce ai venit? am țipat reflectat de vitrine<br />
începuse furtuna toate erau dărâmate sparte<br />
mesele umbrelele chelnerii stâlpii de iluminat<br />
amintirile<br />
se întuneca<br />
o talpă imensă urma să ne strivească<br />
fii atent! ar fi strigat oamenii arătând cerul dar era pustiu pe străzi<br />
l-am apucat de guler m-a lăsat să îl apuc de guler<br />
l-am privit în ochi cu ochii ei dar nici asta nu l-a clintit<br />
<br />
în cealaltă cameră mama era dărâmată bucată cu bucată<br />
de o bilă imensă cât un coșmar<br />
<br />
am transpirat de nervi poate și de bronșită<br />
l-am scuturat de gât<br />
uneori semăna cu mine<br />
de ce ai venit? m-a întrebat cu glasul meu<br />
speriat i-am dat drumul la guler<br />
l-am privit năuc cum cade din avion<br />
cum se învârte în aer spre pământ cum trece prin nori<br />
făcând îngeri în zăpadă<br />
<br />
bila dărâma zidul de la poli <br />
aș fi vrut să mai am alte o mie de brațe<br />
să le stivuiesc peste urechi pe toate toate toate<br />
să nu o mai aud cum împrumuta vocea cărămizilor strivite<br />
<br />
să nu mai aud piloții siamezi din carlingă<br />
cum cădeau de acord cu situaţia asta<br />
pentru prima oară în o mie de ani de când îi știu<br />
m-am ghemuit lângă huruitul avionului<br />
bila își continua misiunea<br />
inima mi s-a lipit de bilă și m-am bucurat<br />
era tot ce am putut face am adormit rezemat de dulapul care îi păzea sufletul<br />
m-am visat copil alergam pe maidane pe sub o bilă care ardea ca un soare<br />
nu vedeam dărâmăturile muștele și caninii din văzduh<br />
din care picura sânge peste pietriș<br />
dar eu cel care acum visam vedeam tot<br />
nu am spus nimic copilului care se oprise în fața mea gâfâind<br />
și începuse să mă ia de guler<br />
să mă întrebe<br />
<br />
<b>vecinul fără carne și oase </b><br />
<br />
viața este o mașină în care se spală<br />
soarele ninsorile<br />
iubirile<br />
<br />
merg pe stradă într-un capot de sânge pe sub piele<br />
cu scopul de a avea un scop<br />
până atunci doar mâinile în buzunare plus<br />
reflexia din vitrine<br />
și omulețul mărit care nu mă lasă să port cravată<br />
<br />
sunt vecinul care nu dă bună ziua!<br />
care nu ar strânge rahatul câinelui<br />
dacă ar avea așa ceva sau ar apăsa frenetic backspace<br />
dacă o pisică s-ar așeza pe masă nitam-nisam<br />
sunt vecinul doar pentru cele câteva secunde<br />
cât împart liftul<br />
apoi după ce închid pe dinăuntru cerul meu vertical cu clanță<br />
începe o altă poveste care nu este scrisă în nici un caz<br />
de andersen<br />
<br />
în lumina de înger a frigiderului<br />
caut o bere ceva de mâncare într-un cuvânt o altă viață<br />
la televizor nu e tot timpul cel mai bun meci de snooker<br />
când le sare bila până la scaunul meu<br />
le-o înapoiez fără nici un cuvânt în rest<br />
seara este același autocolant cu insomnie care nu dispare la zugrăvit<br />
<br />
pe fereastră nu mă uit<br />
în spatele perdelei este tot timpul chipul ei<br />
nu al intersecției cum ar trebui<br />
iubita mă înțelege și când facem dragoste<br />
mă tratează cu mii de sâni pântece infinite sărutări venite de nicăieri<br />
ce nu știe ea este că târziu<br />
mă ridic din pat într-o rână o privesc cum visează<br />
îmi spun speriat în gândul de sub firele de păr prin care îmi trec mâna<br />
dar în adâncul ei acolo în hău lângă stele<br />
ce-i?<br />
și adorm sau trec în altă viață anterioară<br />
<br />
<h2>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: white;">***</span><br />
<span style="background-color: white;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #274e13;"><span style="color: white;"> Aurel Udeanu – Plânsul utopic </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #274e13;"><span style="color: white;"> <i style="font-weight: normal;"><u>Florin Dochia</u></i> </span></span></div>
</h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Wy8gQZxZytY/U79Ya90dUAI/AAAAAAAAAR8/1UxTRGmCeYw/s1600/Plansul-utopic_coperta-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Wy8gQZxZytY/U79Ya90dUAI/AAAAAAAAAR8/1UxTRGmCeYw/s1600/Plansul-utopic_coperta-1.jpg" height="320" width="208" /></a></div>
Al treilea volum de poezie al lui Aurel Udeanu, „Plânsul utopic”, se păstrează în domeniul predilect al celor anterioare: imaginaţia erotică din perspectivă deliberat postmodernă. Patima iubirii este eliberată (aş putea spune, mai degrabă: dezbrăcată…) de orice ar putea părea visare sterilă, lirism dulceag, „amărâte turturele” etc. Ca întemeietori ai speciei, coborâtori (fie şi alungaţi…) din Paradis, Adam şi Eva (aici, Nataşa) lui Aurel Udeanu se iubesc direct, frust, se bucură fără păs şi cu multă imaginaţie de trupurile lor, abia vag legate de o conştiinţă a (existenţei) spiritului, subjugat şi el lumii fizice, comunicării prin simţurile cunoscute. (De reamintit titlurile relevante ale volumelor anterioare: „Femeia din creierul fiecăruia”, Ed. Brumar, Timişoara, 2008, şi „Edenul din doamna”, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010.) Inteligent, îndemânatic şi fin, poetul atinge cu aripile ironiei, autoironiei, parodiei ori referinţei culte acolo unde ar putea pândi pericolul unei retorici înţepenite, superficial fulgurante ori stridente. El este în acelaşi ton înalt cunoscut – rafinat, degajat, delicat cât şi unde se cuvine, apropiat (parcă mai mult acum!) de vigoarea gingașă şi rigoarea metaforică a Cântării Cântărilor, dar și cu ecouri ale Psalmilor lui David, texte din care pare a-şi face model / obiect postmodernist de referinţă „à rebours”, unoeri chiar la limita blasfemiei: „dinaintea ta goală aici şi acum / de parcă n-aş mai putea muri / niciodată /[…]/ nimicul care aici şi acum / mă înfiinţează // de ce te îmbraci şi pleci / de ce îmi pui chiloţeii tăi în braţe / şi mă laşi doar cu ei / să ţi-i miros? // pe străzi afară asini dezabuzaţi / înaintează alene spre ierusalim / călare/ pe iisuşi” („atât de trist atât de singur”, p. 20). A se vedea integral şi superbul poem „şi am văzut părul tău mătăsos azi-noapte”, pag. 44, în care este lesne detectabilă acea „sublimare în absolut” despre care vorbea mai demult regretatul Traian T. Coşovei.Suntem, citind poemele, şi în apropierea sensului eufemismului francez pentru orgasm: „la petite mort”. (În Ontario, Canada, există „La Petite Mort Gallery”, care găzduieşte artă plastică de gen. O lectură a (poemelor) autorului într-un astfel de spaţiu ar putea fi un eveniment!). Oricât ar putea părea de riscant pentru un ochi superficial, remarc o certă dimensiune metafizică a poeziei lui Aurel Udeanu din acest volum. Orgasmul capătă valenţe cosmice, de întemeiere a Universului. Iar titlul îndeamnă spre o astfel de idee, cum şi (preudo)numele poetului: apa ca element primordial, simbol al vieţii, al regenerării şi al purităţii, cu tărâmuri şi adâncimi necunoscute şi mistice, protejate de creaturi fabuloase şi guvernate de zei specifici. În absenţa focului, a aerului şi, în mare măsură, a pământului!<br />
<br />
Avem o continuare a „epopeii erotico-thanatice” – cu expresia lui Lucian Gruia – anterioare, un mai pregnant, parcă, dialog – o dispută neostoită! – cu Dumnezeu, în preajma căruia aspiră, pe calea iubirii fizice, să ajungă. După epuizarea „micii morţi”, „mă voi trezi în braţe doar cu o idee / de pe care a fugit / carnea”, prevede în poemul „atât de proastă încât”, p. 17, după ce, în poemul „iar dacă ar fi fost să pot alege”, pag. 15, mărturisise apropierea treptată de act şi refuzul, abandonul: „aş fi ales să fiu botina ta / […] / aş fi ales să fiu ciorăpeii tăi /[…]/ aş fi ales să fiu bikineii tăi /[...]/ aş fi ales să fiu anticoncepţionalele tale / datorită lor progeniturile mele / să nu-şi mai încoroneze vieţile / într-un sicriu de brad / […] mă mulţumesc să rămân în trupul meu / să te privesc atât să te privesc şi să nu mai mor / niciodată / universul acesta să rămână veşnic / condamnat la existenţă (la infern) / datorită / mie”.<br />
<br />
Moartea „cea mare” pare o mult-dorită întoarcere la Eden, ca recuperare a esenţei spirituale, în vreme ce calea accesibilă, iubirea fizică, e un antrenament cotidian pentru aşteptata cursă către spirit, oferta femeii devine un subterfugiu, în care universul moare de fiecare dată: „ea ştie că până mi se dă // înseamnă totul în acest univers / era ştie că după ce mi se dă / nu mai înseamnă nimic în acest univers - / deplasându-se implacabil / spre roşu /[…]/ de-aia întârzie cât poate de mult / sosirea mea în eden / de-aia îmi serveşte în porţii mici / cu ţârâita moartea /[…]/ iar eu plâng, plâng [din nou apa, apa!! – n. m. F. D. ] / plâng şi mă chinui înainte să-i scot bikinii: urcuşul greu duhovnicesc / scara raiului!” (p. 21). Se vede lesne că limbajul însuşi se desfăşoară liber, fără limitări dictate de mici prejudecăţi romanţioase ori de pudori desuete, dar în deplină expresie a frumuseţii. Frumuseţe care ar putea fi „citită” estetic prin aparatul propus de excelentul studiu „Trivalul” al lui Radu Voinescu (v. pag. 240-242, 247- 264), departe, ca valoare a intenţiei poetice, de superficialitatea jocurilor licenţioase ale unui Emil Brumaru. Atacând „citadela inexpugnabilă dintre coapse” („ea protestează”, p. 24), „cândva voiam să epuizez lumea înţelegând / astăzi mă mulţumesc să mă mir şi să compostez / să mor încă o dată / şi încă o dată / încă o dată!”, pentru că se află sub „cenzura transcendentală” pe care „mi-o administrează creatorul /care o locuieşte” şi astfel este coborât la „subceresc”. Lovitura repetată cu capul în poarta Raiului se desfăşoară în prezenţa lucidă a condiţiei inutilităţii: „eu ştiu că-n trupul ei ea nu se află / oriunde aş căuta-o în acesta ea nu există /[…]// eu ştiu că la sfârşit de tot din ea nu voi culege / mai mult decât imaginaţia mea harnică pune /[…]// eu ştiu că nu intru în ea decât ca să ies /[…]// când nu mai suntem în stare să trăim înţelegem! / se masturbează şi creierul meu atâta tot / se masturbează / deschid fereastra încolăcite în ele înseşi / pietrele pe caldarâm / tac elocvente.” („eu ştiu că ea doar o massă de carne”, p. 25).<br />
<br />
Sunt nenumărate exemple în volum în favoarea ideii că viaţa nu este altceva decât un dans continuu de la naştere spre moarte, un dans al schimbării (vezi „Cartea tibetană a vieţii şi a morţii”) pe calea deschisă de „templul tău de cane”, „triunghiul acesta echilateral între coapse”, „sexul ca o foame deviată / de dumnezeu”, „arcadia / dintre picioarele ei”, „grota dintre picioarele tale lungi / princiare”, „palatul meu de smirnă”, „tufa aia deasă de mirt”, pentru că „în trupul meu mi se face / urât” şi „nu suntem cinstiţi decât / în faţa / morţii”. Dincolo de ironia şi dezinvoltura afişate în discurs, subzistă irepresibilă conştiinţa deşertăciunii, a imposibilei împliniri: „astupăm, astupăm // pentru asta ne aflăm în această existenţă / să astupăm // […] / vedem acolo în univers o fisură universul nu arată / aşa cum ni l-am dori noi / gândirea noastră face ce face pe loc se apucă / astupă fisura universului îl redă creatorului / aşa cum ar fi trebuit el / să-l creeze // un singur lucru nu reuşim să astupăm pe acest pământ / femeia fanta aia roz ce-i tronează între coapse / caverna aia insolubilă de sub burtă /[…]/ dar poate e mai bine aşa / ce-am face cu o femeie perfectă / la care nimic nu mai este / de astupat?”<br />
Este atât de multă poezie în banala viaţă de zi cu zi, Aurel Udeanu are capacitatea de a o descoperi şi a o pune în cuvinte adevărate, în imnuri originale, dar şi legate de un continuum străvechi de când cu existenţa omului pe planetă. Ar fi multe cuvinte bune de spus despre poezia lui Aurel Udeanu, volumul de faţă este dens, complex, profund – de sub aparenta uşoară accesibilitate răzbate ecoul unei tristeţi ce are atingere cu transcendentul mereu promis şi mereu ratat. Aşadar, el se poate împăca cu gândul că femeia „se dădea noapte de noapte / unui gutui înflorit / cu 5 copii”, în timp ce „dumnezeu acolo sus în cer cu ale lui / eu aici jos pe pământ / cu ale mele”. Dar noi, cititorii? Noi suntem tot mai convinşi că nu există decât sex şi moarte; restul e decor.</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
***</h2>
<h2 style="text-align: center;">
<br /><span style="color: red;">Valentin Tufan</span></h2>
<div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-1miHD_skrzA/U79ZEONAyaI/AAAAAAAAASE/7lkTgXE6Ywk/s1600/Valentin+Tufan2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-1miHD_skrzA/U79ZEONAyaI/AAAAAAAAASE/7lkTgXE6Ywk/s1600/Valentin+Tufan2.jpg" height="200" width="123" /></a></div>
<div>
<b>Simetrie</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Timpul lasă urme </div>
<div>
în cele două medii paralele –</div>
<div>
văzute-n oglindă </div>
<div>
ca într-o redare picture in picture.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Antiteza se confundă </div>
<div>
cu destinaţiile deja-vu-ului –</div>
<div>
se nasc roiuri între medii </div>
<div>
într-o simetrie diformă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Lacătul stă încifrat </div>
<div>
ca un algoritm imaterial</div>
<div>
indescifrabil în concretul materiei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Visele sunt stări suprapuse de transă</div>
<div>
ce se unesc laolaltă</div>
<div>
într-un ciclu etern, în continuarea altora – </div>
<div>
singura punte palpabilă cu traiectul uman. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>În suspensie</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Afară e o linişte prelungă,</div>
<div>
o suspensie a materiei,</div>
<div>
ca un scenariu de Kusturica.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ploile au dispărut,</div>
<div>
iar din pământ</div>
<div>
cresc picăturile ca păpădia.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Într-o formă translucidă</div>
<div>
soarele se-adună</div>
<div>
din formele opace,</div>
<div>
ori din geneza conului de umbră.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Într-o stare de veghe iraţională,</div>
<div>
privim ploaia cum se rupe de tulpină</div>
<div>
şi pluteşte să-i aflăm semnificaţia.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În starea de veghe</div>
<div>
nu găsim graniţa între vis şi realitate –</div>
<div>
metafora e acel moment de triumf din timpul transei</div>
<div>
pe care îl atingem apoi în material.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Căutăm semnificaţia picăturilor de ploaie</div>
<div>
ca privirea dintr-o oglindă </div>
<div>
în care lumea e în reverse.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Nu mi-am câştigat dreptul la visare</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Hegemonia greierilor</div>
<div>
bate la uşă</div>
<div>
palida lună se-adapă morbid</div>
<div>
din sudoare</div>
<div>
<br /></div>
<div>
fondul de visare</div>
<div>
stă să-l descopăr sub pernă</div>
<div>
ca un drept de deţinere</div>
<div>
Prepay</div>
<div>
<br /></div>
<div>
dreptul la visare</div>
<div>
l-am pierdut în nopţile târzii</div>
<div>
ca lacrima sleită-n clepsidră</div>
<div>
în calea timpului</div>
<div>
<br /></div>
<div>
am călcat</div>
<div>
visarea în picioare</div>
<div>
într-o copilărie proscrisă</div>
<div>
la marginea oraşului –</div>
<div>
la şotron</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Din centrul lumii</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Atunci când alerg, ritmul paşilor e o developare continuă</div>
<div>
care nu pune stop, alergarea e ceva mult mai complex,</div>
<div>
porneşte pe toate axele, ca un sentiment de cădere,</div>
<div>
atunci când îţi vin în minte lucrurile pe care nu le-ai făcut</div>
<div>
şi trebuie să le faci.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aleea are înfiripată, viziunea primilor paşi, atunci când soarele</div>
<div>
răsărea în toate formele şi îmi cădea la picioare ca un joc de cuvinte,</div>
<div>
aici am plantat, în zilele de vară, un ciot uitat din axa lumii –</div>
<div>
l-am udat cu însufleţire şi cu veşnicia satului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am încrustat în fibra lui </div>
<div>
ţesuturile sufletului de copil,</div>
<div>
privirea bunicului şi înţelepciunea –</div>
<div>
în fiecare an crestez tulpina</div>
<div>
şi beau cu aceeaşi ardoare</div>
<div>
viziunea lumii prin suflet de copil.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Trenul</b></div>
<div>
<b>Pelicula cu gânduri</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Departe de lumea exterioară</div>
<div>
stai ca un parazit nenăscut</div>
<div>
în propria-ţi existenţă –</div>
<div>
cu ochii închişi,</div>
<div>
aşa cum aduce mareea</div>
<div>
spuma primului val</div>
<div>
peste atolul legiuit în purgatoriu.</div>
<div>
Gândurile-ţi curg</div>
<div>
şi îţi poţi testa senzaţia –</div>
<div>
e ca atunci când priveşti pe geam</div>
<div>
pelicula cu gânduri</div>
<div>
şi le-mpingi unul după altul,</div>
<div>
ca la masa de poker – </div>
<div>
când nu-ţi vin atu-uri.</div>
<div>
Îţi rămâne de ales </div>
<div>
un gând ce „l-ai cărat în spate”</div>
<div>
şi-l simţi scos din minte</div>
<div>
ca o piesă de puzzle sărită</div>
<div>
din lobul cu pricina –</div>
<div>
îţi pui toată încrederea,</div>
<div>
îţi socoteşti atu-ul</div>
<div>
şi dai all-in,</div>
<div>
scormonind prin jetoane.</div>
<div>
Deschizi ochii</div>
<div>
şi testezi peronul –</div>
<div>
pelicula cu gândul ales</div>
<div>
a rămas neclintită.</div>
<div>
Te naşti în lumea exterioară,</div>
<div>
de mână cu gândul şi neprevăzutul...</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<div style="text-align: center;">
***<br />
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: red;">Florina Isache</span></div>
</h2>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-3ZfQ5pnmwrA/U79ZNS1kppI/AAAAAAAAASM/RkQ-xZoIVPs/s1600/florina+isache.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-3ZfQ5pnmwrA/U79ZNS1kppI/AAAAAAAAASM/RkQ-xZoIVPs/s1600/florina+isache.jpeg" height="200" width="200" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Tehnici de identitate</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un cablu mă ţinea legată de camera aceea albă. </div>
<div>
Respiram prin camera aceea cu ferestrele deschise, inhalam aer, plămânii se umpleau şi eram la douăzeci de minute de kilometrul zero, între Ministerul Apărării Naţionale şi Catedrala Neamului, eram cinci în cameră, fiecare în colţul ei de lume, aşteptând doza de cefurexin şi lupta cu microorganismele văzute sau nevăzute.</div>
<div>
La 401 e plin de viaţă.</div>
<div>
Acum, Pădurea Vedea îmi stă în faţă şi râul cu acelaşi nume şi turla bisericii şi noua faţadă a staţiei Peco şi totuşi, respir prin camera aceea albă, cu geamurile deschise. Inhalez aer, plămânii se umplu...</div>
<div>
Râd...</div>
<div>
Verra are pământ în urechi. Din el cresc flori galbene. Aşa îşi imagina ea viaţa după viaţă. Sfida legile descompunerii...</div>
<div>
Râdea...</div>
<div>
Avea o deviaţie de sept.</div>
<div>
Uneori, sângele ţâşnea din nas, din gură, până când se goleau toate vasele.</div>
<div>
Îl lăsa să cadă în chiuveată, ca o eşarfă viu colorată.</div>
<div>
Ştia că cineva are nevoie de el.</div>
<div>
Nu trebuie să te gândeşti la moarte dacă vrei să trăieşti.</div>
<div>
Oricum, ea e foarte aproape. </div>
<div>
E lângă noi.</div>
<div>
În noi. </div>
<div>
E suficient să o atingi, involuntar...</div>
<div>
şi gata. </div>
<div>
Delete ultimul bec de control.</div>
<div>
Eşti ceea ce gândeşti.</div>
<div>
Râdem.</div>
<div>
Ţi-am spus azi cât de mult te iubesc?</div>
<div>
Sau cum anestezista m-a scos dintre morţi, râzând? </div>
<div>
Sau cum Ina, asistenta care deţine secretul conservării fizice, aprindea, întotdeauna, lumina roz? </div>
<div>
Ce cuvinte să folosesc… ca să înţelegi că este mare dragostea de viaţă!</div>
<div>
La baia bolnavilor de cancer intrase un şarpe.</div>
<div>
Se întinsese în cabina de duş.</div>
<div>
E marţi...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Întâlnirea</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se auzeau paşi în jurul casei, ca un dangăt de clopot.</div>
<div>
Veneau în fiecare seară sau aproape în fiecare seară - la prima iubire ca la un pahar cu apă.</div>
<div>
La început se auzeau tare, apoi din ce în ce mai încet, până când nu se mai auzeau deloc.</div>
<div>
Se opreau sau se întorceau de unde au venit.</div>
<div>
Nu ştiu.</div>
<div>
Mâinile tale păstrau mireasma florilor de măr şi mireasma se împrăştia în toată casa aceea în care un copil croieşte haine pentru soldaţi.</div>
<div>
Casa avea intrări dinspre toate anotimpurile.</div>
<div>
Cineva tăiase un animal în mijlocul camerei, îi secţionase, transversal, abdomenul, i-a scos intestinele, apoi o bucată de cretă colorată, câteva fragmente dintr-un şotron,</div>
<div>
o cutiuţă muzicală... </div>
<div>
Copilul aprindea beţe de chibrituri. </div>
<div>
Zăpada strălucea.</div>
<div>
Umbra unui copac, crescut în alt copac, se întindea pe zăpadă, legănând umbra unui copil.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Imagini</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ştiam că mă priveşti abstract,</div>
<div>
ca pe o formă insipidă,</div>
<div>
prin care trece axis mundis</div>
<div>
ca un reflex necondiţionat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Urcam scările</div>
<div>
şi imaginea aceasta a zilei era reluată la fiecare</div>
<div>
buletin de ştiri.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Apoi citeam din Stoiciu un poem Deal – Vale</div>
<div>
şi ningea, ningea în camera plină ochi de cărţi,</div>
<div>
cu flori de cireş.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
***<br /><span style="color: red;">Georgian Ghiţă</span></h2>
<div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-uIhehjao-1M/U79Zo8MaL9I/AAAAAAAAASU/5YqONyHcODc/s1600/ghita+g.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-uIhehjao-1M/U79Zo8MaL9I/AAAAAAAAASU/5YqONyHcODc/s1600/ghita+g.jpg" height="200" width="152" /></a></div>
<div>
<b>Mai trece prin mine doar un anotimp</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mai trece prin mine doar un anotimp</div>
<div>
Inima oscilează ca un ceas ce şi-a aruncat quartz-ul</div>
<div>
dincolo de fereastra împăienjenită cu ore târzii</div>
<div>
sub care mă petrec.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Las clipa ruginită pe genunchi să amorţească,</div>
<div>
gest codat al unui plan secund dezgheţat </div>
<div>
şi privesc lumina felinarului cum îmi gâdilă tibiile.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tăcerea infernală </div>
<div>
zgârie pereţii de care cuvintele mele se lovesc în plin</div>
<div>
de la aceeaşi distanţă sfărâm între dinţi greşeala de a fi singur.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu pot nici să dorm, nici să mănânc, nici să beau</div>
<div>
Pot doar să aştept să mai treacă prin mine doar un anotimp.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Două versuri</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vreau să scriu două versuri urâte astăzi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să scriu, ceva de genul: „Ziua e terifiantă</div>
<div>
şi tot ea dârdâie, </div>
<div>
împietriţi sunt pomii din apropiere.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nuanţa zilei aleargă spre vest şi urlă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vreau să scriu două versuri urâte astăzi</div>
<div>
Eu am privit-o, şi câteodată şi ea m-a privit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În astfel de zile i-am strâns mâna într-a mea,</div>
<div>
Mângâind-o cu cealaltă pe banca din parc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu am privit-o, şi câteodată şi ea m-a privit</div>
<div>
Nu puteam să nu privesc tot ce însemna ea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Vreau să scriu două versuri urâte astăzi</div>
<div>
Să trăiesc fără ea. Să o vreau înapoi</div>
<div>
Să simt ziua neagră, mai neagră decât acest decor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Alunecă versul în suflet ca patina pe gheaţă</div>
<div>
Pe cine interesează că străduinţa mea a făcut-o să plece?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ziua nu e limpede, sunt singur</div>
<div>
S-a terminat. Undeva se aude un glas. Undeva.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Inima înjură că nu mai este a mea</div>
<div>
Dorind parcă s-o aducă înapoi, ochii mei se zvârcolesc.</div>
<div>
Inima înjură, dar ea nu mai este a mea</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tot ziua asta ce transformă blocurile în uriaşi cu baroase în mână</div>
<div>
Oamenii de ieri, persoanele de mâine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate că nu mai ţin la ea, dar ah… cât am ţinut</div>
<div>
Glasul meu alerga pe o briză ca să-i mângâie timpanul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Singură. Tot singură. Ca până să o atingă alţi ochi.</div>
<div>
Vocea ei, corpul mătăsos, părul extras parcă din castanele</div>
<div>
crescute în curtea Raiului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Poate că nu mai ţin la ea, dar ah… cât am ţinut</div>
<div>
Ce mici sunt scenariile, şi ce lungi amintirile.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În astfel de zile i-am strâns mâna</div>
<div>
Inima înjură că nu mai este a mea</div>
<div>
Şi de-ar fi asta ultima lacrimă care mai curge</div>
<div>
Şi de-ar fi astea ultimele două versuri care le mai scriu…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Noaptea</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Noaptea, prin visele mele</div>
<div>
fiecare om trăieşte în acelaşi trup cu câinele său, </div>
<div>
de aceea eu umblu cu picioroange.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Simt cum în vârful lor aerul este mai dulce,</div>
<div>
şi praful mai subţire şi mai rar,</div>
<div>
şi vocile unora mai scăzute,</div>
<div>
şi privirile lor mai mici.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aici timpul nu are culoare</div>
<div>
cu mâini de chiciură îmbrac destine nescrise</div>
<div>
şi-ncerc să sparg în două părţi egale</div>
<div>
oglinda care îmi reflectă raze târzii</div>
<div>
de ce-a fost şi ce este.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Paşii din spate</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Începuse să bea din ţigară cu coada ochiului</div>
<div>
prizonier între vene şi lună, căuta alt colţ de chin</div>
<div>
mai aproape de himerele pe care cei fără şansă </div>
<div>
le numesc moft</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ideea despre viaţă i se părea doar o cuşcă de ceară</div>
<div>
soarta ruginită alerga spre intersecţiile </div>
<div>
în care umbrele dansau cu farurile nopţilor de august</div>
<div>
O ultimă adiere altruistă îi strecura printre gratii</div>
<div>
zâmbetul la acea oră inexactă, când greierii devin tenori</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dincolo de înţeles stăteau cuvintele nerostite</div>
<div>
ca un pas alungat de pe strada neputinţei</div>
<div>
ochii plini de ciudă lăcrimau pe cămaşa</div>
<div>
ce tocmai îşi aruncase logo-ul</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În urma paşilor trecuţi nu a mai rămas decât</div>
<div>
suveniruri de sare</div>
<div>
note de ieri, azi şi mâine</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Minte-mă (cu un) laic</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Minte-mă (cu un) laic</div>
<div>
şopteşte-mi nuanţe de aburi care să se lase încet </div>
<div>
pe umărul meu stâng.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Azi nu cred că voi vărsa nici o lacrimă,</div>
<div>
chiar dacă zaţul acesta matinal s-a transformat</div>
<div>
în ursa mică de ieri noapte, pe care o modelam</div>
<div>
cu ochii.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nici un număr nu îmi mai poartă noroc.</div>
<div>
Nici măcar 13-le ce altădată mă făcea să tresar</div>
<div>
ca un deţinut când i se deschide uşa la carceră.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Minte-mă, dar minte-mă (cu un) laic,</div>
<div>
măcar aşa voi simţi într-adevăr că exist.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***<br />
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: lime;"> <span style="font-weight: normal;"><i><u> Corneliu Cubleşan </u></i></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: lime;"> Frumoşii nebuni ai marilor oraşe: </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: lime;"> Prinţul </span></div>
</h2>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7447279120271535349" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="" /></a></div>
<div>
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-mZOIBiwxEoA/U79aQ1Im1dI/AAAAAAAAASo/wXPk9-E2e8U/s1600/p1030068.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-mZOIBiwxEoA/U79aQ1Im1dI/AAAAAAAAASo/wXPk9-E2e8U/s1600/p1030068.jpg" height="149" width="200" /></a>În „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, Fănuş Neagu nuanţează, cu marele său talent de portretist, de redare a atmosferei locurilor, timpului social, orizontul specific al oraşului atins de virusul comunismului, cu întâmplările, cu personajele sale pitoreşti sau tragice. Personaje ce nu se conformează tipologiilor canonice. Lipsa dreptului de a vorbi se transforma în forţa dreptului de a gândi, de a crea, de a forma spaţiile spirituale.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-S_MDiDQol_o/U79aRIbyMHI/AAAAAAAAASw/CBFvkeyc5dk/s1600/p1030084.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-S_MDiDQol_o/U79aRIbyMHI/AAAAAAAAASw/CBFvkeyc5dk/s1600/p1030084.jpg" height="140" width="200" /></a></div>
<div>
Comunismul nu a reuşit să le ia speranţa, puritatea spirituală, harul, artiştilor.</div>
<div>
În spaţiul închis, condus de reguli austere, spaţiul libertăţii s-a deschis în ei, nici marginalizarea, nici îndoctrinarea nu au reuşit să stingă flacăra creaţiei, de aici viaţa boemă, de aici fericirea creaţiei, libertatea de adevărată a Ego-ului.</div>
<div>
Îmi amintesc de neuitaţii pictori Sergiu Rugină, Dan Platon, Vintilă Făcăianu... Ce lume au dus cu ei, acolo în raiul lor, ce lume au lăsat în urmă discipoli, icoane ale picturii, amintiri...</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/--f0U48dRnRU/U79aROiYgwI/AAAAAAAAASs/VDFMjsm5fIQ/s1600/p1030090.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/--f0U48dRnRU/U79aROiYgwI/AAAAAAAAASs/VDFMjsm5fIQ/s1600/p1030090.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div>
Îmi aduc aminte, pe maestrul Victor Munteanu, prinţul, de o eleganţă simplă, cu barba sa albă, cu vorbe puţine, impunător prin privirea sa de ascet, luminoasă, îl aflai adesea în „Galeriile de artă”, gânditor, aşteptând în fiecare moment să fie iluminat de vreo idee, prezenţa sa nu le era străină distinselor doamne, care. Vrând-nevrând, mai cumpărau câte ceva din galerie, numai să admire persoana distinsă a artistului. Cred că şi acum umbra luminoasă a prietenului său nedespărţit, Dan Platon, îl urmează pretutindeni. Ca să poţi vorbi despre arta pictorului Victor Munteanu, despre puterea ei morală, trebuie să cunoşti şi viaţa creatorului care, de fapt, i-a dat viaţă. O paralelă cu arta unor mari pictori români îi pune în lumină specificul, stilul domniei sale.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-FdvpytoIiIE/U79aRyz677I/AAAAAAAAAS8/NCVLf_VOCVA/s1600/p1030105.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-FdvpytoIiIE/U79aRyz677I/AAAAAAAAAS8/NCVLf_VOCVA/s1600/p1030105.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div>
Aş pleca de la un citat despre pictura marelui Pallady: „Pictura lui Pallady nu este bogată în teme. Dar intensitatea cu care au fost exprimate le conferă o unicitate miraculoasă.” (Raul Şorban). Pe aceasta linie aş vedea demersul picturii lui Victor Munteanu, cu diferenţa că pictura sa abstractă deschide o nouă faţă a universului său. Un principiu al picturii sale ar fi: „Desenul se poate dispensa de pictură, dar nu şi pictura de desen.” (Pallady)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-M3F32Jr6u24/U79aSPKg_wI/AAAAAAAAATI/LG9GEMAzqTw/s1600/p1030112.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-M3F32Jr6u24/U79aSPKg_wI/AAAAAAAAATI/LG9GEMAzqTw/s1600/p1030112.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div>
Afirm acest lucru pentru că, în spatele jocurilor de culori, se ascunde un desenator rafinat. Altfel nu ar fi reuşit să scape de rigiditatea formei reale, care scapă conturului matematic, trecând în lumea formelor nemateriale. Dacă la pictorul Piliuţă apar şi situaţii pline de umor sau la Aurel Nedel, care are apetenţa instinctivă pentru anume culori cu existenţa lor obiectivă în natură, fie elemente ca: pere, floarea soarelui etc. Acestea au un colorit ce coincide cu acordul cromatic preferat, împăcând natura cu intenţiile de expresie. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-9bdDI33pyCg/U79aWJ4byYI/AAAAAAAAAT4/0sUZr20pdOw/s1600/untitled-2_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-9bdDI33pyCg/U79aWJ4byYI/AAAAAAAAAT4/0sUZr20pdOw/s1600/untitled-2_0.jpg" height="161" width="200" /></a></div>
<div>
Meditaţia, o modalitate de a se reface comuniunea cu natura pură, esenţializează. La Francisc Bartok, o mare speranţă a picturii româneşti, care a plecat din viaţă tânăr, apare acel „unscharf”, neclaritate, care răpeşte strălucirea primară, e ca o perdea transparentă, care s-ar suprapune peste suprafaţa pictată, dând o patină de trecere a vremii peste obiecte, case, cer, peisaj, naturi statice, iluminând dinlăuntru spre în afară, contururile dispar uneori de tot, alteori întrerupte, diluate, obiectele în sine dispar uneori, rămân forme pe care artistul redescoperă culoarea rafinată, combustii interioare care irump.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-KM8_MOg13MI/U79aWn95m5I/AAAAAAAAAUE/HdNyAWouE0A/s1600/untitled-4_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-KM8_MOg13MI/U79aWn95m5I/AAAAAAAAAUE/HdNyAWouE0A/s1600/untitled-4_0.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<div>
Victor Munteanu expune şi în străinătate, Belgia etc. Să vedem ce spun criticii străini şi români: </div>
<div>
„Expresionismul poetic, figurativul expus unor deformări, tonurile amestecate au farmec, delicateţe, sensibilitate.” (Stephane Rey, Bruxelles, Belgia) </div>
<div>
„Un ascuţit simţ al culorii, acorduri rafinate.” (Dan Grigorescu) </div>
<div>
„Viziuni cromatice şi spaţiale, colorit sobru, împerecheri de culori, de tonuri rafinate, nu alunecă în decorativism...” (Cornel Radu Constantinescu) </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-1rWo1h7xxY8/U79aXNoYCWI/AAAAAAAAAUA/73bNopGUhNI/s1600/untitled-5_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-1rWo1h7xxY8/U79aXNoYCWI/AAAAAAAAAUA/73bNopGUhNI/s1600/untitled-5_0.jpg" height="141" width="200" /></a></div>
<div>
„Mişcarea este chemată să creeze sugestia unui spaţiu-timp prins într-un proces permanent de auto-geneză...” (Aurel Broşteanu)</div>
<div>
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-1NiZU3S4rjM/U79aXW69l7I/AAAAAAAAAUI/q57wlfqsauk/s1600/untitled-8_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-1NiZU3S4rjM/U79aXW69l7I/AAAAAAAAAUI/q57wlfqsauk/s1600/untitled-8_0.jpg" height="143" width="200" /></a>Pictura nu este o piaţă cu flori, e adevărat că uneori pictura te face să zâmbeşti, alteori trebuie să-ţi ascunzi zâmbetul într-o lacrimă.</div>
<div>
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-IElXOQQ5Ui4/U79aTPdlfuI/AAAAAAAAATU/3oRft1Ky7w0/s1600/untitled-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-IElXOQQ5Ui4/U79aTPdlfuI/AAAAAAAAATU/3oRft1Ky7w0/s1600/untitled-1.jpg" height="200" width="140" /></a>Dramatismul este una din stările artei mari. Schema fundamentală este, pe de o parte, înnăscută, pe de altă parte, moderată de viaţă şi cristalizată în expresie. Opera de arta este suma vibraţiilor<br />
sufleteşti, percepţiilor, amintirilor, achiziţiilor unei vieţi, este statura morală, intelectuală, afectivă a omului-artist. Frecventând zona figurativului, Victor Munteanu nu încearcă să înfăţişeze o realitate, el învesteşte pictura cu dramatism, operând o severă analiza asupra obiectului, uneori devenind obiect simbol, obiect metaforă, obiecte ca atmosferă psihologică, formele creează noi conţinuturi. Opera sa este legată de specificul interiorului sau de codurile ce determină specificul mijloacelor de expresie proprii. Spiritul său intră în rezonanţă cu formele care îl obsedează, expresia plastică este expresia unui răspuns lăuntric. Repetarea unor naturi, obiecte, variante varii, un sens al staticului, sentiment al imobilităţii al ieşirii din timpul iniţial în alt timp, un dor de repaos în absolut. Austeritate, unitatea severă a ansamblului, o cromatică unică, Munteanu inventează culori care nu mai există decât în depozitele cereşti, <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-kHQGyVU7mN8/U79aUXej5xI/AAAAAAAAAUQ/BENzem8N8lM/s1600/untitled-16.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-kHQGyVU7mN8/U79aUXej5xI/AAAAAAAAAUQ/BENzem8N8lM/s1600/untitled-16.jpg" height="200" width="138" /></a></div>
culoarea este însăşi forma, hedonismul estetic e vizibil şi în înclinaţia artistului de a modela materia, pata de culoare, violeturi mirifice, roşuri stinse, oranjuri de apus contrastând cu griuri de albastru nepământean, albul şi negrul dă profunzimi psihologice în aria compoziţiei. Viziunile sunt în corelaţie cu temperamentul, trăirile dramatice sunt transformate de raţiune în idei, obiectul de artă e atemporal. Astfel, „Arta este o lungă suferinţă, o Întrebare, pe care ţi-o pui mereu ţie însuţi” sau „Eu nu caut finitul în picturile mele, ci infinitul” (El Greco).</div>
<div>
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-cbvSrxHoPxw/U79aXv_uh8I/AAAAAAAAAUY/X0VDFbqGYXM/s1600/untitled-9_0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-cbvSrxHoPxw/U79aXv_uh8I/AAAAAAAAAUY/X0VDFbqGYXM/s1600/untitled-9_0.jpg" height="143" width="200" /></a></div>
<div>
Elementele care-i furnizează pretextele picturii: femeia, bufnita, chitara, vaze de cristal, sticlării, draperii, ochelari, cărţi etc. - modul în care sunt ordonate în compoziţie face să alcătuiască o alta lume, cu alte sensuri, o lume a netimpului. Transparenţele sticlei, ale cristalului prind culoarea aripilor de înger, care străbat spaţiile interstelare spre noi, fluide translucide duc luminile energiei sufletului şi însufleţesc obiectele. Maluri de ape, nu romantice, nu ameninţate de vuietele şi de forţa valurilor lui Aivazovski, valuri lovite de solitudine, melancolie, aici poate fi plânsă istoria dezamăgirilor, din acest punct încolo numai lumina Dumnezeiască mai poate călăuzi. Printre îngheţurile cristalului învăluit de umbre roşul stins al merelor aminteşte de viaţa pământească, micul Eden. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-UCTWI2S6nDg/U79aUoaFyQI/AAAAAAAAATc/kjoWspc6nyc/s1600/untitled-17.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-UCTWI2S6nDg/U79aUoaFyQI/AAAAAAAAATc/kjoWspc6nyc/s1600/untitled-17.jpg" height="200" width="141" /></a></div>
<div>
Femeia şi strugurii, fructul, bufnita, zarurile, iată un motiv de meditaţie, un dialog al forţelor oculte cu fragilul, frumosul efemer, în mâna cui sunt zarurile?</div>
<div>
Ferestre inundate de lumini, suprafeţe de un albastru nepământesc, pe care strălucesc roşuri stinse, rozuri diamantine, lângă albul verzui, trezind katharsisul.</div>
<div>
Ovale, cilindri, forme alungite asemenea unor pasări pregătite de zboruri transcendentale, tuşe aruncate pe foi de un alb imaculat, mimând scrierea unui popor nevăzut, o avertizare, poate.</div>
<div>
Obiecte care au aparţinut cândva cuiva, semne ale unui trecut, dialog al obiectelor părăsite purtând în ele aura spiritului rămas, o muzică tăcută a <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-f4iXRAPyGWw/U79aTgmRS_I/AAAAAAAAAUU/qp-7TFF-zLQ/s1600/untitled-15.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-f4iXRAPyGWw/U79aTgmRS_I/AAAAAAAAAUU/qp-7TFF-zLQ/s1600/untitled-15.jpg" height="200" width="141" /></a></div>
melancoliei, un plâns al timpului, zădărnicie, obiecte strălucind în umbre grele, albăstrii, draperii ce închid şi deschid spaţii, draperii aducând uneori cu îmbrăcămintea morţii.</div>
<div>
Circulaţia luminii tonurilor nuanţate, fluidul divin nu exprimă culoarea obiectelor reale, totul este lumină, totul trăieşte şi moare în lumina difuză, nu în lumina orbitoare a răsăritului, ci în lumina lăsată de suflet, în lupta cu timpul, cu inerţia.</div>
<div>
Să-i lăsam prinţului visător asul, să ne reculegem privind miraculoasele pânze ale maestrului, aici este viitorul.</div>
<div>
Dincolo de arhitectura semnelor obiectuale, dincolo de coloritul <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-C_mpWrx4Xxs/U79aVrUpvnI/AAAAAAAAATs/zx-feupd93A/s1600/untitled-21.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-C_mpWrx4Xxs/U79aVrUpvnI/AAAAAAAAATs/zx-feupd93A/s1600/untitled-21.jpg" height="200" width="142" /></a></div>
miraculos, ca un poem bacovian, iluminat de muzici ascunse, rămâne tăcerea, marea tăcere. Ce-aş putea să mai spun despre prinţul visător, vorbele spuse de altcineva, altădată: „Eu nu sunt pictor, sunt artist.”</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<div style="text-align: center;">
***<br />
<br /></div>
<span style="color: blue;"><span style="font-weight: normal;"><i><u>Gherasim Rusu Togan</u></i></span><br />Dincolo de hotarul durerii</span></h2>
<div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Repetiţie</b></div>
<div>
</div>
<div>
Am devenit iarăşi, mamă, copil</div>
<div>
Şi te strig în disperarea şi suferinţa</div>
<div>
Ce-mi taie mădularele şi sufletul,</div>
<div>
deopotrivă!</div>
<div>
</div>
<div>
Din depărtările paşilor prin lume, </div>
<div>
Din încercănatele zori ale copilăriei</div>
<div>
Cu lacrimi stropită;</div>
<div>
Din tot ce-i mai curat,</div>
<div>
Din trecutul-fărâmă </div>
<div>
Te întrupezi, mamă, </div>
<div>
Ca nădejde, ca mână întinsă,</div>
<div>
peste curcubeul durerilor mele!</div>
<div>
</div>
<div>
<b>Doamne, nu mă părăsi!</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Doamne, valul vieţii mele </div>
<div>
Zdruncinat mi-a fost mereu,</div>
<div>
Vărs, povară, lacrimi grele,</div>
<div>
Rană-i tot sufletul meu!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi din multe de pe lume</div>
<div>
În destin mi-oi regăsi -</div>
<div>
De-or fi rele, de-or fi bune,</div>
<div>
Doamne, nu mă părăsi!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cu smerenie şi cuviinţă,</div>
<div>
Voi primi ce mi-i ursi,</div>
<div>
Să le-ndur, dă-mi Tu putinţă,</div>
<div>
Doamne, nu mă părăsi!</div>
<div>
</div>
<div>
Nu e nimeni lângă mine</div>
<div>
Mai puternic decât eşti –</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De la Tini nădejdea-mi vine,</div>
<div>
La necaz nu părăseşti!</div>
<div>
Doamne, tu mă ocroteşti!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Îndemn</b></div>
<div>
</div>
<div>
Tu uită de mine, </div>
<div>
E ceasul târziu</div>
<div>
E gol de cuvinte</div>
<div>
De rău</div>
<div>
În de bine!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt dus prea departe,</div>
<div>
Şi încă sunt viu…</div>
<div>
Ucise mi-s visele,</div>
<div>
uită de mine!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Lacrimă</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tropotesc hergheliile gânditelor</div>
<div>
Pe muchea cuvintelor;</div>
<div>
Clocotul de sânge a cântec</div>
<div>
Se prelinge</div>
<div>
Pe zidul ispitelor…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prin jungla ne-împlinitelor firii</div>
<div>
Se rătăcesc ispitele -</div>
<div>
Nerostite-mi rămân cuvintele</div>
<div>
Iar vremea</div>
<div>
Blestemată în trecere,</div>
<div>
Cenuşie, impasibilă,</div>
<div>
Îmi aglutinează rosturile şi nerostitele,</div>
<div>
preschimbându-le în goluri!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tropotul cuvintelor</div>
<div>
s-a pulverizat în neant!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Lacrimă</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Să-i uiţi povestea fostului hoinar</div>
<div>
Pentru care vremea s-a făcut durere,</div>
<div>
Azi destinu-i toarnă un pahar amar</div>
<div>
Şi păcate duse să plătească-i cere!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Caut identitatea</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
În noaptea asta de aşteptări dureroase,</div>
<div>
Sufletul mamei mă caută împăciuitor,</div>
<div>
Precum odată copil că eram!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În noaptea încercărilor, Doamne,</div>
<div>
Strigăt disperat înspre Tine-mi trimit:</div>
<div>
Lasă-i, Doamne, Mamei, din tainica-ţi lume</div>
<div>
Ceruta-mi slobozenie:</div>
<div>
Să-mi mângâie aşteptarea,</div>
<div>
Putere să-mi dea a răbda</div>
<div>
Şi-apoi de mi-oi găsi frântura nădejdii </div>
<div>
Doresc ca sa-mi urmez cărarea!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Doamne, Doamne, </div>
<div>
Sub ocrotirea Ta</div>
<div>
întăreşte-mă!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Neaşezări</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oameni pleacă, oameni vin</div>
<div>
Şi eu tot de pat mă ţin!</div>
<div>
Oameni calcă clătinat</div>
<div>
Eu sunt de noroc uitat,</div>
<div>
dorule!</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h2>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<i><span style="color: red;">Luca Cipolla</span></i></h2>
<div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Psicosi</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-QTDJylVRrzM/U79dMasUKPI/AAAAAAAAAUg/fMLK3KXiqAU/s1600/Luca+Cipollam.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-QTDJylVRrzM/U79dMasUKPI/AAAAAAAAAUg/fMLK3KXiqAU/s1600/Luca+Cipollam.jpg" height="200" width="136" /></a></div>
Lasciai lo zaino</div>
<div>
ov’è il camino</div>
<div>
e fissai un limbo di trascorsi,</div>
<div>
lì i sogni eran reali</div>
<div>
e la realtà una mia invenzione.</div>
<div>
Il cherosene lento bruciava</div>
<div>
la fiamma,</div>
<div>
così come la logica d’un bimbo</div>
<div>
non si capacita del carbone</div>
<div>
a Natale</div>
<div>
non senti niente</div>
<div>
e la terra diventa pane</div>
<div>
quando più non rifletti</div>
<div>
il volto d’un senso nascosto.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Psihoză</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Îmi lăsai rucsacul </div>
<div>
unde e şemineul </div>
<div>
şi mă uitai fix la un limb de trecuturi,</div>
<div>
acolo visele erau reale</div>
<div>
şi realitatea o invenţie mea.</div>
<div>
Kerosenul încet ardea</div>
<div>
flacăra,</div>
<div>
aşa cum logica unui copil </div>
<div>
nu înţelege cărbunele </div>
<div>
de Crăciun</div>
<div>
nu simţi nimic</div>
<div>
şi pământul devine pâine</div>
<div>
când nu mai reflectezi</div>
<div>
chipul unui simţ ascuns.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Lampadina</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
E pure esterno da un idioma italo-ghego,</div>
<div>
sento la riva dell’Eire,</div>
<div>
7 colpi sordi di fucile</div>
<div>
ed un corpo trasmigrato</div>
<div>
il mio</div>
<div>
davanti a un muretto</div>
<div>
sulla rogia vecia,</div>
<div>
gente stupita,</div>
<div>
lì ancora</div>
<div>
nell’agonia dell’ultima notte,</div>
<div>
lenti e cannocchiali,</div>
<div>
quale età,</div>
<div>
l’uomo nei pressi di Saturno e noi a contemplare,</div>
<div>
a occhio nudo?</div>
<div>
Due poli,</div>
<div>
una sola resistenza,</div>
<div>
ma è quella che ti nasce,</div>
<div>
propaggine tra gli opposti</div>
<div>
che genera la vita</div>
<div>
e vita, sempre.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>Bec</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi chiar străin de un idiom italo-gheg,</div>
<div>
aud malul de Eire,</div>
<div>
7 lovituri surde cu puşca</div>
<div>
şi un trup transmigrat</div>
<div>
al meu</div>
<div>
în faţa unui zid mic</div>
<div>
peste rogia vecia,</div>
<div>
lumea surprinsă,</div>
<div>
acolo din nou</div>
<div>
în agonia ultimei nopţi,</div>
<div>
lentile şi ocheane,</div>
<div>
ce vârstă,</div>
<div>
omul lângă Saturn şi noi contemplând,</div>
<div>
cu ochiul liber? </div>
<div>
Doi poli,</div>
<div>
o singură rezistenţă,</div>
<div>
dar e cea care te naşte,</div>
<div>
butaş printre opusuri</div>
<div>
ce generează viaţa</div>
<div>
şi tot viaţă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Dissociazione</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Non risparmi dai ricordi</div>
<div>
un campo di trifogli,</div>
<div>
e quando pronunciano il tuo nome</div>
<div>
le sillabe si dividono </div>
<div>
oltre le regole dettate dalla metrica.</div>
<div>
Mukunda ascolta muto</div>
<div>
e ti parla dentro e non ti lascia solo</div>
<div>
per due ore,</div>
<div>
Lisa vi tace un canto</div>
<div>
di sirena, </div>
<div>
tre ore già commuove,</div>
<div>
euforia, ore cinque,</div>
<div>
da un cesto sinuoso come cobra;</div>
<div>
guscio nella scatola</div>
<div>
la mente pulsa e inietta</div>
<div>
di sangue capillari</div>
<div>
dall’occhio fisico</div>
<div>
piangi lacrime d’inchiostro</div>
<div>
e..</div>
<div>
più remore non hai,</div>
<div>
le mani nel silenzio scavan</div>
<div>
tra dita d’incavi</div>
<div>
evanescenze,</div>
<div>
l’automatismo della legge universale,</div>
<div>
i ritorni si allacciano</div>
<div>
ad un punto di domanda.</div>
<div>
Quale fogliolina posso coglier</div>
<div>
adesso</div>
<div>
dal tuo trifoglio?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Disociere</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu scuteşti din amintiri</div>
<div>
un câmp cu trifoi,</div>
<div>
şi când îţi pronunţă numele</div>
<div>
silabele se separă</div>
<div>
dincolo de regulile impuse de metrică.</div>
<div>
Mukunda ascultă mut</div>
<div>
şi-ţi vorbeşte înăuntru şi nu te lasă singur </div>
<div>
timp de două ore,</div>
<div>
Lisa aici tace un cânt </div>
<div>
de sirenă,</div>
<div>
trei ore deja emoţionează,</div>
<div>
euforie, cinci ore, </div>
<div>
dintr-un coş sinuos ca o cobră; </div>
<div>
găoace în cutie</div>
<div>
mintea pulsează şi injectează </div>
<div>
cu sânge capilari</div>
<div>
din ochiul fizic</div>
<div>
plângi lacrimi de cerneală</div>
<div>
şi..</div>
<div>
reţineri nu mai ai, </div>
<div>
mâinile în tăcere sapă</div>
<div>
prin degete de la scobituri</div>
<div>
evanescenţe,</div>
<div>
automatismul legii universale,</div>
<div>
revenirile se leagă de</div>
<div>
un semn de întrebare.</div>
<div>
Pe care foliolă o pot culege</div>
<div>
acum</div>
<div>
din trifoiul tău?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Abbandono</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Scorron stranieri</div>
<div>
Su teli viscosi,</div>
<div>
Istanti come formiche</div>
<div>
E parole mosche</div>
<div>
Nel lento divenire</div>
<div>
Del microcosmo assorto</div>
<div>
Dove bene e male</div>
<div>
Leniscon i sensi</div>
<div>
E mietono ideali di vita nuova.</div>
<div>
Il cuscino è un sasso</div>
<div>
E la tua mente ha già</div>
<div>
un amico nuovo</div>
<div>
nella terra</div>
<div>
che suda latte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Abandon</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Trec străine</div>
<div>
Peste pânze vâscoase,</div>
<div>
Clipe ca furnici</div>
<div>
Şi cuvinte muşte</div>
<div>
Într-o devenire rară</div>
<div>
A microcosmului absorbit</div>
<div>
Unde bine şi rău</div>
<div>
Alină sensurile</div>
<div>
Şi seceră idealuri ale vieţii noi.</div>
<div>
Perna e o piatră</div>
<div>
Şi mintea ta are deja</div>
<div>
un nou prieten</div>
<div>
în pământul </div>
<div>
ce transpiră lapte. </div>
<div style="text-align: center;">
<i><u>(Traducerea autorului)</u></i></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<i><u><br /></u></i></div>
<h2>
<div style="font-weight: bold; text-align: center;">
<b><span style="color: #674ea7;">****</span></b><br />
<b><span style="color: #674ea7;"><br /></span></b></div>
<div style="font-weight: bold; text-align: center;">
<span style="color: #674ea7;">Urletul lui Allen Ginsberg şi Molohul unei generaţii*</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #674ea7; font-weight: normal;"><i><u>Virgil Diaconu</u></i></span></div>
</h2>
<div style="text-align: center;">
<div style="font-weight: bold;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div>
Aproape necunoscutul Allen Ginsberg citea în seara zilei de 7 octombrie 1955 la Six Gallery, San Francisco, în faţa unei mulţimi de tineri, poemul Howl (Urletul). Era prima manifestare culturală importantă a generaţiei beat. Sala, care părea să se regăsească în spiritul poemului, s-a lăsat cucerită cu încetul. Mai târziu, despre Allen se va spune că este glasul generaţiei care îşi propune „să schimbe lumea”. </div>
<div>
După publicarea în anul următor a poemului, cuprins acum în volumul „Howl şi alte poeme”, poetului i s-a intentat un proces pentru obscenitate. La o distanţă de 55 de ani, în 2010, judecarea lui Ginsberg şi a poemului său a inspirat filmul Howl. Alte vremuri, altă perspectivă. Poemul arestat devine un poem glorios, iar Allen Ginsberg una dintre cele mai importante voci culturale ale vremii sale… Să urmărim însă câteva fragmente din faimosul şi controversatul poem. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Urletul</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
I.</div>
<div>
Am văzut cele mai strălucite spirite ale generaţiei mele distruse de nebunie, pierind de foame isteric nude,</div>
<div>
târându-se în zori pe străzile negre în căutarea unei „doze” aspre,</div>
<div>
împătimiţi ai jazzului cu capete de înger tânjind după străvechea cerească conectare cu dinamul stelar din maşinăria nopţii,</div>
<div>
cei care în sărăcie şi zdrenţe cu ochii goi şi duşi fumând în bezna supranaturală a mizerelor apartamente plutind deasupra acoperişurilor de oraşe, contemplând jazz-ul […]</div>
<div>
<br /></div>
<div>
II.</div>
<div>
Ce sfinx de ciment şi aluminiu le-a despicat ţestele şi le-a devorat minţile şi imaginaţia? </div>
<div>
Moloh! Singurătate! Mizerie! Hidoşenie! Lăzi de gunoi şi dolari de neobţinut! Copii ţipând sub casa scării! Băieţi suspinând în tabere militare! Bătrâni plângând prin parcuri!</div>
<div>
Moloh! Moloh! Coşmarul lui Moloh! Moloh cel fără dragoste! Moloh nebunul! Moloh năprasnicul judecător al oamenilor!</div>
<div>
Moloh! ininteligibila închisoarea! Moloh temniţa fără suflet cu cap de mort şi oase încrucişate şi Congresul durerilor! Moloh ale cărui edificii sunt condamnare! Moloh imensa piatră a războiului! Moloh năucitele guverne!</div>
<div>
Moloh a cărui minte e pură maşinărie! Moloh al cărui sânge e o scurgere de bani! Moloh ale cărui degete sunt zece armate! […] </div>
<div>
Moloh! Moloh! Apartamente robot! Suburbii invizibile! Comori scheletice! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Naţiuni spectrale! Invincibile ospicii! Scule de granit! Bombe monstruoase! </div>
<div>
S-au deşelat ridicându-l în Rai pe Moloh! Pavaje, copaci, radiouri, tone! Ridicând oraşul în Raiul care exista şi e peste tot în preajma noastră!</div>
<div>
Viziuni! prevestiri! halucinaţii! miracole! extazuri! Ducându-se pe apa sâmbetei râului American!</div>
<div>
Vise! adoraţii! iluminări! religii! un întreg lest de baligă senzitivă!</div>
<div>
Epocale descoperiri ştiinţifice! Plutind în râu! Bobârnace şi răstigniri! Revărsare cu puhoiul! Avânturi! Epifanii! Disperări! Zece ani de ţipete animalice şi sinucideri! Minţi! Noi iubiri! Generaţie dementă! La vale în strâmtoarea Timpului! </div>
<div>
În râu adevărat şi sfânt râset! Au văzut totul! Ochii sălbatici! Urletele sfinte! Şi-au luat rămas bun! Au sărit de pe acoperiş! Spre singurătate! Fluturând mâinile! Purtând flori! Pe râuri în jos! În stradă! </div>
<div>
(1, p.p. 33-43, traducere Petru Ilieşu).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În oceanul de poezie americană de după anii ’50, poemul lui Allen Ginsberg face desigur notă aparte. Poemul se constituie ca un colaj alcătuit din scurte scene ale vieţii de zi şi de noapte a Americii, cu toate independente şi cu toate mărturisind una şi aceeaşi viaţă. Secvenţele alese de poet şi desfăşurate de-a lungul întregului poem sunt de factură descensională, de vreme ce cu toate ilustrează decadenţa, prăbuşirea şi moartea „celor mai strălucite spirite ale generaţiei mele”. </div>
<div>
Ceea ce leagă aceste secvenţe este personajul, nenumit, pe care scenele în cauză îl exprimă; este omul/intelectualul american ajuns în stradă, este tulburatul, neîmplinitul, rătăcitul „cu vise, cu droguri, cu somnambulice coşmaruri”, care sub cele o sută de chipuri ale ratării sale îşi caută totuşi liniştea, petecul de cer.</div>
<div>
Cu toată înşiruirea oarecum haotică a scenelor referenţiale, cu toate fluctuaţiile viziunii şi ale tensiunii semantice, cu tot fragmentarismul accentuat al discursului şi stratificarea tip sandwich a frazelor, Howl reuşeşte totuşi să impresioneze. De fapt, el te cucereşte prin dramatism. Howl are calitatea de a transmite cititorului drama unor vieţi amputate, somnambule sau înviorate de ultima doză de mesalină injectată; drama unor vieţi tulburate, fremătătoare, frânte, abrutizate, învinse. Howl ne transmite pregnant eşecul, apocalipsa unei întregi generaţii, generaţia beat, incapabilă să se opună Molohului societăţii şi culturii oficiale. De aici, – strigătul, urletul, revolta: </div>
<div>
„Moloh! Singurătate! Mizerie! Hidoşenie! Lăzi de gunoi şi dolari de neobţinut! Copii ţipând sub casa scării! Băieţi suspinând în tabere militare! Bătrâni plângând prin parcuri!</div>
<div>
Moloh! Moloh! Coşmarul lui Moloh! Moloh cel fără dragoste! Moloh nebunul! Moloh năprasnicul judecător al oamenilor!”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Din punctul de vedere al artei poetice, Howl consolidează expresia directă a lui Whitman. Poemul este însă nou prin compactarea tensionată a nemulţumirilor sociale, a neputinţelor, căutărilor, visurilor, prin viziunea apocaliptică şi profetică. Howl este o panoramare a căderii, a mizeriei, a ratării şi descompunerii existenţiale, un „congres al durerilor”. Ginsberg este solidar cu americanul ajuns în stradă, cu sinucigaşul, cu pacientul spitalelor sau al casei de nebuni, „unde urli într-o cămaşă de forţă”, fără să te audă cineva. Howl este poemul conştiinţei ajunse la urlet. El exprimă, de altfel, însăşi poetica autorului: </div>
<div>
„Poezia nu poate fi expresia liniei de partid. Poezia înseamnă să zaci noaptea cu lumina stinsă, să gândeşti ceea ce gândeşti cu adevărat, să dezvălui lumea ta interioară lumii din afară, asta face poemul.” </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Howl înregistrează infernul cotidian american, cel biografic şi cel lăuntric, dinamizat în parte de drog. Poemul este vital, răzvrătit şi virulent faţă de autoritate. Howl reuşeşte să fie în cele mai bune fragmente ale sale vizionar, profetic, tensionat existenţial şi semantic. Apocaliptic şi profetic, poemul este o mărturie socială, morală şi politică importantă a anilor ’50, o replică la cultura oficială, la Molohul dogmatic al vremii. Dar, prin problematica lui existenţială, Howl este şi poemul lumii de astăzi şi poate că tocmai în acest fapt stă puterea lui de seducţie. Ca profet al Apocalipsei, Ginsberg înregistrează toate bolile şi buboaiele sociale, iar ca profet al Lumii Aşteptate el solidarizează spiritele, trezeşte încrederea şi responsabilizează. </div>
<div>
Aş mai remarca structura sintactică diferită a celor trei părţi ale poemului mamut, schimbarea fericită a tonului acestora, precum şi fluctuaţiile nefericite ale tensiunii existenţiale şi ale emoţiei. Oricum, dacă Howl nu este de la un cap la altul un mare poem, el este totuşi un poem semnificativ, un poem de referinţă. Este sămânţa unui poem adevărat. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>De la Urletul la Poema chiuvetei</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cei mai vizibili poeţi optzecişti au făcut întotdeauna caz de sincronizarea lor cu poezia americană, în care au văzut modelul absolut al poeziei acestor vremuri, iar liderul generaţiei, postmodernistul Mircea Cărtărescu, a scris studiul Postmodernismul românesc, odiseea în 580 de pagini a obsedantei sincronizări optzeciste cu poezia turnurilor gemene americane. Allen Ginsberg, Charles Olson, Frank O’ Hara, Paul Blackburn sunt doar câţiva dintre cei mai cunoscuţi poeţi americani pomeniţi chiar de către poeţii postmodernişti români în studiile lor. A reuşit poezia optzecist-postmodernistă să se sincronizeze performant cu poezia americană de valoare? A reuşit poezia optzecist-postmodernistă să producă opere de valoare prin sincronizare? Să vedem ce fel de poezie postmodernistă se scrie la noi în umbra poeziei americane. Iată spre pildă – Poema chiuvetei –, o creaţie semnată de postmodernistul Mircea Cărtărescu, un scriitor căruia critica românească i-a acordat cele mai importante premii: </div>
<div>
într-o zi chiuveta căzu în dragoste / iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie / se confesă muşamalei şi borcanului de muştar / se plânse tacâmurilor ude. / în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea: / - stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa / dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine / ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri / te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri / şi paratrăznete. / stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit / tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el / vasele cu resturi de conservă de peşte / te-au şi îndrăgit. / vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum / crăiasă a gândacilor de bucătărie. // dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări / căci ea iubea o strecurătoare de supă din casa unui contabil din pomerania / şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. / aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei / şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei. / ... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu, / eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste. / am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată... / dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari / şi tot ce a fost mi se pare un vis.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Revin la întrebarea iniţială: au reuşit poeţii optzecişti sau, mai bine spus, Mircea Cărtărescu, socotit de o parte a criticii noastre cel mai important poet postmodernist român, să producă poezie performantă în urma sincronizării cu poezia americană? A reuşit poetul optzecist M.C. să creeze în orizontul conceptual al poeziei americane, a acelei părţi din poezia americană pe care o putem numi performantă? Poate, de pildă, Poema chiuvetei a lui Cărtărescu să stea lângă Urletul lui Ginsberg? Există elemente comune între poemul Urletul şi Poema chiuvetei? </div>
<div>
Desigur, atât poezia optzecist-postmodernistă Poema chiuvetei, cât şi poemul Urletul fac din cotidian obiectul lor, însă acest fapt nu le echivalează valoric. Poeziile diferă calitativ prin viziune. Şi este vizibil faptul că viziunea lui Ginsberg este alta, cu totul alta decât cea a postmodernistului român. În timp ce poetul american surprinde o existenţă problematică, tensionată, dramatică, cu nervii întinşi la maximum, viziunea lui Mircea Cărtărescu este devitalizată, intimistă, ironică, parodică, pusă pe glume, domestică, vegetariană şi, în fond, total de-problematizată existenţial. Ce a devenit poezia sub condeiul postmodernist al lui Cărtărescu? O poveste care îşi face personaj dintr-o chiuvetă îndrăgostită, un joc cu muşamaua, borcanul de muştar, strecurătoarea sau cu gaura din perdea. Ce problematică existenţială? Ce teme fundamentale, ce înălţări sau drame? – Chiuveta! Strecurătoarea! Gaura din perdea, borcanul de muştar, gândacii de bucătărie, aşadar manelizarea universului domestic. Pentru postmodernistul Mircea Cărtărescu poezia a devenit ironizarea, bagatelizarea unui sentiment, un prilej de amuzament. </div>
<div>
Deşi poezia postmodernistă a lui M.C. a fost scrisă în general sub ochii Molohului comunist, ea nu are conştiinţa existenţei Molohului, iar dacă a avut-o în particular (şi de bună seamă că a avut-o!), ea nu este trădată de niciun vers, de niciun nerv. În sutele de pagini ale poemului postmodernist Levantul nu găseşti nicio aluzie, niciun scrâşnet de dinţi. Şi, deopotrivă, nu auzi nicio bătaie de inimă. Epopeea eroicomică Levantul, operă textualistă din lipsă de nerv şi de inspiraţie, este lipsită de drame şi tensiune existenţială, ea consumându-se în jocuri livreşti, în ironii, în reciclarea şi parodierea poeziei altor poeţi. Cât despre ironiile şi drăgălăşeniile din Poema chiuvetei… </div>
<div>
Sincronizarea practicată de levantinul Mircea Cărtărescu nu a dat, după cât se vede, niciun fel de roade. De altfel, sincronizarea, prin care se urmăreşte obţinerea performanţei literare, este o teorie cât se poate de problematică, pentru că un poet lipsit de har va rata întotdeauna sincronizarea, în timp ce un poet cu har nici nu îşi pune problema sincronizării, de vreme ce el are deja capacitatea (prin harul său) de a produce poezie de valoare. Va fi avut nevoie Whitman, mă întreb, să se sincronizeze cu cineva? Dar Trakl? Dar Baudelaire, Rimbaud, Eminescu, Bacovia, Arghezi? Toţi aceştia sunt poeţi prin propria vocaţie şi prin propria dramă, deci în afara modelelor generaţioniste. Marii poeţi nu sunt puşi, aşadar, în situaţia de a se sincroniza şi, ca atare, ei nu fac o obsesie din sincronizare şi nu au nicio motivaţie să scrie tratate de sute de pagini întru apărarea sincronizării. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Responsabilizări… </div>
<div>
Urletul este un poem al conştiinţei şi revoltei, un poem care te curentează. Urletul te responsabilizează ca om, pentru că problematica lui nu este doar aceea a anului 1955, când a fost scris, ci şi a acestor ani ai noului mileniu. Urletul te poate responsabiliza, nu mai puţin, şi ca poet, pentru că el, asemenea oricărei creaţii importante, te determină să îţi pui întrebări asupra propriei opere; adică să îţi pui întrebări asupra poeticii pe care o practici. Care poate fi una eşuată, neproductivă poetic. </div>
<div>
Te responsabilizează în vreun fel – moral-existenţial sau literar – chiuveta postmodernistă a lui Mircea Cărtărescu? Există vreun poet autentic care visează să fie la „înălţimea” chiuvetei literare sau care să facă opera vieţii sale din ironizarea şi parodierea unor poeţi români şi străini, precum şi-a propus Cărtărescu cu Levantul? </div>
<div>
Desigur, atunci când nu poţi produce poezie pe cont propriu, aşadar prin propria viziune, probabil că nu îţi mai rămâne decât să ironizezi, să reciclezi şi parodiezi ceea ce au creat alţii, deci poezia altora. Şi se vede că există şi o poezie oprită la jocurile textualiste, la parodiile şi ironiile din Levantul sau la ironiile şi drăgălăşeniile din Poema chiuvetei. Există şi o poezie a neputinţei, a jocurilor gratuite, legitimate la scară generaţionistă; o poezie care s-a predat Molohului cultural, care a surdinizat glasul daimonului, urletul. Culmea, această creaţie este bine primită de către o parte a criticii noastre şi chiar canonizată. Deşi faptul că eşti canonizat cu Poema chiuvetei în manualele de-a şaptea nu este spre gloria poeziei tale, ci a criticii, ce are cu adevărat conştiinţa valorilor de azi pe mâine… </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Note</div>
<div>
* Eseul face parte dintr-un volum care tratează despre artele poetice, aflat în lucru. </div>
<div>
1. Allen Ginsberg, Howl şi alte poeme. Antologie 1947-1997, traducere din limba engleză de Domnica Drumea şi Petru Ilieşu, Editura Polirom, 2010.</div>
<h2>
<br />***<br /><span style="color: #783f04;">Paul Valéry</span> </h2>
<div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>La dormeuse</b></div>
<div>
<i>À Lucien Fabre</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Quels secrets dans mon cœur brûle ma jeune amie,</div>
<div>
Âme par le doux masque aspirant une fleur?</div>
<div>
De quels vains aliments sa naïve chaleur</div>
<div>
Fait ce rayonnement d’une femme endormie?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Souffles, songes, silence, invincible accalmie,</div>
<div>
Tu triomphes, ô paix plus puissante qu’un pleur,</div>
<div>
Quand de ce plein sommeil l’onde grave et l’ampleur</div>
<div>
Conspirent sur le sein d’une telle ennemie.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dormeuse, amas doré d’ombres et d’abandons,</div>
<div>
Ton repos redoutable est chargé de tels dons,</div>
<div>
Ô biche avec langueur longue auprès d’une grappe,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Que malgré l’âme absente, occupée aux enfers,</div>
<div>
Ta forme au ventre pur qu’un bras fluide drape,</div>
<div>
Veille; ta forme veille, et mes yeux sont ouverts.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Die Schläferin</b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Welches Geheimnis da in der jungen Freundin glüht vor sich hin,-</div>
<div>
Seele, die einer Blume Duft durch die sanfteste Maske genießt?</div>
<div>
Aus was für nichtiger Nahrung erschließt</div>
<div>
ihre arglose Wärme das Schimmern der Schläferin?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Atem, Traum, Schweigen -, unbezwingliche Stille, drin</div>
<div>
du den Sieg hast, Friede, der stärker als Weinen fließt,</div>
<div>
wenn der volle Schlaf, der sich ernsthaft und breit ergießt, -</div>
<div>
einer solchen Feindin bewältigt den Eigensinn.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Schläferin: Hingabe, Schatten und Goldes ein Hauf,</div>
<div>
aber dein furchtbares Ruhn tut so große Begabungen auf,</div>
<div>
langhin, o Hindin, bei einer Traube gestreckte,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
daß, wird die Seele, dir fern, auch im Hades betroffen,</div>
<div>
doch deine lautere Form, die ein Arm wie im Fließen verdeckte,</div>
<div>
wacht; sie wacht deine Form, und meine Augen sind offen.</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Übersetzt von Rainer Maria Rilke</u></i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div>
<b>Femeia ce doarme</b></div>
<div>
<i>Lui Lucien Fabre</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce taine-n suflet mi-arde juna amică,</div>
<div>
Duh râvnind prin masca cea blândă o floare?</div>
<div>
Din care rod sărac naiva-i ardoare</div>
<div>
Înveleşte-n raze a somnului fiică?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Suflări, vise, tăceri, tihnă fără frică,</div>
<div>
Triumfi, o, mai sus e a păcii vigoare</div>
<div>
Ca plânsul, din somn undă gravă şi-amploare</div>
<div>
Conspiră pe sân de aşa inamică.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Femeie ce dormi, sumă de umbre, uitări,</div>
<div>
Odihna-ţi înaltă e bogată-n cămări,</div>
<div>
O, ciută, tristă-ndelung lâng-un ciorchine,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce-n ciuda lipsei de duh - în infern închis, </div>
<div>
Forma-ţi, pântece cast, braţ fluid îl ţine,</div>
<div>
E pază; forma-ţi e pază, ochiu-mi, deschis.</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere din limba franceză de Florin Dochia</u></i></b></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
***</h2>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="color: red;">Raymond Queneau</span></h2>
<div style="text-align: left;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Pentru o artă poetică</b></div>
<div style="text-align: left;">
<i>(Pour un art poétique)</i></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Luaţi un cuvânt, luaţi două</div>
<div style="text-align: left;">
gătiţi-le ca pe ouă</div>
<div style="text-align: left;">
luaţi un pic de sens</div>
<div style="text-align: left;">
apoi o felie mare de inocenţă</div>
<div style="text-align: left;">
încălziţi-le la foc mic</div>
<div style="text-align: left;">
la focul mic al tehnicii</div>
<div style="text-align: left;">
vărsaţi sosul enigmatic</div>
<div style="text-align: left;">
presăraţi câteva stele</div>
<div style="text-align: left;">
piperaţi şi ridicaţi velele</div>
<div style="text-align: left;">
Unde vreţi să ajungeţi?</div>
<div style="text-align: left;">
Să scrieţi</div>
<div style="text-align: left;">
Într-adevăr?</div>
<div style="text-align: left;">
Să scrieţi?</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Iarăşi arta po</b></div>
<div style="text-align: left;">
<i>(Encore l’art po)</i></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
E al meu po – E al meu po – al meu poem</div>
<div style="text-align: left;">
Pe care vreau – pe care vreau – să-l public</div>
<div style="text-align: left;">
Ah cât îl – ah cât îl – ah cât îl iubesc</div>
<div style="text-align: left;">
Al meu popo – al meu popo – al meu pom </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Se mai dau – se mai dau – se dau poeme</div>
<div style="text-align: left;">
Al meu popo – al meu popo – al meu pom </div>
<div style="text-align: left;">
E pen’că – e pen’că - pen’că-l iubesc</div>
<div style="text-align: left;">
Cel popo – cel popo – pe cel pom</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Am dulceaţa – şi i-o pun – cremei</div>
<div style="text-align: left;">
Pe al meu po – popom – pe pom</div>
<div style="text-align: left;">
Şi e meritat – e binemeritat – poemul</div>
<div style="text-align: left;">
Pe care vreau – pe care vreau – să-l public</div>
<div style="text-align: left;">
Traducere din limba franceză de Florin Dochia</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
***</h2>
<div style="text-align: left;">
<h2>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: red;">„Poezia mi se pare o disciplină tiranică” </span></div>
<div style="text-align: center;">
<i><u style="font-weight: normal;"><span style="color: red;">Sylvia Plath </span></u></i></div>
</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-NBz08GqC-1A/U79eyOZYb4I/AAAAAAAAAUs/NEgVSfRKRnY/s1600/Sylvia+Plath_by_magnoliamountain.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-NBz08GqC-1A/U79eyOZYb4I/AAAAAAAAAUs/NEgVSfRKRnY/s1600/Sylvia+Plath_by_magnoliamountain.jpg" height="200" width="149" /></a></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><i>Sylvia Plath (n. 27 octombrie 1932, Boston, Massachusetts - d. 11 februarie 1963, Londra), poetă americană contemporană. Părinţii ei erau cadre didactice la Boston University. Tatăl ei, Otto Plath profesor universitar, a murit când ea avea 8 ani. Mama sa, Aurelia, a trebuit să o crească singură, împreună cu fratele ei mai mic. Poeta i-a dedicat poemul Daddy. Talentul literar al Sylviei s-a făcut remarcat de timpuriu, prima poezie fiindu-i publicată la vârsta de opt ani. În vara anului 1953 se înscrie la o colaborare voluntară de patru săptămâni la revista de modă „Mademoiselle” din New York. La întoarcerea la mama sa, la Wellesley, Massachusetts, află că, în ciuda speranţelor care i se dăduseră, i-a fost refuzat un curs de vară la Harvard, condus de celebrul scriitor Frank O'Connor (1903 - 1966). Disperată, tânăra de 21 de ani s-a dus la mormântul tatălui său şi a înghiţit 50 de tablete de somnifer, cu intenţia de a se sinucide, dar este găsită după trei zile în pivniţă şi este salvată de la moarte. Psihiatra Dr. Ruth Beuscher reuşeşte să o scoată pe Sylvia Plath din starea de depresie profundă, putând astfel să-şi continue studiile. A absolvit Smith College în 1955 cu summa cum laude şi a plecat în Anglia, la Cambridge, cu o bursă Fulbright unde, între 1955-1957 a urmat studiile la Newnham College. Acolo l-a cunoscut pe poetul britanic Ted Hughes, care era cu 2 ani mai mare decât ea, cu care s-a căsătorit în iunie 1956. După o nouă consultaţie la Dr. Ruth Beuschers, în 1958, se încheie pentru ea cariera pedagogică începută între timp în SUA şi Sylvia Plath se decide să urmeze o carieră de scriitoare liber profesionistă. În decembrie 1959, se întoarce cu soţul său la Londra, unde naşte în aprilie 1960 o fiică şi în ianuarie 1962 un fiu. Urmează despărţirea de Ted Hughes, care începuse să o înşele cu scriitoarea Assia Wellvill. Sylvia se scula în fiecare dimineaţă la ora 4 pentru a avea suficient timp să scrie. La începutul anului 1963 când, sub pseudonimul Victoria Lucas, i-a apărut romanul autobiografic „The Bell Jar”, care nara despre un coleg al său care s-a sinucis, situaţia Sylviei era disperată. Mariajul îi eşuase, ea şi copiii erau măcinaţi de boală şi, locuind într-un apartament neîncălzit, aveau de înfruntat cea mai cruntă iarnă a secolului. În zorii zilei de 11 februarie 1963, la Londra, s-a sinucis dând drumul la gazele de la maşina de gătit, în timp ce copiii săi dormeau în camera alăturată. Un critic afirma că sinuciderea ei a fost, pentru ea, un act pozitiv, un „refuz de a colabora” cu o lume pe care nu o putea accepta.</i></span></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<b><i>Un interviu de Peter Orr (1962)</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div>
<i>- Ce anume te-a determinat să începi să scrii poezie?</i></div>
<div>
Nu ştiu exact ce m-a determinat, scriu de când eram destul de mică. Cred că mi-au plăcut versurile cântecelor de leagăn şi m-am gândit că pot face şi eu acelaşi lucru. Am scris primul meu poem, primul poem publicat, când aveam 8 ani şi jumătate. A apărut în revista Boston Traveller şi de atunci, presupun, am devenit oarecum un profesionist. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Despre ce scriai când ai început?</i></div>
<div>
Despre natură, cred: păsări, gângănii, primăvara, toamnă, toate acele subiecte care constituie daruri absolute pentru persoana care nu are vreo experienţă interioară despre care să poată scrie. Consider că sosirea primăverii, stelele deasupra capului, prima zăpadă etc. sunt daruri pentru un copil, pentru un tânăr poet. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Acum, peste ani, poţi spune dacă există teme care te atrag în special ca poet, lucruri despre care ţi-ar plăcea să scrii?</i></div>
<div>
Poate că acesta este un lucru specific americanilor: am fost foarte încântată de ceea ce am simţit că este această nouă pătrundere care a venit, să spunem, cu „Studiile despre viaţă” ale lui Robert Lowell, această intensă descoperire a experienţei emoţionale foarte serioase, foarte personale, pe care am simţit-o ca fiind în parte tabu. Poemele lui Robert Lowell despre experienţa trăită într-un spital de boli mintale, de exemplu, m-au interesat foarte mult. Am explorat în poezia americană recentă aceste subiecte ciudate, private şi interzise. Cred că, în mod special, poeta Ann Sexton, care scrie despre trăirile ei ca mamă, ca mamă care are o cădere nervoasă, este o tânără extrem de sensibilă şi poemele ei sunt poeme meşteşugite într-un fel minunat şi chiar au un gen de profunzime emoţională şi psihologică pe care o consider nouă şi palpitantă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Acum, ca poet şi ca om care încalecă Atlanticul, dacă pot spune astfel, fiind cetăţean American tu însăţi…</i></div>
<div>
Aceasta este o poziţie mai degrabă neplăcută, dar o voi accepta!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- … în ce parte înclină balanţa, dacă îmi e permisă metafora?</i></div>
<div>
Ei bine, cred că în privinţa limbii, sunt americancă, mă tem, accentul meu este american, felul meu de a vorbi este american, sunt o americancă de modă veche. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care sunt în Anglia acum şi pentru care voi locui mereu în Anglia. Am înainte în jur de 50 de ani de studiat preferinţe şi trebuie să spun că poeţii americani mă atrag cel mai mult. Sunt foarte puţini poeţi britanici contemporani pe care-i admir. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Acest lucru înseamnă că poezia engleză contemporană este în urmă comparativ cu cea americană? </i></div>
<div>
Nu, cred că este oarecum ţinută în cămaşă de forţă, dacă pot spune astfel. Criticul britanic Alvarez avea un eseu: argumentele sale în privinţa pericolelor rafinamentului în Anglia sunt pertinente, foarte adevărate. Trebuie spus faptul că eu nu sunt foarte rafinată şi simt că acest rafinament are un punct slab: bunul gust, minunata fire ordonată, care este atât de evidentă peste tot în Anglia este poate mai periculoasă decât ar putea părea la suprafaţă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Dar nu crezi şi tu că este vorba despre această afacere a poeţilor englezi care trudesc sub întreaga greutate a ceva ce este numit cu literă mare „Literatură Engleză”? </i></div>
<div>
Da, sunt complet de acord. Mi s-a întâmplat când eram la Cambridge. Tinere femei au venit la mine şi mi-au spus: „Cum îndrăzneşti să scrii, cum îndrăzneşti să publici un poem, când te gândeşti la critică, la teribila critică, ce cade asupra aceluia care publică?” Şi critica nu este a poemului, ca poem. Îmi amintesc cum m-am îngrozit în momentul în care cineva m-a criticat pentru că am început precum John Donne, dar nu am reuşit să termin chiar ca John Donne, şi cum am simţit pentru prima data întreaga greutate a Literaturii Engleze asupra mea la vremea aceea. Consider că întreaga atenţie în Anglia, în universităţi, în ceea ce priveşte critica practică (dar nu atât de mult în privinţa criticii istorice, cunoscând perioadele) este aproape paralizantă. În America, în universităţi, citim - ce? – T. S. Eliot, Dylan Thomas, Yeats, de aici se începe. Shakespeare este etalat în planul al doilea. Nu sunt sigură dacă sunt de acord cu asta, dar cred că, pentru poetul tânăr, poetul care scrie, nu este atât de înspăimântător să meargă la universitate în America, precum este în Anglia, din aceste motive.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Tu spui, Sylvia, că te consideri americancă, dar când ascultăm un poem precum „Daddy”, care vorbeşte despre Dachau şi Auschwitz şi Mein Kampf, am impresia că este un gen de poem pe care un American adevărat nu l-ar putea scrie, deoarece nu înseamnă chiar aşa mult, acele nume nu semnifică atât de mult, de cealaltă parte a Atlanticului, nu-i aşa?</i></div>
<div>
Ei bine, ştii, vorbeşti cu mine de parcă ai fi un general american. În special, background-ul meu este, aş spune, german sau austriac. Pe de o parte, sunt o americancă de primă generaţie, pe de altă parte, sunt americancă de generaţie secundă, şi astfel, preocuparea mea pentru lagărele de concentrare este în mod unic intensă. Şi apoi, din nou, sunt mai degrabă o persoană politică la fel de bine, deci presupun că de aici vine o parte din acest interes.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Şi ca poet, ai un mare şi ascuţit simţ al istoricului? </i></div>
<div>
Nu sunt un istoric, dar sunt din ce în ce mai fascinată de istorie şi citesc din ce în ce mai mult despre subiecte istorice. Sunt foarte interesată de Napoleon, în prezent: mă interesează bătăliile, războaiele, bătălia de la Gallipoli, primul război mondial etc., şi cred că o dată cu înaintarea în vârstă devin din ce în ce mai pasionată de istorie. Cu siguranţă, nu eram deloc în primii douăzeci de ani. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Poemele tale tind acum să se inspire din cărţi mai mult decât din propria viaţă?</i></div>
<div>
Nu, nu: nu aş putea spune asta. Cred că poemele mele vin imediat din experienţele senzoriale şi emoţionale pe care le trăiesc, dar trebuie să spun că nu agreez acele strigăte din inimă care sunt nu sunt inspirate decât de un ac sau de un cuţit, sau de orice ar fi. Cred că o persoană trebuie să fie capabilă să controleze şi să manipuleze experienţe, chiar şi pe cele mai terifiante, cum ar fi nebunia, tortura, şi trebuie să fii capabil să manipulezi aceste experienţe cu o minte informată şi inteligentă, cred că experienţa personală este foarte importantă, dar în mod cert, nu trebuie să fie o experienţă narcisistă, închistată, de reflecţie în oglindă. Cred că ar trebui să fie relevantă, şi relevantă pentru lucruri mai mari, cele mai mari lucruri, ca Hiroshima sau Dachau etc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Aşadar, în spatele reacţiei primitive şi emoţionale, trebuie să existe o disciplină intelectuală. </i></div>
<div>
Simt acest lucru foarte puternic: fiind la nivel academic, fiind tentată să rămân pentru a deveni doctor în filozofie, profesor, o parte din mine respectă cu siguranţă toate disciplinele, atât timp cât ele nu te închistează.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Ce ne poţi spune despre scriitorii care te-au influenţat, care au însemnat mult pentru tine?</i></div>
<div>
Au fost foarte puţini. Mi s-a părut greu să-i urmez cu adevărat. Când eram studentă, eram şocată şi uluită de moderni, de Dylan Thomas, de Yeats, de Auden chiar: la un moment dat, eram absolut îndrăgostită de Auden şi tot ceea ce scriam era în mod disperat audenizat. Acum, încep să privesc în urmă din nou, încep să privesc la Blake, de exemplu. Şi apoi, desigur, este îndrăzneţ să spunem că cineva este influenţat de un scriitor ca Shakespeare. Nu poţi decât să îl citeşti pe Shakespeare, doar atât. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Sylvia, oricine poate observa, citind şi ascultând poemele tale, faptul că există două calităţi care reies foarte repede şi clar; una este luciditatea lor (şi cred că aceste două calităţi se întrepătrund), luciditatea lor şi impactul pe care îl au asupra cititorului. Acum, îţi construieşti poemele pentru a fi atât lucide, cât şi de efect când sunt citite cu glas tare. </i></div>
<div>
Acesta este un lucru pe care nu l-am făcut în poemele de început. De exemplu, prima mea carte, The Colossus (Colosul) - nu pot citi niciun poem cu voce tare acum. Nu le-am scris pentru a fi citite astfel. Ele, de fapt, chiar în privat, mă plictisesc. Cele pe care tocmai le-am citit, cele care sunt foarte recente, trebuie să le spun, mi le spun mie însămi şi cred că este un lucru complet nou în dezvoltarea proprie a felului de a scrie şi, orice urmă de luciditate ar avea, vine din faptul că mi le citesc cu voce tare. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Crezi că acesta este un ingredient esenţial pentru un poem bun, anume faptul că poate fi citit cu glas tare?</i></div>
<div>
Ei bine, cred asta acum şi simt că această dezvoltare a înregistrării poemelor, a poemelor vorbite şi recitate, posibilitatea de a înregistra poeţii, sunt lucruri minunate. Sunt foarte încântată de acest lucru. Într-un fel, este o întoarcere, nu-i aşa, la vechiul rol al poetului, care trebuia să vorbească unui grup de oameni pentru a ieşi în faţă. </div>
<div>
- Sau să cânte unui grup?</div>
<div>
Să cânte unui grup de oameni, exact.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Lăsând la o parte poezia pentru o clipă, ar fi alte lucruri despre care ţi-ar plăcea să scrii sau despre care ai scris?</i></div>
<div>
Da, mereu am fost interesată de proză. Ca adolescentă, am publicat povestiri scurte. Şi întotdeauna am dorit să scriu lunga poveste scurtă, am dorit să scriu un roman. Acum, când am ajuns, să spunem, la o vârstă respectabilă şi am avut experienţe, mă simt mult mai interesată de proză, de roman. Simt că într-un roman, de exemplu, poţi să iei la periat toate lucrurile inutile pe care cineva le poate găsi în viaţa de zi cu zi, iar acest lucru mi se pare mult mai greu în poezie. Poezia mi se pare o disciplină tiranică, trebuie să mergi atât de departe, atât de repede, într-un spaţiu atât de mic, încât trebuie să arunci tot ce este periferic. Şi mi-e dor de nimicuri. Sunt femeie, îmi plac micile mele zeităţi, îmi plac fleacurile, şi cred că într-un roman pot avea mai mult din viaţă, poate că nu o viaţă atât de intens, dar cu siguranţă mai mult din viaţă, şi astfel am devenit foarte interesată în a scrie un roman. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Aceasta este aproape părerea lui Dr. Johnson (1), nu-i aşa? Ceea ce a spus, „Sunt lucruri care se potrivesc pentru a fi incluse în poezie şi altele care nu sunt potrivite”?</i></div>
<div>
Desigur, ca poet, aş spune că nu. Aş spune că orice ar trebui să se potrivească într-un poem, dar nu pot pune periuţe de dinţi într-o poezie, chiar nu pot!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Cauţi des compania altor scriitori, a altor poeţi?</i></div>
<div>
Prefer doctorii, moaşele, avocaţii, orice, dar nu scriitori. Cred că scriitorii şi artiştii sunt cei mai narcisişti oameni. Nu ar trebui să spun asta, îmi plac mulţi dintre ei, de fapt mulţi dintre prietenii mei sunt scriitori şi artişti. Dar trebui să spun că admir mai mult o persoană care stăpâneşte o anumită arie de experienţă practică şi care mă poate învăţa ceva. Mă refer la moaşa locală care m-a învăţat cum să cresc albine. Ea nu poate înţelege nimic din ceea ce scriu. Dar o plac, aş spune, mai mult decât pe majoritatea poeţilor. Printre prietenii mei există oameni care cunosc totul despre vapoare, sau cunosc totul despre anumite sporturi, sau cum să deschizi pe cineva şi să scoţi un organ. Sunt fascinată de această pricepere a lucrurilor practice. Ca poet, se poate spune că trăieşti un pic în aer. Mereu îmi place o persoană care mă poate învăţa ceva practic. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Este altceva ce ţi-ar fi plăcut să faci mai degrabă decât a scrie poezie? Deoarece, acesta este un lucru care, în mod clar, ocupă mult timp din viaţa privată, dacă ai succes ca poet. Ai avut vreodată regret pentru că nu ai făcut altceva?</i></div>
<div>
Cred că dacă aş fi făcut altceva, aş fi vrut să fiu medic. Acesta este o meserie total opusă celei de scriitor, presupun. Cei mai buni prieteni, atunci când eram mai tânără, erau mereu medici. Obişnuiam să îmi pun o bonetă de tifon alb şi să mă duc să văd nou-născuţi sau cadavre deschise. Aceste lucruri mă fascinau, dar nu m-am putut disciplina niciodată astfel încât să pot învăţa toate detaliile pe care trebuie să le înveţi pentru a deveni un medic bun. Aceasta este un fel de opoziţie: o persoană care are de-a face în mod direct cu experienţe umane, este capabilă să vindece, să repare, să ajute, acest gen de lucruri. Presupun că, dacă am vreo nostalgie, aceasta este, dar mă consolez deoarece cunosc atât de mulţi medici. Şi aş putea spune că, poate, sunt mai fericită scriind despre medici, decât aş fi fost fiind unul dintre ei. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Dar, în esenţă, acest lucru, scrisul poeziei, este ceva ce ţi-a adus o mare satisfacţie în viaţă, aşa este?</i></div>
<div>
Oh, satisfacţie! Nu cred că aş putea trăi fără ea. Este ca apa sau ca pâinea, sau ceva absolut esenţial pentru mine. Mă simt complet împlinită atunci când am terminat de scris un poem, când scriu unul. Cred că experienţa actuală de a scrie poezie este una magnifică. </div>
<div>
...............</div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">Sursa: Poetul vorbeşte: Interviuri cu poeţi contemporani, realizate de Hilary Morish, Peter Orr, John Press şi Ian Scott-Kilvery. Londra, Routledge (1966).</span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-size: x-small;">(1) Samuel Johnson (1709- 1784), cunoscut adesea ca Dr. Johnson, scriitor englez care şi-a adus contribuţia în mod durabil la dezvoltarea literaturii engleze, ca poet, eseist, critic lierar, biograf, editor şi lexicograf.</span></div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i><u>Traducere din limba engleză de Liliana Ene</u></i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
</div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<b><span style="color: red;">Sylvia Plath</span></b></h2>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>Cenuşăreasa</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Prinţul se aşează lângă fata cu călcâie stacojii, </div>
<div>
Ochii ei verzi se înclină, părul strălucind în evantai</div>
<div>
De argint, în timp ce rondo-ul încetineşte; acum rotirea</div>
<div>
Începe peste viori înclinate ca să se întindă în</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Toată sala de sticlă a palatului care se învârte</div>
<div>
Oaspeţii trec alunecând în lumina ca vinul;</div>
<div>
Licărirea lumânărilor de trandafir pe peretele liliachiu</div>
<div>
Reflectând strălucirea unui milion de carafe,</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iar perechile toate alunecă într-o transă ameţitoare,</div>
<div>
Urmează petrecerea vacanţei care a început de mult,</div>
<div>
Până ce, aproape de miezul nopţii, fata ciudată, deodată</div>
<div>
Se opreşte lovită de vină, păleşte, se agaţă de prinţ</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pe când în tumultul muzicii pasionante şi al conversaţiei</div>
<div>
Ea aude ticăitul caustic al ceasului.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>Ciuperci</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
În noapte</div>
<div>
Degetele picioarelor noastre</div>
<div>
Şi nările noastre</div>
<div>
Se nasc în lut</div>
<div>
Cu discreţie, paloare</div>
<div>
Şi în mare linişte.</div>
<div>
Ne bucuram de aer</div>
<div>
Fără să ne vadă nimeni</div>
<div>
Fără să ne oprească sau să ne trădeze.</div>
<div>
Grăuntele mici îşi fac loc.</div>
<div>
Pumnii mici insistă</div>
<div>
Se opintesc</div>
<div>
În patul de frunze</div>
<div>
Chiar în pavaj.</div>
<div>
Cu ciocanele noastre, pistoanele noastre</div>
<div>
Fără urechi şi fără ochi,</div>
<div>
Chiar fără de voce</div>
<div>
Lărgim fisurile</div>
<div>
Străpungem cu umerii găurile</div>
<div>
Ţinem dieta, doar apă,</div>
<div>
Firimituri de umbre cu maniere alese</div>
<div>
Cerem foarte puţin, </div>
<div>
Poate chiar nimic,</div>
<div>
Suntem atât de multe, </div>
<div>
Atât de multe,</div>
<div>
Pe rafturi sau pe mese, </div>
<div>
Blajine sau comestibile.</div>
<div>
În pofida noastră ne înmulţim</div>
<div>
Şi până în zori</div>
<div>
Vom împărăţi pământul</div>
<div>
Avem piciorul în uşa deja!</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>Oglinda</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Sunt argint şi precizie. Nu am idei preconcepute</div>
<div>
Înghit imediat orice văd.</div>
<div>
Chiar aşa cum e, neatins de dragoste sau de ură.</div>
<div>
Nu sunt crudă, doar sinceră -</div>
<div>
Ochiul unui mic zeu în patru colţuri.</div>
<div>
Mare parte a timpului meditez asupra peretelui opus.</div>
<div>
Este roz, cu picăţele. L-am privit de atâta vreme,</div>
<div>
Încât cred că este parte din inima mea. Dar el sclipeşte.</div>
<div>
Feţele şi întunericul ne despart iar şi iar.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Acum sunt un lac. O femeie se apleacă asupra mea.</div>
<div>
Căutând în apele-mi unduioase imaginea ei adevărată.</div>
<div>
Apoi se întoarce la acei mincinoşi, lumânările sau luna.</div>
<div>
Îi văd spatele şi îl reflect cu întocmai.</div>
<div>
Mă răsplăteşte cu lacrimi şi cu o fluturare a mâinilor.</div>
<div>
Sunt importantă pentru ea. Vine şi pleacă.</div>
<div>
În fiecare dimineaţă chipul ei înlocuieşte bezna.</div>
<div>
A înecat în mine o tânără copilă, şi apare în mine,</div>
<div>
Zi după zi, o bătrână, ca un peşte teribil<b>.</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: right;">
<b>Traducere din limba engleză de Liliana Ene</b></div>
</div>
</div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br /></div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-72586908334538392702014-06-09T15:33:00.002+03:002014-06-09T15:41:21.138+03:00Rezultatele Concursului Naţional de Literatură «Geo Bogza», ediţia a patra, 7 iunie 2014:<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Marele Premiu şi
Trofeul „Geo Bogza” – <b>Marina Popescu</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Premiul I – <b>Andreea
Voicu</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Premiul II –
<b>Irina-Roxana Georgescu</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Premiul III –
<b>Miruna Ştefana Belea</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">Premii ale revistelor*:<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-„Cafeneaua
Literară” – <b>Ioana Stanciu</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-„URMUZ” – <b>Smaranda
Luiza Podaru</b><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-„Revista Nouă” –
<b>Adelina Georgeta Dozescu</b></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 21.0pt;">
<span lang="RO"><span style="font-size: large;">-„Oglinda de azi” –
<b>Adrian Popescu</b></span></span><br />
<span lang="RO"><span style="font-size: large;"><b><br /></b></span></span>
<span lang="RO"><i>*texte ale acestor autori vor apărea în revistele respective</i></span></div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-78929036343673300352014-05-23T08:07:00.000+03:002014-05-28T20:30:59.324+03:00URMUZ No 4 aprilie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-ipVzVP27bmw/U37Wqa7KAUI/AAAAAAAAAPA/sj86ookAF7M/s1600/urmuz+no+4_flow+p1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-ipVzVP27bmw/U37Wqa7KAUI/AAAAAAAAAPA/sj86ookAF7M/s1600/urmuz+no+4_flow+p1.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<h2>
<span style="font-size: large;"><br /></span></h2>
<h2>
</h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><br /></span></h2>
<h2 style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;"><a href="http://www.scribd.com/doc/224668162/urmuz-no-4-2014" target="_blank">deschide pdf</a></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-uKMgk6yD_AM/U37Rnl_9BjI/AAAAAAAAAOA/ZM52ZHxKEo8/s1600/virgil.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-uKMgk6yD_AM/U37Rnl_9BjI/AAAAAAAAAOA/ZM52ZHxKEo8/s1600/virgil.tif" height="200" width="138" /></a></div>
<h2>
<span style="font-size: large;">AMERICA</span></h2>
<h3>
Virgil Diaconu</h3>
<br />
Viitorul nostru abia începe.<br />
Numai uneori păsările îşi pierd capetele în zbor.<br />
Numai uneori, când Imperiul îşi trimite soldaţii<br />
să facă ordine prin cotloanele cerului;<br />
în Grădina Domnului, în celulele mele. Imperiul!<br />
El vine de peste ocean, în păsările lui de fier,<br />
cu steagurile şi minciunile lui împachetate în ţiplă.<br />
Cu soldaţii care văd în întuneric.<br />
Auzi? Cu soldaţii care văd în întuneric!<br />
<br />
De-acum vei fi urmărit şi ziua şi noaptea!<br />
Îţi vei primi numărul şi vei intra în computerul lor,<br />
la care este conectat Universul. Tot Universul!<br />
Tot Universul, stea cu stea; atom cu atom.<br />
Şi viaţa ta va apărea pe ecran. Toată viaţa pe ecran,<br />
de la primul scâncet la merele pe care le-ai furat<br />
din grădina zmeului… Iubitele şi însingurările,<br />
gândurile şi furiile tale vor apărea de acum<br />
pe ecranele Imperiului. Şi toate gândurile.<br />
Toate gândurile, cu nerv cu tot, pe ecrane!<br />
Gata cu întâlnirile secrete din Grădina Narciselor!<br />
Gata cu disputele dintre tine şi vrăbii!<br />
Şi cu poemele de abur pe care ţi le trimite<br />
noapte de noapte Sulfina! Gata cu lecţiile de poetică<br />
pe care le ţii şobolanilor roşii propăşiţi în literatură.<br />
Gata cu anacronismele şi revoltele! De fapt,<br />
Revoltei i se va scoate în fiecare zi câte un dinte<br />
ca să nu mai bată toba în cetate;<br />
şi ca să nu mai scoale morţii din patul lor cu nălucile ei.<br />
Viii – să nu îi mai scoale!<br />
Ieşi afară din moarte, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.<br />
Umblă! a zis, şi el a început să alerge.<br />
Viitorul nostru abia începe.<br />
Nu te uita la păsările care îşi pierd capetele în zbor!<br />
Imperiul a decretat că ele şi-au ales greşit cerul;<br />
Imperiul a decretat că ne-am ales greşit veacul!<br />
Şi viaţa ne-am ales-o greşit, fără-ndoială,<br />
însă Imperiul va găsi o soluţie.<br />
O soluţie pacifistă, desigur, pentru că oricum<br />
morţii nu vor fi declaraţi. Şi guzganii Imperiului<br />
vor stabili din nou ordinea în cartierul singurătăţii,<br />
în cartierul florii de cireş.<br />
Cu siguranţă, Revolta nu va mai ieşi o vreme pe străzi,<br />
până la Înviere nu vom mai ştii nimic despre ea.<br />
Şi Imperiul îşi va mai pune o stea pe steagul victoriei.<br />
― Unde este arcul de lemn?<br />
Şi prinţesa cu cireşe la urechi unde este?<br />
― Toate sunt la locul lor, pe ecran, fii liniştit!<br />
<br />
Imperiul are întotdeauna un buzunar plin de soluţii.<br />
O cartuşieră plină…<br />
<br />
Viitorul abia începe.<br />
Viaţa ta va apărea pe ecran, de la primul scâncet<br />
la merele pe care le-ai furat din grădina zmeului.<br />
Viaţa ta va apărea pe ecran, de la sărutul prinţesei<br />
la Revolta care aprinde străzile.<br />
Gata cu florile de cireş care au îndrăznit<br />
să se pună de-a curmezişul Apocalipsei!<br />
Care au ajuns să încurce planurile Apocalipsei! Gata!<br />
Cu siguranţă, Revolta nu va mai ieşi o vreme pe străzi,<br />
până la Înviere nu vom mai ştii nimic despre ea.<br />
Şi Imperiul îşi va mai pune o stea pe steagul victoriei.<br />
Desigur, morţii nu vor fi declaraţi.<br />
Istoria se scrie şi acum pe întuneric. Vezi,<br />
mai înainte moartea vorbea ruseşte şi avea o singură stea.<br />
Steaua roşie! Acum, moartea a trecut de partea cealaltă.<br />
Şi-a schimbat limba şi s-a umplut de stele.<br />
Viitorul abia începe.<br />
Aşa că îmi voi face publică ediţia princeps<br />
a revoltelor şi utopiilor mele.<br />
Aveţi aici toate gândurile, nerv cu nerv.<br />
Toate anacronismele şi ereziile mele.<br />
În ediţia princeps veţi găsi toate ereziile şi,<br />
printre ele, vrăbiile şi florile de cireş. Ce altceva<br />
decât o încercare de îndreptare a genomului uman<br />
prin floarea de cireş, prin sărutul prinţesei? Ce altceva<br />
decât o încercare de a ieşi de sub talpa Imperiului?<br />
Iată anacronismele şi ereziile mele! Gândurile mele atomice!<br />
Iată lucrurile pentru care am fost plimbat prin piaţa publică<br />
şi atârnat în toate ştreangurile istoriei. Şi ars pe rug,<br />
pentru ca nu cumva sămânţa Revoltei să rămână în viaţă.<br />
Ieşi afară din moarte, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.<br />
Umblă! a zis, şi el a început să alerge.<br />
<br />
Iată lucrurile pentru care am fost interzis.<br />
Iată Revolta, care aleargă pe străzi!<br />
Până şi floarea de cireş este o răzmeriţă în liniştea copacilor,<br />
cearta vrăbiilor – o adevărată mişcare de stradă.<br />
Şi îndrăgostitul, care trece fluierând pe lângă Apocalipsă…<br />
<br />
Iată, aşadar, lucrurile pentru care am fost interzis<br />
în toate manualele. În toate capetele,<br />
în toţi neuronii Imperiului. Şi în toate epocile. Interzis,<br />
pentru ca nu cumva sămânţa Revoltei să rămână în viaţă.<br />
De fapt, soldaţii întunericului mai încearcă şi-acum<br />
să stingă steaua care îmi dă lumină, lumina care dă stea.<br />
Ei mai încearcă şi-acum să-mi împuşte în cap toate visele.<br />
Toate florile de cireş. Soldaţii întunericului!<br />
Care mi-au interzis ieşirea în public, printre cireşii înfloriţi.<br />
Imperiul! Care m-a scos din toate manualele, din toate capetele! Din toate celulele gânditoare!<br />
Da, veacul mă trimite în fiecare zi pe eşafod.<br />
Veacul mă îngroapă în mormântul de zi cu zi al opiniei publice.<br />
<br />
Al opiniei publice pe care o trage pe sfori.<br />
<br />
Viitorul abia începe.<br />
Totul este să îmbrăţişezi noua ordine:<br />
gândirea la gamelă, orizontul cazon.<br />
Ideile din borcanul cu spirt.<br />
Totul este să fii treaz când vor sosi de peste ocean<br />
conservele cu zile mai bune! Şi razele de soare în eprubetă,<br />
florile de cireş în staniol, capsulele cu speranţe:<br />
una pe zi şi vei arunca pe fereastră toate ereziile.<br />
Un spray cu iluzii la purtător te va ajuta să scapi<br />
de floarea de cireş care îţi bate cu disperare în geam.<br />
În celule!<br />
<br />
Viaţa mea – la picioarele Imperiului.<br />
Gândirea la gamelă! Orizontul cazon!<br />
Singurătatea mea cu degetul pe trăgaci!<br />
<br />
Ia de la mine, Doamne, paharul acesta!<br />
Şi strânge cioburile vrabiei şi fă vrabia la loc.<br />
Şi întoarce la mine Sulfina şi floarea de cireş.<br />
Floarea de cireş, din care mi-am făcut biserică!<br />
Întoarce la mine Biserica Floare de Cireş, chiar acum,<br />
când, îmbrăcată în flăcări, Apocalipsa îmi dă târcoale.<br />
Scoate-mă din mormântul acestui veac,<br />
Doamne, nu mă amesteca cu morţii!<br />
Ieşi afară, Lazăre! a zis, şi el a ieşit.<br />
Umblă! a zis, şi el a început să alerge.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/--AUKp2qPTKw/U37SXYfs0dI/AAAAAAAAAOI/YlotP_OzwXA/s1600/hachi.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/--AUKp2qPTKw/U37SXYfs0dI/AAAAAAAAAOI/YlotP_OzwXA/s1600/hachi.tif" height="164" width="200" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #d0e0e3;"> Synopsis la aventura cuvintelor </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Constantin Hârlav</h3>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Încă din primele cărţi ale lui Nichita Stănescu („Sensul iubirii” - 1960, „O viziune a sentimentelor” - 1964, „Dreptul la timp” -1965), cuvântul va ispiti ca substanţă aparte, palpabilă, gestul constructiv al poetului. Ridicat printr-o „mişcare în sus”, „spre stele”, eul poetic percepe dimensiunile propriei sale metamorfoze uimitoare. „Totul se schimbă în mine/ acum, când alerg pe vârfurile de munte/ ale cuvintelor” („Cântec de om”, în „O viziune a sentimentelor”). Viziunea se amplifică proteic, în căutarea accesului la o stare esenţială: „Aproape nu-mi vine să cred/ că am putut până-aici să purced./ Ochiul pământului, albastru,/ îmi priveşte din depărtare/ faţa sărată, inima zburătoare,/ şi neliniştit mi-azvârl imaginea chipului/ ca pe o minge ovală/ spre-ndepărtatul pământ!// Dar ea se-ntoarce la mine./ Eu sunt? - Da, eu sunt”. Cuvântul străbate spaţiul interstelar, „tăind în două/ gheaţa unui deşert ce scânteie” („Spre Andromeda”), ca un vehicul demiurgic, despărţind şi unind lumile: „Deasupra sunt planetele. Le poţi atinge şi tu,/ cumva,/ cu o vocală, cu o singură vocală,/ cu A”. El răsare „asemenea lunii din marea vicleană”, părăsind fiinţa poetului, care-l supune unei insolite pedagogii: „îmi învăţam cuvintele să iubească,/ le arătam inima/ şi nu mă lăsam până când silabele lor/ nu începeau să bată./ Le arătam arborii/ şi pe cele care nu vroiau să foşnească/ le spânzuram fără milă, de ramuri.// Până la urmă, cuvintele/ au trebuit să semene cu mine/ şi cu lumea” („Ars poetica”, în „Dreptul la timp”). Un acord al eului cu sine şi cu universul exterior se întemeiază prin această iniţiere a cuvântului, prin - să spunem aşa - „educarea” lui pentru poezie. Modelul şi instrumentul insolitei pedagogii îl constituie însăşi fiinţa poetului, situat între lucruri: „Apoi/ m-am luat pe mine însumi,/ m-am sprijinit de cele două maluri/ ale fluviului,/ ca să le arăt un pod,/ un pod între cornul taurului şi iarbă,/ între stelele negre ale luminii şi pământ,/ între tâmpla femeii şi tâmpla bărbatului,/ lăsând cuvintele să circule peste mine,/ ca nişte automobile de curse, ca nişte trenuri electrice,/ numai s-ajungă mai iute la destinaţie,/ numai ca să le-nvăţ cum se transportă lumea,/ de la ea însăşi,/ la ea însăşi”. Este configurat aici începutul unor miraculoase metamorfoze, al unei aventuri - o „iliadă” şi o „odisee” - a cuvântului care nu se sfârşesc, totuşi, în senina celebrare de sine a limbajului din „Nod 33” (In liniştea serii), poem ce încheie ultima carte antumă a poetului, „Noduri şi semne”: „Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se întâlni două cuvinte/ încât jos înfloreau florile/ şi sus/ înverzea iarba. // Am gândit un mod atât de dulce/ de a se izbi două ‘cuvinte/ de parcă iarba verde ar înflori/ iar florile s-ar ierbi”. „Nod 33” confirmă premoniţia din citata „Ars poetica” şi argumentează încă o dată coerenţa fundamentală a poeziei lui Nichita Stănescu.<br />
Astfel începută, „iliada” cuvântului configurează calea spre misterul creaţiei. „In străfundul fiecărui lucru nu există/ până la urmă decât un cuvânt”, notează poetul, sugerându-ne că lucrurile, pentru a-şi afirma existenţa în plan poetic, aşteaptă cuvintele, materialul şi instrumentul poeziei. Trezind la viaţă cuvântul ascuns în străfundul lucrurilor, poezia este forţa care poate reconstitui orizontul auroral al începuturilor. Aşa încât, poemul nichitastănescian va aspira să cuprindă ideea creaţiei atât în sensul ei de act poetic propriu-zis, câr şi în sensul ei cosmic. Primul dintre ele impune un înţeles specific poetului şi acţiunii sale creatoare: totul trebuie luat de la început, de la învierea din nou a cuvintelor, de la reinvestirea lor cu noimele esenţiale, primordiale, de la stratul originar.<br />
Dar, cuvântul, odată eliberat, nu numai că instituie o nouă ordine în univers, ci devine el însuşi sursă de universuri. Prin cuvânt, poetul se afirmă ca demiurg, rostirea sa întemeiază lumi; cum ar spune Blaga, „orice cuvânt se schimbă-n faptă”. însă, cuvântul rostit, câştigându-şi independenţa, intră într-un proces de metamorfoză, care cuprinde multiple ipostaze ca obiecte, fiinţe şi puteri: el capătă culoare şi relief, dobândeşte consistenţa mineralelor, se materializează ori diafanizează: „Fiecare cuvânt pe care-l spun e un trup străveziu/ de bărbat, de femeie”. Alteori, cuvântul e invocat ca o divinitate al cărei mesaj îl aşteaptă poetul: „Cine eşti tu, cel care eşti,/ şi unde eşti, când nimic nu este?/ Născut dintr-un cuvânt, îmi duc înţelesul/ într-o pustietate divină./ întreb dacă sunt, dar strigătul/ nu se rupe de mine,/ şi una cu el rămân, adăugând/ deşertului singurătate./ Cu harul vreunei silabe/ urnesc din înţepenire, într-una,/ golurile sferice în alte goluri/ aidoma lor şi fără de margini.// Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin/ într-un azi etern cu aură de vid - / mă rog să fii, de mine însumi/ mă rog să fii. Arată-te” („Confundare”, în volumul „Oul şi sfera”).<br />
În „Cuvânt”, ca într-o oglindă, spiritul creator se recunoaşte pe sine. Tensiunea invocării se identifică procesului de introspecţie, o introspecţie care tinde, paradoxal, la impersonalizare.<br />
În altă parte, anume în poemul „O, lucrurile”, din volumul „Obiecte cosmice”, cuvintele posedă desăvârşirea fiinţei, oprind înaintarea spre moarte a lucrurilor: „Numai cuvintele au fiinţă,/ numai ele există, fugind/ speriate de moarte, de lucruri./ O, lucrurile deschid un ochi pironitor/ şi-l clatină în dreapta, în stânga/ după cuvinte.// Cuvintele fug, se fac străvezii,/ lucrurile stau, se fac vizibile./ O, lucrurile, exacerbare a vidului”.<br />
În acelaşi timp, însă, condiţia cuvântului este, totuşi, subordonată în raport cu „cel mai mare peste vorbire”. Căci, până la urmă, puterea cuvintelor este şi ea relativă, iar pe de altă parte, odată rostit, cuvântul i se relevă poetului a fi „plin de fiinţe”. Poetul nu comunică sensuri univoce, iar discursul său doar aproximează, tinde către surprinderea vieţii esenţiale a universului, el „caută un cuvânt ce nu există”.<br />
Cuvântul nu-şi depăşeşte imperfecţiunea, atâta vreme cât oferă doar o imagine statică a realităţii mişcătoare. De unde şi lamentarea poetului: „Ah, cuvintele, tristele,/ ele curg în ele însele,/ deşi sensul lor este static”. Şi, în acelaşi loc: „Cuvintele -tristele/ numai dacă se lovesc de ceva,/ numai dacă le apasă ceva/ există” („împotriva cuvintelor”, în volumul „Laus Ptolemaei”).<br />
Aşadar, în poemele lui Nichita Stănescu, „foamei de cuvinte” îi corespunde „greaţa de cuvinte”, alternativ în tensiune, marcând aspiraţia către o anume asceză a spiritului. Poezia sa, în dimensiunea ei abstractă, caută, deci, austeritatea ca refuz al fatalei metamorfoze, ca împotrivire la pierderea identităţii de sine a eului: „Iată, m-am trezit zbătându-mă./ Se zbătea în mine ‘tu’/ ‘tu’ pleoapă, te zbăteai,/ tu mână, tu piciorule, te zbăteai/ şi deşi stăm întins, alergam/ de jur împrejurul numelui meu.// Numai numelui meu nu-i spune ‘tu’;/ în rest, însuşi sufletul meu este ‘tu’, - tu, suflete”.<br />
<div>
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Ion Prăjişteanu: Prizonierul cercului </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-HMkIvO6Tn4s/U37TIk8xf9I/AAAAAAAAAOQ/rbC840wZ9Ys/s1600/mioara.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-HMkIvO6Tn4s/U37TIk8xf9I/AAAAAAAAAOQ/rbC840wZ9Ys/s1600/mioara.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<span style="background-color: white;">Mioara Bahna</span></h3>
<h4>
Eterna dramă a fiinţei</h4>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Sugestivă încă din titlu, prin care declanşează reiterarea temei obsedante a destinului, cartea lui Ioan Prăjişteanu, Prizonierul cercului – Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2011 –, aduce o poezie izvorâtă din inadecvarea structurală a creatorului ei la realitatea la care, totuşi, din mers, îşi adaptează reacţiile, câtă vreme aspiraţia la schimbarea acestui statu-quo o percepe ca pe o utopie, fiindcă doar în mine plouă / stropi reci / pe frunze şi crengi uscate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Amintiri fulgurante, fără miză spectaculoasă, punctează, în poezie, fluxul existenţial al celui care mărturiseşte: Îmi înfăşor într-un nor / de uitare / blânda-mi copilărie, devoalând sau doar dând posibilitateaa cititorului să descopere singur, aici, rădăcinile unei atitudini îngăduitoare faţă de lume, care învăluie, în egală măsură, nu doar primii ani de viaţă, ci şi existenţa sa următoare, coroborată cu o blândeţe intrinsecă a sinelui. La acestea, se adaugă un spirit de sacrificiu manifest, al celui care îşi asumă responsabilitatea de a da seamă de viaţa tuturor: ... eu voi rămâne / mărturie a existenţei voastre..., în timp ce-i sfătuieşte să fugă, să se salveze de potenţiale invazii, a peştilor, de pildă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Construite monologic, poeziile lui Ioan Prăjişteanu din acest volum sunt fie confesiuni, având ca punct de plecare întâmplări existenţiale, reţinute secvenţial sau rezumativ – Poveste de iarnă, Apus, Vizită, Ger, Aşteptări, Pustiul din parc, Dimineaţa, E vară, miez de ziuă etc. –, fie meditaţii, laitmotivul cercului fiind simptomatic pentru conotaţiile termenului. În carte, există însă şi şansa unui În afara cercului, un fel de „increat”, poate Monstrul din adâncul apei, a cărui prezenţă o simte Tulburându-i visele, dar „beneficiarul” acestei acţiuni este echivoc: privighetoarea sau luna sau el însuşi, când Îşi exersează cruzimea, poate cum, la Isarlâk, Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagi rupea dine el.</div>
<div style="text-align: justify;">
Scrisă în vers liber, cuprinzând imagini artistice a căror expresivitate este cu atât mai mare (cuplul de înotători se înfige / în vâltoarea neagră a mării / rănindu-i valurile; o lacrimă destramă / întunericul etc.), cu cât procedeele artistice la care apelează fără a fi excesive, concentrează sensurile întregului volum, poezia lui Ioan Prăjişteanu este a unui scriitor modern, stăpânit de predispoziţia clasică pentru echilibru, pe care, pentru că, în general, nu-l găseşte în afara fiinţei sale, încearcă să i-l inducă mediului pe care îl traversează, cedându-i lumii din afară o parte din sine, fără a-şi periclita, totuşi, armonia lăuntrică. Din acest motiv, în poezie se transpun constatări, nelinişti, dar niciodată stări extreme ale celui pentru care Iubirea-i umbră / călătorind singură şi totul păstrează aroma visului, chiar dacă, din peisaj, lipseşte ea, mereu căutata, şi doar vagi amintiri ale trecerii acesteia îl străbat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din perspectiva unui prezent a cărui placiditate pare, prin urmare, imperturbabilă, poetul, atins firesc de dorinţa, mai mult decât de intuiţia unei perspective seducătoare a vieţii, îşi evaluează existenţa, începând cu zorii fiinţei, când apar premisele echilibrului său caracteristic, şi ajungând inclusiv la a-şi contempla finalul ineludabil, fără ca acesta să-i creeze nici disperare şi, în niciun caz, satisfacţie ori nerăbdare şi, aforistic, constată că Noroiul ultimului drum / Păstrează / Fiecare urmă / De trecere prin astă lume. De aceea, retrospectiv, reconsiderându-şi gesturi, atitudini dintr-un moment sau altul, eul îşi descoperă o timiditate imanentă (Nu ştiam/cum să te strig,/cum să te privesc /cum să mă apropii), susţinută de o hipersensibilitate în stare să creeze, la rândul ei, spre exemplu, În seară de mai, o desfătare senzorială, când Auzeam zgomotul razei căzând / Pe obrajii amurgului, / Născând un întuneric la fiecare pas, încât Sângele, / pasăre rănită, / Tânjea a zbor. În plus, anamnezic, retrăind senzaţii din copilărie, poetul regăseşte rădăcinile stărilor de spirit ale prezentului: Un copil sunt / Şi-mi ascut săgeţile ce trec prin mine, pregătindu-se pentru mai târziu, când conştientizează că un cerc e drumul şi că toţi se află În cercul care se strânge.</div>
<div style="text-align: justify;">
Resemnat, fără a fi fatalist, asemenea ciobanului mioritic, deşi observă Păcatul pus pe umeri – / o veşnicie, vorbind în numele său şi al semenilor – persoana I singular, a pronumelui şi a verbului, alternează cu cu persoana I plural –, poetul îşi recunoaşte vina sau doar gestul, fără a avea neapărat statut de culpă, de a-şi sprijini soarta, în acţiunea ei limitativă pentru condiţia umană: Nu vă pierdeţi cu firea: / Singuri construim cercuri, /Singuri ziduri. O consolare, pentru toate neîmplinirile omului, poate fi, în context, constatarea – nu debusolantă, dimpotrivă, încurajatoare – că, până şi în Olimp, nici măcar zeii nu le pot cuprinde pe toate, fiindcă, în poezia lui Ion Prăjiştenu, chiar şi tristeţea – când apare – nu este deloc devastatoare, eul poetic părând doar a o consemna, cu toate că o generează aceleaşi circumstanţe care pe alţii, pe simbolişti, de pildă, îi copleşeau: parcul, noaptea, felinarul atins de rugină etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Flash-uri din paradisul pierdut (toneta cu îngheţată trecând pe la poarta casei părinteşti; viaţa noastră /Trecută; Sania trasă de doi cai /Cu stea în frunte; emoţiile aşteptării în parcul cu magnolii; momentele pline de vrajă, când Mama îmi mângâia fruntea /Şi fulgii-mi sărutau lumina ochilor,) senzaţii (Treceam peste vise /Şi mi-am lăsat inima să se zbenguie, nevoia de a se confesa, uneori prozaică (am şi o oarecare neîncredere / când zâmbesc în stânga / în dreapta, toate constituie chintesenţa vieţuirii acceptate în totalitate, de vreme ce Mă supun cercului / şi semnez cu speranţa / unei priviri furişate / dincolo de gard.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ultimele versuri din volum (... Niciodată alături / umbra altuia /lângă umărul / umbrei tale) sunt încă o dovadă că eul nu se dezminte, înţelegând blestemul neputinţei de a ieşi din cerc, de a râmâne doar cu sine, Amândoi în aceeaşi / Cămaşă de forţă; / Aceeaşi încăpere rotundă / Cu ferestre zăbrelite...</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia lui Ion Prăjişteanu, din acest volum, izvorâtă din blândeţea cu care poetul contemplă lumea – deşi ar putea să fie doar ca o groapă / de var nestins / în care, de-arunci /un strop de apă, s-aprinde ... –, îmbinând rafinamentul cu demnitatea asumării condiţiei fragile a omului, fără a fi elegiacă, reliefează, aşadar, eterna dramă a singurătăţii, venind din neputinţa de a străpunge cercul, din blestemul de a rămâne prizonierul cercului, ca o jertfă perpetuă, care nu vizează însă neapărat mântuirea, cu toate că, eul liric, la un moment dat, clamează: aş vrea / un alt veac. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-99HNKctQRV4/U37TXQJeOxI/AAAAAAAAAOY/151Euac9cTU/s1600/luminita+1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-99HNKctQRV4/U37TXQJeOxI/AAAAAAAAAOY/151Euac9cTU/s1600/luminita+1.JPG" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: blue; color: cyan;"> Luminiţa Amarie </span></h2>
<h4>
Biografie de început de drum</h4>
<br />
Am douăzeci şi şapte de ani<br />
Şi nu ştiu unde este<br />
Sufletul meu<br />
Am timpul în stânga pieptului<br />
Crini înmuguresc inima mea<br />
Port liniştea unui lac negru<br />
Adormit în inima munţilor<br />
Dar nu ştiu niciodată<br />
De ce se zbate din senin<br />
Pentru un cer întunecat de aripi<br />
Port ochii unui prunc nenăscut<br />
Părul meu e aurul care străluce<br />
In pielea mamei apelor<br />
Trupul meu e din pământ<br />
Frământat de palmele<br />
Vântului cuvântului<br />
Dar niciodată nu am ştiut<br />
De ce o frică mă îmbracă<br />
Şi când mă dăruiesc<br />
Îndeplinesc blesteme<br />
Aş fi putut iubi<br />
Am douăzeci şi şapte de ani<br />
Şi nu ştiu unde este sufletul meu<br />
Sufletul meu care<br />
Iubeşte pe cineva necunoscut<br />
De mine<br />
Am toate scările lumii<br />
Sub tălpile de deasupra abisului<br />
Şi nimeni nu mă poate atinge<br />
Am o inimă de fum<br />
Şi nimeni nu mă poate cuprinde<br />
Am un suflet undeva<br />
Pe un tărâm îndepărtat<br />
Şi nimeni, aici, nu poate lua locul lui<br />
<br />
Sunt întregul meu<br />
Am douăzeci şi şapte de ani<br />
Şi nu am iubit niciodată mai mult<br />
Decât cu cuvântul, cu faptul sau cu gândul<br />
Căci sufletul meu nu mai este al meu<br />
Căci sufletul meu nu mă poate purta<br />
<br />
Am toate iernile pe trup<br />
Şi nu mă poate înmuguri decât lumina<br />
Celui dus<br />
Dar nimeni nu mă poate iubi.<br />
<br />
<h4>
Răzbate strigătul</h4>
<br />
Sunt cel mai singur om de pe pământ<br />
Mi se spune lumină când tenebrele nopţii<br />
Cutreieră imperiul de mătase în care sunt chiar<br />
Maica fiicei care se va naşte din zăpadă<br />
Mâinile mele tremură îmbrăţişate de flori<br />
Se deschide o fereastră din pieptul meu înrourat<br />
lata...<br />
O pasăre a dorului se înalţă...!<br />
Astăzi sunt frumoasa fiică a Tatălui<br />
Trupul meu cu perle albe este acoperit<br />
Sunt cel mai frumos om de pe pământ<br />
Ochii mei piatră verde poartă în loc de culoare<br />
Plâng din bucurie, plâng cu o tristeţe care îmblânzeşte<br />
Gerul de aur al vitraliilor lumii<br />
Cu iarbă şi cu flori de nuc deopotrivă e înmiresmat trupul meu<br />
Pe braţele mele cântă prigorii<br />
Pe umerii mei odihnă găsesc îngerii<br />
Sunt cel mai puternic om de sub pământ<br />
Trupul meu este un arbore cu sângele în floare<br />
Sunt cântecul care ţâşneşte din crăpătura cerului<br />
Anotimpul meu este târziul pruncului care îmi sărută mâna<br />
Apoi, în năframă de grâu adoarme eternitatea<br />
Se întoarce în vintrele meu care al pământului este<br />
Sunt cea mai credincioasă creatură cu inimă<br />
Gura mea de iasomie şi măceşe<br />
Sărută icoana celor vii apoi fruntea omului<br />
In tăcere mă nasc în fiecare zi<br />
Sunt, Doamne, cel mai mare blestem al apelor negre<br />
Doar cu o atingere totul în urma mea prinde viaţă<br />
Nuferi din spini, crini din noroi, fluturi din vipere<br />
Iubire aduc unde nimeni nu crede în dreptate<br />
Sunt cel mai veşnic om de pe pământ<br />
Cerul e singura mea scăpare<br />
<br />
în fiecare zi îmi privesc sufletul înălţându-se<br />
Aprind o lumânare în numele anilor care vor veni<br />
Sunt cel mai singur om de pe pământ<br />
De aceea cunosc durerea fericirii de-a iubi.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-E0ue5GO6mws/U37Tq11HcXI/AAAAAAAAAOg/vUJDB6Kml2g/s1600/radi+1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-E0ue5GO6mws/U37Tq11HcXI/AAAAAAAAAOg/vUJDB6Kml2g/s1600/radi+1.jpg" height="200" width="124" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #274e13;"><span style="color: yellow;"> Codruţ Radi </span></span></h2>
<h4>
Cumpănare</h4>
<br />
Îmi trag cuvintele spre gând<br />
c-atâta trudă-i în vorbire<br />
să nu mă mai aud strigând<br />
ce mi-a rămas ademenire,<br />
<br />
De-ajuns tăcerilor c-astup<br />
în mine totul fost ecou<br />
mă doare marginii pe trup<br />
doar umbra tremurând din nou,<br />
<br />
Mi-e vină nopţii ce-n auz<br />
printre temeri a rosturi rupte<br />
mai semăn celorlalţi difuz<br />
şi-i las de veghe să se-nfrupte.<br />
<br />
<h4>
Necovărşit</h4>
<br />
Mă rup viselor de trup<br />
s-ajung sinelui mai sus<br />
sorii când din nou erup<br />
să fiu celălalt ce nu-s,<br />
<br />
Sting cuvintele-ntr-o rugă<br />
altfel să nu le mai strig<br />
c-am ajuns tăcerii slugă<br />
tainelor ce-mi ţin de frig,<br />
<br />
Rabd durerii-nchis în ea<br />
ce-mprejur clocot pe urmă<br />
să scot gândul din prăsea<br />
alt prezent când nu se-ncurmă.<br />
<br />
<h4>
Descoperime</h4>
<br />
Am adunat din mers de-o viaţă<br />
ce-am tras-o vremii dinainte<br />
când iarna nu se mai dezgheaţă<br />
ori vara curge prea fierbinte,<br />
<br />
Atâtea lumi am luat la rând<br />
să nu mai ştiu care-s dureri<br />
tot ridicându-mă căzând<br />
spre mâinele fără de ieri,<br />
<br />
În mine singur c-am rămas<br />
când alţii dimprejur s-au dus<br />
să nu-mi găsesc aici popas<br />
cu gândul că-s acolo sus.<br />
<br />
<h4>
Ne..memoriam</h4>
<br />
M-aţi dat uitării pe nimic<br />
şi nopţii cu zile cu tot<br />
din groapă nu mă mai ridic<br />
timpu-ncurcat să îl socot,<br />
<br />
Plezneşte moartea-n jur de ger<br />
şi crucea însăşi pe mormânt<br />
ce n-am avut să nu mai cer<br />
nici să rămân cel ce cuvânt,<br />
<br />
Ori care-şi poartă trupul viu<br />
necurmei lui de eremit<br />
alt eu ce veşnic pot să fiu<br />
că cel ce-am fost l-aţi nimenit.<br />
<br />
<h4>
Secvenţiale</h4>
<br />
Cetatea-i scursă de ruine<br />
şi-a strâns trecutul într-un nod<br />
în dreptul porţii fără pod<br />
să nu mai ies nici eu din mine,<br />
<br />
Că n-am avut de viaţă rod<br />
ori patimă ce m-ar reţine<br />
să rup tăcerilor destine<br />
şi peste timp să le înnod,<br />
<br />
Sorocul ploii când revine<br />
şi-mi spală chipul tras în glod.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-K1unEnv5ECg/U37T7v1iUmI/AAAAAAAAAOo/EtFdUCrJ9oI/s1600/ioana+geacar.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-K1unEnv5ECg/U37T7v1iUmI/AAAAAAAAAOo/EtFdUCrJ9oI/s1600/ioana+geacar.jpg" height="200" width="147" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #ead1dc;"> Ioana Geacăr </span></h2>
<br />
<h4>
oase de zăpadă</h4>
<br />
lumina îmbrăţişează şi părăseşte<br />
trece mai departe mereu mai departe<br />
mesteacăn blând<br />
vrăbiil încă nu-s<br />
mort fiind să te-nalţi printr-un poem<br />
ca prin copcă după o gură de aer<br />
<br />
&&&<br />
<br />
m-am ţinut după un motan alb cu negru<br />
(semăna cu pet-al-nostru)<br />
si el se ţinea după o fetiţă care se-ntorcea din când în când<br />
si-i zicea :<br />
hai martinică hai măi martinică<br />
<br />
&&&<br />
<br />
dimineaţă<br />
un zar lângă pat<br />
cu şase puncte albe<br />
pe negru<br />
<br />
&&&<br />
<br />
în blocul galben<br />
la parter la fereastra galbenă cu jaluzele galbene iese o femeie în galben<br />
şi eu nu sunt pregătită pentru poza asta<br />
<br />
&&&<br />
<br />
număram imaginile îngălbenite-n câmpie care<br />
se tot dezlipeau de geam<br />
să fii cuminte tată<br />
proiecţia unui om pe un geam înalt cu multă lumină<br />
pe altul un obiect tremurând în crepuscul<br />
sertare multe<br />
cu câte un obiect - n-ai voie să alegi decât unul<br />
nu trebuie să greşeşti<br />
să fii cuminte tată<br />
sus de tot<br />
la ultima mutare cutia roşie<br />
te înalţi pe vârfuri<br />
<br />
&&&<br />
aş ocupa oraşul cu un poem<br />
să strângă oamenii în jurul meu<br />
în mari cercuri concentrice<br />
&&&<br />
<br />
vând poeme scrise pe zmee<br />
legate de sfori<br />
noaptea hârtiile se ridică galbene ca norii din faţa lunii<br />
<br />
&&&<br />
<br />
umbra mi se întoarce în trup şi<br />
se revarsă-năuntru<br />
<br />
&&&<br />
<br />
din stânga porneşte-n sus cu nervuri arse de lumină<br />
pe nervuri scorojită spre mijloc cum te apleci când te doare burta<br />
cea din mijloc mai aspră teşită<br />
cea din dreapta o acoperă ca o foaie de varză trecută prin grafia unui penel<br />
nervura primordială o trage puţin sălbatic iar dedesubt un mic petic<br />
un lujer coboară spiralat răsucit şi un mic ochi acolo departe dedesubt unde începe totul<br />
<br />
<h4>
încercare de trecere</h4>
<br />
o să găsim nişte trupuri uitate pe ţărm<br />
eu o să intru aşa repede încât n-o să ştiu ce culoare au ochii mei<br />
o să-mblânzesc trupul o să ne-mprietenim<br />
o să ne-nţelegem unul cu altul<br />
să ne desfacem unul câte unul solzii<br />
care oricum cresc aşa repede la loc<br />
apoi o să mă uit în jur<br />
să-mi iau lumea-n primire<br />
alături<br />
pe trupul făcut din nisip şi apă<br />
lumina îl crapă<br />
<br />
&&&<br />
<br />
m-am trezit din vis cu gura plină de<br />
pământ vâscos<br />
stau la fereastră văd <br />
cum moare planeta<br />
levitez cu o aură vineţie împrejur<br />
<br />
întotdeauna ceilalţi sunt reci<br />
vrei un suflet călduros ca al tău<br />
ţi-e dor de tine însuţi<br />
<br />
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste<br />
toate se amestecă albastrul cerului şi verdele şi albul<br />
până ajung să te vâr în cercul meu<br />
<br />
în ghemorocul de hârtie de pe masă stă chircit ultimul meu poem<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Mg3z-XqDM-Q/U37UXeLEBUI/AAAAAAAAAOw/njvjUAQycYE/s1600/andreea+solomon.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Mg3z-XqDM-Q/U37UXeLEBUI/AAAAAAAAAOw/njvjUAQycYE/s1600/andreea+solomon.jpg" height="200" width="137" /></a></div>
<h2>
<span style="background-color: #b6d7a8;"> Andreea Solomon </span></h2>
<h4>
tranzitiv</h4>
<br />
acolo unde ghinionul are şapte ani de oglinzi<br />
când treci prin faţa pisicilor negre<br />
şi fata provincială se mută de la bucureşti-napoi la rude<br />
şi respiraţia păpădiei suflă mai tare decât orice alizee<br />
unde dacă plângi deasupra mormintelor răsare mână tatălui tău<br />
şi te simţi liber ca un evreu în braţele papei<br />
şi creioanele colorate desenează copii pe trotuar de 1 iunie<br />
şi florile se uită pe ascuns la filme cu albine care fecundează alte flori<br />
îmi smulg câte un deget de fiecare dată când nu vii cu inelul<br />
<br />
<h4>
nihil</h4>
<br />
să-mi vorbeşti despre ceva al nostru<br />
mă voi gândi la ultima noapte când<br />
scaunul electric se activează doar în timpul furtunilor<br />
cu nume de femeie<br />
îmi vei spune că greşesc<br />
eu<br />
eu<br />
eu<br />
nu va fi niciodată suficient în lipsa plânsului<br />
să urmez zâna aceea răutăcioasă<br />
să-mi mutilez cuvintele cu linişte<br />
<br />
să-mi vorbeşti despre ceva<br />
căci mă tem să cred că este al nostru<br />
<br />
<h4>
nihil: sinnlos&sinnlehr</h4>
<br />
mă vei face să spun că am ales în mod deliberat<br />
să fac parte din scrisorile astea netrimise<br />
să le citesc cu ochii-nchişi<br />
când tu te plimbi dintr-o parte-n alta<br />
doar pentru a nu sta în preajma ferestrelor<br />
mă vei face să jur că nu voi deschide alte cărţi<br />
în absenţa ta să-i uit pe toţi<br />
să scriu de jos în sus<br />
să nu mă uit în spate<br />
şi atunci vom pica-n genunchi & ne vom apropria<br />
până când mâna mea dreaptă va deveni mâna ta stângă<br />
<br />
<h4>
nihil: vedilo</h4>
<br />
cu fiecare maşină care trece<br />
mă-mpart în patru roţi<br />
şi fiecare roată se-mparte de-atâtea ori<br />
până când mă-ntind pe toată strada<br />
strângând din buze<br />
strigând din mâini<br />
trupul meu e-un sistem de linii<br />
pe care le trasezi întrerupt<br />
şi la fiecare capăt te opreşti pentru a săruta locul<br />
unde am uitat să sculptez<br />
sau mi-a picat un braţ<br />
locul în care nu mai aud ce spui când Isadora dansează<br />
pe o pianină stricată<br />
<br />
trupul meu nu-i din marmura cea mai neatinsă<br />
decât atunci când noaptea schimbă oraşu-n linii continue<br />
<br />
<h4>
re/vers</h4>
<br />
scoate ochiul pisicii negre<br />
atunci când vrei ca totul să se termine<br />
cu faţa la pereţi<br />
deznoadă-mi părul din cărţile de camus<br />
ca şi cum nu ne-am fi cunoscut<br />
oricum ai arunca moneda<br />
dorinţa se va afla întotdeauna în opusul alegerii<br />
chiar şi acum dezgropi simultan cu semnele de întrebare-n doliu<br />
răspunsuri nihiliste<br />
<br />
<h4>
#katia (blindate)</h4>
<br />
coboară din maşină şi urcă-te din nou<br />
cheile-n contact se pleacă fără tine<br />
acolo unde katia dansează mazurka<br />
cu ochii-nchişi te vrea<br />
dansează te vrea<br />
privire de dobitoc prins în lanţ<br />
mediocrumediocrumediocru<br />
katiusha nu-i pentru armată damă bine<br />
te rulează-n foiţe cumpărate din petrom<br />
scrum stradal şi picioare descălţate<br />
nu-i joint e dunhill şi duhneşti tot a prostie<br />
katiusha sărută doar în colţul gurii<br />
de-asta toţi se-ndrăgostesc de fusta roşie<br />
când îi părăseşte<br />
<br />
<h4>
#tania</h4>
<br />
la ora asta-n moscova se pierd toate ceasurile<br />
iar tania aplică reduceri la somnifere pentru clienţii<br />
care încep cu litera i<br />
îi miercuri & calendarul pică din cui-n coşul de gunoi<br />
copiii rămân doar pentru mame, dar tania-ntinde covoare pe garduri electrice<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
igor se joacă în cranii sparte al doilea război mondial<br />
lasă cele mai simpatice cadouri de crăciun<br />
igor ia capul lu taică-su & tania face curat pe stradă<br />
miercuri moscova şi-a găsit timp în ghettoul tanislav<br />
<br />
***<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Geo Bogza </span></h2>
<br />
<div style="text-align: justify;">
«…Puţini poeţi contemporani posedă ca el ştiinţa de a transfigura în vers cea mai obişnuită proză. Geo Bogza e poet chiar şi în articolul de jurnal fiindcă al gândeşte de fapt ca un poet, nu numai supunând orice materie unei adânci inspiraţii muzicale, dar privind mereu în jur cu ingenuitate şi uimire. Poetul mare e egocentric fiindcă se aşează pe sine în centrul lumii…» (Nicolae Manolescu)</div>
<div style="text-align: justify;">
«Geo Bogza, dacă nu e primul poet care să-şi fi manifestat neîncrederea, face parte dintre cei ce, cu o pasiune aproape de paroxism, au pus întrebări primejdioase… Geo Bogza crede că există un fond originar, primar al trăirii, pe care literatura îl trădează în nenumărate chipuri – singurul care contează într-o definiţie a actului creator.» (Ion Pop)</div>
<div style="text-align: justify;">
«Având în vedere că pe maestrul Bogza l-am tradus personal la noi, în limba sârbă, chiar trei volume, şi pot să vă spun că, astăzi, poezia lui suprarealistă este de fapt europeană şi mondială.Unele din scrieri - Jurnal de sex - nici nu au mai fost traduse, cum ar merita, nici aici în România, după cel de-al doilea război mondial nu au mai fost retipărite, în afară de o bună parte, care a apărut într-o carte de interviuri cu maestrul Bogza.» (Adam Pulojic)</div>
<br />
<h4>
Antiromantică</h4>
A fost o vreme când aş fi ucis un înger în fiecare seară<br />
<br />
Stârpeam pe atunci orice buruiană a sentimentalismului<br />
<br />
Umblam ras în cap ca un antidot romantismului<br />
Iar pe Rimbaud nu-l mai lăsam de la subsuoară.<br />
<br />
Pentru a da trandafirilor virtuţi de cucută, am fost de<br />
Acord<br />
Să-i udăm cu sângele acelui iconoclast scarabeu<br />
Spânzurat la catarg în numele regelui şi al lui<br />
Dumnezeu<br />
În faţa întregului echipaj pentru rebeliune la bord.<br />
<br />
<h4>
V</h4>
Fecioară galbenă, cu surâsul ca o autopsie, ca o floare de<br />
vitriol a neurasteniei,<br />
fecioară galbenă, rudă cu autopsiile şi cu florile de vitriol<br />
ale neurasteniei,<br />
aşa cum fiece silabă a acestui cântec e rudă cu visul<br />
deznădăjduit al adolescenţei mele.<br />
<br />
Fecioară galbenă, rudă cu visul de dragoste al<br />
adolescenţei mele,<br />
aşa cum nălucirile fumătorilor de opium sunt rudă cu<br />
desfrâul vegetaţiei tropicale,<br />
<br />
şi leşurile părăsite în pustiu cu amintirea<br />
imperiilor dispărute.<br />
<br />
<h4>
II</h4>
Ioana Maria, era o seară de februarie,<br />
când ţi-am spus: «Hai să ne plimbăm pe străzi»,<br />
şi ţi-am dat o floare.<br />
<br />
Aşa a început,<br />
oraşul în seara aceea era scufundat în întuneric,<br />
oameni fără chip treceau pe lângă noi,<br />
se pregătea o mare călătorie,<br />
şi noi aveam să fim luaţi şi duşi departe,<br />
fără să ştim.<br />
<br />
Tu mergeai alături de mine,<br />
în întuneric<br />
şi mi se părea că te aud cântând,<br />
încet de tot,<br />
mai mult pentru gândurile tale.<br />
<br />
Era o seară de februarie,<br />
un fantastic început de poveste,<br />
Ioana Maria,<br />
şi floarea pe care o ţineai în mână<br />
era roşie.<br />
<br />
<h4>
Noaptea tragică</h4>
E ora când Romeo se despărţea de Julieta<br />
«Privighetoarea fu, nu ciocârlia...»<br />
Dar noi nu auzim privighetori, nici ciocârlii,<br />
<br />
Ci paşii celor ce-ţi vor împuşca fratele în zorii zilei<br />
Iar soarele se pregăteşte să răsară:<br />
Atroce răsărit, înfricoşătoare dimineaţă;<br />
Nu auzim privighetoarea, nici ciocârlia,<br />
Ci numai tropot de cizme pe caldarâm.<br />
Ce mare e groaza din ochii tăi!<br />
Ce mută deznădejdea din privirile mele!<br />
«O, de ce nu sunt eu băiat, de ce nu sunt eu băiat...»<br />
<br />
Te tângui<br />
Despletindu-ţi părul şi lipindu-ţi de mine sânii de fată.<br />
<br />
Iar gurile noastre îşi trec una în alta un ocean de<br />
amărăciune.<br />
Ce noapte de dragoste, când şi aripile îngerilor s-au prefăcut<br />
În cenuşă!<br />
Nu auzim privighetori, nici ciocârlii,<br />
Ci paşii absurdului şi ai monstruozităţii.<br />
Murim! Odată cu cei puşi la zid murim!<br />
<br />
<h4>
Cum îmi bate ceasul</h4>
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă<br />
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.<br />
<br />
Dacă îl ascult cu urechea stângă<br />
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.<br />
<br />
Dacă îl ascult cu osul frunţii<br />
Ceasul meu măsoară durata universului.<br />
<br />
Dacă îl arunc în apă<br />
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.<br />
<br />
Dacă îl arunc în foc<br />
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.<br />
<br />
Dacă îl arunc în neant<br />
Şi îl ascult cu memoria morţilor<br />
Dau înapoi cu trei regnuri<br />
Şi devin Cuvânt.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue;"><span style="color: yellow;"> Dan Platon </span></span></h2>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-nvg5kTyP5N4/U37V1EMCyUI/AAAAAAAAAO4/CQGi_oA_KU4/s1600/Afis.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-nvg5kTyP5N4/U37V1EMCyUI/AAAAAAAAAO4/CQGi_oA_KU4/s1600/Afis.jpg" height="320" width="225" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La vernisajul retrospectivei Dan Platon, de joi 3 aprilie, sculptorul Alfred Dumitriu a povestit cum lucra pictorul şi senzaţia sa că, atunci cînd fuma, părea de-a dreptul înconjurat de aburul Duhului. Mi-a atras atenţia această amintire încercând să înţeleg unitatea expoziţiei, ce nu părea o simplă expunere de tablouri, ci dezvăluia o sintaxă anume. Un sens unitar, crescînd cu dificultate, pe măsură ce întrezăreai legături inaparente între două-trei teme fundamentale. Pictură abstractă, sigur, dar nu simbolică, pictură ce se cere nu numai privită, ci mai ales primită. Uneori e mai greu să primeşti decît să oferi. Necesită, adică, o stare de calmă deschidere către solaritatea ei obsedantă. </div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-PyuR-o-kk1s/U4YXTp46lxI/AAAAAAAAAPQ/RopqsDVUKq0/s1600/Amprente.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-PyuR-o-kk1s/U4YXTp46lxI/AAAAAAAAAPQ/RopqsDVUKq0/s1600/Amprente.jpg" height="156" width="200" /></a>Două mi s-au părut deci metaforele recurente ale expoziţiei: soarele şi orizontala. Aproape că nu există tablou în care o tuşă orizontală extrem de fermă să nu sublinieze la un moment dat o separare de planuri. Şi atunci mi-am dat seama că expoziţia trebuie „citită” într-un anume sens. Pentru a privi soarele în faţă îţi trebuie pregătire… Punctul de pornire se cuvine să fie desigur cele două variante de Dealuri, imagine emblemă fericit aleasă şi pentru afişul expoziţiei şi pentru albumul somptuos, pe <br />
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-IX05SgZ6Cvc/U4YXuxWZAKI/AAAAAAAAAPo/yd8z5pu-wxc/s1600/Tors.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-IX05SgZ6Cvc/U4YXuxWZAKI/AAAAAAAAAPo/yd8z5pu-wxc/s1600/Tors.jpg" height="200" width="179" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/-Qefhf-yS0_I/U4YXu0On8MI/AAAAAAAAAPk/KxLk2sXOILQ/s1600/Plaja.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-Qefhf-yS0_I/U4YXu0On8MI/AAAAAAAAAPk/KxLk2sXOILQ/s1600/Plaja.jpg" height="168" width="200" /></a><a href="http://3.bp.blogspot.com/-ywFpU-Ro8oA/U4YXu5nK3FI/AAAAAAAAAPg/TzrV980bdJg/s1600/Nud.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; display: inline !important; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-ywFpU-Ro8oA/U4YXu5nK3FI/AAAAAAAAAPg/TzrV980bdJg/s1600/Nud.jpg" height="200" width="140" /></a>care pictorul îl merita cu prisosinţă. Ele sunt de o simplitate ascetică, aproape copilărească, o curbă, o semi-elipsă ori hiperbolă, conturată printr-o linie dublă, deschisă la culoare, şi care separă cele două planuri de culoare uniformă. Esenţializare şi nelinişte, pentru că în pântecul plat (nicio intenţie de perspectivă, dimpotrivă) al dealurilor se află „ceva”, într-una dintre variante doar un alt dreptunghi conţinut, de altă culoare, în cealaltă acest alt spaţiu este populat de semne tainice. E smerenie şi bucurie în această simplitate. Nu sunt deloc specialist în arte plastice, de aceea îmi îngădui o lectură „narativă”, sintactică, a tablourilor a cărei cheie, mărturisesc, tocmai aceste dealuri mi-au oferit-o. M-a dus gîndul la Spaţiul<br />
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-ZgdaqoabmIs/U4YXWka0PGI/AAAAAAAAAPY/IIk0KoJuQFk/s1600/Arhitectura.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-ZgdaqoabmIs/U4YXWka0PGI/AAAAAAAAAPY/IIk0KoJuQFk/s1600/Arhitectura.jpg" height="200" width="170" /></a>Mioritic blagian, mai ales după ce am văzut misterioasa Mioriţă, aflată la limita figurativului şi intrigînd prin „norul alb” cumulus („nor de vreme bună” se spune) acompaniind o abia schiţată, filiformă, siluetă feminină, tot în alb, cu părul lung, negru, şi care este literalmente tăiată de orizontala tot albă a orizontului, forţând pentru o clipă iluzia unei reflectări a siluetei într-o apă sau în aerul încins al verii („tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ în grupurile apei, un joc secund, mai pur” îţi sună imediat refrenul barbian, cu care toată această pictură hermetică în genere îmi pare a avea ascunse rezonanţe). Să nu râdeţi, dar cealaltă siluetă, învolburare albă, mi-a evocat acel simpatic duh eliberat din lampă în animaţia poveştii lui Alladin de Disney. O a doua orizontală albă, mult mai scurtă, pare a fi pămîntul pe care se sprijină imaginea femeii, dar din care se şi ridică conturul fumegos a ceea ce ar putea fi ciobănaşul sprijinit în bâtă. Cele şase planuri strict geometrice, perfect dreptunghiulare (în multe tablouri compoziţia aminteşte de cea a „cîmpurilor” din heraldică) în care este împărţit tabloul contrastează cu fluiditatea masivă, liniştit-imperativă a Formei albe, după cum intersecţia cruciformă în care apare silueta feminină spune ea însăşi o poveste. De-a dreptul straniu, este aici tocmai soarele, lait-motivul circular al atâtor altor pînze. Aici apare ceva pictat la modul naiv, copilăresc, dar având în aspectul lui tentacular, invadator, neliniştit, ceva ameninţător, tocmai intrînd în contrapunct cu staticul contemplativ al celor două siluete aburoase. </div>
<div style="text-align: justify;">
Avem deci plaiul, apoi orizontul (căci ce altceva ar putea fi această obsesivă separare a josului de înalt?) şi avem Soarele. Prezent în toată intensitatea lui, privit direct în ochi, ca să zic aşa. Forme elementare: linie şi cerc, intensitate a culorii şi a căldurii. Abia acum am înţeles metafora aceasta obsedantă (termenul aparţine teoriei literare dar cred că pot fi iertat dacă îl translatez şi aici, poeticitatea acestei picturi îl justifică) a liniei orizontului care ne trimite la alt concept cheie blagian: cenzura transcendentă. Concept gnoseologic, trimiţînd la puterea omului şi<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-X4_nqwGzPrQ/U4YYYEeXtII/AAAAAAAAAQI/wVNrDEzD1ns/s1600/dan+platon.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-X4_nqwGzPrQ/U4YYYEeXtII/AAAAAAAAAQI/wVNrDEzD1ns/s1600/dan+platon.jpg" height="196" width="200" /></a></div>
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-7aKtB-KwFS4/U4YYYGd0XEI/AAAAAAAAAQE/U2NF5-Up6FA/s1600/imparatul+luminii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-7aKtB-KwFS4/U4YYYGd0XEI/AAAAAAAAAQE/U2NF5-Up6FA/s1600/imparatul+luminii.jpg" height="162" width="200" /></a>la taina finală dinaintea căreia aceasta trebuie să se oprească. Spaţiul mioritic este tocmai blânda acceptare a acestei limite, spune filosofia blagiană. De aceea Soarele coboară, sofianic, nu privirea se ridică. Cele două figuri din Mioriţa privesc spre „pământ”. Cerul aproape că nu joacă nici un rol în această pictură. El este un interzis. De aceea soarele este adus aproape, îţi explodează în ochi, o bucurie pustiitoare, un dezmăţ de culoare. Pe cît de strictă este geometria rectangulară, apollinică, pe atât de dionisiacă este această focalizare pe pata galbenă a unui Luminător care nu luminează nimic. Solaritate tragică. Da, liniile sunt cenzuri, ele despart fără să unească! Pe cât de blândă este curbura dealurilor, pe atît de intensă este lumina care scaldă „plaiul”. Nimic folcloric, ilustrativ în toate astea, ci o comunicare subterană cu „amprentele” (cum se numeşte poate singurul tablou cu adevărat abstract de pe simeze) discrete ale lumii. Sunt, fireşte, şi indicii verticale, dar, nu ştiu de ce, ele nu mi-au atras în aceeaşi măsură atenţia, mi-au părut doar necesare elemente de echilibru compoziţional. Într-una dintre Solare, roata galbenă stă practic pe orizontala dintr-o cruce, precum un cap de crucificat. </div>
<div style="text-align: justify;">
Povestind plaiul şi „limita care nu limitează” (Noica), cuvintele încearcă o imposibilă traducere. Conceptul nu are culoare, după cum culoarea nu are concept. Dar peste ambele pluteşte în deplina sa libertate aripa duhului. Fumul. Claritatea acestor pînze şochează retina, fundalul mereu neutru, panourile dreptunghiulare în ton sumbru închid spaţiul, formează ele însele o limită: numai pînă aici se poate vedea! De aici încolo îţi trebuie un alt organ, tocmai cel râvnit de poet spre a înfrînge discontinuitatea fundamentală a Lumii, organul fără nume din a 10-a Elegie Nichitiană: „Vine vederea, mai întîi, apoi pauză,/nu există ochi pentru ce vine;/vine mirosul, apoi linişte,/nu există nări pentru ce vine;/apoi gustul, vibraţia umedă,/apoi iarăşi lipsă, / apoi timpanele pentru leneşele /mişcări de elipsă;/apoi pipăitul, mîngîiatul, alunecare /pe o ondulă întinsă, / iarnă îngheţată-a mişcărilor / mereu cu suprafaţa ninsă”. Avem aici, la modul poetic, tot alfabetul grafic al Dealurilor şi frângerilor orizontale ale lui Dan Platon. De aceea, pentru încheiere, tot Poetul grăieşte din perspectiva Omului Fantă: „Retina omului-fantă e lipită/de retina lucrurilor./Se văd împreună, deodată,/unul pe celălalt,/unii pe ceilalţi/alţii pe ceilalţi,/ceilalţi pe ceilalţi./Nu se ştie cine îl vede pe cine.//Nu e loc pentru semne,/pentru direcţii,/Totul e lipit de tot.//Omul fantă vine din afară,/el vine de dincolo/şi încă mai departe de dincolo./Odată venit,/nu se mai ştie cine-a venit/şi cine într-adevăr e de dincolo/şi încă mai departe de dincolo/este.//Totul e lipit de tot;/pîntecul de pîntec,/respiraţia de respiraţie,/retina de retină.”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că ne-a permis să ne simţim „de mai departe de dincolo” i se cuvine recunoştinţă pictorului Dan Platon. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h3 style="text-align: right;">
<b>Christian Crăciun</b></h3>
<div style="text-align: center;">
<b>***</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-YEDNxskjVFU/U4YZXg78zAI/AAAAAAAAAQU/FdkhyaJsLZA/s1600/hotca.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-YEDNxskjVFU/U4YZXg78zAI/AAAAAAAAAQU/FdkhyaJsLZA/s1600/hotca.jpg" height="200" width="148" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue;"><span style="color: #f3f3f3;"> Marian Hotca </span></span></h2>
<h3>
Viaţă cosmică</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Flori răsărite pe dune de gânduri</div>
<div>
le culeg şi le pun pe aripi</div>
<div>
frânte de libelule,</div>
<div>
le dau drumul să zboare</div>
<div>
în mlaştini izvorâte </div>
<div>
din lacrimile pietrelor </div>
<div>
adormite-n visarea celestă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Goluri şi iar goluri,</div>
<div>
unele mai pline, altele mai goale,</div>
<div>
se-ntind aici şi acolo,</div>
<div>
încât cred că secundele timpului primordial</div>
<div>
sunt flăcari </div>
<div>
ce-mi ard ochii</div>
<div>
să nu mai pot găsi </div>
<div>
în haosul nopţii</div>
<div>
dulcea visare</div>
<div>
a vieţii cosmice.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Iluzia vieţii</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
De ce mi-au crescut</div>
<div>
aripi de cenuşă până la soarele muririi?</div>
<div>
Au! viaţa lumii se îneacă</div>
<div>
în abisul nocturn al stelelor</div>
<div>
ce caută în corola de iluzii</div>
<div>
mişcarea timpului etern.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Flăcările de speranţă le sting,</div>
<div>
suflând vântul tăcerii...</div>
<div>
şi deodată ochiul necunoaşterii începe</div>
<div>
să ordoneze lumina stelelor</div>
<div>
în raze suave de întuneric.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De ce mai aud şi tăcerea</div>
<div>
cum bate cu mâna cronosului</div>
<div>
în uşa verticalităţii?</div>
<div>
Poate că răspunsul acesta e inexact,</div>
<div>
dar tăcerea parcă visează sforăind </div>
<div>
în orologiul vechi </div>
<div>
ce şade pe peretele prigonit </div>
<div>
de cuiul inexistenţei noastre.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Vârsta de humă a senectuţii</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Mâinile mele sunt istovite,</div>
<div>
vai, gura mea e surdă şi ştirbă,</div>
<div>
şi iată, parcă încep să strig,</div>
<div>
să uit de mine, să simt durerea cosmică</div>
<div>
cum m-apasă cu nefericirea oarbă,</div>
<div>
încât albastrul cristalin al cerului îl văd</div>
<div>
noian negru de humă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Stelele-s lacrimi stinse, strivite de vise îndepărtate,</div>
<div>
apele-s învolburate, adânci, pestilenţiale,</div>
<div>
şi mă izbesc de malurile vieţii ce-apune</div>
<div>
apoi eşuez lamentabil...</div>
<div>
în cronosul ce scurmă cu copita necruţătoare</div>
<div>
în mine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Thanatos e negru, Cernobog e de gheaţă.</div>
<div>
Şi ambii dansează apetisant de demonic</div>
<div>
cu vremea lugubră, şi-atât de vicleană.</div>
<div>
E un vals tanatic, al senectuţii,</div>
<div>
al plângerii şi eu chem</div>
<div>
cu graiul surd gustul aromatic</div>
<div>
al Mamei Pământ...</div>
<div>
şi pe funia groasă cobor în pământ</div>
<div>
(unde-s strămoşii mei cosmici şi buni)</div>
<div>
şi mă redau lor</div>
<div>
făcându-mă oale şi ulcele.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Noapte </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Durerea ploii cântă doine strămoşeşti</div>
<div>
pe vatra încărcată de doruri</div>
<div>
stinghere...</div>
<div>
şi eu culeg din ţărâna apoasă a nopţii,</div>
<div>
bucăţi de stele </div>
<div>
căzute din văzduhul ce plânge</div>
<div>
cu fulgere de diamant.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Deodată, mă aprind ca un astru </div>
<div>
şi lucesc ca lumina </div>
<div>
din ochii palizi de înger.</div>
<div>
Tac în noaptea de tăciune fumegând</div>
<div>
şi inhalez duhurile arse ale eternei </div>
<div>
singurătăţi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tăcere! Fanfara de frunze ucise duce jalea nopţii la groapă,</div>
<div>
iar eu ca un străin îmi înec pelinul </div>
<div>
în ploaia dulce de stele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Apoi mă prăbuşesc </div>
<div>
în imensitatea nocturnă</div>
<div>
strălucind şi mai tare...</div>
<div>
şi cad de acolo în fiecare dimineaţă</div>
<div>
făcându-mă </div>
<div>
Om.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Ploaie cosmică</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Nunta stelelor negre, plină de doliu</div>
<div>
naşte iubire intensă, tăcută</div>
<div>
pe umărul ploii</div>
<div>
ce cade din norii plăpânzi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Eu, pe fluviul dorinţei </div>
<div>
cânt focul iubirii astrale,</div>
<div>
şi-l sting mai apoi, cu dulce amor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nimeni nu cheamă flacăra tăcerii</div>
<div>
ce soarbe destinul senin</div>
<div>
din cosmosul gol.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tac, tac ca o lebădă mută </div>
<div>
pe lacul de-amar şi durere ...</div>
<div>
şi-aştept nunta de stele </div>
<div>
să cadă alene-n ogor.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
***</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; color: white;"> Încântecul şi descântecul de dragoste </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Gherasim Rusu Togan</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
Există un univers tainic, încărcat de magia cuvântului cu valenţe magice, ale cărei forţe le percepe doar descântăreaţa, prin implicarea ei directă în procesul descântatului, în profunzimea lui.</div>
<div>
Textul de mai jos pare desprins tocmai dintr-un asemenea concentru:</div>
<div>
„Păi cum să-ţi spun, eu am vorbele mele, eu nu le zic pe-ale altuia şi altcineva nici că mi-ar înţelege zicerea, că aşa este făcut descântecul să nu-l înţelegi dumneata, care eşti lângă mine. Vreau să zic că degeaba auzi vorba, ea numai de mine ascultă ca să plece şi să facă bine cuiva care mi-o cere! / - Dar eu te aud când descânţi! / - Mi-auzi vorbele şi nu împlinirile. Pe ele nu le vezi, făr’ dacă vreau eu! / Şi când se poate auzi? / - Păi, vezi dumneata, atunci când eu dau cu inimă alteia darul şi care să-l ducă mai departe; darul acesta mi l-a dat Dumnezeu, cu tot încântecul ce-l duc cu mine, dar încă n-a venit vremea să-l împart la alţii!”</div>
<div>
Discuţia de mai sus a fost înregistrată de către autor, cu ani în urmă, într-o convorbire cu una din cele mai pricepute descântătoare ale satului. Fără cea mai mică ezitare, descântătoarea îşi mărturiseşte forţa de care dispune şi caracterul inviolabil al tainei de ea purtată. De excepţie pare să fie viziunea sa asupra cuvântului şi forţa lui magică. </div>
<div>
Se adevereşte, în fapt, şi afirmaţia lui Theofil Magus, cu referire la forţa magică a cuvântului şi rostul ce-l împlineşte în planul beneficului: „Fără incantaţii şi invocaţii, deci fără farmece, descântece şi vrăji, doftoroaia satului, şi vraciul, şamanul şi vrăjitorul, magul însuşi-ar fi lipsit de unul dintre cei mai importanţi catalizatori ai verbului magic, aşa cum este el omeneşte înţeles. Creaţia magică umană a început astfel şi tradiţia aceasta e neîntreruptă, nesfârşită”. </div>
<div>
Forţa „încântecului”, în expresia descântătoarei mai sus menţionată, este ordonată pentru distrugerea „făcăturii” iar incantaţia, în formă modernă, îşi valorifică propriile sale legi de ordonare curativă, cunoscute doar descântătoarei, care ştie cum şi când să-şi cheme „nălucirile”. Fiindcă numai aşa se realizează armonia celor doi factori, respectiv activizarea lor: „De la mine descântat, de la Dumnezeu bun leac!”, sună deviza acesteia. </div>
<div>
De asemenea, obsedaţi de termenul „încântec”, cu sinonimul „încântare”, ne întrebăm dacă nu se poate stabili o intersectare cu procedurile din diversele practici liturgice. </div>
<div>
A-i desacraliza valenţele magice, considerăm că slujba însăşi este un proces incantatoriu prelung şi tensionat, prin intermediul căruia, la o dată anume sau solicitare directă, se oficiază procesul de purificare a faptelor şi trăirilor de spaimă şi disconfort fizic. Iar printr-o retorică specifică fiecărui act magic în parte, se apelează la forţe divinatorii. Revenim, acelaşi drum îl urmează şi descântătoarea, dar primul se oficiază într-un templu anume, pe când exorcizările de tip descântec, ferecătură, farmec, în general actul „încântecului” îşi are legile regizorale specifice, bineînţeles, cu rost e de a solemniza momentul şi în aceiaşi măsură de a-i descoperi „câmpii activi”. Apoi curăţenia şi puritatea ritualică par de asemenea să fie condiţii comune celor două universuri, readucând astfel universul atacat în spiritul normalităţii, din cel al degringoladei în care l-a aruncat invidia, ura, întâmplarea.</div>
<div>
Dar, pentru a da viaţă acestei incursiuni, într-un spaţiu atât de contestat şi compromis fiind de mulţimea „priceputelor” în a scoate relele din om, respectiv făcutele şi nefăcutele firii, pe talanţi de aur şi argint, desigur, să retezăm această descindere, abordând descântecul de dragoste, în ţinuta sa arhaică. Ne vom folosi de cercetările efectuate de către autor, pe plaiuri sud-transilvănene, respectiv zona sibiană a Hârtibaciului. Cu referire la acest univers, se poate spune că nici o altă categorie a incantaţiilor „desferecătoare” nu oferă o mai mare varietate imagistică, nu cuprinde mai mult fior şi de ce nu, bogăţie estetică, în asamblările verbale ce-i dau viaţă şi forţă exorcizată.</div>
<div>
De reţinut faptul că nu se cunoaşte stare mai încărcată de dramatism pentru conştiinţa feminină din lumea satului, peste cea în care este implicată drama rătăcirii bărbatului de la casă şi copii. Gospodăria se ruinează, copiii îşi pierd rostul şi firea, vitele încep să se rărească, nevasta cade într-o disperare soră cu moartea; pe scurt, toate se deturnează din fiesc, încât convingerea dereglării lumii pare firească şi neprevăzută.</div>
<div>
Desigur, cei apropiaţi, respectiv părinţi, fraţi, surori, prieteni încearcă să-l readucă pe „însemnat” în firescul vieţii, dar uneori nici cu binele, nici cu răul, calea armoniei rămâne de ne găsit…</div>
<div>
Şi totuşi, descântecul, precum rugăciunea, în acest moment al degringoladei fizice şi sufleteşti ce bântuie casa din rosturile ei fireşti, se manifestă ca o stare gravă şi salvatoare, respectiv considerată drept o ultimă procedură cu rost recuperator. </div>
<div>
Urmează să urmărim deci „stenograma” unui asemenea descântec cu rostul întoarcerii bărbatului rătăcit, aşa cum i-a fost relatat de către mama sa cu ani în urmă. Menţionăm însă că practica în sine a fost desfăşurată de către Ana Bela, cunoscută în sat pentru practicile magice pe care le desfăşura în casa bătrânească din curtea casei noastre părinteşti, fiindu-ne mătuşă. Mamei i-au fost destăinuite dar dânsa nu le-a practicat niciodată, dăruindu-le fiului, cu rost de a le face publice. </div>
<div>
Momentul în care s-a înscenat descântecul : seara, după apusul soarelui, iar obiectele cu care se lucrează sunt de asemeni diverse, precum şi procedurile. Peste apa din oala de pământ, aşezată pe cămaşa bărbatului, după ce s-au stins nouă cărbuni, victima, nevasta părăsită, îşi întinde mâna, la îndemnul descântăreţei: </div>
<div>
„-Pune mâna de stânga, aşa , ca să meargă la inimă!” Apoi motivaţia: „Că, uite, s-arată în umbră de plop o surată de a ta, să-l înceluiască cu ochii şi sufletul”. Asistăm la un întreg spectacol. Preambulul a fost rostit, urmează actul propriu-zis:</div>
<div>
„Ptiu, ochioaso! / Să se desfacă, / De făcătură,/ De urâtură!”</div>
<div>
Se aude rostită într-o solemnitate încărcată de taină voinţa descântătoarei. Urmează apoi înşiruirea forţelor magice, invocate în magia desfacerii:</div>
<div>
„Măr frumos, / măr găunos, / drum cu praf, / drum de-ntors, / că se cerne / şi se-aşterne / umbra lui, / pe unde nu-i! / Ochi de vântoase, / neostoase, / nesetoase, / De-s adunaţi / Să-i dezlegaţi! / Nuieluşe de alun, / Sâmbure de prun, / Apă de fântână, / Ce-l tot duce / Şi-l tot mână?”</div>
<div>
Urmează invocarea directă a agentului dezbinator:</div>
<div>
„Arată-te, ochioaso, / Duso şi ne-ntoarso, / Sloboade-l, / Întoarce-l, / Lasă-i mâinile, / Nu-i goli fântânile, / Lasă-i ochii, / Ce-l apropii, / Fugi de el, / Are inel, / Nu-l mai frânge, / Nu-l mai strânge, / Că-i acrit, / Că-i nărăvit, / Rău la suflet / Şi sucit!”</div>
<div>
Dar tensiunea actului magic nu-i încheiată încă. Doar o primă lumină:</div>
<div>
„S-arată, copilo, s-arată!… / Făcătură ca i-a făcut o ochioasă, / apă din căuşul palmei că i-a dat / şi nebunul şi-a vânturat drumurile / şi o caută!”</div>
<div>
Imaginea bărbatului victimă apare în următoarea alegorie poetică, fiind absolut necesară pentru amplificare tensiunii situaţiei:</div>
<div>
„Uite, călăreţ pe cal pintenat bate / la poartă ruginită / şi se şterge ruina / şi străluceşte fereastra / din care s-arată ochi verzi şi gură zâmbăreaţă / iar calul bate din copite, / gata de plecare. / Dar l-oi întoarce eu, / De nu i-or mai plăcea niciodată ochioasele!”</div>
<div>
Dar oare acest descântec nu-i şi de blestem, nu-i şi de ursire? Dovadă:</div>
<div>
„Ptiu, ochioasă, / de griji roasă, / griji pustii, / de ele fii / bătută, / durută! / Ochii de ţi-s făcătură / Să te prindă urâtură, / Desfacă-se ferecătură! / Gându-i toarce, / Şi-l întoarce, / Uite-i glasul / Piară-i pasul / Uite-i locul, / Aducă-l norocul!”</div>
<div>
Şi astfel s-a pus în mişcare un întreg univers:</div>
<div>
„Să-i despartă, / rupă-se nodul legăturii, / la cap de pod să-şi lase gândurile, / şi-n noapte să-i bată luna / iar el să-şi adune în braţe nevasta! / primiţi şi legaţi, / văzutelor şi nevăzutelor, / bunătatea cu bunătatea / şi răutatea să se ducă pustiului! / Iar tu, nevastă oropsită, ia apa aiasta / şi trei picături varsă-n apa ce el o va bea, / să i e potolească setea de ea / şi pune-i praf de susai sălbatic în mâncare, / să rămână flămândă de tine / şi-n căptuşeala hainei coase-i capete de aţă / să ţi-l legi de tine pentru vecii vecilor!” </div>
<div>
Iar după o pauză, descântătoarea îşi adună pentru sine gândurile:</div>
<div>
„Şi cu asta s-o împlini descântătura, dacă nu mi-i uita ca atâtea altele, la care le-am adus binele!”</div>
<div>
După cum se poate uşor observa, descântătoarea - poet pare să fie avut o capacitate de invenţie excepţională, dovadă că descântecul dintr-o asemenea categorie s-a bucurat de o aderenţă incontestabilă la fete şi femei tinere. Mai mult, puterea de expresie a unor asemenea formule s-a îmbogăţit mereu, expresiile tip fiind foarte variate. Reproducem, ca adaos, câteva frumuseţi:</div>
<div>
„Lună şi luciri de stele / adunate-ntr-ale mele, / cu bici de foc să-l bată, / pustietăţile / şi străinătăţile!”</div>
<div>
Sau:</div>
<div>
„Apă bună, măgenea, / tu mă face frumuşea, / el la mine să vină, / pe noapte de tăciune / şi pe lună plină!” Desigur că viaţa însăşi durează în această lume prin reprezentări arhaice, precreştine şi mai târziu continuate, dar în multe din faţetele ce le oferă, cu jocul contrariilor mereu active: viaţă - moarte, bine – rău, boală – sănătate ş.a., în zilele noastre au intervenit deformările, provocate de intervenţii complet străine de fondul nostru arhaic. </div>
<div>
Dar despre acest fenomen, vom reveni altădată!</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; color: blue;"> Valeriu Marius Ciungan - <i>Sisif pe casa scărilor </i></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Florin Dochia</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
Ne-am obişnuit să aşteptăm poezia venind dinspre toate întâmplările de viaţă, dinspre toate zonele existenţei, luminoase sau întunecate, banale sau excepţionale, fizice sau metafizice, metropolitane sau rurale… Consumatorul de poezie – cum altfel să-i spunem, într-o vreme în care se produce exclusiv pentru îngurgitare pe toate căile, iar plăcerea vine tot mai de jos, e tot mai puţin legată de spirit – aşadar, consumatorul de poezie este adesea excedat de oferta enormă de fructe ale reflecţiei – mai mult sau mai puţin profunde – individuale, izbucnite din irepresibila nevoie de exprimare de sine pe care o civilizaţie împingând individul spre izolare ori socializare în spaţiul virtual o induce în fiecare. Şi la Mediaş, în Ţinutul Meşteşugurilor, se mediază o astfel de ieşire din cotidian, pe calea poeziei, Valeriu Marius Ciungan fiind unul dintre experimentatorii breslei.</div>
<div>
Melancolie şi ironie, solemnitate şi ludic, calofilie de faţadă sub care ascunde nostalgii provinciale – iată caracteristicile unui demers poetic tratat, în aparenţă, cu lejeritate prozodică, pe alocuri referenţial, deloc străin câştigurilor din experienţele poetice ale ultimei sute de ani. Poezia lui Valeriu Marius Ciungan este contemporană în sensul descris de profesorul Giorgio Agamben („Appartiene veramente al suo tempo, è veramente contemporaneo colui che non coincide perfettamente con esso né si adegua alle sue pretese ed è perciò, in questo senso, inattuale; ma, proprio per questo, proprio attraverso questo scarto e questo anacronismo, egli è capace piú degli altri di percepire e afferrare il suo tempo”), ceea ce îl face să se situeaze undeva într-un interegn, într-o dualitate care facilitează accesibilitatea.</div>
<div>
Contra-replica despre care s-a afirmat că este adresată de poet generaţiilor anteriore se arată a fi prin asimilare critică şi în urma apelului la acelaşi surse de expresie. Se desparte de trecut râzând, râzând de trecut şi de eu contemporan propriu. Autoironia este semn de inteligenţă artistică! Debutul acestui al patrulea volum al autorului se face arătându-l ascensional şi calofil: „urcam / o scară nesfârşită, tot mai înaltă, mai frumoasă” (Sisif pe casa scărilor) şi „eram frumos aşa, / cu organele transparente / la vedere / o luminoasă pasăre îmi apăsa sternul frumos / cu luminoasă putere” (Despre mine). Apelul deliberat şi înşelător la absurdul de tip camusian conduce pe căi de interpretare închise. Suntem în plin peisaj de o banalitate înfiorătoare: „vopseaua insalubră, de ulei, striată pe betonul mizerabil, rece, / spoiala varului, anume nedesăvârţită / […] / cu becuri sterpe, imbecile, muribunde / halucinând din două în două etaje / tăcutul martor era balustrada plastic infinită / […] / era o lumină absentă, chioară, / becuri de patruzeci” (Sisif pe casa scărilor). Mizerabilismul este anulat, însă, prin versul final, citat mai sus, personajul se vrea salvat de fantasmă. Construcţia pe acest algoritm a discursului poetic este continuată cu succes, ne întâlnim cu „un abur mic în urma trenului de turtă dulce / şi-a mopului cu plete lungi de catifea”, dar tot acolo avem „şi încercam s-ating cu mâna dreaptă răsăritul / şi să mă sprijin de lumină către soare” (Răsăritul). Calofilia îl împinge la obsesive incantaţii solemne de tipul celei numite Insomnie, în care cuvântul „frumos” apare de 15 ori în 12 versuri, dar şi la pastişe folclorico-baladeşti precum Vaillant: „Fată neagră / suburbană / vrei să fii tu suverană / în uscătoria scării / subterană? / vrei să fii tu / debranşată? / să îţi fiu calorifer / de fontă grea / acum / îndată?” – unde (ră)sunetul ritmului, dar nu numai, conduce departe de tot, la cei vechi, la Villon, poate prin Miron Radu Paraschivescu şi, de ce nu?, Nichita Stănescu, a cărui umbră o vom mai descoperi şi în Clipa („treceai uşor / lipa-lipa / şi timpul se închidea / în el / lăsându-ne afară / doar cu clipa” – v. Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnişoară) sau în excelentul poem Fereastra („intra soarele / prin tălpile umede de rouă / prin coastele fumegând a ceaţă / se deschidea prin mine spre pământ / o altă dimineaţă // prindeam rădăcini de lumină / sămânţa mea boemă se risipea în vânt / şi plete blonde-mi răsăreau spre soare / şi plete blonde răsădeau cuvântul în pământ // între soare şi pământ / eram numai eu: ca o fereastră / prin care se zărea o altfel de lumină / mai pură / mai ecleziastă!”). </div>
<div>
Un alt poem remarcabil este Semaforul verde, unde banalul supralicitat, luat în răspăr, virează uşor în metafizic, cu o undă nostalgică, de regăsit şi în strofe din care răzbate amintirea copilăriei, precum Şotron („păşeam aproape impecabil / urmând tăcut dunga de cretă / desenul ezitant din lumea lor / concretă!”), o urbanizare a acelui „unde eşti copilărie / cu pădurea ta cu tot”. </div>
<div>
Poetul Valeriu Marius Ciungan este şi elegiac, în amorosul poem Micul dejun („sărutul tău abandonat într-o mişcare lentă / cum degustai cu pleoapele tăcute-nchise / lumina-nceată risipită între noi, absentă”) ori, din cu totul alt unghi, O altă lume („se închisese cârciuma din cartier, / mocnise zvonul ce era de-acum sentinţă / că am rămas încremeniţi în faţa drugului de fier / ce ţintuia o uşă rece-un zid de neputinţă”) – cu doza inevitabilă de autoironie, timbru necontestabil al poetului medieşean, semn de seninătate oarecum cinică, superioară. Dacă spre finalul volumului nu ar scădea tensiunea lirică (poetul Valeriu Marius Ciungan este incontestabil un liric prin excelenţă, sub orişicare măşti s-ar ascunde!), am putea spune că Sisif pe casa scărilor este o reuşită deplină, în continuarea volumelor anterioare, o voce clară, distinctă într-un concert naţional adesea dizarmonic. </div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div>
***</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3; color: #274e13;"> Prima lecţie a cursului de poetică (1937) </span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
Paul Valéry (1871-1945)</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
- fragmente -</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Istoria literaturii cercetează circumstanţele, certificate de mediul exterior, în care au fost compuse operele, în care s-au manifestat şi s-au produs efectele acestora. Ea ne informează asupra autorilor, asupra vicisitudinilor vieţii şi operei lor, lucruri vizibile şi care au lăsat urme ce se pot dezvălui, coordona şi interpreta. Ea culege tradiţiile şi documentele. [...]</div>
<div>
Dar cunoaşterea scriitorilor şi a timpului lor, studiul succesiunii fenomenelor literare nu pot decât să ne incite în a bănui ceea ce s-a putut întâmpla în intimitatea celor ce au făcut ceea ce a trebuit pentru a fi înscrişi în marea Istorie a Literelor. Dacă au obţinut acest lucru, a fost prin concursul a două condiţii pe care le putem considera mereu ca fiind independente: una este în mod obligatoriu producţia însăşi a operei; cealaltă este producerea unei anumite valori a operei prin intermediul celor ce au cunoscut, au gustat opera publicată, care i-au impus renumele şi i-au asigurat transmiterea, conservarea, viaţa ulterioară. [...] </div>
<div>
Chiar în cursul gândirii savantului sau a artistului cel mai absorbit de cercetarea sa şi care pare cel mai retras în sfera proprie, faţă în faţă cu ceea ce este mai impersonal şi mai intim, există acel presentiment al reacţiilor exterioare care va provoca opera în formare: omul este dificilmente singur. </div>
<div>
Această acţiune a prezenţei trebuie mereu să se presupună fără teama erorii; dar ea se compune atât de subtil cu ceilalţi factori ai operei, câteodată se deghizează atât de bine, încât este aproape imposibil să o izolezi. </div>
<div>
Ştim totuşi că adevăratul sens al unei astfel de alegeri sau al unui astfel de efort al unui creator este adesea în afara creaţiei propriu-zise, şi rezultă dintr-o îngrijorare mai mult sau mai puţin conştientă a efectului care va fi produs şi a consecinţelor asupra producătorului. Astfel, în timpul lucrului, spiritul se duce şi se întoarce fără întrerupere de la Acelaşi la Celălalt; şi modifică ceea ce produce fiinţa sa interioară, prin acea senzaţie specială a judecăţii celui treilea. Şi astfel, în reflecţiile noastre asupra unei opere, putem adopta una dintre aceste două atitudini care se exclud. Dacă dorim să procedăm cu rigoarea pe care un asemenea subiect o presupune, trebuie să ne constrângem a separa cu mare grijă cercetarea generării unei opere de studiul producerii valorii sale, adică a efectelor pe care ea le poate naşte ici-colo, în cutare sau cutare minte, într-o anumită epocă. [...]</div>
<div>
Ceea ce opera ne prezintă atunci nu poate fi măsurat cu propriile noastre facultăţi de producere instantanee. De altminteri, anumite elemente ale lucrării, care i-au venit autorului printr-un hazard favorabil, vor fi atribuite unei virtuţi aparte a spiritului său. În acest fel, consumatorul devine producător la rândul său, mai întâi, al valorii operei; şi apoi, în virtutea unei aplicări imediate a principiului cauzalităţii (care nu este, în fond, decât o expresie naivă a unuia dintre modurile de producere prin spirit), devine producător al valorii fiinţei imaginare care a făcut ceea ce el admiră. [...]</div>
<div>
Opera spiritului nu există decât în acţiune. În afara acesteia, ceea ce rămâne este doar un obiect care nu oferă vreo relaţie specială cu spiritul. Dacă transportăm o statuie pe care o admirăm într-o ţară suficient de diferită de a noastră, ea nu va fi decât o piatră nesemnificativă. Un Partenon nu ar fi decât o carieră mică de marmură. Şi atunci când textul unui poet este utilizat drept culegere de erori gramaticale sau de exemple, el încetează imediat a mai fi o operă a spiritului, întrucât această utilizare este complet străină condiţiilor generării sale şi pentru că, pe de altă parte, i se refuză valoarea de consum, care ar da un sens lucrării respective. </div>
<div>
Un poem pe hârtie nu este decât o scriere supusă tuturor lucrurilor ce se pot face din ceva scris. Dar, printre toate posibilităţile sale, este una, şi una singură, care plasează, în sfârşit, acest text în condiţiile în care el va căpăta forţă şi formă de acţiune. Un poem este un discurs care pretinde şi care antrenează o legătură continuă între vocea care există, vocea care vine şi cea care trebuie să vină. Iar această voce trebuie să fie precum se impune şi să stârnească starea afectivă a cărei unică expresie verbală să fie textul. Scoţând vocea care trebuie, totul devine arbitrar. Poemul se transformă într-un şir de semne care nu sunt legate decât pentru a fi trasate, într-un mod material, unele după altele. </div>
<div>
Din aceste motive, nu voi înceta să condamn practica detestabilă care constă în a abuza de operele cel bine realizate pentru a crea şi a dezvolta sentimentul poeziei la tineri, în a trata poemele drept lucruri, în a le decupa ca şi cum compoziţia nu ar fi nimic, în a suporta, dacă nu a cere ca ele să fie recitate în modul ştiut, folosite ca probe de memorie sau de ortografie; pe scurt, făcând abstracţie de esenţa acestor lucrări, de ceea ce face ca ele să fie ceea ce sunt şi nu total altele, şi de ceea ce le dă virtutea proprie şi necesitatea. </div>
<div>
Interpretarea unui poem reprezintă poemul însuşi. În afara ei, sunt doar creaţii inexplicabile, precum acele înlănţuiri de cuvinte asamblate într-un mod bizar. </div>
<div>
Operele spiritului, poeme sau altele, nu se referă decât la ceea ce naşte ceea ce le-a născut pe ele însele şi la absolut, nimic altceva. Fără îndoială, divergenţe se pot manifesta între interpretările poetice ale unui poem, între impresiile şi semnificaţiile sau mai degrabă între rezonanţele pe care o provoacă, la o persoană sau la alta, acţiunea lucrării. Dar iată că această remarcă banală trebuie să capete o importanţă de primă mărime: această diversitate posibilă a efectelor legitime ale unei opere este însăşi marca spiritului. Ea corespunde de altfel pluralităţii vocilor ce s-au oferit autorului în timpul muncii sale de producere. Orice acţiune a spiritului este întotdeauna ca şi însoţită de o anumită atmosferă de nedeterminare, mai mult sau mai puţin sensibilă. Scuzaţi-mi expresia vă rog, nu am găsit alta mai bună. [...]</div>
<div>
Uneori, ne putem imagina un anumit individ ca şi cum ne-ar fi autorul unei binefaceri atât de extraordinare, şi gloria pe care i-o dăm este expresia neputinţei noastre.</div>
<div>
Dar oricare ar fi detaliul acestor jocuri sau al acestor drame ce se petrec în producător, totul trebuie să se materializeze în opera vizibilă şi să-şi găsească prin însuşi acest fapt o determinare finală absolută. Acest final este rezultatul unei serii de modificări interioare dezordonate, care trebuie, în mod obligatoriu, să se rezolve în momentul în care mâna se mişcă, într-o comandă unică, fericit sau nu. Or, această mână, această acţiune exterioară rezolvă neapărat, bine sau rău, starea de indeterminare despre care vorbeam. Spiritul care produce pare în altă parte, caută să imprime lucrării sale caractere total opuse faţă de al său. Pare să fugă în operă de instabilitatea, incoerenţa, inconsecvenţa pe care le cunoaşte şi care constituie regimul cel mai frecvent. Şi astfel, el acţionează contra intervenţiilor în toate sensurile şi de orice fel, pe care trebuie să le sufere în fiecare clipă. El absoarbe varietatea infinită de incidente; el respinge orice substituire a imaginilor, a senzaţiilor, a impulsurilor şi a ideilor care traversează celelalte idei. El luptă împotriva lucrurilor pe care este obligat să le admită, să le producă sau să le emită; şi, pe scurt, contra naturii sale şi a activităţii accidentale şi instantanee. </div>
<div>
În timpul meditaţiei sale, el se învârte în jurul propriului punct de reper. Totul îi este bine, pentru a se distra. Sfântul Bernard (1) observa: „Odoratus impedit cogitationem”. (2) Chiar în mintea cea mai solidă, contradicţia este regula; consecinţa corectă este excepţia. Şi această corecţie este ea însăşi un artificiu al logicianului, artificiu care consistă, ca în cazul tuturor celor care inventează spiritul contra sinelui, în a materializa elementele gândirii, pe care el le numeşte „concepte”, sub formă de cercuri sau de domenii, în a da o durată independentă a vicisitudinilor spiritului acelor obiecte intelectuale, căci logică, la urma urmei, nu este decât o speculaţie asupra permanenţei notaţiilor. </div>
<div>
Dar iată o circumstanţă absolut uimitoare: această dispersie, întotdeauna iminentă, este necesară şi contribuie la producerea operei aproape în aceeaşi măsură ca şi concentrarea însăşi. Spiritul operei, care luptă contra mobilităţii sale, contra îngrijorării constituţionale şi a diversităţii proprii, contra disipării sau a degradării naturale a oricărei atitudini specializate, găseşte, pe de altă parte, în însăşi această condiţie, resurse incomparabile. Instabilitatea, incoerenţa, inconsecvenţa despre care vorbeam, care îi sunt gene şi limite în întreprinderea sa bine urmărită de a construi au de a compune, îi sunt de asemenea tezaure de posibilităţi, cărora le presimte bogăţia exact în preajma momentului în care el deliberează. Ele îi sunt rezerve de la care poate aştepta totul, motive de a spera că soluţia, semnalul, imaginea, cuvântul care lipseşte, sunt atât de aproape de el încât nu le vede. El poate presimţi întotdeauna, în penumbra sa, adevărul sau decizia căutată, pe care le ştie a fi un fleac, a acestei dezordini insignifiante care pare a-l distrage şi a-l îndepărta la nesfârşit. [...]</div>
<div>
Aceste consideraţii ne vor servi pentru a lumina puţin constituirea poeziei, care este destul de misterioasă. </div>
<div>
Este ciudată străduinţa de a forma un discurs care trebuie să observe condiţii simultane perfect heteroclite: muzicale, raţionale, semnificative, sugestive, şi care cer o legătură urmată sau întreţinută între un ritm şi o sintaxă, între sunet şi sens. </div>
<div>
Aceste piese sunt fără relaţii imaginabile între ele. Trebuie să ni se dea iluzia intimităţii lor profunde. La ce bun toate acestea ? Respectarea ritmurilor, a rimelor, a melodiei verbale incomodează mişcările directe ale gândirii mele şi iată că nu mai pot să spun ceea ce vreau… Dar oare ce vreau ? Aceasta este întrebarea. </div>
<div>
Concluzionăm astfel: trebuie să vrem ceea ce trebuie dorit, pentru ca gândirea, limbajul şi convenţiile, care sunt împrumutate din viaţa exterioară, ritmul şi accentele vocii, care sunt în mod direct lucruri ale fiinţei, se pun de acord, şi acest acord impune sacrificii reciproce din care cel mai remarcabil este acela pe care trebuie să-l consimtă gândirea.</div>
<div>
Voi explica într-o zi felul în care această alterare este marcată în limbajul poeţilor şi voi vorbi despre faptul că există un limbaj poetic în care cuvintele nu mai sunt cuvintele întrebuinţării practice şi libere. Ele nu se mai asociază după aceleaşi atracţii; ele sunt încărcate cu două valori simultan angajate şi de importanţă echivalentă: sunetul şi efectul psihic instantaneu. Ei (poeţii) trebuie să reflecteze, în acest caz, la aceste numere complexe ale geometrilor, iar împreunarea variabilei fonetice cu variabila semantică dă naştere problemelor de extensie şi de convergenţă pe care poeţii le rezolvă cu ochii închişi, - dar le rezolvă (şi acest fapt este esenţial), din când în când… Din când în când, iată marile cuvinte! Iată incertitudinea, iată inegalitatea momentelor şi a indivizilor. Aici este lucrul nostru capital. Va trebui să se revină îndelung, căci orice artă, poetică sau nu, constă în a te apăra de această inegalitate a momentului. Tot ceea ce voi schiţa în acest examen sumar al noţiunii generale de operă, trebuie să mă conducă spre indicarea finală a parti-pris-ului pe care le-am ales în vederea explorării imensului domeniu al producţiei operelor spiritului. Am încercat, în câteva clipe, să vă oferim ideea complexităţii acestor chestiuni, în care se poate spune că totul intervine la un moment dat şi în care se combină ceea ce există mai profund în om cu cantitatea de factori exteriori.</div>
<div>
Toate acestea se rezumă în această formulă : în producţia operei, acţiunea vine în contact cu inefabilul. [...]</div>
<div>
…………………</div>
<div>
(1) Bernard de Clairvaux (cunoscut şi ca Sfântul Bernard, 1091-1153) a fost călugăr şi conte de Châtillon. Mistica elaborată de Bernard a stat la baza gândirii teologice occidentale. În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat şaizeci şi opt de mănăstiri-fiice sau filiale (dependente de spiritualitatea abaţiei-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei.</div>
<div>
(2) Simţul mirosului opreşte gândul.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere din limba franceză de Liliana Ene</i></h3>
</div>
<div style="text-align: center;">
<i>***</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-LfSpHn0U2PA/U4YbQbACqGI/AAAAAAAAAQg/baKCBqv_Wu8/s1600/Paul_Valery.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-LfSpHn0U2PA/U4YbQbACqGI/AAAAAAAAAQg/baKCBqv_Wu8/s1600/Paul_Valery.jpg" height="200" width="155" /></a></div>
<h2 style="font-style: italic; text-align: center;">
<span style="background-color: yellow; color: red;"> Paul Valéry </span></h2>
<h3 style="font-style: italic;">
Les pas</h3>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Tes pas, enfants de mon silence,</div>
<div style="font-style: italic;">
Saintement, lentement placés,</div>
<div style="font-style: italic;">
Vers le lit de ma vigilance</div>
<div style="font-style: italic;">
Procèdent muets et glacés.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Personne pure, ombre divine,</div>
<div style="font-style: italic;">
Qu’ils sont doux, tes pas retenus!</div>
<div style="font-style: italic;">
Dieux !... tous les dons que je devine</div>
<div style="font-style: italic;">
Viennent à moi sur ces pieds nus!</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Si, de tes lèvres avancées,</div>
<div style="font-style: italic;">
Tu prépares pour l’apaiser,</div>
<div style="font-style: italic;">
A l’habitant de mes pensées</div>
<div style="font-style: italic;">
La nourriture d’un baiser,</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Ne hâte pas cet acte tendre,</div>
<div style="font-style: italic;">
Douceur d’être et de n’être pas,</div>
<div style="font-style: italic;">
Car j’ai vécu de vous attendre,</div>
<div style="font-style: italic;">
Et mon coeur n’était que vos pas.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<h3 style="font-style: italic;">
Die Schritte</h3>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Deine Schritte, als meines Schweigens</div>
<div style="font-style: italic;">
Kinder, arglos und langsam gesetzt,</div>
<div style="font-style: italic;">
nahn sie dem Bette, wo ich mich eigens</div>
<div style="font-style: italic;">
wachsam halte, und frieren jetzt.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Göttlicher Schatten, du reine, du gute,</div>
<div style="font-style: italic;">
o deiner Schritte verhaltener Gruß!</div>
<div style="font-style: italic;">
Was ich, ihr Götter, an Gaben vermute,</div>
<div style="font-style: italic;">
kommt jetzt zu mir auf entkleidetem Fuß!</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Wenn deine Lippen vielleicht schon vom Weiten</div>
<div style="font-style: italic;">
jenem, der in mir sich bergen muß,</div>
<div style="font-style: italic;">
seine unendliche Stillung bereiten</div>
<div style="font-style: italic;">
endlich in dem nährenden Kuß,</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
eile mir nicht zum Vollzuge, dem zarten,</div>
<div style="font-style: italic;">
Süße, drin Sein und Nichtsein stritt,</div>
<div style="font-style: italic;">
denn ich lebte vom Dich-Erwarten,</div>
<div style="font-style: italic;">
und mein Herz war nichts als dein Schritt.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic; text-align: right;">
<b>Übertragung ins Deutsche: Rainer Maria Rilke</b></div>
<div style="font-style: italic; text-align: right;">
<br /></div>
<h3 style="font-style: italic;">
Paşii</h3>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Paşii tăi, prunci ai tăcerii, </div>
<div style="font-style: italic;">
Candìd, alene aşezaţi,</div>
<div style="font-style: italic;">
Înspre patul privegherii</div>
<div style="font-style: italic;">
Îmi curg tăcuţi şi îngheţaţi.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Umbră divină, chip curat,</div>
<div style="font-style: italic;">
Paşii-ţi timizi, ce dulci se-aţin!</div>
<div style="font-style: italic;">
Doamne!... doar daruri ce-am visat</div>
<div style="font-style: italic;">
Pe aste glezne goale-mi vin! </div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Dacă, din buze în arc blând,</div>
<div style="font-style: italic;">
Să redai calmul pregăteşti,</div>
<div style="font-style: italic;">
Celui ce-mi locuieşte-n gând</div>
<div style="font-style: italic;">
Hrana unui sărut să creşti,</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<div style="font-style: italic;">
Nu grăbi actul tandru, drept,</div>
<div style="font-style: italic;">
Dulceaţă de a fi şi de a nu fi,</div>
<div style="font-style: italic;">
Căci am trăit ca să te-aştept, </div>
<div style="font-style: italic;">
Iar inima-mi e pasu-ţi, ştii.</div>
<div style="font-style: italic;">
<br /></div>
<h3 style="font-style: italic; text-align: right;">
Versiune românească de Florin Dochia</h3>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #274e13; color: yellow;"> Tipii duri scriu poezie </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-D64ftFh3jVM/U4YcTB3oj9I/AAAAAAAAAQs/BRcViMtHyR4/s1600/charles_bukowski_portrait_by_geertvanleeuwen-d5sr9a7.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-D64ftFh3jVM/U4YcTB3oj9I/AAAAAAAAAQs/BRcViMtHyR4/s1600/charles_bukowski_portrait_by_geertvanleeuwen-d5sr9a7.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Charles Bukowski</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<i>Charles Bukowski e un autor american, poet prolific, scriitor de povestiri scurte şi romancier. S-a născut în Audernach, Germania, în 1920. La trei ani soseşte în Statele Unite, creşte în Los Angeles şi moare pe 9 martie 1994. Un beţiv notoriu, un scandalagiu şi un afemeiat, Genet şi Sartre îl numeau „cel mai bun poet american”, dar prietenii îi spuneau Hank.</i></div>
<div>
<i>Ziarul Time l-a numit pe Charles Bukowski „laureat al depravaţilor americani”. Cu toate acestea, scriitorul şi-a găsit foarte mulţi admiratori în Europa. Este cel mai citit scriitor american, tradus peste tot în lume. Peste 2,2 milioane de exemplare ale lucrărilor sale au fost vândute doar în Germania.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
[fragmente] *</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE SCRIS </div>
<div>
Am scris o scurtă povestire din punctul de vedere al unui violator care a violat de o fetiţă. Lumea m-a acuzat. Am fost intervievat. Au spus: „Vă place să violaţi fetiţe?”. Am spus: „Sigur că nu. Fotografiez viaţa.” M-am băgat în probleme de foarte multe ori cu scrierile mele. Pe de altă parte, problemele vând ceva cărţi. Dar ideea principală, când scriu, este pentru mine. (Desenează o dâră adâncă a ţigării). Este exact aşa. Dâra este pentru mine, cenuşa este pentru scrumieră... asta înseamnă a publica.</div>
<div>
Nu scriu niciodată în timpul zilei. Este ca şi cum ai alerga printr-un mall fără haine. Toată lumea te poate vedea. Noaptea... atunci poţi face magia...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE POEZIE</div>
<div>
Îmi amintesc mereu de şcoală şi de faptul că atunci când apăreau cuvintele „poet” sau „poezie” în cartea de gramatică, băieţii râdeau şi le batjocoreau. Înţeleg şi de ce... pentru că este un produs fals. A fost fals şi snob şi moştenit de secole. Este prea delicat. Este prea preţios. Este o grămadă de gunoi. Poezia este de secole aproape în totalitate gunoi. Este o e escrocherie, un fals. </div>
<div>
Au fost câţiva poeţi foarte buni, nu mă înţelegeţi greşit. Este un poet chinez, numit Li Po. El ar putea pune mai mult sentiment, realism şi pasiune în patru sau cinci versuri decât majoritatea poeţilor ar putea pune în douăsprezece sau paisprezece pagini din lucrările lor. Şi mai şi bea. El obişnuia să-şi ardă poemele, să se plimbe cu barca în josul râului şi să bea vin. Împăraţii îl iubeau pentru că puteau înţelege ceea ce spunea... dar, desigur, îşi ardea doar poemele proaste. (râde)</div>
<div>
Ce am încercat eu să fac, dacă mă veţi scuza, este să aduc aspecte din viaţa muncitorilor din fabrici... ţipetele nevestei când el vine de la muncă. Realităţile banale din existenţa omului obişnuit... ceva ce apare foarte rar menţionat în poezia secolelor. Nu mă puteţi contrazice atunci când spun că poezia este un rahat. Este o ruşine.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE OAMENI</div>
<div>
Nu mă uit prea mult la oameni. Este deranjant. Se spune că dacă te uiţi prea mult la cineva, începi să arăţi ca acea persoană. Biata Linda (soţia, n.tr.). </div>
<div>
Mă descurc în general şi fără oameni. Ei nu mă umplu, ei mă golesc. Nu respect pe nimeni. Am o problemă în acest sens... Mint, dar credeţi-mă, e adevărat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE FAIMĂ</div>
<div>
Este distructivă. Este târfă, curvă, te poate distruge definitiv. O am pe cea mai dulce, pentru că sunt faimos în Europa şi necunoscut aici. Sunt unul dintre cei mai norocoşi oameni. Sunt un câine norocos. Faima este de-a dreptul teribilă. Este o măsură pe scara celui mai mare numitor comun, minţile lucrând la un nivel scăzut. Este inutilă, lipsită de valoare. O audienţă selectă este mult mai bună.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE SINGURĂTATE</div>
<div>
Nu am fost niciodată singur. Am fost într-o cameră... Am avut gânduri de sinucidere. Am fost deprimat. M-am simţit îngrozitor... groaznic, dincolo de toate... dar niciodată nu am simţit că o altă persoană ar putea intra în camera aceea şi ar putea remedia problema ce mă deranja... sau că un număr de persoane ar intra în camera aceea. Cu alte cuvinte, singurătatea este ceva ce nu m-a supărat, deoarece am avut mereu o sete teribilă de solitudine. Fiind la o petrecere sau pe un stadion plin de oameni sărbătorind ceva, e posibil să simt singurătate. Îl voi cita pe Ibsen, „Cei mai puternici oameni sunt cei mai singuri”. Nu m-am gândit niciodată, „Ei bine, o blondă frumoasă va veni aici înăuntru şi mă voi simţi bine.” Nu, asta nu ajută. Cunoaşteţi grupul tipic, „Wow, e vineri seară, ce faci? Stai aici?” Ei, da. Pentru că nu e nimic afară. E prostie. Oameni proşti amestecându-se cu oameni proşti. Lăsaţi-i să se prostească unii pe alţii. Nu am simţit niciodată nevoia de a umbla pe străzi noaptea. Mă ascund în baruri deoarece nu vreau sa mă ascund în fabrici. Atâta tot. Îmi pare rău pentru ceilalţi, dar eu nu am fost niciodată singur. Îmi place de mine. Sunt cea mai bună formă de divertisment pe care o am. Să mai bem nişte vin!</div>
<div>
DESPRE TIMPUL LIBER</div>
<div>
Este foarte important să îţi faci timp liber. Pacea este esenţa. Fără să te opreşti complet şi fără să nu faci nimic pentru o perioadă, vei pierde totul. Fie că eşti actor, orice, casnică... trebuie să existe pauze mari, când nu faci absolut nimic. Doar te întinzi în pat şi te holbezi la tavan. Este foarte, foarte important... să nu faci nimic, foarte, foarte important. Şi câţi oameni fac asta în societatea modernă? Din acest motiv, sunt toţi complet frustraţi, furioşi şi plini de ură. Înainte de a mă căsători sau de a cunoaşte multe femei, trăgeam jaluzelele şi mă băgam în pat pentru trei-patru zile. Mă ridicam doar pentru a-mi face nevoile, pentru a mânca, mă întorceam în pat, stând acolo zile întregi. Apoi mă îmbrăcam şi ieşeam afară... razele soarelui erau strălucitoare, şi sunetele erau grozave. Mă simţeam puternic, ca o baterie reîncărcată. Dar ştiţi ce mă aducea jos? Prima faţă umană pe care o vedeam mă făcea să pierd energia pe loc. Acea faţă monstruoasă, albă, obtuză, insensibilă, încărcată cu capitalism... „lucrul mărunt”. Îmi spuneam „Oh! Mi-a luat jumate!” Dar tot merita, îmi rămânea cealaltă jumătate. Da, relaxare! Şi nu mă refer la a avea gânduri profunde. Mă refer la a nu mai avea gânduri deloc. Fără idei despre progres, fără gânduri despre cum să avansezi, despre viitor. Exact ca un pierde-vară. E frumos.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
DESPRE FRUMUSEȚE</div>
<div>
Nu există un lucru precum frumuseţea, în special cea a feţei umane... ceea ce numim fizionomie. Este în întregime o aliniere matematică şi imaginată a trăsăturilor. Ca, de exemplu, dacă nasul nu iese prea mult în evidenţă, dacă liniile feţei sunt la modă, dacă lobii urechilor nu sunt prea mari, dacă părul este lung... Este un fel de miraj al generalizării. Oamenii consideră că anumite feţe sunt frumoase, dar, sincer, până la urmă, nu sunt. Este o ecuaţie matematică ce are ca rezultat zero. Adevărata frumuseţe vine, evident, din caracter. Nu din cum sunt pensate sprâncenele. Atât de multe femei despre care mi se spune ca sunt frumoase... la dracu... e ca şi cum m-aş uita la un bol cu supă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
* Interview magazine, September 1987, by Sean Penn</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div>
<br /></div>
<div>
[…]*</div>
<div>
- Când vorbiţi despre stil, în sens de transparenţă, sau de eliberare de bagaj în exces, sau de naturaleţe, la ce vă gândiţi de fapt?</div>
<div>
Bukowski: Sunt un adevărat „esenţialist”. Poate citind atât de multă poezie care mi s-a părut prefăcută şi ascunsă, oameni care au mici secrete cu prietenii lor, ştiţi. Un joc, un cod pe care nimeni nu-l poate înţelege. Încerc să-l sparg şi să-l fac cât mai simplu posibil, să spun doar ce gândesc. Acest lucru nu înseamnă prea mult, dar este foarte important. Ca şi cum, vorbind cu dvs. acum, aş spune „mă mănâncă în cot”. Bineînţeles, dacă veţi scrie „mă mănâncă în cot”, nu foarte mulţi oameni vor înghiţi asta. Înţelegeţi ce vreau să spun. </div>
<div>
- Doar spuneţi-o natural.</div>
<div>
Bukowski: Da, naturaleţe.</div>
<div>
- Anumiţi poeţi cer cunoaşterea a tot felul de mituri, legende, fapte istorice etc. Dar orice fel de poezie aţi scrie, se pare că aşteptaţi de la audienţă să aibă o anumită cantitate de cunoştinţe, despre viaţă şi despre atmosfera timpurilor în care scrieţi.</div>
<div>
Bukowski: Ei bine, nu ştiu. În poezia veche se refereau la mitologie, la zei…</div>
<div>
- Mă gândesc la poeţii secolului 20, precum Yeats, Eliot, Pound. Ce părere aveţi?</div>
<div>
Bukowski: Trebuie să cunoşti în special limba chineză. Toate aceste referinţe la mitologie îi elimină. Este totul atât de standardizat, trebuie să cunoşti zeii, etc., etc.</div>
<div>
- Aţi folosit zei în poemele dumneavoastră?</div>
<div>
Bukowski: Nu cu bună ştiinţă. V-am spus că poezia mea poate fi înţeleasă şi de o târfă din East Kansas City, sau chiar de un profesor de colegiu.</div>
<div>
- Acest gen de oameni, târfe şi alţii la fel, aduc în poezia dumneavoastră o cunoaştere a vieţii care, în fond, este la fel de complexă şi de profundă, chiar dacă nu sunt bine primiţi ca subiect al artelor?</div>
<div>
Bukowski: Da, nu fac astfel de lucruri academice. Nu am nicio scuză.</div>
<div>
- Aţi încercat vreodată să construiţi teorii despre felul în care scrieţi poezie, precum Charles Olson? Spaţii între rânduri, formă, ritm etc.?</div>
<div>
Bukowski: Stau departe de aceste eseuri ale lui Olson. Cred că am pătruns mai mult sau mai puţin secretele limbajului comun. Dar nu vrem să îl facem prea comun. Greşeala pe care o fac unii scriitori negri – oh, Doamne, se va interpreta că sunt rasist, dar nu sunt, - greşeala este că limbajul este prea comun, de pildă „Hei, iubito, …”</div>
<div>
- Spuneţi asta deoarece limbajul lor aparţine oricui şi aşadar poetului nimănui?</div>
<div>
Bukowski: Este ca şi cum a etala limbajul străzii, în loc să-l foloseşti. Cred că se vor calma puţin înainte de a ajunge la el. Şi-au pierdut amprenta deocamdată. Sfârşeşti doar cu o mulţime de clişee şi platitudini, pozând drept înţelept. Dacă utilizezi limbajul comun, trebuie să te fereşti de clişee şi banalitate. Aici greşesc ei.</div>
<div>
- Ce poet care scrie azi, sau să spunem de după al doilea război mondial, vă place?</div>
<div>
Bukowski: Este o întrebare grea. Nu citesc mult, nici măcar ziare. M-am închis în mine. Îl puteţi numi ego, sau oricum, Jeffers** a murit. Nu mă pot gândi la nimeni, sincer, care să mă fi încântat. Este o perioadă foarte proastă pentru a mă uita împrejur şi a spune că acest volum este bun sau că acela este rău. Chiar nu pot spune. </div>
<div>
- Este mai simplu dacă nu urmăriţi ceea ce s-a scris?</div>
<div>
Bukowski: Nu cred că este asta. M-am oprit asupra câtorva versuri, dar am fost atât de blocat de ceea ce am citit, încât nu mai pot pierde timp cu ele. Este o oprire instinctivă. Îmi plăcea Karl Shapiro, ceva numit „Scrisoarea V”, pe care a scris-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, foarte clar, simplu. Apoi a devenit editor de poezie şi al revistei Prairie Schooner. Ca şi alţii, el a fost bun doar la început. </div>
<div>
- Ce părere aveţi despre formele experimentale precum poezia actuală?</div>
<div>
Bukowski: Poezia actuală? Este doar un truc drăguţ.</div>
<div>
- Se pare că poezia actuală nu poate conţine sub nicio formă vreun sentiment real.</div>
<div>
Bukowski: Nu este suficient umor în ea. Am încercat ceva mai profund. Scriu un vers ce-mi vine în minte; să spunem că primul cuvânt are cinci litere, al doilea trei, al treilea şapte etc. Sub acest vers, trebuie să urmeze unul care are sens împreună cu primul, dar are şi acelaşi număr de cuvinte, conţinând acelaşi număr de litere. Un fel de viziune stilizată. Va fi ca un set de coloane în final. Este un exerciţiu bun să-l faci să aibă sens. […]</div>
<div>
- Aţi citit ceva din opera Sylviei Plath?</div>
<div>
Bukowski: Da, a scris bine, nu-i aşa? Şi nu a devenit faimoasă decât după ce a făcut-o [s-a sinucis, n. tr.]. Nu am citit prea mult din ce a scris.</div>
<div>
- Aţi scris vreun poem despre sinucidere?</div>
<div>
Bukowski: Da, este un poem pe care l-am intitulat „Ultimele zile ale unui puşti sinucigaş”. Ei bine, de fapt, este vorba despre bătrâneţe. Singura scriitoare bună pe care o cunosc este Carson McCullers. Ea a scris „Inima este un vânător singuratic”. Se îmbăta foarte rău şi e posibil să nu fi fost chiar o femeie. Unii spun că era lesbiană. Chiar a fost o scriitoare bună. Mi-am spus: „O femeie a scris asta?”. O scriitoare puternică. Aproape am plâns. A murit pe un vas undeva, într-un scaun cu rotile, bând. Mergea spre Europa când a murit. Bărbaţii nu vor putea scrie aşa cum a făcut-o ea. […]</div>
<div>
…………….</div>
<div>
* Stonecloud #1 – 1972, by Phil Taylor</div>
<div>
** John Robinson Jeffers (January 10, 1887 – January 20, 1962) este un poet american cunoscut pentru textele sale despre coasta Californiei centrale. Majoritatea poeziilor lui Jeffers sunt scrise într-o formă epică, narativă, dar astăzi el este cunoscut şi pentru versul său scurt şi considerat reprezentant al mişcării ecologiste. Charels Bukowski a afirmat că Jeffers era poetul său favorit. Poetul polonez Czeslaw Milosz şi-a manifestat şi el interesul faţă de poezia lui Jeffers şi a tradus mai multe volume de poezie ale acestuia.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere din limba engleză de Liliana Ene</i></h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
***</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: cyan;"> Charles Bukowski </span><span style="background-color: blue;"><span style="color: cyan;"> </span><span style="color: #20124d;"> </span></span></h2>
<div>
<br /></div>
<h2>
Pasăre albastră</h2>
<div>
<br /></div>
<div>
în inima mea e o pasăre albastră </div>
<div>
ce vrea să iasă</div>
<div>
dar sunt prea aspru pentru ea</div>
<div>
spun: „stai aici, nu voi lăsa</div>
<div>
pe nimeni să te vadă”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
în inima mea e o pasăre albastră </div>
<div>
ce vrea să iasă</div>
<div>
dar torn pe ea whiskey şi inhalez</div>
<div>
fum de ţigară</div>
<div>
iar târfele şi barmanii</div>
<div>
şi vânzătorii de la alimentară</div>
<div>
nu ştiu niciodată</div>
<div>
că ea este înăuntru. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
în inima mea e o pasăre albastră </div>
<div>
ce vrea să iasă</div>
<div>
dar sunt prea aspru pentru ea,</div>
<div>
spun: „stai jos, vrei să mă enervezi?</div>
<div>
vrei să-mi distrugi lucrările?</div>
<div>
vrei să-mi strici vânzările de carte din Europa?”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
în inima mea e o pasăre albastră </div>
<div>
ce vrea să iasă</div>
<div>
dar eu sunt prea deştept, o las afară</div>
<div>
doar noaptea, uneori</div>
<div>
când toată lumea doarme.</div>
<div>
spun: „ştiu că eşti acolo,</div>
<div>
deci nu fi tristă.”</div>
<div>
apoi o pun la loc</div>
<div>
dar ea cântă puţin </div>
<div>
înăuntru, nu am lăsat-o </div>
<div>
să moară</div>
<div>
şi astfel dormim împreună</div>
<div>
cu </div>
<div>
pactul nostru secret</div>
<div>
e destul de drăguţ </div>
<div>
să faci un bărbat să plângă,</div>
<div>
dar eu nu plâng,</div>
<div>
tu plângi?</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Un zâmbet spre amintire </h3>
<div>
<br /></div>
<div>
aveam peştişori de aur şi se învârteau de jur împrejur</div>
<div>
în bolul de pe masă, lângă draperiile grele</div>
<div>
acoperind imaginea din fereastră şi</div>
<div>
mama mea, mereu zâmbind, dorind ca noi toţi</div>
<div>
să fim fericiţi, mi-a spus, fii fericit Henry!</div>
<div>
şi avea dreptate: este mai bine să fii fericit dacă</div>
<div>
poţi</div>
<div>
dar tata continua să ne bată de mai multe ori pe săptămână</div>
<div>
în timp ce urla în corpul lui de peste 6 picioare (1.87 m) fiindcă</div>
<div>
nu putea înţelege ce îl ataca din interior.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mama mea, biet peşte,</div>
<div>
vrând să fie fericită, bătută de două sau trei ori pe</div>
<div>
săptămână, spunându-mi să fiu fericit: Henry, zâmbeşte!</div>
<div>
De ce nu zâmbeşti niciodată?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
şi apoi zâmbea, ca să îmi arate cum, şi era </div>
<div>
cel mai trist zâmbet pe care îl vedeam</div>
<div>
<br /></div>
<div>
într-o zi peştişorii de aur au murit, toţi cinci,</div>
<div>
pluteau pe apă, pe o parte, </div>
<div>
cu ochii încă închişi,</div>
<div>
şi când tata a ajuns acasă i-a aruncat la pisică</div>
<div>
acolo pe podeaua bucătăriei şi a privit cum mama</div>
<div>
a zâmbit.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Şi luna şi stelele şi lumea</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Plimbări lungi în noapte</div>
<div>
sunt bune pentru suflet:</div>
<div>
trăgând cu ochiul la ferestre</div>
<div>
privind neveste obosite</div>
<div>
încercând să lupte împotriva</div>
<div>
soţilor înnebuniţi de bere.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Cauză şi efect</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
cei mai buni mor adesea de mâna lor</div>
<div>
doar pentru a scăpa,</div>
<div>
iar cei lăsaţi în urmă</div>
<div>
nu prea înţeleg</div>
<div>
de ce cineva</div>
<div>
ar vrea</div>
<div>
să fugă </div>
<div>
de </div>
<div>
ei</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere din limba engleză de Liliana Ene</i></h3>
</div>
<div>
<br /></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div style="font-weight: bold;">
<br /></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-24113186127001858462014-04-19T12:22:00.000+03:002014-04-19T16:58:07.350+03:00URMUZ No 3 martie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-dxKP5FOgyaQ/U1J_3sAWykI/AAAAAAAAANU/tlRrmqqbdgo/s1600/urmuz+no+3_flow+p1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-dxKP5FOgyaQ/U1J_3sAWykI/AAAAAAAAANU/tlRrmqqbdgo/s1600/urmuz+no+3_flow+p1.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></h2>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<span style="background-color: #fff2cc;"><a href="http://www.scribd.com/doc/217626047/Urmuz-No-3" target="_blank">descarcă versiunea .pdf</a></span></div>
</div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #fff2cc;"><br /></span></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fff2cc;"> Ceea ce îmi amintesc şi ceea ce am uitat </span></h2>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-DLFkI_CMErg/U1I5-GsoUBI/AAAAAAAAAKc/eGlkAsJFVC8/s1600/hachi.tif" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: justify;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-DLFkI_CMErg/U1I5-GsoUBI/AAAAAAAAAKc/eGlkAsJFVC8/s1600/hachi.tif" height="164" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><b>Vineri, 21 martie 2014, dimineaţa, <br />prietenul nostru Constantin Hârlav, <br />critic şi istoric literar, a plecat departe<br /> de noi, la cele nicicând pieritoare <br />şi nouă inaccesibile. Poartă-ne de grijă, <br />de acolo, de sus, dragule de Hachi!</b></i></td></tr>
</tbody></table>
<h3 style="text-align: right;">
Constantin Hârlav</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu l-am cunoscut pe Nichita Stănescu decât din lectura cărţilor sale. Ca persoană, l-aş fi identificat, fireşte, cu relativă uşurinţă, datorită fotografiilor din reviste şi emisiunilor de televiziune, cum, de altfel, s-a şi întâmplat când l-am văzut întâia oară, străbătând încet largul culoar de la un etaj al Casei Scânteii. Se îndrepta spre birourile Editurii „Albatros”. (Ştiu, pentru că l-am urmărit indiscret cu privirea.) Falnicul om mergea îngândurat, cu o pecete de suferinţă pe chip, prăbuşit în sine. Sper şi acum să nu fi observat privirea insolentă, care i-a asediat câteva clipe singurătatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, nu am amintiri cu, despre şi de la Nichita Stănescu: am doar o ciudată impresie, întrucâtva obsedantă, rămasă de la o a doua vedere, petrecută la Cluj. (Era în anul omienouăsuteşaptezeci şi... cât?, înspre toamnă.) Trecerea anilor a estompat-o sever şi ea îmi apare acum, când încerc s-o realcătuiesc în scris, firavă şi transparentă, aproape imposibil de smuls din timpul şi locul unde s-a petrecut împrejurarea care a provocat-o. Aşadar, în anul o mie nouă sute şaptezeci şi... cât?, înspre toamnă, Ia Cluj, atunci şi acolo s-a întâmplat şi ceea ce îmi amintesc şi ceea ce am uitat. Căci, aceasta este obsedant şi totodată ciudat pentru mine: am uitat aproape totul, iar dintr-un anume moment chiar totul, în afară de prezenţa poetului în acea împrejurare. </div>
<div style="text-align: justify;">
Un grup de scriitori avea programată, la Casa de cultură a studenţilor, o întâlnire cu publicul cititor, organizată, desigur, cu prilejul unui eveniment însemnat. Sala destinată întâlnirii fusese pregătită să-şi primească oaspeţii scriitori şi cititori. Era o sală mai curând mică, având, de obicei, un aer de intimitate, dar acum părea înţepenită, rece, ostilă. Puţinii oameni dinăuntru aşteptau în linişte grea, apăsătoare. Nici un murmur, doar un fior de nelinişte. Fiecare îşi trăia singuratic emoţia. De la etajul trei, printr-o imensă fereastră, priveam oblic afară. Vedeam grupul de scriitori care se apropia, ocolind, pe trotuar, un colţ al Pieţei Păcii, puţin populată la ora aceea. Împreună cu D. R. Popescu, Fănuş Neagu (ştiu sigur) ş.a. (pentru că au mai fost şi alţi scriitori, pe care, însă, nu mi-i mai amintesc), Nichita Stănescu se îndrepta, în pas agale, spre locul întâlnirii. De sus, îi vedeam oprindu-se, gesticulând potolit; continuau, probabil, o conversaţie. Nichita Stănescu, D. R. Popescu şi poate altcineva încă au pătruns în sală pe o uşă laterală şi s-au aşezat pe fotolii în faţa oamenilor. Din acest moment, începe un spaţiu gol: nu ştiu cine şi ce a spus, nu ştiu ce s-a întâmplat şi cât timp va fi trecut până când... Nu ştiu dacă îmi va fi vreodată cu putinţă să descriu cum a rostit poetul, atunci, de la titlu până la ultimul vers, poemul „Tocirea”. Încerc să transcriu ceea ce îmi stăruie, de atunci şi de acolo, în auz: „Soldatul măăărşăluuia, măăărşăăluuia, / mărşăluia / pâână când / pââână la genunchi / piciorul / i se tooocea, i se tocea / i se tocea / pââână când...” Vocea-i voalată venea, parcă vuind, din imense spaţii arse, tărăgănând vocalele, sfărâmând consoanele, între strigăt şi şoaptă, într-o ritmare de marş absolut. „...trunchiul / pââână la coaste / i se tocea, i se tocea / i se tocea / pââână când / părul lui iarbă neagră era / iarbă neagră era, iarbă neagră era. / Un cal alb venea / şi o păştea, şi o păştea. / I-ha-ha, i-ha / i-ha”. În amintire, mi-a rămas impresia că îl cânta. Da, îmi pare că îl cânta într-un chip straniu, cu accente, întinderi şi modulări, cu înălţări şi prăbuşiri ale vocii împovărate de întreaga „durere de a fi”. (Oricâte încercări am făcut, am sfârşit pur şi simplu prin a transcrie poemul în ordinea lui exclusivă, definitivată de poet.) Mi-l amintesc aşa: în picioare, statură semeaţă, impunătoare, purtând o pecete de suferinţă pe chip, îşi rostea cuvintele cu o dicţiune pulsatorie, inimitabilă, blând-sacadată. Părea un vultur rănit („Mergeam lovit şi rănit, clătinându-mă / cu ochii roşii căutând o lege”), silit să meargă în loc să zboare. Vorbind, deschidea o fantă spre altă lume. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sala devenise, deodată, luminoasă şi caldă. Toţi cei de acolo respiram normal, ne auzeam inimile: eram toţi întru ordine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acestea toate stăruie în amintire, încercuite de fraza pe care Nichita Stănescu a rostit-o la încheierea întâlnirii. Ofranda sa fusese primită. „Vă mulţumim că ne-aţi îngăduit în preajma Dumneavoastră”, a spus el. Apoi, a ieşit.</div>
<div style="text-align: justify;">
(Comunicare la COLOCVIILE „NICHITA STĂNESCU”, 10 decembrie 1985 - Ploieşti)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d9ead3;"> «Sporind a lumii taină» </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Pu7_jn9el04/U1I7CnQ51DI/AAAAAAAAAKo/NgVQW-db170/s1600/nino+stratan.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Pu7_jn9el04/U1I7CnQ51DI/AAAAAAAAAKo/NgVQW-db170/s1600/nino+stratan.tif" height="200" width="169" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Ion Stratan</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nichita Stănescu, poetul pe care ne-am obişnuit să-l numim al evanescenţei, plutirii şi visului, oferă, ca toţi marii creatori şi o linie de forţă coerentă într-un regim mai puţin „luminos” al cuprinsului lumii sale poetice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iată poezia de debut - o stampă a extincţiei în care „arde spitalul cu bolnavi cu tot” şi „flăcările albe sfârâie în cărnuri”. Sub aurora malefică a unui râs demonic, razele căzute ale lumii „fulguie pe cărnuri aspre” într-un „desfrâu de flăcări şi de vis ucis”. Ce intuiţie tainică îl va fi atras pe tânărul de douăzeci şi patru de ani către acest tablou cu inflexiuni de purgatoriu, ce fir interior îl va fi dus „pe cîmpu-ngheţat” unde „caii mureau unul câte unul” şi privind spre ce vor fi căzând ,,cu ochii deschişi”, iar în auzul cui vor fi „bubuit pe rând câte unul” pe-o nesfârşită tobă de piatră? Avea 27 de ani când în mintea sa goneau umbrele pitagoreice ale numerelor, umbrele numelor şi făpturilor, aşteptând ca într-o peşteră vărsată în sferă pâinea cuminecării şi comunicării poetice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Treapta minerală este străbătută cu mişcări sigure „crăpături pe-un câmp de piatră /.. ./ peste care cu sandaua Hercule bătu fugind” către irizările organicului care îi apare ca un „far” cum spune Baudelaire în periplul regnurilor întreţesute - „Ah din fugă săream sub arţar / smulgându-i o frunză cu dinţii / Pieile Roşii pe sub arţar goneau arătându-şi toţi dinţii”.</div>
<div style="text-align: justify;">
„Şi se făcea că stelele scrâşnind / îşi îmbucau / înţepenite / dinţii / Maşină infernală ce bătea un timp oprit, al conştiinţii”.</div>
<div style="text-align: justify;">
În această încleştare la limita alcătuirii apar semnele extincţiei, acele jertfe şi transfigurări ale fiinţei pe care le va numi cândva „salvatoarea aprindere a rugurilor”: „De ce te-au ars pădure-n fald de scrum / şi peste tine luna nu mai trece?”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia sa este una a continuei întrebări deschise înaintea ploii aleargă tăcerea „cu torţe de praf”, „spărgând dinţii aburind de mirare” într-o solie spre nu se ştie ce a cuvintelor care se scufundă asemenea ploii ispăşitoare undeva unde cuvintele sunt prea mult sau prea puţin, însuşi regimul cuvântului este prins de acest inel al pieirii şi redempţiunii, esenţialul volum „Necuvintele” părând să fie o întocmai sacrificare a cuvântului pentru ceva care îl transcende. Cred că nu este vorba de „necuvinte” în sensul de „anti-cuvinte”, ci în sensul de, să zicem, „a-cuvinte”, de oprire a zonei lor tranzitive de influenţă pentru viziunea regnurilor uman-vegetal aflate într-o mitică, ancestrală comuniune pe care până atunci comunicarea prin cuvânt o mediase. Rămânem acum în singurătatea cumplită a generalului, care ne-a smuls din determinări (şi ce este mai mult determinare decât cuvântul ?).</div>
<div style="text-align: justify;">
Calul său saltă mai departe din lut, fumegând, asemenea lui Lot în recompunerea speciei distrusă de un paroxism al trăirilor, al limitei cuvântului, apocalips moral în care lumea reinventată aduce un soare care „izbucneşte peste lume strigând”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi ce va fi fost decât ,,a fi”, formă fixă şi negramaticală pe care astrul mişcat de iubire îl rosteşte lumii întărite?</div>
<div style="text-align: justify;">
Această „piatră căzătoare” „din punctul de vedere al pietrelor” adaugă în „lumina sentimentului” o continuă criză în obiect care se rezolvă sub regimul unei frumuseţi criptice, interioare, „scheletul alb ce-l ţin în mine / ca marmora lui Michelangelo statuile / a început să se facă luminos, mai luminos, / vertebră de vertebră, os de os”.</div>
<div style="text-align: justify;">
„Uite, strigai, pe aceste frunţi omeneşti / se sprijină lumea ideilor. / cum odinioară pământul se sprijinea / pe spinările elefanţilor indici!”</div>
<div style="text-align: justify;">
O dată cu „vârsta de aur a dragostei” ne aflăm chiar într-o cosmogonie în care asemeni etapelor din filozofiile orientale sunt traversate cele trei trepte ale „atenţiei, contemplaţiei, absorbţiei”, cum ar fi în „îmbrăţişarea”: „Când ne-am zărit, aerul dintre noi / şi-a aruncat dintr-o dată / imaginea copacilor indiferenţi şi goi / pe care-o lasă să-l străbată // Oh, ne-am azvârlit, strigându-ne pe nume / unul spre celălalt şi-atât de iute / că timpul se turti-ntre piepturile noastre // şi ora, lovită, se sparse în minute // Aş fi vrut să te păstrez în braţe / aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut / cu morţile-i nerepetate / Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut”. Aceste „morţi nerepetate” îşi încetează şirul reîncarnărilor, „kharma”, o dată cu apariţia „leoaicei tinere, iubirea”, care „colţii albi mi i-a înfipt în faţă”, atrăgând până la durere, în alveola care suntem unui mare organism, atenţia asupra lui „aici” şi „acum”, luare în posesie a fiinţei şi imediatism sfâşietor, lipsit de resursele anistorice ale unei viziuni tip panteist. Asemeni lui „Crist-tigrul”, cum spune marele său contemporan T. S. Eliot, „leoaica tânără” îl face să simtă „muşcătura” (cum se intitula volumul conceput, din care au apărut zece poeme într-o revistă) instaurării ca responsabilitate a deschiderii spre Celălalt, fie el semenul, fie el întruchipare a absolutului.</div>
<div style="text-align: justify;">
„Apărea în stelele dinţate / chipul tău de atunci, numai contur” într-un „vis al unei nopţi de iarnă” unde are loc „cina de taină” a sentimentului - „nu mi-era frig / Dimpotrivă abuream tot ca o pâine albă / Stelele mă priveau curioase / O, tu, care a mea, visătoare / o, voi, fosforescentelor oase”. Această „muşcătură”, această amprentă a divinului în lucruri pieritoare este durerea răscumpărătoare şi întărirea în cuget a împlinirii, nuntă a bunurilor de consumare transfigurate în bunuri de însumare. Explozii de aur îl însoţesc pe „Amfion, constructorul” unde orficul e însoţit de floarea de tei care „pluteşte înlăuntrul unei gândiri abstracte”, ofrandă şi expiere a regnului jertfit: „Mi-a mai rămas şi-un ram de tei / îl vrei, stăpâna mea, îl vrei / aici, pe câmpul unde-n vechime zeii n-au trecut decât călări / unde pietrele-şi arată colţii albi şi iarba / fuge speriată-n verzuiele zări?” întrebare a însuşi Cuvântului care este grâu „în colţii pietrelor” către ceva „cu mult înalt” către cuminecarea cu Absolutul unde „Roşul aprins sminti culoarea pală / lancea căldurii sparse gheaţa iernii / şi-n locul mirosului sălciu, de sânge” apare eul poetic oficiind: „stăm subţire piatră-n sclipăt / nemişcător şi drept şi surâdeam” în „Iluminare”. Iluminare care anulează idolatria „lucrurilor / Sfinxuri mişcătoare”, care smulge eul din oedipiana condiţie a întrebării pur iscoditoare şi îl aşează în centrul Sinelui, al ideii devenită cuvânt, al cuvântului devenit întrupare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poetul pendulează continuu între „natura naturată” şi „natura naturantă” şi admiraţia ce-o poartă „bărbatul / cu chip ursuz, Dante Aligheri” se împlineşte într-un omagiu adus poeziei însăşi ,,Cu greu mi-aş putea imagina / un pământ pustiu rotindu-se / în jurul soarelui... (Poate şi pentru că există pe lume astfel de versuri)”. Această salvare din deşertăciune, din Babelul senzorilor şi adresării fugare a lumii revine iubirii recuperatoare de timp. „Doar chipul tău prelung iubite / lasă-1 aşa cum este, răzimat / între, două bătăi ale inimii mele / ca între Tigru şi Eufrat”. Acest bine substanţial al constatării existenţei altuia, această mirare şi sfiiciune de a participa la rosturile lumii se naşte dintr-o „înfrigurată, neasemuită luptă”. „Repetând structura materiei de la-nceput” „să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte / lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart / fluviul rece de delta fierbinte / ziua de noapte, bazaltul de bazalt”. „Lăsând în urma mea lucrurile / ca pe nişte dinţi de lapte / smulşi dureros cu sfoara subţire / a vremii aceleia / când totul se începea cu moartea”, ivirea iubirii face ca în multe versuri ceea ce numim îndeobşte stil să suporte o comprimare în sugerarea unei continuităţi prozodice - id est - de viziune cu marii poeţi ai lumii transfiguratoare. „E o cunoaştere asemenea cunoaşterii dintâi / când lumile-ţi încep la căpătâi / şi-ţi bat în văz şi în auz, anume / şi mâna-ntinsă simte o dimensiune / şi fiecare mirare e un nume”. Şi, aş spune, fiecare nume e o mirare odată luată în stăpânire forţa mirifică de a numi, de a aduce la realitate lucrurile caduce. Acest ,,a numi” operaţie de grad ontologic, este singurul corolar al lui a fi, luminat de iubire: „Şi numai sentimentul ăsta îmi dă fericire / numai gândul că sunt şi că eşti”. Însăşi iubirea îşi construieşte întrebările într-un „Cântec fără răspuns” - „De ce te-oi fi iubind atâta, iubire / vârtej de anotimpuri coborând un cer?”. Aliat în dialog cosmic cu pământul „înţeleptul, mişcătorul”, poetul subliniază cu fiecare vers această greutate a câştigării „dreptului la timp” prin continuă situare în orizontul misterului problematizat. „Ar fi fost un păcat şi-o ruşine să zbor / ar fi fost o trădare /.../ Dragostea acestui glob imens şi greoi / prin moarte / să o schimb pe o înălţare / Eu sunt pentru că el mă este / dar ce lungă şi sângeroasă poveste”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rostire la „Colocviile NICHITA STĂNESCU” - decembrie 1987, Ploieşti</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #674ea7;"><span style="color: yellow;"> Emilian Marcu: Feţele insomniei </span></span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-n9xb39dbRBc/U1I9uJQrMEI/AAAAAAAAALM/5DSHgGA0VS8/s1600/bahna+mioara.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-n9xb39dbRBc/U1I9uJQrMEI/AAAAAAAAALM/5DSHgGA0VS8/s1600/bahna+mioara.tif" height="112" width="200" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unui popor trăit sub dictatură nişte zeci de ani, timp în care s-au produs tot felul de confuzii, mai ales în plan ideologic, identificarea actelor realmente patriotice cu denaturarea acestui sentiment, absolut firesc, de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei, prin confundarea lui cu aşa-numitul cult al personalităţii, care s-a întâmplat dintr-o mulţime de motive, nu a făcut decât să-i atenteze la conştiinţa naţională, riscând să-i submineze chiar fiinţa naţională! Din acest motiv, în primul rând, după 1989, mergând chiar şi până astăzi, foarte multă lume, de obicei superficială ori cu un grad aproximativ de instrucţie, a ajuns să respingă literatura patriotică, taxându-i – firesc, din punctul său de vedere – pe autori drept comunişti, ca şi când Vasile Alecsandri şi toţi paşoptiştii, Mihai Eminescu ori George Coşbuc, pentru a nu aminti decât câteva nume, ar fi fost aparţinut acelei epoci!</div>
<div style="text-align: justify;">
Având în vedere această premisă, Emilian Marcu este un temerar care înoată împotriva curentului, fără a fi singurul său gest de acest fel, din moment ce, pe de altă parte, crede cu tenacitate în versificaţia clasică – deşi scrie admirabil şi în vers liber, aspect demonstrabil chiar şi prin volumul de faţă –, pe care mulţi dintre cei care bat la porţile Poeziei o repudiază. Volumul său Feţele insomniei, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărut la Editura Premier, din Ploieşti, în 2013 (coperta Florin Dochia), după ce a fost publicat mai întâi în 2001, la Editura Augusta din Timişoara, este însoţit de un aparat critic notabil, avându-i ca semnatari pe Ion Roşioru, Gheorghe Lupu, Ioan Holban şi Corneliu Ştefanache şi cuprinde, aşa cum se menţionează de la început, „poeme patiotice”, traversate de efigiile eroilor Istoriei, Ştefan, Petru, Mihai, Brâncoveanu, Cantemir, Horea, Tudor, Cuza, Bălcescu etc., ale căror nume, scrise simplu, traduc familiaritatea lor în conştiinţa poporului, şi fac, totodată, trecerea spre eroii anonimi, creatorii istoriei, fiindcă, pentru poet, patria e izvor cu apă vie, căreia îi consacră, prin scris, clipa sa de nemurire, în care cuprinde tot ce poate da stabilitate unei fiinţe raţionale.</div>
<div style="text-align: justify;">
Emilian Marcu, aşa cum demonstrează şi în acest volum – unde miticul, legendarul, fabulosul generează o simbolistică densă –, crede în forţa ascunsă până şi în ţărână a acestor locuri de a reînvia şi permanentiza, Dacia Felix, prin entuziasmul, dragostea şi credinţa urmaşilor, vegheaţi în tăcere de Zamolxe, cel contopit cu pajiştea înspre primăvară, pentru care totul e veşnicie. Imaginarul poetic pe care îl construieşte poetul contopeşte două planuri: al realităţii, căreia ştie să-i reveleze reminiscenţele edenice, şi al reveriei, la confluenţa acestora aflându-se făpturi al căror atribut nu e straniul, aşa cum ar părea, ci latenţa unor date ale primordialităţii, capabile să asigure statornicia spre care se tinde la orice nivel existenţial: Puternic e osul mistreţului /Luminând ca o sabie /Ca un fluviu de păsări /Ghinda se rostogoleşte pe văile somnului. </div>
<div style="text-align: justify;">
În felul acesta, poezia lui Emilian Marcu tinde să certifice armonia universului, unde fiinţele pot trece către Calea Lactee, fie în ipostaza de Rătăcitor cavaler al memoriei stinse, fie Lucitor ca o floare de nufăr. Mai mult, poetul pare a tălmăci edenul pierdut, familiar strămoşilor daci, iar versul alb – paradoxal, în aparenţă – susţine tocmai amestecul de străvechi, sacru, candoare, puritate, din nou cu amintirea primordialităţii lumii, într-o libertate absolută de făurire a imaginii desăvârşite a ceea ce de-a pururi am numit-o /Patria noastră. În acest perimetru, şarpele, vulturul, mistreţul ori chiar neînsemnatul greier sunt înfăptuiri ale vieţii care atestă şi ele, alături de altele, echilibrul plămădit de la începuturi al coexistenţei dintre neam şi locurile de baştină: Tu îmi strigi: „au nu poţi ridica / Până la buzele mele cântecul mustind, / Asemeni unui fagure plin, / Au nu poţi însemna / Locul pentru temelia acestei cetăţi?” Dar nici viitorul – sau cu atât mai mult viitorul – nu este scăpat din vedere: temelia lui e pusă printr-o oximoronică şi misterioasă convieţuire, când pe şarpe Ouăle vulturului ca o flacără îl cuprind / Până Zamolxis, peste noi, e un munte de ceară.</div>
<div style="text-align: justify;">
În măsură apreciabilă, poezia pe care o oferă Emilian Marcu lectorului, sub denumirea de „poeme patriotice”, este cu mult superioară genului, identificat, de obicei, cu alt sector literar sau, de multe ori pseudo-literar, cel al aşa-numitei „poezii ocazionale”. E drept că poezia sa se poate înscrie şi în acest compartiment, dacă substantivului „ocazie” i se atribuie o conotaţie, şi anume aceea de „istorie naţională”, cu tot ce presupune această sintagmă. Dincolo de o asemenea abordare însă, poezia lui Emilian Marcu are potenţialitatea de a reconfigura atât perimetrul artistic aşezat sub eticheta „poeziei patriotice”, respins, aşa cum arătam la începutul acestor rânduri, din neştiinţa unor cititori, care o asociază cu producţii fals artistice, cât şi receptarea însăşi. Studiul creaţiei sale demonstrează, fără a exagera câtuşi de puţin, că, pentru poet, acest domeniu în care îşi include volumul cuprinde tot ce e cu adevărat valoros în arta literară şi care, fie şi indirect, se constituie în omagiu al spaţiului şi al lumii care fac posibilă creaţia autentică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, poezia lui Emilian Marcu propune o altă perspectivă asupra acestui segment al literaturii, pe nedrept marginalizat, discreditat sau, măcar, minimalizat. Este adevărat, totuşi, şi că a auzi mereu nişte fraze al căror conţinut a fost iniţial mobilizator, înălţător etc. produce unele idiosincrazii, până la un punct explicabile şi scuzabile. În ceea ce-l priveşte însă pe autorul volumului de faţă, se poate vorbi despre o revoluţionare a conceptului amintit, al poeziei patriotice, fiindcă, aşa cum menţionam, în subsidiarul textului său, mesajul acestuia e că Istoria există pentru că se sprijină pe istorie: imaginea eroilor atestaţi e construită în basorelief, fundalul fiind marea anonimilor, constructorii holdelor, cei care adună lacrima zeului. Ca garant al accestui mod de a privi, poetul şi-l aduce pe însuşi Zamolxe, laitmotiv la nivelul volumului, ale cărui vorbe adresate acestor nenumiţi şi neştiuţi traduc veneraţia reală pe care o merită: Sabia ta miroase a grâu, / Coiful pe cap se-nroşeşte cum pâinea în căldura cuptorului, în timp ce Năframa de rouă pe chip ţi se-aşază, acolo unde Potecile sunt roase de copite, iar Mormintele peste morminte / Le duce-n trupul ei câmpia. La rândul său, omul simplu, necunoscutul, ştie şi el că din hat ne facem scut. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cum idilicul, miticul, fabulosul constituie chintesenţa universului ancestral pe care îl identifică şi îl dezvăluie Emilian Marcu, poezia lui sublinază realitatea unei comuniuni a cărei perpetuare se asigură prin acte simple, însă vitale – Mergem desculţi prin curate nisipuri. /Argesisul intră cu cântecul apei în noi / Cum ar intra o poveste de dragoste / În peştii din calde oglinzi de noroi... În consecinţă, a defini patria drept ochiul ceresc de lumină, în contextul unei asemenea poezii, este un act justificat, din moment ce poetul nu spune vorbe mari, ci doar adevărate: din punctul său de vedere, Acesta e locul, ochi ceresc de lumină, / Pe care, cu sânge şi cu sudoare, / neamul eroilor noştri, sub soare / PATRIE l-au numit întru hodină! Patria din poemele lui Emilian Marcu îşi are, deci, temelia departe, Sâmburul ei ca un prunc de o zi, este / În lacrima ta învelit, în prapurul lacrimei tale, / (...) / În peştera-naltă şi adâncă a ochiului.</div>
<div style="text-align: justify;">
În mod firesc, dintr-un asemenea context nu putea lipsi o odă închinată liantului spiritualităţii naţionale, Doamna noastră limba românească, în omagierea căreia poetul aminteşte avatarurile care i-au fost impuse, fără ca vreo tenativă de a-i sincopa existenţa să aibă sorţi de izbândă – Au trudit s-o siluiască unii / Şi s-o mutileze-n grabă la fierar, /Dar s-au pus de-a curmezişul prunii / Şi s-au revoltat şi sfinţii-n calendar –, eforturile concertate de salvgardare fiind susţinute şi de faptul că În amfore purtând pe sub pământ /Sudoarea muncii ne vedem părinţii, fiindcă patria este eternitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un alt aspect remarcabil al poeziei lui Emilian Marcu este faptul că poetul aduce în creaţia sa nu doar Moldova natală, ci şi celelalte ţinuturi româneşti, construind un Munte de dor, prin care susţine Feţele insomniei, adunate în număr infinit, ca şi trăirile neamului peste care Bălcescu-i în chip de litanie, care striveşte, până la urmă, tot ce e răsad de spini, fiindcă, dincolo de toate, patria din noi, după cum conchide poetul, numai ea-i eternitate / Şi-i leagăn sacru de eroi / Şi pavăză şi libertate. Râmâne însă un univers care nu poate fi nici măcar intuit prin hăţişul privirilor sterpe.</div>
<div style="text-align: justify;">
Simplitatea şi rafinamentul alcătuiesc, în concluzie, un tot organic în carte, aşa cum În cămaşa de aur, / În coaja subţire a spaimei / Intră vulturul orb şi aşteaptă / Bolta luminii să cadă pe el / Cum un fulger nărui-se-va / Peste bazilica zidită sub întinse zăpezi, încât, indiferent că sunt scrise în vers clasic sau modern, din poemele care alcătuiesc volumul lui Emilian Marcu răzbate un ritm în consonanţă cu plenitudinea trăirii, susţinut prin printr-o expresivitate abundentă, dar firească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-4uunqexuPrw/U1I7plXPWRI/AAAAAAAAAKw/X3KKv27aQOc/s1600/igro-urscenco.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-4uunqexuPrw/U1I7plXPWRI/AAAAAAAAAKw/X3KKv27aQOc/s1600/igro-urscenco.jpg" height="200" width="178" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ffd966;"> Igor Ursenco </span></h2>
<h3 style="text-align: center;">
Diptic autognostic</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: center;">
Universul „URSS & Co” (Curriculum Vitae Cosmogonic & Cultural, brevetat chiromantic)</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În Călătoriile mele de Gulliver adolescentin intangibile</div>
<div style="text-align: justify;">
rămâneau doar / globúlele roşii</div>
<div style="text-align: justify;">
de sânge şi cele 80 la sută de apă / din dovada terestră</div>
<div style="text-align: justify;">
a corpului: în apa sacră a Gangelui / zilnic </div>
<div style="text-align: justify;">
îmi spălam / tălpile reci şi creştetul </div>
<div style="text-align: justify;">
înfierbântat – în Amazonul sălbatic. A fost o vreme</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
când / fluviul Volga mi-a curs prin toate</div>
<div style="text-align: justify;">
venele / tinereţilor / mele oficiale, dar de fiecare dată</div>
<div style="text-align: justify;">
se revărsa, din matca / preconştientului, blestematul</div>
<div style="text-align: justify;">
râu / Prut: pitit în dreptul „liniei </div>
<div style="text-align: justify;">
inimii” / din palma mea stângă / - ca o lamă de baionetă </div>
<div style="text-align: justify;">
a sorţii. Într-un timp arhetipal mi-am jelit,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
între Tigru şi Eufrat, sorţile netrăite, invadate </div>
<div style="text-align: justify;">
de personajele literare ale lumii: îl vedeam adesea pe Walt</div>
<div style="text-align: justify;">
Whitman plantându-şi singur / gazonul verde / pe acelaşi</div>
<div style="text-align: justify;">
sens cu paralela 45 şi de fiecare dată / îmi trăgeam corabia</div>
<div style="text-align: justify;">
trupului: mai la vest / de râul Bâc şi mai la umbră</div>
<div style="text-align: justify;">
de Kaïros, unde încape / toată Dunărea </div>
<div style="text-align: justify;">
cu apa sa tulbure cu tot. Dar când mancurţii </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
hrăniţi cu Istoria / transmisă în direct la / ştirile </div>
<div style="text-align: justify;">
serii / s-au răzvrătit pe / prora spaţială / </div>
<div style="text-align: justify;">
a Creierului, le-am oferit / alternativa revoluţiei </div>
<div style="text-align: justify;">
alimentare: toate nădejdile mi le-am lăsat cu gură </div>
<div style="text-align: justify;">
de moarte la zidul Ierihon – însetaţilor </div>
<div style="text-align: justify;">
de cuvânt. / M-am luat la întrecere cu Setilă </div>
<div style="text-align: justify;">
şi Gargantua: cine va duce / în gură, strop cu strop, </div>
<div style="text-align: justify;">
apa Nilului, cea care a săpat galerii</div>
<div style="text-align: justify;">
în / baza piramidelor şi a stelei Nordului… </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când nu am mai avut suficiente / resurse </div>
<div style="text-align: justify;">
să-mi hrănesc pajurile din carnea / telenovelelor</div>
<div style="text-align: justify;">
ideologice şi a romanelor tragi-comice </div>
<div style="text-align: justify;">
de la Nistru pin-la Tisa, am încetat să mai fac / abstracţie </div>
<div style="text-align: justify;">
estetică / de ruşinoasa îndeletnicire / de grănicer</div>
<div style="text-align: justify;">
la frontieră / cu sufletul. Nu am putut </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
să nu-i solicit lui Ivan Turbincă, într-o rusă </div>
<div style="text-align: justify;">
arhaică / de pe timpul lui Noe, </div>
<div style="text-align: justify;">
să mai amăgească pentru ultima dată / Moartea: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
„mai toceşte-ţi, şi tu, gingiile </div>
<div style="text-align: justify;">
timp de O sută de ani / de singurătate</div>
<div style="text-align: justify;">
în cremenea Carpaţilor, / până s-or face Piramide</div>
<div style="text-align: justify;">
de Faraon sau Cremlin / cu Stea în frunte ...”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am băut însetat din Râul uitării Lethe, </div>
<div style="text-align: justify;">
şi din Mnemosyna – râul Memoriei eterne. L-am întâlnit </div>
<div style="text-align: justify;">
pe alter ego-ul / Tiresias: dar nu m-a recunoscut</div>
<div style="text-align: justify;">
în niciunul dintre fluviile Lumii / geologice. Dar când</div>
<div style="text-align: justify;">
l-am angajat pe Călugărul Jorge / să-mi ungă </div>
<div style="text-align: justify;">
cu otravă / cerul gurii / şi toate ursitele</div>
<div style="text-align: justify;">
imposibile: voi toţi, / care mi le veţi trăi</div>
<div style="text-align: justify;">
cu ură vărsa-v-aţi sufletul în Marea </div>
<div style="text-align: justify;">
Neagră de atâta fiere. Atunci savanţii</div>
<div style="text-align: justify;">
au înregistrat modificarea ireversibilă a c-URSS-ului </div>
<div style="text-align: justify;">
din Univers. / Şi a ieşit </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
din ilegalitatea neagră într-un final Uniunea Rîurilor </div>
<div style="text-align: justify;">
de Suflet şi Sânge (URSS), ce vor / izvorî etern</div>
<div style="text-align: justify;">
din „linia vieţii” a palmei mele drepte </div>
<div style="text-align: justify;">
precum Statul Liber Fiume / direct din pixul </div>
<div style="text-align: justify;">
poetului D’Annunzio – un bastion intangibil </div>
<div style="text-align: justify;">
la impulsul originar / generat </div>
<div style="text-align: justify;">
de URSS-itoarele mele kosmice …</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
noiembrie 1992</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<h3 style="text-align: justify;">
Firma „URSS & Co”</h3>
<h4 style="text-align: justify;">
1. Noe-extravertul</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi eu, precum fericitul personaj biblic, am fost</div>
<div style="text-align: justify;">
singurul scăpat cu viaţă: supravieţuind</div>
<div style="text-align: justify;">
estetic Imperiului care îmi conţinea propriul</div>
<div style="text-align: justify;">
nume (URSS), tatuat pe cotorul</div>
<div style="text-align: justify;">
coperţilor irigate de reţeaua</div>
<div style="text-align: justify;">
capilarelor. Şi, Doamne, singurele animale</div>
<div style="text-align: justify;">
de companie mi-au fost: o inimă rece şi creierul</div>
<div style="text-align: justify;">
preafierbinte! Încă de atunci am scăpat</div>
<div style="text-align: justify;">
nevătămat de florile de mină. Continui</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
să scriu exclusiv cărţi. Ascuţite. Nu-i nimic,</div>
<div style="text-align: justify;">
voi supravieţui prin ele şi acestui Capital</div>
<div style="text-align: justify;">
cu religie promiscuă. Căci iată şi prima</div>
<div style="text-align: justify;">
minune: de fiecare dată când mă tai</div>
<div style="text-align: justify;">
într-o pagină dificilă, nu ştiu de ce</div>
<div style="text-align: justify;">
sângele îmi dă pe dinafară ca dintr-o subterană</div>
<div style="text-align: justify;">
surpată grijuliu peste căutătorii de uran</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h4 style="text-align: justify;">
2. Eon-introvertul</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Singurul aer care face bine lecturii neîntrerupte</div>
<div style="text-align: justify;">
sunt insulele vii împrejmuite cu apă</div>
<div style="text-align: justify;">
moartă. În locul lui Iona prefer o balenă</div>
<div style="text-align: justify;">
Gutemberg: gonflabilă şi cu scheletul din matriţe </div>
<div style="text-align: justify;">
de plumb. Înăuntru aş putea să îmi ţin</div>
<div style="text-align: justify;">
răsuflarea pe toată durata insurgenţei </div>
<div style="text-align: justify;">
culturale româneşti după modelul ontologic al Statului</div>
<div style="text-align: justify;">
Liber din Fiume. Printre pagini nu am nevoie </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
de ascensor: e suficient să mă prăbuşesc</div>
<div style="text-align: justify;">
în sine şi uite cum mă aşteaptă deja salvarea </div>
<div style="text-align: justify;">
eliberatoare! Pentru a nu ieşi </div>
<div style="text-align: justify;">
definitiv din cărţile mele, Dumnezeu la rându-i </div>
<div style="text-align: justify;">
şi le poartă întotdeauna cu o măsură</div>
<div style="text-align: justify;">
mai mică. Dar asta nu e singura lui greşeală</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
pe care I-o voi ierta, în timpul de la urmă, </div>
<div style="text-align: justify;">
ca unei sărmane rude de gradul unu</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
2006</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i>URSS & CO - anagramă fonetică cu numele de familie Ursenco</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i>Mancurt - persoană supusă, prin distrugerea specifică a creierului, unui proces de amnezie a originilor genetice şi culturale. În excepţionalul roman „Eşafodul”, Cinghiz Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan: după o preparare preventivă, victimelor li se aplica direct pe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos), urmând ca firele de păr să afecteze centrul mnemotic până la pierderea totală a identităţii</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i>Statul Liber din Fiume – oraş-formaţiune statală (cu o suprafaţă totală de doar 28 km 2) la frontiera dintre Italia şi Croaţia, constituită în urma unei intervenţii armate puse la cale de un grup de naţionalişti sub comanda poetului Gabriele D’Annunzio. Pe toată perioada scurtei sale existenţe temporare (1920-1924) suveranitatea i-a fost recunoscută doar de către conducerea oficială a URSS. Actualmente oraşul Rijeka din cantonul Primorje-Gorski kotar (Croaţia)</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i>Insurgenţa culturală din România – culminată cu faimoasele „Teze din iulie 1971” (anul naşterii mele) după vizita lui Nicolae Ceauşescu în China şi Coreea de Nord</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><i>*****</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Sw4GoCB_36A/U1I8MBMaaiI/AAAAAAAAAK4/931HcNabOzw/s1600/RAUL+BRIBETE.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Sw4GoCB_36A/U1I8MBMaaiI/AAAAAAAAAK4/931HcNabOzw/s1600/RAUL+BRIBETE.jpg" height="192" width="200" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #8e7cc3;"> Raul Bribete </span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<h3 style="text-align: justify;">
Lumină albăstriu – fosforescentă</h3>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca o lyră mirosind strident a lemn de nuc</div>
<div style="text-align: justify;">
se insinuează sonorităţile slab audibile,</div>
<div style="text-align: justify;">
ale acestei zăpezi posomorâte</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
să priveşti sensibil mascaroanele</div>
<div style="text-align: justify;">
de pe casele înlăuntrul cărora</div>
<div style="text-align: justify;">
bănuieşti inimi bătând, oameni dormind,</div>
<div style="text-align: justify;">
mâncând, făcând dragoste,</div>
<div style="text-align: justify;">
sau încercând să privească în ecrane,</div>
<div style="text-align: justify;">
monitoare sau în chiar inimile lor,</div>
<div style="text-align: justify;">
ori ale altora.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu vreau să descopăr cheia de boltă a realităţii</div>
<div style="text-align: justify;">
şi s-o răsucesc</div>
<div style="text-align: justify;">
în sensul invers curgerii timpului</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
poate aşa, aş da un sens confortabil,</div>
<div style="text-align: justify;">
propriei mele dezolări.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi tac ca o clonă translucidă</div>
<div style="text-align: justify;">
în frigul de rasă ce-mi învăluie</div>
<div style="text-align: justify;">
tâmplele reci</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
cu un fel de coroană din lauri sonori</div>
<div style="text-align: justify;">
în tandem cu răcoroasa ambrozie</div>
<div style="text-align: justify;">
a sinelui.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Privesc casele aşezate pe laturile</div>
<div style="text-align: justify;">
ce mărginesc inima văii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Întunericul e verde. În mine, acum,</div>
<div style="text-align: justify;">
e un sentiment noptatic, luminat nocturn,</div>
<div style="text-align: justify;">
un sentiment cu un cer şi un</div>
<div style="text-align: justify;">
pământ – un fel de întuneric verde,</div>
<div style="text-align: justify;">
un alt tip de întuneric.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stranie, colina imensă către care</div>
<div style="text-align: justify;">
gândurile mele de copil</div>
<div style="text-align: justify;">
se tot îndreptau adesea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi pare, adâncită cum îşi e în sine,</div>
<div style="text-align: justify;">
un seamăn mai puternic decât mine</div>
<div style="text-align: justify;">
şi de la care să reînvăţ</div>
<div style="text-align: justify;">
aproape totul. Aş vrea şi aş putea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unde e oare smerenia volatilă</div>
<div style="text-align: justify;">
a începutului meu de lume ?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, între malurile sinelui lăuntric</div>
<div style="text-align: justify;">
o mână nevăzută atomizează</div>
<div style="text-align: justify;">
lumină albăstriu – fluorescentă .</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stau în mine aşezat ca-n fotoliu</div>
<div style="text-align: justify;">
fără să aştept ceva anume.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu văd minunea de a fi</div>
<div style="text-align: justify;">
un trup scăldat în fiinţă curgătoare</div>
<div style="text-align: justify;">
remarc expresia acestei aşezări</div>
<div style="text-align: justify;">
in mirare, în întrebare.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
bat în apele lăuntrului ; domol ,</div>
<div style="text-align: justify;">
cu un deget ce parcă nu-i al meu,</div>
<div style="text-align: justify;">
cu un deget gol în propriul lăuntru,</div>
<div style="text-align: justify;">
şi serenitatea din mine, se întâlneşte</div>
<div style="text-align: justify;">
cu lustralele întinderi din adâncuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Întunericul e verde.</div>
<div style="text-align: justify;">
Reflexele i se răsfrâng asupra</div>
<div style="text-align: justify;">
ghemului de lumină pulsatorie</div>
<div style="text-align: justify;">
ce-mi ciocneşte pur-ritmic ,</div>
<div style="text-align: justify;">
în piept şi sub tâmple</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
casele acestea dragi, nostalgice,</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi sunt tatuate în caracter</div>
<div style="text-align: justify;">
şi adânc, le simt şi în carnea mea</div>
<div style="text-align: justify;">
învolburată, înfiorata de parcă</div>
<div style="text-align: justify;">
acută trăire de sine,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
vârtej, maelstroem fără odihnă</div>
<div style="text-align: justify;">
îşi este.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
văd casele cum se nasc şi cum dispar</div>
<div style="text-align: justify;">
în noaptea care le-a clădit</div>
<div style="text-align: justify;">
din întunericul ei solidificat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cărămizi de întuneric,</div>
<div style="text-align: justify;">
peste cărămizi de întuneric,</div>
<div style="text-align: justify;">
au născut aceste edificii</div>
<div style="text-align: justify;">
care au curs în torente masive</div>
<div style="text-align: justify;">
din sângele altora,</div>
<div style="text-align: justify;">
şi s-au aglutinat în sângele meu imaterial.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Casele cestea sunt parcă acorduri de clarinet,</div>
<div style="text-align: justify;">
edificii create din lumină</div>
<div style="text-align: justify;">
crepusculului greu şi amar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Blazon de bizare mirosuri</div>
<div style="text-align: justify;">
şi de stări, inefabile stări,</div>
<div style="text-align: justify;">
mi-am clădit, peste vertijul de taină</div>
<div style="text-align: justify;">
al Fiinţei ascunsă lăuntric.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Blazon cu trei frunze de nuc</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi circumscrie latifundiul ascuns.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ca o clonă translucidă eu tac</div>
<div style="text-align: justify;">
în frigul de rasă ce-mi învăluie</div>
<div style="text-align: justify;">
cu un fel de coroană din lauri sonori,</div>
<div style="text-align: justify;">
tâmplele îngheţate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adaug un sens nou lucrurilor,</div>
<div style="text-align: justify;">
în treacăt atinse cu mâna – senzor viu,</div>
<div style="text-align: justify;">
al existenţei proprii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Senzaţia e stranie pentru că nu o pot descrie</div>
<div style="text-align: justify;">
în toată regula.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă îndrept spre maşina unui prieten</div>
<div style="text-align: justify;">
a cărei portieră</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi pare mai volatilă decât</div>
<div style="text-align: justify;">
whiski-ul deşertat întins, treptat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş fi vrut să descopăr cheia de boltă</div>
<div style="text-align: justify;">
a realităţii şi s-o răsucesc</div>
<div style="text-align: justify;">
în sens invers curgerii timpului</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
acum, între malurile sinelui lăuntric,</div>
<div style="text-align: justify;">
o mână nevăzută atomizează,</div>
<div style="text-align: justify;">
lumină albăstriu-fluorescentă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-N4H8VaPLW-Y/U1I-hgROtwI/AAAAAAAAALY/eRdJEAuJ42M/s1600/mihalcea.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-N4H8VaPLW-Y/U1I-hgROtwI/AAAAAAAAALY/eRdJEAuJ42M/s1600/mihalcea.JPG" height="200" width="133" /></a></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue; color: cyan;"> Octavian Mihalcea </span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
INTERIOR</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moartea nu poate fi influenţată. Nici teama de ea. Cumplită energie a zeilor. Se descarcă furii peste patimi, mânii revenite la origine, cu neputinţă de uitat. Prizonieri din afară în interior, amintim mormintele sufletului. Captivitate strânsă la piept. Doar şamanii dansează frenetic lângă Apollo cel prea părăsit sub lună. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
ADESEA</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prea multe închipuiri false cern scrisorile eliberării. Schiţe întunecate. Schiţele pericolului. Un sfârşit trist nu înseamnă poezie. Va învinge noaptea paradoxului, cumva contondentă. Unde se înmulţeşte solitudinea, arde izbăvirea fostelor promisiuni. Adesea vom fi în mulţime. Lumini captive cutremurând inimi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
NOI ÎNVĂLUIRI</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Taina reevaluării plutitoare, înspre deja clasicele nume ce au atins pragul. O inconfundabilă piesă transpusă actual. Noi învăluiri, alte puneri în scenă. Ar putea fi şarm, ton imnic, subtilitate. Prăbuşire în istoria ochiului fundamental mărit. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
TOT SPRE LIMITĂ</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cele mult prea vechi. Desigur iubirea, bine ştiută desprindere, adâncă regăsire tot spre limită. Sunt aproape, sunt aproape apele. Plecări mai departe. Ritm fără dezamăgire la marginea lumii. Mers viu prin poveşti abisale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
SOLZI ȘI STAMPE</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mici aluzii estompate se răspândesc odată cu puterea şarpelui herald. Numai acel contur inventează tăceri lente. Vopsire a semnului negru. Balansul hainelor scumpe. Tablourile se vor atârna spre pecetea sfintei treceri. Solzi şi stampe. Călăriri transparente. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
SUB PLEOAPE</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Gérard, biet drumeţ sau numai meşter straniu undeva prin labirint. Paradisul pietrelor fără lumină învie crucea lupilor căzuţi sub pleoape. Flori pe mal. Pioase răni prin apropiere. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
POETUL PICTEAZĂ POVEȘTI</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>lui Liviu Vişan</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Treptat, vin adânci destăinuiri, prăpăstii pe drumul enigmei, mistuiri care acoperă. Într-o geografie înclinată respiră acea ştiută aromă. Colbul marilor fantasme. Ritmul sângelui, poate al vinului. Din când în când scriem poeme sepia. Definitiv, poetul pictează poveşti. Aşa cum ne-a obişnuit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
NIMB</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un gotic parcă mereu târziu, totdeauna foarte apropiat sufletelor noastre expresive. O messa întunecată, însă, fapt esenţial, supusă nimbului verzui al celor ce nu vor seca niciodată. Simţim poemele neascunderii. Cuvintele ar sfâşia multe. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
CULORI FINE</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>lui Mircea Brăiliţa</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sărută, poate chiar iubeşte mai mult decât zborul, soarele cornului de piatră unit cu fiecare umbră. Aşteptare a zăpezii. Numere fine încă pot acoperi cuvântul. Ascuţire sau sunet de ianuarie. Pentru că toate culorile pierdute vor fi aici. Oglinzi luminate încet. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
FLORILE NOPȚII</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iute, pasiunea dezosată pentru alt suflet, în mijlocul clanului paşnic adunat numai pentru a mă adora cu ajutorul voioasei măşti de câmpie. Spuneţi da primului strigăt arborescent cândva părăsit pe mal, aburului îmbrăţişând tinere rădăcini, dintr-o dată atente la fluidul foarte bine mergător înspre florile nopţii. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #e69138;"> Valter Paraschivescu </span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-udAr-Zas_Bc/U1I-0Zy-B5I/AAAAAAAAALg/19pof-U7JA4/s1600/23-71ddcd1e71.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-udAr-Zas_Bc/U1I-0Zy-B5I/AAAAAAAAALg/19pof-U7JA4/s1600/23-71ddcd1e71.jpg" height="320" width="218" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Sînt unul dintre cei care au avut privilegiul să cunoască pictura lui Valter Paraschivescu chiar înainte de începuturile lui expoziţionale. Pot, astfel, să-mi dau seama deopotrivă de consecvenţa ei esenţială şi de diversitatea formelor expresive ale acestei viziuni, prin definiţie credincioasă unei revelaţii a semnificaţiilor complexe ale culorii. Cea dintîi, consecvenţă faţă de propriile idei, dovedeşte o temeinică înţelegere a legilor gîndirii artistice care nu acceptă schimbări spectaculoase ale criteriilor lor fundamentale fără a se supune primejdiei superficialităţii, frivolităţii şi diletantismului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cît priveşte această necontenită descriere spre lumea culorii, cred că ea mărturiseşte nu numai o sensibilitate esenţială, care nu e numai a retinei, ci şi a lumii lăuntrice; ci şi o dorinţă hedonistă de a descoperi temeiurile unei bucurii adînci, adevărate. Lumea lui Valter Paraschivescu e un cer care îşi răsfrînge culorile, nevăzute de alţii, într-un joc luminos, ale cărei reguli sunt respectate cu deplină rigoare, cu credinţă în înţelesul lor pe care se clădeşte un univers raţional şi sensibil, parte a lumii dăruită întru începuturi pictorilor ce aduc înaintea noastră, a oamenilor de rînd, înfăţişarea nevăzută a universului. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-jlbvQ3GFaFE/U1I-9bkCeZI/AAAAAAAAALo/rlwxhDDxP78/s1600/Amintirea+insulei+Popina-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-jlbvQ3GFaFE/U1I-9bkCeZI/AAAAAAAAALo/rlwxhDDxP78/s1600/Amintirea+insulei+Popina-2.jpg" height="200" width="155" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
*</div>
<div style="text-align: justify;">
La prima expoziţie, nu cu mulţi ani în urmă, Valter Paraschivescu dovedea că are un simţ sigur al construcţiei prin culoare. Tablourile lui – s-a spus atunci – sunt mărturia unui temperament liric, susţinut de o gîndire clară, nutrită de o cunoaştere bună a legilor severe ale armoniilor cromatice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-_Z55xCDi7_U/U1I_FOG64II/AAAAAAAAALw/Zi5ijE9JDB8/s1600/Cal+alb+afis.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-_Z55xCDi7_U/U1I_FOG64II/AAAAAAAAALw/Zi5ijE9JDB8/s1600/Cal+alb+afis.jpg" height="146" width="200" /></a>Faptul că, în actuala expoziţie, tînărul artist prezintă desene, nu trebuie să constituie, însă, o surpriză. Pentru că Valter Paraschivescu face parte din acea categorie care nu cred ca linia e doar un suport al culorii, şi, că, atunci cînd se înfăţişează singură, e doar un proiect al unei clădiri mult mai complicate sau o notaţie a unei impresii fugare. El e un constructor şi formele propuse în desenele lui mărturisesc aceeaşi aspiraţie la realizarea unei compoziţii ferm articulate pe care o mărturiseau şi picturile.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aparent spontane, ele sunt de fapt, rezultatul unor îndelungi şi cumpănite căutări; de altfel, spontaneitatea e darul celor care nu ostenesc încercînd să afle sensurile imaginii din realitate şi al complexelor articulaţii care o leagă de imaginea reprezentată într-o operă artistică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-G5nPPqaOYRU/U1I_NR1uwBI/AAAAAAAAAL4/dZEK-VN_3iE/s1600/Compozitie+dubla.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-G5nPPqaOYRU/U1I_NR1uwBI/AAAAAAAAAL4/dZEK-VN_3iE/s1600/Compozitie+dubla.jpg" height="320" width="216" /></a>Există, fără îndoială, o zvîcnire, un fel de neastîmpăr romantic în desenele lui Valter Paraschivescu; şi ar fi trist dacă, la vîrsta lui, totul s-ar ordona liniştit, sub semnul unei lecţii bine ştiute. Căutînd, cu un soi de nelinişte soluţii compoziţionale şi tehnice, încercînd mereu să descopere funcţiile metaforice ale imaginii, el se caută pe sine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi expoziţia de faţă e un argument care se adaugă celor pe care le desluşeam în lucrările lui mai vechi; nu încape nici un fel de îndoială că Valter Paraschivescu s-a aflat şi că drumul său de acum înainte, se cuvine să-l străbată cu o siguranţă de sine pe care o dă nu cu convingerea că nu poţi greşi, ci voinţa de a-ţi pune cît mai multe întrebări, ştiind prea bine că întrebarea e cea mai nobilă atitudine faţa de lumea necunoscută. Răspunsul luat de-a gata duce, spunea Montaigne, la lenevirea spiritului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din fericire, Valter Paraschivescu nu e pîndit de asemenea primejdii; desenele lui azi, picturile, odinioară, dovedesc cît de adîncă e aversiunea lui faţă de lenea şi de conformismul spiritului.</div>
<h4 style="text-align: right;">
Dan Grigorescu</h4>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-3xb0ATiVw0g/U1I_deIe3mI/AAAAAAAAAMA/dzgvKBzfrHg/s1600/Copaci.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-3xb0ATiVw0g/U1I_deIe3mI/AAAAAAAAAMA/dzgvKBzfrHg/s1600/Copaci.jpg" height="320" width="171" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Valter Paraschivescu a reapărut pe simezele Bucureştiului după ce în ultimul răstimp a fost gratulat cu onorante premii pe diferite saloane şi concursuri de pictură naţionale şi regionale. Consecvent propriilor intenţii stilistice, Paraschivescu se afirmă şi de această dată drept un colorist de primă mînă, sensibil şi raţional totodată, care ştie să evite mimetismele retoricii postmoderniste şi, deopotrivă, ostentaţia izvoarelor tradiţionale insuficient asimilate. În expoziţia recentă, artistul dezvăluie cîteva segmente esenţiale ale preocupărilor sale din ultima vreme. Atmosfera de “laborator de creaţie”, deschis oricăror direcţii, lasă loc aproximărilor sau opiniilor impresioniste, în ciuda rigorii cu care pictorul îşi construieşte, din fragmente caleidoscopice, profilul stilistic. Dominante rămîn însă două caracteristici, ambele esenţiale pentru reuşita unui proiect pictural: supleţea expresivă a desenului şi vibraţia sensibilă a sintetismului său cromatic. Atribute definitorii ale picturii lui Valter Paraschivescu ce ni s-au relevat încă de la începutul carierei sale şi pe care, iată, le dezvoltă cu o consecvenţă aproape programatică în mai toate tehnicile şi temele pe care le abordează. În expoziţia din această primăvară artistul ne răsfaţă cu o sumedenie de compoziţii lucrate în intervalul ultimilor doi, trei ani – o suită de eboşe, le-am spune, deşi cele mai multe au acurateţea unor creaţii definitive, în tempera, acvarelă, pastel, cărbune şi creioane colorate, ulei sau în tehnici mixate.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-9OIteE3-aZc/U1I_ktv10uI/AAAAAAAAAMI/I1Bjso4k8QU/s1600/Dubla+compozitie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-9OIteE3-aZc/U1I_ktv10uI/AAAAAAAAAMI/I1Bjso4k8QU/s1600/Dubla+compozitie.jpg" height="196" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce este interesant în pictura lui Paraschivescu este modalitatea cu totul particulară, care îl şi individualizează distinct în ansamblul picturii generaţiilor celor mai tinere, de a decupa în secvenţe semnificative o imagine reală. Pe care o şi notează ca atare. El creează astfel iluzia unei construcţii abstracte (mulţi l-au şi etichetat drept abstracţionist), deşi citirea sa detailistă este înviorată de excitaţia senzorială a unei retine impresioniste. Aparentul amorfism al seriei sale de tablouri, decorativ altfel, invită la o prospectare radiografică, la străpungerea “oglinzii” înşelătoare, care ne trimite cu gîndul la frumoasele erupţii cromatice ale impresionismului </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-hyptcOaxszE/U1I_xEWj8II/AAAAAAAAAMQ/Oix5XJwKPik/s1600/Raft.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-hyptcOaxszE/U1I_xEWj8II/AAAAAAAAAMQ/Oix5XJwKPik/s1600/Raft.jpg" height="250" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
abstract, pentru a distinge distilata poezie a unui peisaj, a unui simbol geomorfic sau obiectual, a unei stări, a unei tensiuni poetice (care nu-i tot una cu efuziunea lirică!). Aceasta şi pare a fi, în cazul lui Paraschivescu, germenul care activează resursele de sensibilitate şi picturalism, ce ne întîmpină cu atîta ostentaţie din rama tablourilor sale. „Viaţa în culoare” este crezul său fundamental şi în numele acestui crez lumea lui Paraschivescu poate fi, aşa cum ne-o şi arată cu candoare, un Deal, o Surpătură sau o “alunecare” spectaculoasă de teren, un Baraj, un luciu de ape la Calica, Razelm sau Valea Doftanei, un zbor “Deasupra negurilor”, o statică cu scoică, cu rac, cu lămîie, cu floare ... O privire pe cît de simplă, pe atît de înfiorată de gestul altruist al unui mare îndrăgostit de natură, de lumină şi de via contemplare a respiraţiei ei divine.</div>
<h4 style="text-align: right;">
Corneliu Antim</h4>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #134f5c;"><span style="color: yellow;"> Alfred Jarry de la ubu la ‘patafizică </span></span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Ştefan Alexandru Ciobanu</h3>
<br />
Când la cincisprezece ani Alfred Jarry (1873-1907) a ajuns în liceul din Rennes, profesorul de fizică Félix-Frédéric Hébert (Père Hébert, apoi Père Ebé, apoi Ubu etc.) era deja o legendă printre elevi, prin mărimea ieşită din comun a stomacului, prin îngustimea intelectului, dar şi prin grandilocvenţa care îl caracteriza (caricaturiza). Fraţii Charles şi Henri Morin au început să scrie câteva satire la adresa profesorului, ceilalţi colegi continuând să adauge altele, născându-se astfel dintr-o creaţie mediocră a unui grup de şcolari, un personaj cu vădite accente suprarealiste.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-YzAWusmKjg8/U1J6neY9bnI/AAAAAAAAAMg/impAOMi2yTI/s1600/ubu2.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-YzAWusmKjg8/U1J6neY9bnI/AAAAAAAAAMg/impAOMi2yTI/s1600/ubu2.png" height="320" width="276" /></a></div>
„Père Hébert s-a născut cu melon pe cap, mantie din lână şi pantaloni strâmţi. În vârful capului are o singură ureche, acoperită de pălărie, mâinile lui sunt pe aceeaşi parte (ca şi ochii) şi, spre deosebire de ceilalţi oameni care au picioarele unul lângă altul, el le are unul în spatele celuilalt, atunci când cade nu se poate ridica de unul singur, şi este nevoit să ceară ajutor” (un portret în spiritul lui Urmuz ieşit din producţia tinerilor şcolari).<br />
A. J. va vedea în acest profesor toate manifestările grotescului şi îşi va vărsa furia juvenilă punându-i în timpul orelor întrebări care uneori, după spusele colegilor, mergeau prea departe, devenind astfel un mic erou al clasei.<br />
Se mută în Paris în 1893 la liceul Henri IV, unde publică piesa Guignol în care va folosi termenul de ‘patafizică. Am fi tentaţi să credem că noţiunea prinde contur datorită lui Henri Bergson pe care îl va avea professor, dar totuşi termenul în sine vine tot din folclorul liceului provincial, fiind o satiră la adresa unui defect de vorbire al profesorului.<br />
În acest liceu parizian va începe A.J. controversatele relaţiile homosexuale cu Léon-Paul Fargue. Oscar Wilde nu se va îndoi de orientarea sexuală a lui A.J., descriindu-l astfel „un tânăr extraordinar, uns cu toate alifiile, scrierile sale au uneori obscenitatea lui Rabelais, isteţimea lui Molière, şi ceva aparte, personal. Este foarte atractiv, arată ca un chiriaş drăguţ” (în Regatul Unit chiriaş este un termen pentru homosexual).<br />
A.J. va spune că ‘patafizica este „ştiinţa soluţiilor imaginare”, şi va sublinia necesitatea vizuală de a scrie cuvântul cu un apostrof la început, apostroful ne impunând nici o pronunţie specifică termenului. Este un prim semn al jocului cu literele (vezi pictopoezia de mai târziu a lui Ilarie Voronca şi Victor Brauner), al spontaneităţii, mijloace creative care au aprins spiritele artiştilor începând cu futurismul şi continuând cu toate ismele avangardiste care au urmat. Această ştiinţă va continua să aibă o viaţă proprie departe în timp de părintele ei (Colegiul de ‘patafizică se va înfiinţa în 1948, şi va fi văzută ca o reminescenţă suprarealistă). Numeroşi artişti din prima jumătate a secolului trecut, strânşi sub deviza “am renăscut din nou acelaşi deşi schimbat”, s-au înscris în centrele de ‘patafizică, devenind patafizicieni: Noël Arnaud, Raymond Queneau, Boris Vian, Eugen Ionescu, Joan Miró, Man Ray, Max Ernst, Marcel Duchamp etc.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-ZM3Ez7lWsNY/U1J6uzKEfII/AAAAAAAAAMo/EMAmZTa7A1s/s1600/1558862_757997080885052_444024392_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-ZM3Ez7lWsNY/U1J6uzKEfII/AAAAAAAAAMo/EMAmZTa7A1s/s1600/1558862_757997080885052_444024392_n.jpg" height="320" width="239" /></a></div>
Personajul Ubu va rosti primul său cuvânt în piesa Ubu-roi: „Merdre!”, tradus de Romulus Vulpescu: „Căcart!”, încadrându-se în unul dintre conceptele patafizice numit clinamen, concept care se referă la acele mici diferenţe în lucruri (aproape insesizabile) care pot produce mari permutări şi noi viziuni. Tot acum A.J. vorbeşte despre anomalie, pe care o vede ca pe o excepţie, şi va dori ca patafizicienii să caute legile care guvernează aceste excepţii (se întrevede aici filosofia termenului hazardul obiectiv). La toate acestea se adaugă grotescul ieşit din comun pentru acea perioadă a personajului Ubu, ferocitatea acţiunilor şi replicilor, absurdul situaţiilor care aduc o viziune acidă unei societăţi văzută ca ipocrită. La premiera piesei Ubu-roi, un critic a spus că a văzut cinci acte în care s-a ţipat, s-a gesticulat excesiv, creând impresia unui fel de viziune halucinantă, alt critic a descris acompaniamentul muzical la pian, timpane şi chimvale, ca pe un „zing - zing, bada-zing, boom-boom”. Piesa are un ecou şi un succes aparte, suficiente pentru a-l face pe A.J. să vorbească în viaţa de zi cu zi folosind replicile personajelor născocind limbajul ubu. Vedem cum Ubu îşi devorează autorul, el văzându-se un Faustroll (jumătate Faust, jumătate troll, adică o fiinţă autosuficientă smulsă din mitologia personală). În 1898 termină de scris Faptele şi opiniile doctorului Faustroll, patafizician, carte pe care nu a vrut să o publice, şi în care sunt relatate călătoriile fiinţei imaginare prin nişte tărâmuri miraculoase.<br />
Cu piesa Rinocerii Eugen Ionescu se înscrie în linia patafizicienilor, lăsând grotescul şi absurdul să devină ceva firesc şi să dezvăluie dedesubturile fiinţelor, adâncimile cele mai întunecate, natura pe care ne străduim să o ascundem dar care, într-un final, iese la suprafaţă, indiferent de câte măşti îi pune societatea, indiferent de numărul de camere în care fugim ca să ne ascundem pentru a nu ne fi observată transformarea. La Boris Vian întâlnim aceeaşi înclinaţie spre absurd şi grotesc, dar aici ele sunt gata să descătuşeze o altă limbă şi chiar o altă realitate paralelă, (în Spuma zilelor, autorul francez aduce în paginile romanului ludicul permanent, lipsit de gravitatea şi convulsii).<br />
Perioada în care A.J. aduce acest nou suflu dramaturgiei este cea în care Ch. Baudelaire, fixat pe prozodia tradiţională, marele (la propriu şi la figurat) om de litere care dorea să fie mereu în centrul atenţiei prin scandaluri literare sau îmbrăcăminte excentrică, duce mai departe inovaţia poemului în proză din cartea Gaspard de la Nuit a lui Aloysius Bertrand. În 1861, într-o scrisoare către editorul Arsène Houssaye, scrie referitor la noua poezie căreia îi intuieşte foarte bine viitoarea valoarea „care dintre noi nu a visat la miracolul unei proze poetice, muzicală fără ritm şi fără rimă, îndeajuns de autentică pentru a se adapta unduirilor visării, zvâcnirilor conştiinţei”.<br />
Deşi revolta lui A. J. este încă departe de manifestările avangardei, nevoia de schimbare din rădăcini a omului se simte şi la el prin comportamentul compulsiv, agitat, tumultos, printr-un accentuat spirit de frondă. A. J. face parte dintre scriitorii revoltaţi (sau poète maudit cum i-a numit Ch. Baudelaire) ai sfârşitului de secol XIX, un scriitor efervescent, care va risipi rapid moştenirea venită în urma morţii tatălui. Este de fapt un spirit inovator de la finalul secolului XIX din care mai fac parte Cezanne, Seurat, Van Gogh, Erik Satie, Henri Rousseau (căruia îi va da porecla Vameşul) etc. Dramaturgia era ocolită totuşi de astfel de revoluţii, doar Frank Wedekind reuşind să mai mişte spectatorii, şi să dezgheţe criticii, cu piesa tragică Deşteptarea primăverii.<br />
Ubu-roi a fost urmată de Ubu încornorat (1988), Almanahul lui Pere Ubu (1899), Ubu înlănţuit (1900) şi alte câteva eseuri, dar acestea nu au întrecut piesa de debut. Conştient de mişcările interioare ce se produceau în acea perioadă în societate, fin observator al noilor tendinţe (lua parte la viaţa pariziană, frecventând cafeneaua criticului A. Vollard unde va purta lungi discuţii cu Apollinaire) va milita pentru un teatru abstract pentru că doar el “poate observa aspecte umane tragice cu caracter etern” (Romulus Vulpescu).<br />
<br />
În Paris se va alătura grupului format în jurul revistei literare Mercure de France, o revistă a cărei tradiţie se întinde până în anii 1611. Directorul revistei, Alfred Vallette, şi soţia acestuia Rachilde, au jucat un rol important în susţinerea activităţilor literare ale lui A.J., Rachilde devenindu-i primul si cel mai important biograf. Toate astea, la care se adaugă traiul haotic pe care l-a avut, excesul de băutură şi droguri (se spune că ar fi colindat străzile colorându-şi faţa în verde, precum culoarea absintului), calităţile atletice (era un bun scrimer şi ciclist), perioadele de vagabondaj în care locuia pe băncile din parcuri, au făcut ca A. J. să fie văzut ca un suprarealist avant la lettre. El a scurtcircuitat drumul parcurs de dramă dinspre actor spre spectator, a reinventat necesitatea folosirii păpuşilor pe scenă şi a purtării măştilor de către actori, a adus grotescul foarte aproape de om prin exprimarea de mahala şi manifestarea dorinţelor primare. Experienţele din viaţa sa nu erau departe de absurd. Deşi bolnav de tuberculoză a continuat conştient să bea şi să scrie lungi scrisori văzute ca poeme în proză. Paralizat, în timp ce era în spital, spunea necontenit „Caut! Caut! Caut!”, iar când a venit momentul final şi-a exprimat dorinţa de a ţine între degete o ... scobitoare. Când i-a fost împlinită dorinţa, pe faţa lui s-a văzut multă bucurie. După moarte craniul i-a fost disecat pentru activitate didactică, studenţii de la medicină putând să îi observe creierul. Unul dintre studenţi a exclamat “Père Ubu nu s-a aşteptat la una ca asta!” <br />
<br />
<span style="font-size: x-small;">Bibliografie</span><br />
<span style="font-size: x-small;">Alfred Jarry – Ubu, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1968, Charles Baudelaire – Mici poeme în proză, Dd. Univers, Bucureşti 1971.</span><br />
<span style="font-size: x-small;">site: http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1246470.ece</span><br />
<span style="font-size: x-small;"> http://en.wikipedia.org</span><br />
<br />
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fce5cd;"> Identitate şi alteritate în poezia eminesciană pornind </span></h2>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #fce5cd;"> de la Søren Kierkegaard </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Ioana Ursu</h3>
<br />
<div style="text-align: right;">
<i>„El a mers mult, însă nesfârşit de mult mai departe decât oricare păstor sau femeie, el a mers pe drumul nesfârşit de lung de la Dumnezeire până la a deveni om.” </i></div>
<div style="text-align: right;">
(S. Kierkegaard) </div>
<br />
Eminescu este cel care caută soluţia la problema identităţii în celelalte două tipuri de relaţie de alteritate (iubit-iubită, om-natură), pe care Kierkegaard le cataloghează din start ca inferioare. Iubita se refuză, iar identitatea cu natura este un fel de extincţie. (A se vedea şi rugăciunea Sf. Efrem Sirul: „în cinstea de fiu adevărat fiind, dobitoacelor celor necuvântătoare m-am asemănat”)<br />
„În faţa Absolutului nu există decât un singur timp, Prezentul.” (S. Kierkegaard, Şcoala creştinismului) De aceea, o formă a sciziunii sinelui este timpul. „Nu mă-ncântă azi cum mă mişcară / Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri” (Trecut-au ani).<br />
Întrucât viaţa povestită este un cumul de momente trecute, individul se disociază până şi de aceasta: „Când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / Încet repovestită de o străină gură. / Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost” (Melancolie).<br />
Identitatea dată de sentimentul iubirii se desăvârşeşte numai în clipă, ea nu poate fi atinsă dacă în ecuaţie intră timpul, alterizator prin excelenţă: „O! Desmiardă pân’ ce fruntea-mi este netedă şi lină. O! Desmiardă, pân’ eşti jună ca lumina cea de soare, / Pân’ eşti clară ca o rouă, pân’ eşti dulce ca o floare / Pân’ nu-i faţa mea zbârcită, pân’ nu-i inima bătrână” (Noaptea). Inima bătrână este cea care a încetat să sufere şi să caute identitatea cu celălaltul (divin) şi cu sine, căci „dragostea pentru Eminescu va fi participarea la ceva divin, la ceva absolut” (Svetlana Paleologu-Matta).<br />
O altă formă de constanţă este natura, întoarcerea la care constituie baza unei regăsiri (v. Revedere). Sau: „Okeanos se plânge pe canaluri / El numa-n veci e-n floarea tinereţii” (Veneţia). „deasupra casei tale ies / Şi azi aceleaşi stele (...) Şi peste arbori răsfiraţi / Răsare blânda lună” (Când amintirile). Dar identitatea, este, în cazul ei, abolirea sinelui: „Nilul mişcă-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară / Către marea liniştită ce îneacă al lui dor”.<br />
În Înger şi demon, masculinul este un principiu demonic, aşezat sub semnul alterităţii depline, care visează la identitate: „Ea - un înger ce se roagă – El un demon ce visează / Ea o inimă de aur – El un suflet apostat”. Aici, el caută identitatea cu sine în celălalt, în alteritate. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Floare albastră, dar iubita îi oferă ca alternativă la căutările sale abstracte un „altul” uman, atins prin iubire.<br />
O situaţie tipică a întoarcerii către sine prin intermediul celuilalt este aceea a fetei din Călin (file de poveste), care îşi descoperă frumuseţea datorită unei identificări cu el, „zburătorul”: „Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac, / E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. / Şi mi-s dragă mie însămi că-i sunt dragă lui”. Totodată, prezenţa celuilalt aduce plenitudinea: „Este Ea. Deşarta casă / Dintr-odată-mi pare plină, / În privazul negru-al vieţii-mi / E-o icoană de lumină”.<br />
În O, rămâi, este ilustrat angst-ul faţă de nimicul opus stării de nevinovăţie.<br />
În Amorul unei marmure, alteritatea este nimicul, iar celălalt este cel cu care sinele e menit să ajungă la identitate: „te iubesc (...) ca zeul nemurirea, ca preotul altarul, ca spaima un azil, / Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, / Ca visul pe-un copil”.<br />
Junii corupţi sunt „suflete amăgite”, care au iluzia identităţii între ei înşişi şi spusele lor: „Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte / Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte / Misteriul cel sânt / Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie / Ca cobea ce îngână un cânt de veselie, / Ca râsul la mormânt”.<br />
În Înger de pază, femeia, fiind diferită de el, este percepută ca alteritate, or alteritatea prin excelenţă este apanajul diavolului, numai că ea se dovedeşte a fi, acel Altul care cheamă la identitatea cu sine prin ea.<br />
Alteritatea inaccesibilă şi simultan dezirabilă e ilustrată în Atât de fragedă: „Te duci, ş-am înţeles prea bine / Să nu mă ţin de pasul tău, / Pierdută vecinic pentru mine, / Mireasa sufletului meu”. Şi în Sonet III, cea care poate aduce pacea, în congruenţa cu sine, e intangibilă: „Puterea nopţii blând însenina-vei / Cu ochii mari şi purtători de pace”, „pe veci pierduto, veşnic adorato!”<br />
Poetul este poet numai în identitatea cu fiinţa iubită, iar liniştea se obţine numai astfel: „cânturi nouă smulge tu din liră-mi” (Sonet II).<br />
În Rugăciunea unui dac, identitatea / identificarea totală cu condiţia de om supus suferinţei asigură identificarea până la extincţie cu divinitatea, celălalt: „să simt că răsuflarea-ţi suflarea mea o curmă / Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă” .<br />
Identitatea, constanţa, congruenţa cu sine se regăsesc în moarte: „Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... / Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” (O, mamă...) sau „Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, / Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii” (Scrisoarea I).<br />
În Luceafărul, cel care face pasul spre comuniune este cel deja identic cu sine, nemuritor, doar că identificarea cu umanitatea îi este interzisă, alteritatea este de neabolit, pentru că nici unul dintre cei doi nu este capabil să producă paradoxul.<br />
„El nu vrea să fie preschimbat de oameni şi să fie un Dumnezeu simpatic-omenesc: El este Cel care vrea să-i schimbe pe oameni, şi El vrea asta din iubire.” (Søren Kierkegaard – Şcoala creştinismului)<br />
Uneori identitatea cu sine se obţine prin delimitare de celălalt, de lume - „Tu aşează-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine” (Glossă), „Tu rămâi la toate rece” - (Odă - în metru antic).<br />
Alteori, absenţa celuilalt duce la gradul maxim de alienare: „N-o mai caut”, „Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun” (Scrisoarea IV) Sau, în Scrisoarea V: „Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale”, „-n tine / E un demon ce-nsetează după dulcele-i lumine, / C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-şi, / Că o vrea... spre-a se-nţelege în sfârşit pe sine însuşi, / Că se zbate ca un sculptor fără braţe şi că geme / Ca un maistru ce-asurzeşte în momentele supreme / Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, / Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere”, „S-ar pricepe pe el însuşi acel demon... s-ar renaşte, / Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaşte”, „Ştie ea că poate ca să-şi dea o lume-ntreagă, / C-aruncându-se în valuri şi cercând să te-nţeleagă / Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoşi?” Aşa cum Dalila îl lipseşte pe Samson de ceea ce îl făcea să fie el însuşi, de puterea lui, precum şi de congruenţa cu sine obţinută întru Dumnezeu, femeia, refuzându-se, îl lipseşte pe cel care o iubeşte de identitatea cu sine.<br />
Un caz interesant este Odă (în metru antic). Iniţial, moartea este văzută ca o alterizare totală faţă de statutul de om viu şi tânăr. În avântul său, tânărul crede că a atins deja constanţa, identitatea: „pururi tânăr”. Zoe Dumitrescu-Buşulenga vede în această stare unitatea autentică originară, iar în apariţia suferinţei – căderea. Propunem, însă, o altă interpretare: individul care îşi înalţă ochii „visători la steaua / Singurătăţii” are iluzia suficienţei de sine. Or, această unitate despre care vorbeşte Zoe Dumitrescu-Buşulenga nu poate fi atinsă decât prin paradox, accesibil numai aceluia care caută („ochii mei nălţam visători”) şi care poate fi înfăptuit numai prin Celălalt („când deodată tu răsărişi în cale-mi”), în schema kierkegaardiană – zeul, Hristos, în cazul poetului – poate chiar cititorul. Dar cum naturii umane este inerentă suferinţa, asumarea acesteia este impusă de întâlnirea cu Altul: „Hercul înveninat în haina-i”, „focul meu”, „De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet / Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări”. Interesant este că, în locul unui salt spre celălalt, care să-i ofere identitatea cu sine, poetul face un pas înapoi şi îşi caută liniştea tot în alteritate, în ruptura faţă de „ochii tulburători”. Sau poate este vorba despre ceea ce Svetlana Paleologu-Matta numeşte „diferenţa identicului”.<br />
O altă perspectivă aşează poetul în locul Celuilalt identic cu sine, care, de dragul celui căruia această unitate îi este inaccesibilă, adoptă condiţia aceluia, asumându-şi-o şi revenind, în final, în sine.<br />
Distincţiile şi opoziţiile se trag, în Se bate miezul nopţii din limbaj. Numai „neclintita limbă” desparte viaţa de moarte şi numai cu acest instrument paradoxal (viu, dar neclintit – congruent şi coerent, fără a fi mort), poetul reuşeşte paradoxala identitate „S-asamăn între-olaltă viaţa şi cu moartea”.<br />
Aprilie 2009<br />
<br />
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d5a6bd;"> Camelia Iuliana Radu – universul inversat </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Lucian Gruia</h3>
<div>
<br /></div>
Titlul paradoxal al recentului volum de versuri semnat de Camelia Radu, Negru de iarnă (Editura Ateneul Scriitorilor Bacău, 2014) este edificator pentru fenomenul că, depăşind o anumită limită, lucrurile se transform în contrariile lor. În poeziile acestui volum, legile universului, în viziunea autoarei, se inversează: “uneori vedem universul invers/ migălind la orizontala pe care/verticala e doar un punct/ regresia contemporană este felia/ pâinii de azi/ susul şi josul dansează haotic” (table de şah)<br />
În lipsa transcendenţei, universul apare personificat negativ, fără frumuseţe: „burta universului încă mai naşte hăuri/ bolboroseşte/ leapădă placenta fierbinte/ nici măcar timpul nu este întreg/ peste nicăieri/ peste visare” (călăuza)<br />
Condiţia umană efemeră devine tragică, nu numai prin destin dar şi prin contribuţia umană distructivă: “un dinte abia mijit în gura beznei/ mugur al morţii/ scâncet/ nimb nemaivăzut/plezneşte gingia pământului/ şi nimeni/ nimeni nu îşi aduce aminte/ nici măcar învăţaţii/ cum a venit neantul pe lume/ un ceva în formă fixă“ (noi utopii)<br />
În această lume, viaţa reprezintă un război ontologic. Cele mai multe poezii sunt dedicate acestei teme: inamicii, soldatul iernii, alianţe, declaraţie, strategii, retragere, barricade, agonia soldatului împuşcat în cap, supravieţuitorul, schije, adăpost, mortul, santinela, iubita în timp de război, iubirea în tranşee, conspiraţia etc.<br />
Pregătirile de luptă încep cu încolonarea: “înaintăm ursuzi în întuneric/ cu sufletul acoperit sub za de fier/ (...)/ înaintăm parcă/ înaintăm nicăieri” (încolonarea)<br />
Lupta se duce la graniţa dintre fiinţă şi nefiinţă: „toţi avem un mort în familie toţi/ vom plânge şi nu vom uita/ ne vom strânge unii în alții/ peste obuzele de omăt/ soldatul trece cu raniţa în spate/ pe graniţele noastre calcă apăsat/ tot ce am clădit ieri/ se va dărâma/ destrămarea aruncă prin ferestre sparte/ schele necunoscute/ pe care va urca o graniță nouă/ albită ca o față de masă/ brodată de timpul orb” (pe graniţă)<br />
În această luptă inegală cu destinul, acesta elaborează strategii de distrugere, ca într-o partidă de şah. Dar lupta este dinainte pierdută în aceast poligon de tragere pe care-l reprezintă existenţa: “tot mai uscaţi/ lumea aceasta nu mai are nevoie/ nici de simboluri/ nici de pământ/ doar de un petec virtual în care/ să îşi închipuie ceva/ de exemplu că sunt auziţi oamenii/ când plâng” (retragerea).<br />
Poeata resimte din plin frigul ontologic: „am rămas în iarnă ca nişte cuiburi goale/ ascunşi sub glugile de nea/ închipuindu-ne că vom auzi tot mai rar/ şuieratul gloanţelor şi plânsul muribunzilor/ închipuindu-ne sfârşitul/ ca pe o blondă venind într-o decapotabilă/ spulberând în diagonală realitatea/ o blondă cu dinţi de porţelan la vedere/ căreia nu i se poate refuza nimic” (povestea bunicului)<br />
Chiar în aceste condiţii, iubirea aduce mîngâiere: „leagănă-mă/ leagănă firul de femeie şi mă ţine/ legată de tine/ ca pe un ram de vâsc stejarul” (iubita în timp de război).<br />
În poeziile Fenotip de iarnă – Adam şi Fenotip de iarnă – Eva se evocă păcatul originar care ne-a adus cunoaşterea diabolică, prin care putem să ne distrugem specia. Sub această ameninţare, universal îşi continuă agonia: „lumina a murit în felinare/ochii întunericului întind ramurile catafalc/ frica paşte veselă peste pământuri/demenţa desenează în ferestre pereţi/ vânt şuieră negru/ vânt şuieră alb/ dintr-un capăt în altul al lumii” (tactici de iarnă).<br />
Albul şi negrul, deşi contrastante, nu sunt văzute maniheist, albul – binele, negrul – răul. Albul este al frigului, al destrămării şi morţii termice a universului. El, prin contrast, dă amploare negrului apocaliptic: „din loc în loc/ găuri negre absorb cu o viteză uluitoare/ toate firele necunoscutului/ înfricoșător/ adun în zona mea omătul/ prăvălesc în întunericul dospitor/ toată iarna/ (…)/ în atelierul întunericului/ malaxoarele se mișcă tot mai încet/ gândesc tot mai greoi/ nu știu ce se întâmplă/ aud vuietul unui râu subteran/ ieșind departe/ rupând din maluri/ aud transformările reliefului/ agonia/ o hartă secretă mereu în schimbare” (circuite).<br />
În această lume, condiţia poetului apare de două ori precară, odată ca fiinţă muritoare şi a doua oara ca marginalizat de societatea cu valorile inversate: „Înfieraţi/ cei care strigă în afara cercului nebuniei/ nu vor rămâne decât vorbitorii/ cei bătuţi de mamele lor/ cei urâţi de fraţi/ cei pe care nu îi va citi nimeni/ în afara zidului de oameni bolnavi/ vor rămâne doar mărturisitorii/ despre nebunia veche/ despre creierul sfârtecat de orgoliu/ doar aceia vor fi în oaste/ doar aceia.../ în ceilalţi se vor arunca pietre/ priviţi de sus vor fi/ din balcoanele închise/ pentru că ei încă/ şi încă/ şi încă mai au o inimă care bate” (poeţii liberi).<br />
În prefaţa volumului, intitulată Apogeu de creaţie... scriitorul Calistrat Costin remarcă pertinent: „Recomandată drept „scriitor, poet, jurnalist, eseist şi grafician (în „notele” din volumul de versuri Floare mică, 2009), licenţiată în psihologie şi master în ştiinţele educaţiei, Camelia Iuliana Radu scrie în cartea de faţă o poezie de rafinament, având exact însuşită ştiinţa discursului liric de efecte sigure. Din însăşi paginaţia, Negru de iarnă îşi are poemele titulate în... dedesubturi, încât trama prozodică în loc să debuteze de la un indicativ oarecare, cum se obişnuieşte, debuşează într-un cuvânt tematic de natură a lumina intenţiile autoarei, poemele – multe foarte ingenioase – trebuind a fi lecturate dinspre final, de la „marca” din subsolul textelor. Evident volumul se cere citit cu atenţie şi superioară înţelegere, spre reală delectare! Poeta – în ciuda unui anume ermetism de substanţă scientistă – are vocaţia, talentul rostirilor esenţiale.”<br />
Camelia Iuliana Radu este o poetă atipică, originală, care ne surprinde cu fiecare apariţe editorială.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #b6d7a8;"> Gânduri la apariţia unei noi cărţi despre M. Eminescu </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
C. Dobrescu</h3>
<br />
De curând, în anul 2013, a apărut, sub egida prestigioasei edituri „Humanitas”, masivul volum intitulat: „Mărturii despre Eminescu”. Povestea unei vieţi spusă de contemporani, selecţie, note, cronologie şi prefaţă de Cătălin Cioabă.<br />
Volumul pe care încercăm să-l prezentăm este, după părerea noastră, un modest omagiu adus celui pe care Constantin Noica îl socotea „omul deplin al culturii româneşti”.<br />
În cele 580 de pagini, Cătălin Cioabă include texte care sunt amintiri ale contemporanilor lui Eminescu, antologate în diferite volume sau reviste în care au apărut pentru prima oară, cât şi din ediţii critice sau antologii ale amintirilor despre Eminescu. Volumul este structurat în cinci părţi şi anume, copilăria şi peregrinările tinereţii, anii de maturitate, anii târzii, boala, evocări din anul morţii şi povestiri, anecdote, imagini. Deoarece volumul are şi o bogată bibliografie şi un generos set de fotografii în mare parte inedite, care ne prezintă un altfel de Eminescu şi personalităţi care s-au intersectat cu poetul într-un moment sau altul al vieţii acestuia.<br />
Încă din prefaţa volumului constatăm că, în materie de Eminescu, încă mai pot fi surprize. Volumul, ne face plăcerea să credem, reprezintă încă o treaptă necesară pentru apropierea faţă de Adevăratul Eminescu. Credem că a pătrunde şi a străbate vastul spaţiu întrupat de Poet, care și astăzi, la peste un veac de la moartea sa, se dovedeşte a fi Continentul Eminescu şi – de ce nu ? – Planeta Eminescu. Tuturor istoricilor şi oamenilor de litere le revine nu mai puţin datoria de a le explora!<br />
Constatăm că apelul lansat de revista „Familia” în 7 iulie 1889, către cei care l-au cunoscut pe poetul nepereche „Scrieţi amintiri”!, repetat de nenumărate ori în revistele vremii chiar şi după 1900 a avut effect. Până către anii 20 ai secolului trecut au continuat să apară noi mărturii despre Eminescu, nu numai din ipostaza de poet, ci şi de gazetar, filozof, economist, diplomat, folclorist, membru al unor societăţi cultural naţionaliste etc.<br />
Mărturiile publicate prin grija lui Cătălin Cioabă ne prezintă, dincolo de clişeele cu care am fost obişnuiţi, un om plin de vitalitate, un om cu defecte şi calităţi.<br />
Aşa cum afirma Petre Creţia în lucrarea sa „Testamentul unui eminescolog”, apărută în 1998, „din mărturii scurte sau lungi, din tinereţe sau de mai târziu, de la prieteni sau de la adversari, de la femei şi de la bărbaţi – de la oricine l-a cunoscut am zice noi – se poate reconstitui un Eminescu de mare vivacitate şi veridicitate, nealterat de inerentele prelucrări ale oricărui biograf”.<br />
Pentru o seamă de contemporani, simplul fapt de a-l fi văzut pe Eminescu a însemnat mult. Ei au ţinut să vorbească despre o secvenţă sau alta a vieţii lui, chiar dacă au asistat la ea de la o depărtare mare sau mică.<br />
Astfel noi avem un ploieştean – personaj pitoresc al Ploieştiului, Ştefan Ionescu Catifea, care în tinereţea lui a fost băiat de prăvălie la cel mai mare local din Bucureşti, „La Enache” pe strada Academiei. Acesta povesteşte că în 1880, Eminescu era un client obişnuit al localului, lucra la „Timpul”, ziarul conservatorilor. Marele poet obişnuia să stea cât mai retras şi se ferea de mesele zgomotoase la care petreceau între alţii şi prieteni de-ai lui, cum era Al. Vlahuţă. Aceştia, ca să strice liniştea poetului sau să glumească, compuneau pe hârtie fel de fel de versuri pe care le aruncau făcute sul ca ţigaretele spre masa lui Eminescu, care răspundea la fel. Ionescu – Catifea era chemat să adune de pe jos toate hârtiile pe care le păstra pe un raft, ca să aprindă ţigările cu ele. Mai târziu, când a devenit adult şi-a dat seama că a făcut să se piardă astfel adevărate capodopere improvizate de către cei în cauză.<br />
Poetul ţinea mult la acest băiat pe care-l numea în răsfăţ „protectorul lui”, îl mângâia uneori şi îi aducea acadele. Tot de la Eminescu, poate pentru că îşi purta părul tuns s-a ales cu porecla „Breton” şi cu o fotografie cu autograf.<br />
Cele relatate arată că încă mai sunt, prin cotloanele arhivelor şi bibliotecilor, mărturii despre Eminescu care merită a fi luate în seamă în special prin localităţile prin care poetul a hălăduit, mânat de multiplele rosturi personale sau profesionale.<br />
Aceste amintiri arată puterea cu care a intrat Eminescu încă din timpul vieţii în conştiinţa marilor spirite ale vremii dar şi a celor obişnuiţi şi simpli.<br />
Volumul „Mărturii despre Eminescu” vine să înbogăţească bibliografia deja existentă despre poet şi se constituie într-un vibrant omagiu adus operei şi personalităţii acestuia. Când vorbim de M. Eminescu şi mai ales de antologii eminesciene nu putem să nu amintim masivul volum „Eminescu, sens şi devenire istorică”, îngrijit de istoricii Gh. Buzatu, Ştefan Lemny şi I, Saizu apărut în anul 1983 în Colecţia „Românii în Istoria Universală”, sub egida Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi.<br />
Acest volum arată clar că tot ce este legat de M. Eminescu n-a fost nicicând un teritoriu rezervat doar istoriei literare. Filozofi, sociologi, economişti, istorici (nu în ultimul rând) au descoperit în opera sa un preţios izvor de gândire, care a permis să apară şi unele antologii tematice: „Despre cultură şi artă”, Ediţia D. Irimia Iaşi, 1970; „Scrieri pedagogice”, Ediţia M. Bordeianu şi P. Vladcovschi, Iaşi 1977; „Economia naţională”, Ediţia Vasile C. Nechita, Iaşi 1983, sugestive pentru varietatea preocupărilor marelui poet.<br />
Prin cartea pe care ne-a pus-o la dispoziţie Cătălin Cioabă se înscrie în rândul eminescologilor de excepţie. Volumul în cauză ne duce cu gândul la ideea lui Cioran, că viaţa lui Eminescu este o ilustrare în mic a istoriei româneşti. Ba chiar supralicita, poetul a fost urmărit de un blestem nemaiântâlnit – acelaşi care a bântuit peste neamul româneasc.<br />
Eminescu a fost un subiect ademenitor pentru mulţi exegeţi – pentru susţinători, adepţi, dar şi pentru detractarii lui.<br />
Ca poet, ţinea făclia cu flacăra întoarsă, îşi extrăgea substanţa lirică din scotocirea propriilor interioare, din scormonirea trăirilor genuine, a frământărilor ce i le provoca antologia intimistă. Ca publicist ţinea o pupilă dilatată asupra neamului său, cu istoria, limba, naţionalitatea, tradiţia şi religia – toate acestea analogându-se în ideea statului natural, organic, a statului de cultură la care visa şi pentru care a arătat o preocupare constantă. Aplaudăm această lucrare cu toată dragostea şi tot respectul care se cuvine uneib cărti menite să ne lumineze şi să ne edifice lăuntric.<br />
Citind această lucrare atât de necesară celor ce-l iubesc pe Eminescu şi mai ales tinerei generaţii, mă face să reflectez la faptul că acest simbol al culturii noastre naţionale nu a suscitat interesul nici unui regizor de film, în schimb toate mizeriile din perioada comunismului ne sunt băgate pe gât de aşa zişi regizoraşi de duzină care aspiră în zadar la un Oscar.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<br />
<h2>
<span style="background-color: red;"><span style="color: yellow;"> Florin Dochia </span></span></h2>
<br />
<h3>
indigo</h3>
<h4>
(I)</h4>
<br />
what’s wrong with me today?<br />
take a look around:<br />
I get close or I get away?<br />
<br />
my footsteps were erased,<br />
as if I have gone on the water...<br />
if I take a step, I put my foot on the skyline…<br />
<br />
I pass from one room to another,<br />
I open doors by chance,<br />
you are beyond each.<br />
<br />
butterflies jumps from your body<br />
as from a beehive extremely flourished and multicoloured -<br />
quiet burn your skin silky.<br />
<br />
I take the form of the comet and I descend<br />
beyond your blood,<br />
beyond your heart which give birth to poppies.<br />
<br />
I depart, I approach,<br />
I take a look around:<br />
what happens to you today?<br />
<br />
<h4>
(II)</h4>
<br />
my senses are sharpened,<br />
I have a look bad<br />
I moved out from the past.<br />
<br />
in the ear, only twitching<br />
of butterfly wing flows readily.<br />
I live beneath a shield,<br />
<br />
walk on me thousands of ants,<br />
a wandering nun<br />
the hermitage when he did not want<br />
<br />
and has ascended himself to heaven<br />
with the aroma of myrrh and chrism.<br />
the taste of your blood is mystery<br />
<br />
I get drunk with him as if from the chalice<br />
the expectation would overflow more than your body<br />
as a honey so lazy that<br />
<br />
I lay down with you in the grass of tomorrow<br />
believer as a stray dog.<br />
I hold you in my arms and we descend together the remaining Time.<br />
<br />
<h3>
You are here</h3>
<br />
I hold your hand tight<br />
and I drag you<br />
to follow my footsteps<br />
it scares me the thought<br />
that I could lose you somewhere<br />
in the catacombs of light<br />
from which, repeatedly, I try to escape<br />
like an old satellite<br />
falling from its orbit<br />
seduced by the voluptuousness of absence<br />
<br />
<h4>
as I see you </h4>
<br />
white butterflies around you<br />
the morning tide is breeding<br />
beyond reflected image<br />
a drizzle keeps on falling<br />
your smile - a silent warden<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><b>Versiune în limba engleză de Elena Dinu</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>*****</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="background-color: red; text-align: justify;"><i><span style="color: yellow;"> poet de martie </span></i></span></h4>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue;"><span style="color: white;"><i> La</i><i>wrence Ferlinghetti </i></span></span></h2>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-zSnY5o11nZo/U1J78GXSkoI/AAAAAAAAAM0/TUUubY9s4Oo/s1600/Ferlinghetti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-zSnY5o11nZo/U1J78GXSkoI/AAAAAAAAAM0/TUUubY9s4Oo/s1600/Ferlinghetti.jpg" height="314" width="320" /></a></div>
<h3 style="text-align: center;">
<i>Constant Riscând Absurditate</i></h3>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Constant riscând absurditate</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>şi moarte </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>ori de câte ori joacă </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>deasupra capetelor </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>publicului său </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>poetul ca un acrobat </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>urcă pe rime</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>la un fir înalt al propriei faceri </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>şi cumpăniri pe ocheade</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>deasupra unei mări de fețe </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>păşeşte pe acest drum</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>de cealaltă parte a zilei</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>făcând salturi de balerin</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>şi îndemânatice trucuri </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>şi alte grozave mişcări histrionice</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>şi toate acestea fără a lua</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>orice </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>drept ceea ce nu poate fi</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Pentru că el e acel suprarealist </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>care ar trebui obligatoriu să perceapă </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>adevărul curat </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>înainte de luarea fiecărei atitudini sau pas </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>în avansul său presupus</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>către locul cel mai înalt</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>unde Frumuseţea stă şi aşteaptă </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>cu gravitate </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>să-şi înceapă saltul ce sfidează moartea</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Şi el </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>un mic comediant charleychaplin </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>care poate sau nu poate prinde </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>forma ei etern corectă </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>desfăcută în aerul gol </i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>al existenţei</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i> Traducere din limba engleză de Florin Dochia</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>*****</i></div>
<h2 style="text-align: center;">
<i style="background-color: yellow;"><span style="color: blue;"> „Am descoperit că forma a dat elan conţinutului” </span></i></h2>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"><span style="color: blue;"><i></i></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-EwMqN29OuJ0/U1J8wFiQIQI/AAAAAAAAAM8/2TbKUGBmV8I/s1600/eliotts.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-EwMqN29OuJ0/U1J8wFiQIQI/AAAAAAAAAM8/2TbKUGBmV8I/s1600/eliotts.jpg" height="200" width="149" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>T. S. Eliot </i></h3>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<i>Să începem cu începutul. Vă aduceţi aminte împrejurările în care aţi început să scrieţi poezie în St. Louis pe când eraţi copil?</i><br />
Cred că am început pe la vârsta de paisprezece ani, inspirat fiind de Omar Khayyam al lui Fitzgerald, să scriu câteva catrene întunecate şi cu orientare ateistă şi deznădăjduitoare. Din fericire, m-am oprit aşa de iremediabil încât aceste catrene nu mai există. Nu le-am arătat niciodată nimănui. Prima poezie publicată a apărut în Smith Academy Record şi mai târziu în The Harvard Advocate, fiind scrisă la sfatul profesorului de engleză şi imitându-l pe Ben Jonson. Profesorul meu a considerat-o o scriere foarte bună pentru un băiat de cincisprezece sau şaisprezece ani. Ulterior, am mai scris câteva la Harvard, suficiente pentru a mă putea califica la alegerile pentru funcţia de redactor şef la The Harvard Advocate, funcţie pe care am savurat-o din plin. Apoi, ultimii ani de şcoală au fost extrem de efervescenţi. Am devenit mult mai prolific, mai întâi sub influenţa lui Baudelaire şi apoi a lui Jules Laforgue, pe care cred că l-am descoperit în primii ani la Harvard.<br />
<i>A existat cineva, în mod special, care v-a prezentat poeţilor francezi? Bănuiesc că nu Irving Babbitt.</i><br />
Nu, Babbit ar fi chiar ultima persoană! Singura poezie pe care Babbit a admirat-o mereu este Elegia lui Gray. O poezie bună, e drept, dar cred că asta denotă anumite limite pe care săracul Babbit le avea. Cred că mi-am declarat public sursa; este vorba despre cartea lui Arthur Symon care insistă asupra poeziei franceze şi pe care am găsit-o din întâmplare la Clubul Harvard, un loc de întâlnire al studenţilor de la Harvard. Se afla acolo o bibliotecă mică, aşa cum găsim azi în multe dintre casele Harvard. Mi-au plăcut vorbele lui şi aşa am mers la o librărie specializată în literatură franceză, germană precum şi în alte limbi străine (am uitat numele şi nici nu ştiu dacă mai există azi) şi am găsit Laforgue şi alţi poeţi. Nu-mi imaginez cum de exista Laforgue în biblioteca aceea. Dumnezeu ştie de cât timp îl aveau şi dacă îl mai căutau şi alţii.<br />
<i>Eraţi conştient în perioada studenţiei de prezenţa dominatoare a poeţilor mai vârstnici? Astăzi poetul scrie în tinereţe ca la vârsta unor Eliot, Pound şi Stevens. Vă amintiţi dacă aveaţi conştiinţa spiritului literar al vremii? Mă întreb dacă nu cumva situaţia ar fi fost diferită altfel.</i><br />
Lipsa unui interes deosebit pentru poeţii englezi sau americani îl consider un avantaj. Nu ştiu cum ar fi fost, dar bănuiesc că existenţa unor prezenţe aşa de dominatoare cum le numiţi ar fi reprezentat o distragere, deloc benefică. Din fericire, nu ne-a deranjat nimic din toate astea. […]<br />
<i>V-aţi sfătuit cu Conrad Aiken la poezii când eraţi coeditori la Advocate? […]</i><br />
Da, aşa este. Aiken a fost un prieten tare darnic. Într-o vară a încercat să-mi publice câteva poezii la Londra, cu Harold Monro şi alţii, dar nimeni nu a vrut să îl ajute. Mai apoi, cred că prin 1914, pe când eram amândoi în Londra, a spus: „Trebuie să mergi la Pound şi să-i arăţi poeziile”. S-a gândit că s-ar putea să-i placă, întrucât lui îi plăceau, deşi erau diferite de ale sale.<br />
<i>Vă aduceţi aminte de circumstanţele în care v-aţi întâlnit prima data cu Pound?</i><br />
Cred că mai întâi i-am făcut o vizita scurtă şi sper că am creat o impresie bună în acea cămăruţă în formă de triunghi din Kesington. Mi-a spus atunci: „Trimite-mi poeziile tale” şi apoi; „Sunt mai bune decât tot ce-am văzut. Treci pe la mine să discutăm”. Apoi le-a publicat, la editura lui Harriet Monroe, ceea ce a durat puţin.<br />
[…] Când am mers la prima întâlnire cu Pound, nu eram neapărat un admirator al operei sale şi deşi acum privesc opera de atunci ca fiind desăvârşită, sunt sigur că ideile măreţe se regăsesc în lucrările de mai târziu.<br />
<i>Aţi menţionat undeva că Pound a tăiat din poemul The Waste Land, forma iniţială fiind mult mai mare decât cea prezentă. Aţi avut de învăţat din metodele sale critice la adresa poeziilor dumneavoastră? A mai tăia şi din alte poezii?</i><br />
Pe atunci, da. A fost un critic minunat, întrucât nu încerca niciodată să te transforme într-o copie a sa. Încerca doar sa vadă ce intenţii aveai.[…]<br />
<i>Ce anume a tăiat Pound din </i>The Waste Land<i>? Secţiuni întregi?</i><br />
Da. Era, îmi amintesc, o bucată lungă despre o epavă. Nu cunosc legătura cu restul poemului, dar bănuiesc că a fost inspirat de cântul lui Ulise din The Inferno. Pe lângă asta, mai era şi o copie a secţiunii Rape of the Lock. Pound chiar spunea: „N-are rost să faci ceva pe care altcineva l-a făcut la fel de bine… fă ceva diferit.”<br />
<i>Consideraţi că aceste tăieturi de fragmente au modificat structura intelectuală a poemului?</i><br />
Nu. Era lipsit de structură şi în versiunea mai lungă.<br />
<i>Vă voi pune o întrebare legată de compoziţia poemului. În </i>Thoughts after Lambeth<i> aţi negat afirmaţia unor critici care au declarat că în </i>The Waste Land <i>reprezentaţi „deziluzia unei generaţii” sau cel puţin aţi negat cum că aţi fi avut o astfel de intenţie. Cred că F. R. Leavis spunea că </i>The Waste Land <i>nu are progresie, dar, pe de altă parte, alţi critici au afirmat mai recent că are orientare spre religia creştină. Mă întreb acum dacă aceasta era tot o intenţie de-a dumneavoastră.</i><br />
Nu, cel puţin nu conştient. Cred că, în <i>Thoughts after Lambeth</i>, mă refeream la intenţii mai mult în sens negativ decât pozitiv… mă refeream, de fapt, la ceea ce nu intenţionam. Dar oare ce înseamnă „intenţie”? E ca atunci când vrei să-ţi iei ceva de pe suflet şi nu-ţi dai seama de această povară până nu o iei de pe suflet. Dar n-aş fi putut să găsesc o relevanţă a cuvântului „intenţie” din punct de vedere pozitiv în niciunul dintre poemele mele şi nicidecum în altele.<br />
<i>Mai am o întrebare despre dumneavoastră şi despre Pound la începutul carierei. Am citit că va hotărâserăţi împreună să scrieţi catrene, întrucât eraţi de părere că versul liber îşi depăşise limitele.</i><br />
Cred că Pound a spus asta. Şi tot el a fost şi cel care a susţinut ideea cu catrenele. Mi-a recomandat chiar Emaux et Camées.<br />
<i>În ceea ce priveşte relaţia dintre formă şi conţinut, aţi fi ales vreodată forma înainte să ştiţi conţinutul?</i><br />
Într-un fel, da. Am studiat poemele lui Gautier şi m-am gândit „Mi-ar fi această formă utilă în vreunul dintre conţinuturile mele?” Şi experimentând, am descoperit că forma a dat elan conţinutului.<br />
<i>De ce aţi ales să folosiţi în poemele timpurii versul liber?</i><br />
La început am ales versul liber sub imboldul de a utiliza aceeaşi formă ca şi Laforgue. Prin asta înţelegem ca versuri neregulate ca număr de silabe să rimeze cu cuvinte care apar la intervale neregulate. Era mai mult vers decât liber, numit de Ezra „amygism”. Într-o etapă ulterioară, au apărut lucruri care aveau o mai mare libertate, precum „Rapsody on a Windy Night”. Nu cred că am avut atunci vreun model în minte, ci pur şi simplu a venit de la sine.<br />
<i>S-a întâmplat să simţiţi cum că aţi scrie împotriva la ceva, mai degrabă decât după un model anume? Cum ar fi de exemplu împotriva poetului laureat?</i><br />
Nu, nicidecum. Nu cred că am încercat respingerea anumitor aspecte, ci pur şi simplu o cale de descoperire a sinelui. Poeţi laureaţi, precum Robert Bridges, au fost într-adevăr ignoraţi. Dar nu cred că poezia de calitate ia naştere în urma unor tentative politice de înlăturare a unor forme deja existente. Cred că pur şi simplu o înlocuieşte. Oamenii găsesc modalităţi prin care se pot exprima şi-şi spun: „N-o pot face în felul acesta, dar care este modalitatea ideală prin care mă pot exprima?” În concluzie, nici nu prea îţi pasă de formele deja existente. […]<br />
<i>Adeseori poemele dumneavoastră par a fi alcătuite din capitole. Le-aţi imaginat iniţial ca poeme separate? Mă gândesc îndeosebi la „Ash Wednesday”.</i><br />
Da, aşa este. Similar poemului „The Hollow Men” şi acesta a fost gândit în capitole. Îmi amintesc bine când spun că una sau două dintre schiţele anumitor secţiuni din „The Hallow Men” au apărut în Commerce, dar şi în alte publicaţii. Apoi, odată cu trecerea timpului, am început să-l privesc ca pe un tot. Ăsta e un aspect al minţii mele care se pare că funcţiona în anii de la începutul carierei – să realizez diferite lucruri şi ulterior să le văd cum fuzionează din punct de vedere poetic, modificându-le şi în fine dând naştere unei creaţii noi.<br />
<br />
<i>Interviu de Donald Hall pentru </i>The Art of Poetry No. 1, The Paris Review, 1959.<i> O selecţie mai largă din acest interviu, în </i>Revista nouă, nr. 3/2014)<br />
<h3 style="text-align: right;">
Traducere de Raluca Danciu Cîrstea</h3>
<div>
<br /></div>
<h2>
<span style="background-color: yellow; color: red;"> T. S. Eliot </span></h2>
<br />
<h3>
Dimineaţa, la fereastră</h3>
<br />
Zăngăne vesela prin bucătării,<br />
Paşi greoi de-a lungul străzii trec<br />
Suflete de slujnice se plâng<br />
Încolţind la porţi melancolii.<br />
<br />
Ceţuri cafenii la mine urcă<br />
Feţe-ntunecate de din jos,<br />
Poale-nnoroiate tot încurcă<br />
Trecătoru-n râsu-i de prisos<br />
Ce dispare-n lung de-acoperişe.<br />
<br />
<h3>
Rânduri pentru un bătrân</h3>
<br />
Nu-i tigru-ascuns în vizuină<br />
Mai pus pe rele decât mine.<br />
Nici coada-i nu e mai vioaie<br />
Decât atunci când simt prea bine<br />
Vrăjmaşul cum în sânge-şi cată<br />
Viaţa ori de-un ram atârnă.<br />
Când dintele-mi arăt şi iese<br />
Din limba-mi arcuită şuier,<br />
E mai îndrăgostit ca ura,<br />
Ca frageda iubire mai amar<br />
Iar tinerii, ah, asta nu pricep.<br />
Să se reflecte-n ochiu-mi auriu<br />
Nebun neghiobu-i care sare.<br />
<br />
Să-mi spui: E bucuria mare!<br />
<br />
<h3>
Isterie</h3>
<br />
După cum râdea m-am prins că sunt amestecat în râsul ei şi că fac parte din el, până acolo unde dinţii păreau doar stele întâmplătoare prinse fără voie într-un marş militar. Am fost atras de icnetele scurte, inhalat în fiece moment de răgaz, pierdut apoi în peşterile întunecate din gâtlejul ei, zdrobit de unda unor muşchi nevăzuţi. Un chelner în vârstă cu mâini tremurânde se zorea să întindă o pânză ecosez roz-albă pe masa verde de fier ruginit, spunând: „Dacă doamna şi domnul vor să ia ceaiul în grădină, dacă doamna şi domnul vor să ia ceaiul în grădină…” Am decis atunci că, dacă zbaterea sânilor ei poate fi oprită, unele fărâme ale după-amiezii ar putea fi salvate şi mi-am concentrat atenţia cu subtilitate prudentă spre acest lucru.<br />
<br />
<h3>
Rânduri pentru o raţă din parc</h3>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-VcVw8S9ilZs/U1J9wmLCCRI/AAAAAAAAANI/a222_cVqqsY/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-VcVw8S9ilZs/U1J9wmLCCRI/AAAAAAAAANI/a222_cVqqsY/s1600/images.jpg" /></a></div>
Se cerne peste lac lumina lung,<br />
E dimineaţa-n tremur îndelung,<br />
Iar zorii se înclină peste ierbi,<br />
Aici nu-s şerpi şi nici şopârle nu-s<br />
Doar un răţoi e, lent, de raţă dus.<br />
Lucirea aurorei am văzut,<br />
Din Pâinea şi din Vinul ce-am avut,<br />
Dau împănatelor, căci le-am adus<br />
Prinos să fie celor ce-au murit;<br />
Din pâine şi din deget au ciupit,<br />
Era uşor să aibă-un un vierme viu;<br />
Dar ştiu, curând, aşa-i orânduit,<br />
Iscoditoarea viermelui prezenţă<br />
Va încerca umila-mi complezenţă.<br />
<br />
<br />
<h3 style="text-align: right;">
Versiune în limba română de Florin Dochia</h3>
<div>
<br /></div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-75387363656178810072014-03-17T19:30:00.000+02:002014-03-17T19:30:54.202+02:00URMUZ No 2 februarie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-xlOunj-dOkU/UycfMNbFpOI/AAAAAAAAAFc/x4yBOQKb6RQ/s1600/urmuz+2+coperta+1.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-xlOunj-dOkU/UycfMNbFpOI/AAAAAAAAAFc/x4yBOQKb6RQ/s1600/urmuz+2+coperta+1.JPG" height="320" width="226" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://www.scribd.com/doc/212399952/Urmuz-No-2" target="_blank">vezi pdf</a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: yellow;"> Despre bucuria lecturii </span></h2>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-k95Pk3bjZF8/UycgyBgeOPI/AAAAAAAAAFo/s4ZSvQk9tq8/s1600/liliana.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-k95Pk3bjZF8/UycgyBgeOPI/AAAAAAAAAFo/s4ZSvQk9tq8/s1600/liliana.jpg" height="200" width="119" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Liliana Ene</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dintotdeauna, mi-a plăcut foarte mult să citesc cărţi. În special cărţi abia ieşite de sub tipar. Au un miros deosebit. În copilărie şi adolescenţă, nu am fost nevoită să merg la biblioteca publică pentru a împrumuta vreo carte, pentru că tatăl meu mi-a pus la dispoziţie tot ce se cerea la şcoală. A fost foarte uşor să descopăr plăcerea cititului. Constat acum, cu tristeţe, că oamenii nu se mai laudă cu bibliotecile personale, ci cu plasma cu cea mai mare diagonală. Nu pot decât să mulţumesc tatălui meu pentru pasiunea cititului şi să subliniez faptul că părinţii au un rol major în dezvoltarea intelectuală a copiilor. Pentru mine, lectura este cel puţin un prilej de a mă relaxa, de a uita de grijile cotidiene, de mă transpune în alte lumi, în alte poveşti de viaţă. Lectura îmi oferă linişte şi îmi limpezeşte gândurile. Dar este şi un mijloc inestimabil de cunoaştere. Evident, selectez cu atenţie tot ceea ce citesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Lucrând într-o bibliotecă, am ocazia să întâlnesc zilnic o mulţime de copii şi de adolescenţi. Unii dintre ei vin să împrumute cărţi trimişi de profesori sau de părinţi, alţii vin din proprie iniţiativă. De asemenea, întâlnesc, nu de puţine ori, părinţi îngrijoraţi de faptul că odraslele lor nu vor să citească nici măcar un rând în plus faţă de ceea ce este obligatoriu pentru a-şi rezolva temele. Mă întreb, însă, câţi dintre aceşti părinţi au încercat să îşi îndrepte copiii spre lectură prin exemplul personal. Dacă, în calitate de mamă sau de tată, nu faci altceva decât să priveşti la televizor, să foloseşti tableta sau telefonul mobil, este puţin probabil ca micuţul să iubească vreodată cititul. Un copil neîndrumat de părinţi îşi va cunoaşte foarte târziu vocaţia şi pasiunea pentru ceva, de aceea s-ar cuveni să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-l călăuzi către activităţi care să îl formeze frumos ca om. Văzându-mă citind, fetiţa mea face acelaşi lucru. Ba chiar le oferă păpuşilor cărţi şi le învaţă să citească. </div>
<div style="text-align: justify;">
Interacţionez aproape în fiecare zi cu elevi care vin la bibliotecă doar pentru a folosi unul din cele opt computere ale Biblionetului şi descopăr că majoritatea utilizează perfect noile tehnologii, dar, din păcate, au deficienţe grave în a se exprima. De fiecare dată când îi îndemn să împrumute o carte, par stânjeniţi sau plictisiţi. Unora li s-ar părea jenant să fie văzuţi de către colegi citind. Lectura devine, pentru astfel de tineri, o activitate desuetă. Lipsa dorinţei de a citi este una dintre problemele cu care se confruntă societatea. Lectura a devenit, pentru mulţi tineri, o corvoadă şi cel mai trist este faptul că ei nu par să fie conştienţi de efectele pe termen lung. </div>
<div style="text-align: justify;">
Orientarea elevilor spre lectură nu se poate realiza decât cu argumente puternice şi cu persuasiune, ca să se poată diminua influenţa, în unele aspecte nocivă, a internetului şi a televiziunii. Din ce în ce mai mulţi elevi caută informaţii despre un anumit subiect pe site-ul wikipedia sau pe site-uri unde sunt publicate referate. Acest lucru nu ar fi rău, dacă ar servi drept informaţie brută pentru o lucrare proprie. Din păcate, ei copiază pur şi simplu texte întregi, fără a le asimila în vreun fel. Cumva, trebuie să-i convingem pe tineri să citească mai mult, explicându-le ce pot descoperi ei înşişi prin parcurgerea textului scris. Alături de familie, un rol major îl are învăţătorul sau profesorul de limba română. Dascălul trebuie să-i îndrume spre lectură, oferindu-le prilejul să-şi exprime părerile despre o anumită carte, organizând ore speciale, ateliere de poveşti, seminare, în care elevii pot învăţa să comunice frumos, elegant, fără a se simţi constrânşi de note. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cu ajutorul lecturii, ei pot simţi provocările, temerile şi sentimentele personajelor, pot călători în timp fără a părăsi camera, pot zâmbi, pot descoperi sfaturi utile şi interese noi, pot găsi un scop şi pot scăpa de tensiunile acumulate. Beneficiul personal, pe care fiecare cititor îl obţine din lectură, este foarte variat. Lectura îmbunătăţeşte considerabil vocabularul şi oferă uşurinţă în exprimarea propriilor opinii. Lectura măreşte orizontul tânărului, permiţându-i să ia contact cu locuri, oameni şi obiceiuri îndepărtate, ca timp şi spaţiu. Un tânăr care citeşte se va putea integra oriunde şi în orice grup. Datorită cunoştinţelor sale, va putea să poarte orice discuţie şi va reuşi să se facă plăcut şi apreciat. Lectura este un hobby pentru toată viaţă, o metodă de relaxare, o activitate ce se poate practica oricând, oriunde, la orice vârstă şi în orice situaţie. În cărţi sunt dezbătute toate problemele omului, experienţele pozitive sau negative, împlinirile sau insuccesele. Citind, adolescentul va învăţa să le înfrunte pe toate cu optimism sau cu modestie şi să distingă diferenţa dintre bine şi rău. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dăruindu-le copiilor noştri iubirea pentru cuvântul scris, e ca şi cum le-am oferi o şansă în plus de a trăi. </div>
<div style="text-align: justify;">
M-aş bucura ca aceste rânduri să fie citite de către tinerii ne-cititori, dacă le pot spune aşa. De fapt, ar fi ideal. Acesta este, de fapt, şi scopul campaniei de „pedagogie a lecturii”: atragerea adolescenţilor spre bogăţiile ce pot fi regăsite doar în cărţi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, surprindeţi-vă profesorul, dragi elevi! Citiţi o carte din proprie iniţiativă şi povestiţi-o în timpul unei ore de literatură! Veţi fi, cu siguranţă, apreciaţi!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<h2 style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-style: normal; font-variant: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</h2>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #b6d7a8;"> Fragmente despre singurătate </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-e3qz3xWQ4EM/Uycg-Xkv_NI/AAAAAAAAAFw/PABbX5pWK-8/s1600/dochia+la+festival.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-e3qz3xWQ4EM/Uycg-Xkv_NI/AAAAAAAAAFw/PABbX5pWK-8/s1600/dochia+la+festival.jpg" height="200" width="178" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b>Florin Dochia</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În mareea cotidiană de logoree liricoidă şi superficială ori mizerabilism ieftin de aşternut, pus pe hârtie ori pe fila virgină din spaţiul digital, a fi concis şi, în acelaşi timp, profund a devenit o raritate. Puţine autoare de poezie se îndepărtează de (pre)simţirile isteroide ale unui flămând trup insomniac şi tânjind după absolutul de alcov cu brocarturi prăfuite. Adulmecarea unor alcooluri spirituale fine a devenit preocupare arareori vizitabilă de ochiul pretenţios al consumatorului de literatură.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu atât mai reconfortantă se arată a fi lectura volumului gânduri în cuşcă al Mariei Dobrescu, lectură leneşă, ce-şi permite întârzierea atentă pe cuvânt, pe imaginea subtil stilizată, aşternută parcă de o peniţă subţire, cu mişcări lente şi delicate, imprevizibile, ca dansul în aer al fumului de ţigară, amestecându-ce în aburul fierbinte al cafelei, pe terasa unei cafenele din Montmartre...</div>
<div style="text-align: justify;">
După debutul cu mireasa de sare, premiată anul trecut de doi critici pretenţioşi, gânduri în cuşcă păstrează linia aproape minimalistă, dar viguroasă, a versului şi o conduce în aceleaşi zone pline de miez ale interogaţiei. Aparenţa înşelătoare a concretului cotidian este numai un vehicul lunecând spre nostalgia unei împliniri aflate întotdeauna la orizont şi care funcţionează la fel ca acesta: este mereu la aceeaşi distanţă de dorinţa noastră. Ceea ce îmi aminteşte de versurile, dacă nu chiar şi maniera impresionistă a poemelor americanului Stephen Crane: „I saw a man pursuing the horizon; / Round and round they sped.”</div>
<div style="text-align: justify;">
Poemele Mariei Dobrescu dau tribut tonului elegiac, în fond. Sursa este realitatea materială, exterioară fiinţei sale, dar apropriată şi sublimată cu multă siguranţă în expresie poetică ce întârzie într-un spaţiu tranziţional bine delimitat, un spaţiu al iluziei temperate, dar nu mai puţin capabilă de explozie în cuvânt. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai adesea, temniţele („închisă în cuşca gândurilor / lustruiesc fiecare aşteptare”) sunt domiciliu al suferinţei aproape fizice („inimile se zbat în plase de sârmă”), cu greu se poate găsi un grăunte de jubilaţie, mai degrabă sunt vizualizate postùri ale penitenţei („atârnaţi de sfori / aşteptând izgonirea din rai”), consecinţă a unui necunoscut păcat originar, iar tristeţea devine cu adevărat sfâşietoare, precum în poemul „câte acte are piesa asta?”: „mă rugaseşi / să mă îmbrac în mov / marea încremeneşte / la capătul poveştii / privindu-i / ruinele / din mine / se deşiră silfidă / o iarnă / care îmi picură / pe limbă / absint”. </div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar dacă nicăieri cititorul nu va găsi vreo urmă de lamento, lacrima (cuvântul ca atare nu apare în volum!) este suportul nevăzut al fiecărei litere, al fiecărei lumini, căci infernul în care autoarea ne invită să ne desfătăm este unul al luminii, al aceluiaşi alb care guverna volumul anterior. Secţiunea care dă titlul cărţii este plină de forţă şi doldora de sugestie. Albul şi aşteptarea – semnele unei nuntiri mereu amânate, ale unei întâlniri cu destinul imaginat – se nutresc din tăceri: „tăcerea mea este / e o bufniţă albă / a ta / un totem”, „tăcerea a prins pojghiţă / în oasele mele”, „port / păcatul tăcerii / ca pe o inimă albă / ascunsă la spate” – şi ascund golul, absenţa soluţiei de ieşire din inter-lume, din spaţiul absurd al clocotului interior: „în mine se rostogoleşte / o singurătate” sau „rostogolesc mai departe / piatra asta / într-o nebunie” – un Sisif care scapă invariabil stânca de pe culmea Muntelui -, „singurătatea asta îmi roade / unghiile până la sânge”. </div>
<div style="text-align: justify;">
Altfel, singurătatea este un leitmotiv al acestei secţiuni ale cărei poeme fără titlu subjugă lectorul. Şi pentru că am spus Sisif, mă întreb dacă, după lectura poemelor, ne alăturăm zicerii lui Albert Camus – „Il faut imaginer Sisyphe heureux” – ori aceleia a lui Franz Kafka: „Sisyphos war ein Junggeselle”. O dilemă din care eu nu am putut ieşi decât pe calea, regală, a logicii terţului inclus. </div>
<div style="text-align: justify;">
De nicăieri nu răzbate, aşa cum se cam întâmplă la mai toţi poeţii de azi, activitatea de zi cu zi, acasă, la serviciu, pe stradă, la întâlnirea cu alte fiinţe umane, cu animalele ori plantele mediului înconjurător. Când spune că „trăim în închisori / invizibile” şi „viaţa noastră / e ca o întâlnire în intersecţii / ne vedem / doar pentru a ne despărţi”, tonul chiar îmi aminteşte de acela al scrisorilor melancolice trimise de Kafka Milenei Jesenská, de fapt, toată secţiunea finală dă seama de o astfel de atmosferă a unei lucide expuneri pe altarul unui sacrificiu misterios, în condiţiile în care „sorb cu o lentoare nefirească / câteva amăgiri / drogul perfect / pentru un captiv”.</div>
<div style="text-align: justify;">
Maria Dobrescu se scrie pe sine – îmi asum banalitatea şi generalitatea expresiei! – observându-se şi transferându-şi viaţa în text. Viaţa lăuntrică, desigur, dar codul de imagini este din viaţa exterioară, pentru că „uneori sufletul/e/precum un beci/care / aşteaptă/o primăvară”, cum sună reflecţia din poemul care a inspirat şi imaginea de pe prima copertă, „iubirea mea este o colivie”. Viaţa din text o dublează pe cea cotidiană, cea adevărată (oare?), dar cele două nu se intersectează. </div>
<div style="text-align: justify;">
Însă, definirea de sine – dar nu şi salvarea! - vine odată cu versul final al secţiunii şi al volumului: „şi mă ascund / într-o femeie poveste”… Aşadar, pare că nimic nu este realitate, totul este ficţiune, este iluzie, este ascundere şi, în acelaşi timp, adăpost pentru veridicţiune. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<h2 style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-style: normal; font-variant: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</h2>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d0e0e3;"> Lucia Maria Purdescu - Cascada îngheţată </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-gENEYpHXy4c/Uychmo3I8oI/AAAAAAAAAF4/Syno9fCxKwc/s1600/Lucian+gruia.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-gENEYpHXy4c/Uychmo3I8oI/AAAAAAAAAF4/Syno9fCxKwc/s1600/Lucian+gruia.jpeg" height="200" width="125" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Lucian Gruia</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cristiana Maria Purdescu s-a născut la 21 februarie 1964 în comuna Negreni, judeţul Teleorman. A absolvit la Bucureşti, Facultăţile de: Ştiinţe Agricole; Biologie şi de Arte Decorative şi Design (specialitatea Arte Textile – Modă), obţinând un Doctorat în Arte Plastice. În prezent îşi conduce propria-i casă de modă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Volumul Risipa de a fi / Wastwefulness (Ed. Tracus Arte, 2013), pe care-l comentăm, este al zece lea volum de versuri semnat de autoare. Traducere în limba engleza a fost efectuată de Alina Olimpia şi Anna Robinson</div>
<div style="text-align: justify;">
În prefaţa volumului (intitulată Privind ferestra de cristal), Mariana Roman face observaţia interesantă că, citind versurile autoarei, în care abundă imagini hibernale, s-a simţit trăind într-un iglu, cu interiorul alb, curat şi cald, frigul fiind doar în exteriorul incintei: „Între pereţii iglu-ului, micile obiecte ale nefericirii, la fel ca micile sau marile obiecte casnice, sunt acoperite de gheaţă – învaţă să le foloseşti aşa!” În această frumoasă metaforă pentru sufletul poetei, nu mi se pare că întâlnim micile obiecte ale nefericirii produse de destrămarea unei iubirii ci o nefericire uriaşă, care i-a îngheţat sufletul şi i-a indus o singură temă lirică în toate poeziile din cuprinsul tuturor volumelor tipărite până acum, tema suferinţei din dragoste. E greu să ne închipuim cât de puternică a fost această iubire încât a provocata atâta suferinţă. Cert este că a fost apropiată de absolut, şi atât de acaparatoare încât poetei i se pare că a fost o iubire blestemată („Mi-ai preschimbat iubirea în durere/ şi dorul în blestem,”), sau păcătoasă: „Iubirea vinovată/ răpeşte liniştea/ (...)/ aruncând otrăvuri dulci/ peste sufletul presărat cu cratere adânci/ şi cu miros de smoală.” (Iubirea vinovată) </div>
<div style="text-align: justify;">
Altă imagine, complementară iglu-ului, şi care ar putea sugera direcţia descendentă a vectorului trăirilor Cristianei Maria Purdeascu, ar fi, după părerea mea, cascada îngheţată. Ea ar sugera faptul că prezentul este lipsit de sens, din moment ce marea iubire s-a destrămat, pe când trecutul, dinaintea rupturii, este valorizat pozitiv. O astfel de perpetuă întoarcere spre trecut, poate fi caracterizată sugestiv prin timpul cascadă, teoretizat de Lucian Blaga. Putem exemplifica prin majoritatea poeziilor volumului: „Caută-mă în negura timpului,/ icoana ta s-a prăfuit în mine,/ de când ai întunecat cerul/ cu gândurile tale nerostite.// caută-mă în nesfârşitul rămas bun:/ încă o creangă aşezată pe rug.// Caută-mă în belşugul de melancolii/ când singurătatea vine de niciunde/ iar uitarea/ se îndepărtează spre nicăieri.” (Caută-mă...) Pare că stările sufleteşti ale poetei s-au blocat la momentul destrămării iubirii, şi sufletul ei îngheţat nu poate ieşi din această stare. </div>
<div style="text-align: justify;">
Gândurile autoarei au început să se îndrepte spre extincţia văzută uneori ca o eliberare: „În mine,/ flacăra speranţei/ se îneacă de noaptea cosmică,/ pregătindu-mă pentru/ adâncul tenebros al unui sfârşit/ ce nu vrea să adoarmă. „(Când tristeţile îngroapă).</div>
<div style="text-align: justify;">
E nevoie de o nouă iubire, mai puternică decât cea veche, a cărei forţă să-i poată dezgheţa sufletul, sau poate că tercerea timpului, până la urmă îi va aduce alinarea. Până atunci, universul, în viziunea poetei, ascultă de legea entropiei, destrămându-se încet încet, întunecându-se alunecând spre haos. Iată un exemplu concludent: „Briza/ înşiră amintiri/ despre Apusul de Soare/ şi despre nopţile de iubire/ rătăcite în uitare.// Luna plângătoare/ spală cu lacrimi de sare/ haosul,/ înnoptarea/ şi însingurarea noastrp.” (Aruncând ciudate nisipuri) Sufletul poetei a trecut de la flacăra pasiunii la condensarea tristeţilor şi apoi la îngheţul sentimentelor. Frigul interior a contaminat întreaga lume, ca şi când s-ar prevesti moartea termică a universului. Titlul volumului, Risipa de a fi, vrea să precizeze tocmai această destrămare a stărilor sufleteşti pentru o cauză pierdută.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când cuvintele nu mai pot exprima tristeţea, poeta invocă tăcerea: „Despre străina suflare a verii,/ în visul care tocmai a zburat,/ vorbeşte tăcerea rece a iernii.” (Grăbit spre nicăieri)</div>
<div style="text-align: justify;">
Există rare momente când reveria şi visul reaprind iubirea trecută: „Cu lacrimi încerc să sting/ focul viselor/ în care aştept să apari/ înveşmântat în haina ta aurie.” (Dă ecou iubirii) </div>
<div style="text-align: justify;">
Uitarea încă nu vrea să vină: „Nu-i adevărat că nu te aud,/ că nu mi-e dor,/ că nu-mi lipseşti,/ că te-am uitat,/ dar este adevărat că m-ai pierdut/ ca pe o tăcere.// (...) // Nu-i adevărat că nu te mai caut,/ absenţa ta este prezenţa mea lângă tine.” // (...)// Nu-i adevărat că nu mai aştept/ aripa ta pe umărul meu drept.// Nu-i adevărat...” (Nu-i adevărat)</div>
<div style="text-align: justify;">
Poezia reprezintă o refulare binefăcătoare din calea însingurării şi melancoliei. Există un ciclu de cinci poezii, construite cu replici umoristice la gravitatea stărilor sufleteşti, binevenite pentru descreţirea frunţilor: „Focul iubirii pâlpâie în singurătate,/ eternul circ al vieţii nu pot să-l îndur.../ / şi sunt atâtea farfurii în jur// şi linguri, şi cuţite nespălate.” (Nu pot să-l îndur) Cu această temă şi în această tehnică, poeta ar putea scrie un volum cuceritor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Stilul autoarei este simplu, direct, confesiv, trăirile, de multe ori adolescentine, conferă prospeţime imaginilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că alinarea o va aduce credinţa: „Nu sunt ce-ai fi dorit să fiu,/ dar, veghind la învăţătura Ta,/ într-un târziu.../ m-am depărtat de-nşelătoare vise/ şi m-am recuperat iubindu-Te.// tipărind amintirea morţii în mine,/ cu gândul luminat şi spălat de păcare,/ mi-ai arătat timpuri despre care n-aveam ştire...// Şi..., toate, pentru a mă întoarce/ în grădina Ta plină de iubire.” (Toate pentru a mă întoarce) </div>
<div style="text-align: justify;">
Aşteptăm cu interes următorul volum de versuri, care, poate ne va aduce înseninarea liricii Cristianei Maria Purdescu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<h2 style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-style: normal; font-variant: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</h2>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
*****</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: #d5a6bd;"> Angela Nache Mamier & capcana cuvintelor </span></h2>
<div style="text-align: right;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-pzvXZXzQ0-4/Uych9WBnFwI/AAAAAAAAAGA/XUOrWzdo0eM/s1600/geacar.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-pzvXZXzQ0-4/Uych9WBnFwI/AAAAAAAAAGA/XUOrWzdo0eM/s1600/geacar.jpg" height="200" width="171" /></a><b><i>Ioana Geacăr</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În noul volum de poeme „Memoria” (Edition clairdeplume34, Languedoc, Roussillon, France, 2013) Angela Nache Mamier îşi păstrează stilul tensionat cu care venea din volumul de debut („Miraculum”, Editura Dacia, 1982), discursul aluvionar presărat cu metafore şi sentimente dense, un limbaj vâltoare care te prinde în capcana sa.</div>
<div style="text-align: justify;">
Volumul e împărţit în două grupaje, primul dedicat poporului român din care poeta s-a-ntrupat, tradiţiilor, obiceiurilor, figurilor aparte din lumea satului, al doilea familiei rupte în două, una rămânând în prima ţară, alta dincolo, în noua patrie pe care a găsit-o poeta în Franţa anului 1992, când s-a stabilit în orasul Sete, un orasel poetic pe ţărmul Mediteranei. Acolo există astăzi o viaţă culturală foarte animată, mai ales prin prezenţa, ca organizatoare, a poetei, sau ca invitată. Nu încetează, nu oboseşte să fie o ambasadoare a României culturale peste hotare de câte ori se iveşte ocazia ca un artist român să treacă prin urbea ei, sau prilejuieşte ea o aniversare dedicată ţării de origine. („Donc j’ai choisi de rester un écrivain roumain et j’essaie de continuer d’ici mon apport à la culture roumaine ou en général, comme tant d’autres Roumains très connus en France Anna de Noailles, Elvire Popesco, Brancusi, Tristan Tzara, Georges Enesco, Victor Brauner, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Cioran, Paul Celan.”)</div>
<div style="text-align: justify;">
În prima parte a volumului sunt portrete cu o caligrafie curată: Moş Ilie, îngrijitorul cuminte şi tăcut, ca un locuitor împărţit între două lumi, „Potriveşte fără să le vadă/ Chipurile celor vii” („Moşul Ilie”), văduva, care inspiră şi aduce tăcerea în jur, o sfântă pedepsită să coboare din rai printre oameni: „Această femeie uscată / Nu se plânge / Niciodată / Mereu amară, aproape / Nebună de altfel / Uneori isterică / Se hrăneşte puţin / Aplecată pe scăunelul prea scund / Mereu la o parte / Firimiturile cad / Din mămăliga rece” („Văduva”), ţăranul cu viaţa sa chinuită, cu multă muncă şi o masă prea săracă, dar parte organică din natura-mamă, un cosmos matern care construieşte în permanenţă rosturi şi rostiri. De partea cealaltă, a siguranţei zilei de mâine se afla portretul matroanei, cu existenţa asigurată, o femeie energică, cu o feminitate ascunsă, dorinţe reprimate, apoi portretul inocent al senectuţii, desprins din schiţele lui Delavrancea, personajele înconjurate de nimbul fericirii copilăriei noastre: „Ore albe, tâmple de zăpadă / Bătrâneii mângâie / Zeci de iepuri albi”, „Bătrânica / Are ouă proaspete în buzunar / El culege încetişor / Nucile căzute” („Nedespărţiţi”) </div>
<div style="text-align: justify;">
Angela Nache Mamier se apropie de zona folclorică românească prin ritual în „Descantec” („Blestemat descântec / Pământul să înverzească / În jurul taliei mele / Ca dragostea ta să vină”), sau în jocul ielelor („Hora”), prin descrierea ocupaţiilor vechi: spălatul rufelor la râu („Snopi de cânepă”), gătitul ritualic al mămăligii („Ploaie de mălai”)</div>
<div style="text-align: justify;">
Poeta aduce în prim plan îndeletniciri ancestrale, o bătrânica lipeşte casa cu pământ într-o linişte vegetală, sau tradiţii româneşti : nunta cu brazi în porţi, lada de zestre cu lucruri executate manual de tinere în şezatori, cu mult înaintea nunţilor lor, plosca împodobită, plinî cu cu băutura specific românească, ţuica, caii gătiţi în alb.</div>
<div style="text-align: justify;">
O doină („Somnul pădurilor”) închide primul capitol dedicat vieţii simple de la ţară, spaţiului mioritic.</div>
<div style="text-align: justify;">
A doua parte a volumului, dedicată familiei, în special, se deschide cu, o fotografie în gară, imaginea părinţilor înmărmuriţi într-o eternă aşteptare : „Statui buimace pe peron / În gara afumată / Ca micşoraţi, / Între râs şi plâns / Jenaţi şi ţepeni” („Au revoir la părinţi”), idee reluată în „Inimi menhiri”), insistând pe imaginea aşteptării, părinţii la biserică se roagă şi pun lumânări aprinse pentru cei plecaţi în altă lume, sau viii plecaţi doar departe de casă, „Ghemuiţi, puţin ridiculi / Cu inimile lor – menhiri de rubin”- o temă atât de românească: imaginea părinţilor (la Goga, Coșbuc, Mihai Eminescu, Ion Pillat, Cezar Ivănescu, Ana Blandiana).</div>
<div style="text-align: justify;">
Poeta surprinde câte o trăire foarte delicată, pătrunde oarecum dincolo, sensibilitatea sa „vede” mai mult, alege cuvinte rare, uitate, de aceea mai pline de sens. Traversiera e un filon neexploatat, neclişeic, şi de aceea foarte bogat în semnificaţii, cu o explozie de sensuri: „Copilul acesta, tatăl meu / Vine, rămâne ori pleacă de o / mie de ori / În norul roşu / Acoperit de mări, batistele albe - Infinitul – / Ploaia de semne / Pe strada traversieră” („Tatăl meu pe strada traversieră”)</div>
<div style="text-align: justify;">
„Pater nostrum” este dedicat fiilor, iar „Aroma sânului”, maternităţii, o odă închinată vieţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Înainte de a trece la alte volume (are doua în pregătire la Editura Vinea, Bucureşti), Angela Nache Mamier simţea nevoia acestei legături cu românismul, acestei clasificări şi clarificări lirice, a acestei apartenenţe, o statuie închinată intraductibilului dor de ţară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Memoria e un loc al statuilor de ceară, cărora doar energia pasională a poeziei le dă viaţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: justify;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ywzXJlliZsw/UycisiTs5rI/AAAAAAAAAGM/Or2_0TZGwZE/s1600/eu1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-ywzXJlliZsw/UycisiTs5rI/AAAAAAAAAGM/Or2_0TZGwZE/s1600/eu1.jpg" height="320" width="108" /></a><span style="background-color: #cc0000;"><span style="color: white;"> Elena Dinu </span></span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alb ninge pe roşu, în rana</div>
<div style="text-align: justify;">
suflare pe foc, de răcoare</div>
<div style="text-align: justify;">
vesmânt</div>
<div style="text-align: justify;">
din lumină!</div>
<div style="text-align: justify;">
ploua. vertical(a)!</div>
<div style="text-align: justify;">
har</div>
<div style="text-align: justify;">
de dar</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-_tHbcDer4Zs/Uyci4miiB7I/AAAAAAAAAGU/hcXNJOwunZw/s1600/Graphic2.tif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: left;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-_tHbcDer4Zs/Uyci4miiB7I/AAAAAAAAAGU/hcXNJOwunZw/s1600/Graphic2.tif" height="200" width="198" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubire sunt…</div>
<div style="text-align: justify;">
în amintire</div>
<div style="text-align: justify;">
în dor de Chip/arhetip</div>
<div style="text-align: justify;">
de de de de de</div>
<div style="text-align: justify;">
de viaţă</div>
<div style="text-align: justify;">
de daruri zabrele</div>
<div style="text-align: justify;">
între ghilimele</div>
<div style="text-align: justify;">
noima de bine</div>
<div style="text-align: justify;">
de dureri</div>
<div style="text-align: justify;">
gând </div>
<div style="text-align: justify;">
de mine flămând</div>
<div style="text-align: justify;">
risipitor mister</div>
<div style="text-align: justify;">
în în în efemer</div>
<div style="text-align: justify;">
nor pe stânci </div>
<div style="text-align: justify;">
Cer </div>
<div style="text-align: justify;">
om</div>
<div style="text-align: justify;">
…de din Tata Cuvânt</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-M1yhzPzkym4/UycjCnkGqFI/AAAAAAAAAGc/gb_8EVUtxDE/s1600/Graphic3.tif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-M1yhzPzkym4/UycjCnkGqFI/AAAAAAAAAGc/gb_8EVUtxDE/s1600/Graphic3.tif" height="200" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
om cerşit de iubire am venit cu ninsoare şi îngeri de foc,</div>
<div style="text-align: justify;">
om de humă-mi degust veşnicia din clipe de-albastruri din aripi, şi tot,</div>
<div style="text-align: justify;">
om, dorit în Lumină mă vrea iarăşi Iubirea să pot</div>
<div style="text-align: justify;">
să primesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
stă suspendat timpul, cu gândul, în aşteptarea iluziei..</div>
<div style="text-align: justify;">
se desface strânsoarea de firescul tic-</div>
<div style="text-align: justify;">
când durerile din carnea secundei -tac..</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
om cerşit de iubire am venit cu ninsoare şi îngeri de foc,</div>
<div style="text-align: justify;">
om de humă-mi degust veşnicia din clipe de-albastruri din aripi, şi tot,</div>
<div style="text-align: justify;">
om, dorit în Lumină mă vrea iarăşi Iubirea să pot</div>
<div style="text-align: justify;">
să primesc.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Kstj-O8VZtk/UycjVDzeM6I/AAAAAAAAAGk/30HxSHd1wns/s1600/Graphic4.tif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Kstj-O8VZtk/UycjVDzeM6I/AAAAAAAAAGk/30HxSHd1wns/s1600/Graphic4.tif" height="200" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
mărturisirea unei întrupări:</div>
<div style="text-align: justify;">
în atelierul morţii mele a intrat un fir de lumină pe care mi-am agăţat cu suflet obosit haina de pământ…</div>
<div style="text-align: justify;">
aceasta a devenit aripă şi îmbrăţişându-mă, am pornit spre Inima de dar, pe însuşi firul de Lumină- drum de lacrimă bucuroasă între inima de pământ şi Inima de dar...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
miroase a cerneală cerul cu vers</div>
<div style="text-align: justify;">
când albul din suflet s-a nins de albastru...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<h2 style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-style: normal; font-variant: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; orphans: auto; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</h2>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: Calibri; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: center; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
*****</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-uD-cb4dBoGQ/Uycjk8y7ERI/AAAAAAAAAG0/XdmnLdTaZ8s/s1600/Berceanu+Monica+1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-uD-cb4dBoGQ/Uycjk8y7ERI/AAAAAAAAAG0/XdmnLdTaZ8s/s1600/Berceanu+Monica+1.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
<h2 style="text-align: justify;">
<span style="background-color: #ffd966;"> Monica Berceanu </span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Antonim care doare</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Începe să doară puţin ultima silabă</div>
<div style="text-align: justify;">
Iubirea ta hrăneşte gustul cărnii mele</div>
<div style="text-align: justify;">
Te formez din unu şi doi</div>
<div style="text-align: justify;">
şi te descompun în respiraţie şi moarte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne jucăm de-a viii între silabele morţii</div>
<div style="text-align: justify;">
Tu stai între 2 vocale, eu sunt cratima perversă</div>
<div style="text-align: justify;">
Formăm un antonim</div>
<div style="text-align: justify;">
Care doare puţin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>5 ianuarie 2014</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Asfaltez aburi</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ploua cu sânge viitorul trecut</div>
<div style="text-align: justify;">
Ne udam pielea friptă dinspre miazăzi</div>
<div style="text-align: justify;">
Ligheane cu aburi strângeam în noi</div>
<div style="text-align: justify;">
De la ana la caiafa</div>
<div style="text-align: justify;">
Tată, asfaltez aburi de azi până ieri</div>
<div style="text-align: justify;">
s-o zidim pe bunica în ei!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>5 febr 2014</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Culoarea păcatului</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
m-am plimbat pe marginea cuvântului tău</div>
<div style="text-align: justify;">
geometrie rătăcită în numele cu o singură literă</div>
<div style="text-align: justify;">
mă dusesem să mor puţin într-o filă de carte</div>
<div style="text-align: justify;">
devenind femeie în amantele lui Picasso</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
hoinărind într-un volum de tine</div>
<div style="text-align: justify;">
mi s-a întunecat absenţa</div>
<div style="text-align: justify;">
mi s-au blocat gloanţele pe trăgaciul războiului cu tine însămi</div>
<div style="text-align: justify;">
devenind păcat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Picasso m-a pictat pe rostogolirea ta în mine</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe-o stradă venind dinspre plecări din tine</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu tot cu păcatele noastre</div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o culoare cubistă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>10 ianuarie 2014</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ne naştem</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne naştem prunci, cu zâmbete naive salutăm lumea</div>
<div style="text-align: justify;">
Strigăm cu lacrimi dorul de lapte</div>
<div style="text-align: justify;">
Mama ne soarbe plânsul cu sânul lacom de gângurit</div>
<div style="text-align: justify;">
Creştem, paşii ne învaţă să mergem de-a buşilea</div>
<div style="text-align: justify;">
Jucăriile să prindem în mână setea de cuprins</div>
<div style="text-align: justify;">
Limba stă să spună poveşti care încep cu „mama”</div>
<div style="text-align: justify;">
Se continuă cu „Hai!”</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi mor cu Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne naştem prunci, creştem copii şi</div>
<div style="text-align: justify;">
Devenim poeţi</div>
<div style="text-align: justify;">
Abia atunci ne dăm seama că</div>
<div style="text-align: justify;">
Plânsul n-o mai aduce pe mama </div>
<div style="text-align: justify;">
Cu sânul ei preaplin </div>
<div style="text-align: justify;">
Laptele nu ne mai usucă lacrimile</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi paşii nu ne mai duc de-a buşilea</div>
<div style="text-align: justify;">
Direct la Dumnezeu ajungem</div>
<div style="text-align: justify;">
Jucăriile ne sunt acum cuvinte limba se lipeşte de cerul gurii</div>
<div style="text-align: justify;">
Se transformă în degete</div>
<div style="text-align: justify;">
Vorbim cu ele pe file sărace de hârtie</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Doamne, poetul nu mai spune poveşti despre prinţi</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mai bea lapte şi nu mai zâmbeşte naiv</div>
<div style="text-align: justify;">
Mama nu mai este să-i ducă sânul la gură</div>
<div style="text-align: justify;">
Să-l oprească din plâns</div>
<div style="text-align: justify;">
Doamne, poetul se naşte prunc, trăieşte copil</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi moare dumnezeu fără lapte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Nov 2013</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Poeţii scriu poezii sub duş</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Le curge apa prin vene</div>
<div style="text-align: justify;">
Îşi spală singurătăţile cu morfină</div>
<div style="text-align: justify;">
Stau aplecaţi peste eternitate</div>
<div style="text-align: justify;">
Duhnind a endorfine</div>
<div style="text-align: justify;">
Din toate mizeriile lumii</div>
<div style="text-align: justify;">
Aleg să-şi spele numai ispitele</div>
<div style="text-align: justify;">
Dumnezeu le aruncă un prosop</div>
<div style="text-align: justify;">
Să-şi şteargă sinuciderile</div>
<div style="text-align: justify;">
Respiră în ei estrogenul</div>
<div style="text-align: justify;">
Pielea are miros de moarte</div>
<div style="text-align: justify;">
Realitatea de testosteron</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu aud gustul depărtărilor</div>
<div style="text-align: justify;">
Văd zgomotele contopirilor</div>
<div style="text-align: justify;">
şi scriu poemul nepoeţilor</div>
<div style="text-align: justify;">
din inversul literelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>27 nov 2013</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Pentru tot ce nu</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O dialectică prefăcută</div>
<div style="text-align: justify;">
O înşiruire de nevoi fără virgulă</div>
<div style="text-align: justify;">
Piese de puzzle</div>
<div style="text-align: justify;">
şi un foc bengal</div>
<div style="text-align: justify;">
din frici şi singurătăţi fotografiate la minut</div>
<div style="text-align: justify;">
eşecuri cu file rămase albe</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
am inventat omniscienţa</div>
<div style="text-align: justify;">
trăiesc ca în tine însuţi</div>
<div style="text-align: justify;">
negarea negaţiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<i>6 februarie 2014</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<h2 style="text-align: justify;">
</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CCdPQ59Z2Nk/UyckUraYFBI/AAAAAAAAAHA/Wajq7E0IX6U/s1600/valentin+irimia.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-CCdPQ59Z2Nk/UyckUraYFBI/AAAAAAAAAHA/Wajq7E0IX6U/s1600/valentin+irimia.JPG" height="149" width="200" /></a></div>
<h2 style="text-align: left;">
<span style="background-color: cyan; text-align: justify;"> Valentin Irimia </span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Incomplet</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
mai dincolo</div>
<div style="text-align: justify;">
de concretul fără început</div>
<div style="text-align: justify;">
avan despresurat</div>
<div style="text-align: justify;">
îmi rodeşte pe ultima silabă</div>
<div style="text-align: justify;">
întârziere asfinţind</div>
<div style="text-align: justify;">
boare necruţătoare</div>
<div style="text-align: justify;">
chemarea vărsată în abisul clepsidrei</div>
<div style="text-align: justify;">
ca un meridian al exilului</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
mă lupt cu pacea</div>
<div style="text-align: justify;">
nu-mi recunosc mâinile</div>
<div style="text-align: justify;">
dar cine să înţeleagă</div>
<div style="text-align: justify;">
strigătul ochilor</div>
<div style="text-align: justify;">
strigătul ce se topise în apă</div>
<div style="text-align: justify;">
când gândurile se carnifică</div>
<div style="text-align: justify;">
repetând aceeaşi mirare</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
de parcă nu e de-ajuns</div>
<div style="text-align: justify;">
mă frig lacrimile copacilor</div>
<div style="text-align: justify;">
şi eu n-am terminat încă</div>
<div style="text-align: justify;">
de a mă naşte</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ireal</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E un pogrom fanatic de silabe</div>
<div style="text-align: justify;">
Prin anotimp ascuns şi nevorbit,</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu lei de fum ce poartă slava-n labe</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi-alunecă-n spirală către mit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aducerile-aminte se destramă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Cărările s-au limpezit de paşi,</div>
<div style="text-align: justify;">
Înmugurind ca un surâs de mamă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Icoanele nasc îngeri pătimaşi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi mântuirea-i ca un zbor sub ape,</div>
<div style="text-align: justify;">
Din stea în stea, apoi din val în val,</div>
<div style="text-align: justify;">
Precum un vis ce tot revine-n pleoape,</div>
<div style="text-align: justify;">
Precum o torţă stoarsă de real.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Penumbre vii se odihnesc pe case,</div>
<div style="text-align: justify;">
Grădini polare-mping peste zăplaz</div>
<div style="text-align: justify;">
Petale din metale… preţioase</div>
<div style="text-align: justify;">
În dans de solzi ce scapără-n obraz. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sinistre epoci ţin pe piept martirii</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi pe cadrane se rotesc răscruci,</div>
<div style="text-align: justify;">
La capătul de sud al nemuririi</div>
<div style="text-align: justify;">
Se contrazic luceferii năuci.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iluzia în rame se răsfaţă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Oglinzi dezacordate se sfiesc</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi ca un zvon venind din altă viaţă</div>
<div style="text-align: justify;">
Ne-nvăluie firescul nefiresc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Începând cu noi</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
tu păşeşti pe tălpile mele</div>
<div style="text-align: justify;">
tu cea binecuvântată de erori</div>
<div style="text-align: justify;">
târziul născut prea devreme</div>
<div style="text-align: justify;">
se-mbată cu sângele nostru</div>
<div style="text-align: justify;">
cămăşile ne ard surprinse</div>
<div style="text-align: justify;">
învinuindu-ne de aprig neverosimil</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
e-atât de dimineaţă-n chemări</div>
<div style="text-align: justify;">
şi iată cum trec dansurile pădurii</div>
<div style="text-align: justify;">
pe lângă ereziile noastre</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
începând cu noi</div>
<div style="text-align: justify;">
hai să numărăm îngeri de zăpadă</div>
<div style="text-align: justify;">
sorbind toată nedumerirea</div>
<div style="text-align: justify;">
din eclipsele prelungite peste</div>
<div style="text-align: justify;">
ţărmurile crude ale iernii</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
să ne uite clipa</div>
<div style="text-align: justify;">
ascunde în bulboană de vers</div>
<div style="text-align: justify;">
înfiorările noastre îmbrăţişate</div>
<div style="text-align: justify;">
din lumea ta uitată</div>
<div style="text-align: justify;">
salvează-mă de mine</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<div style="text-align: center;">
<u>arte poetice</u></div>
<h2 style="text-align: center;">
Adio!</h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-gXFkSWkVB6c/Uycl0q7vzNI/AAAAAAAAAHM/qp95CEhlyug/s1600/rimbaud.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-gXFkSWkVB6c/Uycl0q7vzNI/AAAAAAAAAHM/qp95CEhlyug/s1600/rimbaud.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i>Arthur Rimbaud</i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deja e toamnă! – Dar de ce să regretăm un soare etern, dacă suntem prinşi în descoperirea luminii divine, - departe de oamenii care mor în anotimpuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Toamna. Barca noastră ridicată dintre negurile imobile se întoarce spre portul mizeriei, oraşul enorm pe cerul pătat de foc şi de noroi. Ah! Zdrenţele putrezite, pâinea înmuiată de ploaie, beţia, miile de iubiri care m-au crucificat! Nu va înceta aşadar deloc această jefuitoare de morminte, regină a milioane de suflete şi de corpuri moarte, care vor fi judecate! Îmi revăd pielea măcinată de noroi şi ciumă, de versuri pline firele de păr şi subsuoarele, şi încă versuri şi mai mari în inimă, întinse printre necunoscuţi fără vârstă, fără sentiment... Aş fi putut muri acolo... Evocarea îngrozitoare! Detest mizeria.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi mă tem de iarnă deoarece este anotimpul confortului!</div>
<div style="text-align: justify;">
Câteodată văd pe cer meleaguri fără sfârşit acoperite de popoare albe bucurându-se. O mare navă de aur, deasupra mea, îşi agită pavilioanele în brizele dimineţii. Am creat toate sărbătorile, toate triumfurile, toate dramele. Am încercat să inventez flori noi, astre noi, cărnuri noi, limbi noi. Am crezut că am dobândit puteri supranaturale. Ei bine! Trebuie să-mi îngrop imaginaţia şi amintirile! O frumoasă glorie de artist şi de povestitor răpusă! </div>
<div style="text-align: justify;">
Eu! Eu, care m-am numit mag sau înger, scutit de orice morală, am fost readus pe pământ, cu o datorie de a căuta şi de a îmbrăţişa realitatea aspră! Ţăran! </div>
<div style="text-align: justify;">
M-am înşelat, mila ar fi soră cu moartea, pentru mine?</div>
<div style="text-align: justify;">
În sfârşit, mi-aş cere iertare pentru că m-am hrănit cu minciună. Şi să mergem.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar fără o mână prietenă! Şi unde se scoate din apă ajutorul?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
—————————-</div>
<div style="text-align: justify;">
Da, noua oră este cel puţin foarte severă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Căci pot să spun că victoria m-a cumpărat: scrâşnirile dinţilor, şuieratul focului, suspinele împuţite se atenuează. Toate amintirile murdare se şterg. Ultimele mele regrete se strâng, - geloziile faţă de cerşetori, faţă de tâlhari, faţă de prietenii morţii, faţă de retardaţi de tot felul. Blestemaţi, dacă mă răzbunam!</div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie să fii absolut modern.</div>
<div style="text-align: justify;">
Fără imnuri: ţii pasul câştigat. Dură noapte! Sângele uscat fumegă pe faţa mea, şi nu e nimic în spatele meu, în afara acestui arbust oribil!... Lupta spirituală este la fel de brutală ca bătălia oamenilor; dar viziunea dreptăţii este doar plăcerea lui Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi există veghea. Să primim toate afluxurile de tărie şi de tandreţe reală. Iar în zori, înarmaţi cu o răbdare arzătoare, vom intra în oraşe splendide. </div>
<div style="text-align: justify;">
Că tot vorbeam de o mână prietenă! un avantaj frumos este că pot râde de vechile amoruri mincinoase şi pot lovi cu ruşine în aceste cupluri care mint, - am văzut infernul femeilor acolo jos; şi îmi va fi îngăduit să deposedez adevărul într-un suflet şi într-un corp.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aprilie-August, 1873.</div>
<div style="text-align: justify;">
(Un anotimp în infern, 1873-1875)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Traducere din limba franceză de Liliana Ene </i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="background-color: blue;"><span style="color: yellow;"> „Noi, pictorii, suntem aproape de Dumnezeu” </span></span></h2>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-EwkY0mcbEu4/UycmdjJeC3I/AAAAAAAAAHU/5xWaebDR_V8/s1600/lidia-nicolae.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-EwkY0mcbEu4/UycmdjJeC3I/AAAAAAAAAHU/5xWaebDR_V8/s1600/lidia-nicolae.jpg" height="320" width="220" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Lidia Nicolae</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Lidia Nicolae s-a născut la Ploieşti. După ce a terminat Liceul de Muzică şi Arte Plastice, a urmat Academia Naţională de Artă din Bucureşti, la clasa maestrului Vladimir Zamfirescu. Ulterior, a intrat în învăţământ, ca profesor de educaţie plastică, predând şi acum la Câmpina şi la Breaza. Îndrăgostită de pictură, şi-a exploatat harul înnăscut, devenind, în timp, o pictoriţă recunoscută. A participat la numeroase expoziţii de grup şi personale. În anul 2000, este primită ca membru al Uniunii Artiştilor Plastici - Filiala Ploieşti. Picturile sale se regăsesc în numeroase colecţii publice, la Muzeul de Artă Ploieşti, Fundaţia B. P. Hasdeu, în colecţii particulare din ţară şi din străinătate - Canada, Anglia, Franţa, Danemarca Belgia, Turcia, SUA, Israel, Germania. Lidia Nicolae vede frumuseţea acolo unde puţini ajung să o descopere, iar înclinaţia sa către detaliu îmbrăcat de culoare exprimă întotdeauna căldură, sensibilitate şi un anume mister care-l provoacă, pe cel ce-i contemplă opera, să-l descopere</i>.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>La mai puţin de o săptămână de la vernisajul expoziţiei tale intitulată „Cinci veacuri de singurătate”, te găsesc în singurătate, (dar cu Iarina, fiica ta, şi cu mama ta, nu chiar atât de mare singurătate!) pentru că afară este gheţuş şi eşti una dintre victimele iernii (intră Iarina). Iarina, vii lângă noi?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Vino aici, la mami.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu vine lângă noi. Lidia, cum e acasă, unde eşti nevoită să stai mai mult decât de obicei? Nu te mai duci la şcoală.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum să fie? Eu aş fi vrut să mă duc la şcoală. Nu doream nimănui să păţească ce-am păţit eu. Mă plictisesc, mă doare piciorul, e absurd, dintr-un accident banal…</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ai vrea să faci altceva decât să stai în pat.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, poate, am să încerc să lucrez…</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu te întreb ce vrei să lucrezi. Să vorbim de expoziţia ta vernisată sâmbătă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mă întrebi de ce „Cinci veacuri de singurătate”?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu te întreb de ce „Cinci veacuri de singurătate”!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi eu să încep să explic, aşa… Citindu-ţi poeziile [din vol. în pregătire „Geometria singurătăţii” – n.m.] m-am gândit puţin la Márquez şi mi-am adus aminte cu plăcere…</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>…De „Un veac de singurătate”…</i></div>
<div style="text-align: justify;">
…Şi am făcut un fel de joc de cuvinte cu acest „Cinci veacuri de singurătate”. Dar, dacă am deschide acest subiect, probabil că am discuta, aşa, o noapte şi o zi. Pentru că este destul de întins acest subiect. În primul rând, autorul îşi impune o anumită singurătate, chiar doreşte să fie singur, chiar dacă nu mereu. Prin participarea colegilor mei, prietenilor mei la vernisajul acestei expoziţii, am înţeles că nu sunt chiar singură. Dar, eu am vrut şi altceva. Pe lângă această conotaţie „la vedere”, toate peisajele mele sunt prin prisma artistului singur, ca simplu spectator al caselor de pe Câmpiniţa, străzilor din Câmpina, de acum şi de altădată, al Muscelului, cum era odinioară, am lucrări din ’92 şi ’94. Am dorit un fel de retrospectivă, care să fie un aport la aceste manifestări aniversare ale oraşului, de la un bun câmpinean, să spunem aşa. Nu prin fotografie [ca în expoziţia aflată anterior în aceeaşi sală – n.m.], ci, aşa cum am crezut eu şi cum am văzut eu, ca locuitor şi ca spectator.</div>
<div style="text-align: justify;">
Crezi că un artist – un pictor, un scriitor, dacă vrei – este un om care are nevoie de singurătate sau este un om al agorei, al pieţei?</div>
<div style="text-align: justify;">
Depinde… Ca să-l citez pe Ilfoveanu, mie îmi place să lucrez pentru o anumită elită. Dacă pot să împac şi cealaltă parte…</div>
<div style="text-align: justify;">
Iar te vor înjura! Iar te vor înjura! Nu faci pentru popor! Faci pentru elite!?</div>
<div style="text-align: justify;">
Ba da, dar nu cer să fiu înţeleasă de toată lumea! Adică eu mă exprim şi mă pun pe tapet aşa cum sunt eu. Nu doresc o explicaţie şi nu vreau să lucrez chiar făcând, cum să spun, Răpirea din Serai sau apusuri de soare edulco-lirice. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar eu înclin să cred că am un mesaj şi vreau să formez un anumit gust, pentru un anumit public. Sau chiar pentru tot publicul. Cine înţelege…</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru tot poporul român – cum spunea deunăzi Sabin Bălaşa, bineînţeles, cu ironia-i caracteristică, la o emisiune de televiziune. El avea tot timpul o ironie ascunsă sub fiecare frază, sub fiecare cuvânt. Spunea: eu pictez pentru poporul român. Desigur, nu pentru fiecare individ, ci pentru toţi cei care au nevoie de mesajul meu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am întâlnit şi situaţii fericite în care mi s-a spus: domnule, eu nu înţeleg ce ai pictat aici, dar mă simt bine când văd aşa ceva. E un lucru foarte mare că se poate întâmpla asta. Dacă vine cineva şi priveşte pictura ca atare, şi şi-o pune acasă şi se simte bine când o priveşte… Uite, am avut o mare satisfacţie când, nici nu-mi pusesem bine lucrările pe perete, a venit cineva şi a zis: îmi place lucrarea asta, o vinzi cumva? Nu ştiu, eu n-am făcut expoziţia neapărat pentru vânzare, dar, dacă îţi place, am să ţi-o ofer. Bun, trec peste asta, am făcut un om fericit. Sunt puţine cazuri, dar e bine că se întâmplă şi aşa. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că mesajul plastic, zic eu, ca şi mesajul muzicii – cele care nu au drept suport cuvântul – se transmit altfel, de la spirit la spirit, între spirite pereche, poate, care îşi corespund…</div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, că eu înmagazinasem o grămadă de fluxuri magnetice, de stări pe care le pun în lucrări. Acum dacă ele se transmit… Chiar mi-aduceam aminte de Cézanne, care zicea: ce-ar spune o natură dacă ar reacţiona în timp ce o pictezi şi chiar ar coresponda cu tine? Cum s-ar simţi ea când ar şti că tu o înregistrezi pe pânză, prin prisma ta? </div>
<div style="text-align: justify;">
Superb ai spus… Ai spus fluxuri magnetice, suntem la 50 de metri de Castelul Julia Hasdeu…</div>
<div style="text-align: justify;">
Da!</div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că şi tu eşti sub această umbrelă spirituală a Castelului…</div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că-mi este chiar benefică, pentru că Hasdeu a invocat tot felul de spirite…</div>
<div style="text-align: justify;">
Depinde cum judecăm lucrurile. Depinde de lumina pe care o punem pe acest tablou.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că eu sunt într-o zonă mai favorizată… </div>
<div style="text-align: justify;">
E mai multă lumină la tine, aici… Hai să ne întoarcem la expoziţie. Ce conţine? 45 de tablouri…</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu mi-am propus, pentru acest an, o retrospectivă, deşi n-am murit!, de obicei aşa s-a încetăţenit, că după ce trec nu ştiu câţi ani, devii şi consacrat. Aveam în pod zeci de schiţe şi de lucrări, de tatonări de-ale mele şi căutări, pe care, tot răsfoindu-le şi răvăşindu-le, m-am gândit că ar fi păcat să nu le vadă şi altcineva, era muncă de câţiva ani. Nu vreau să mă laud, am avut o viaţă destul de agitată şi de complexă. Le-au văzut şi alţi prieteni care mi-au spus că sunt frumoase şi că ar merita să le scot de sub pragul timpului. Mi-am propus să fie un început de retrospectivă. Mai am schiţe, crochiuri, portrete adunate, parada modei, păpuşi şi alte „minuni” pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Să am sănătatea şi dispoziţia necesară şi am să fac multe lucruri frumoase pe care mi le-am propus de ani de zile, dar conjunctura nu mi-a fost totdeauna favorabilă, ca să pot să le acopăr pe toate. </div>
<div style="text-align: justify;">
Să zicem că a venit un flux magnetic acum, în această zonă şi te-a făcut să stai treizeci de zile, vrând-nevrând, în casă…</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mi-aş mai dori să mai am…<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceva se pierde când altceva se câştigă, nu? Trebuie să fie un echilibru. Asta ca să glumim puţin, nu e nimeni care să dorească acest lucru. Ce pregăteşti pentru acest an? Din câte am auzit eu, - a venit, aşa, un flux magnetic şi mi-a comunicat că - pregăteşti o expoziţie de nuduri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tema mea primordială, pe lângă arlechini şi colombine. Vreau să încerc un nud puţin mai complex, puţin mai detaşat de starea lui realistă, încerc să fac un pic de abstracţionism. Chiar mă gândesc acuma… nu ştiu încă ce… dar am nişte idei în cap…</div>
<div style="text-align: justify;">
Ieşi din neoexpresionismul tău…?</div>
<div style="text-align: justify;">
Da. Încerc să-l aduc la un postmodernism spre mine. Fără falsă modestie, încerc să mă arăt şi pe mine. Până acum, am tot luat de ici, de colo, nu promit că o să iasă nemaipomenit, dar încerc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Postmodernismul ăsta e destul de ambiguu. Din ce în ce mai ambiguu, nu doar în arta plastică, vorbesc în general. Citesc tot felul de texte – postmodernismul pare a exclude individul. Or, la tine, spui că vrei să ieşi mai mult în faţă. Exclude individul, punând accent pe grupuri, pe colectivităţi, pe minoritari, îi aduce în faţă, la o egalitate cel puţin. Pentru tine, ce înseamnă acest postmodernism în care individul este în faţă?</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu l-am înţeles ca etalon al sinelui, deci, ca o ieşire în faţă, nu neapărat a unui grup, cum a fost în perioada happening, artă conceptuală, mai este şi acum. Nu pot să spun că sunt adepta chiar a tot ce se întâmplă acum în arta modernă, pentru că mai sunt şi…</div>
<div style="text-align: justify;">
…Extremisme.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ştiu… nu vreau să spun că sunt depăşită sau blazată, dar pur şi simplu nu le înţeleg, sau nu-mi plac, sau nu sunt pe sufletul meu. Nu acuz pe nimeni, mi se pare normal, toată lumea vrea să se manifeste într-un fel sau altul. Şi chiar ceea ce e mai ciudat şi mai… (nu vreau să spun abject…) provocator, asta incită, place la public, dar, pentru scurt timp, pentru moment, impactul este foarte mic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ţine de durată şi nu de timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu vreau să rămân la ceva care să nu se scurgă de pe perete în momentul când l-ai pus şi, eu ştiu, să mai facă şi muşte…</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar să se scurgă precum lacrimile pe icoanele sfinte. Ce legătură personală ai tu cu transcendenţa?</div>
<div style="text-align: justify;">
Întotdeauna eu m-am gândit că sunt (şi pictorul, în general, este) pe o anumită treaptă spre cer. El are voie să-l picteze pe Iisus, eu am voie. În multe religii, figura acestuia nu poate fi reprezentată. Dar chiar dacă nu o reprezint eu pur şi simplu, având contact cu ce este frumos şi reprezentând frumosul, mi se pare că noi, pictorii, suntem aproape de Dumnezeu, prin însăşi dorinţa asta de a face lumea mai frumoasă, mai bună. Chiar şi prin expoziţia asta a mea, care este şi un semnal de alarmă, pentru că lumea s-a înstrăinat, s-a însingurat, (nu numai eu!) nu mai stăm „la un pahar de vorbă”, nu ne mai împărtăşim sentimentele, toată lumea aleargă după bani, după afaceri şi a uitat să se oprească un pic, să intre într-o galerie de artă, să se uite la un peisaj, la un portret. Eu m-am bucurat, totuşi, că lumea s-a strâns [la vernisaj – n.m.] într-un număr destul de mare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Era chiar mare aglomeraţie, tu eşti puţin prea modestă. Hai să ne oprim aici; ca toate dialogurile noastre, şi acesta rămâne deschis, dar să promitem că vom reveni. Îţi urez sănătate, mult spor (şi chef) la lucru, dacă tot eşti blocată în casă pentru vreo lună de zile. La revedere, aşadar.</div>
<div style="text-align: justify;">
La revedere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Convorbire realizată de Florin Dochia în după-amiaza zilei de vineri, 17 ianuarie 2003 </i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7447279120271535349.post-2139591959968722282014-01-23T06:47:00.001+02:002014-02-04T18:15:20.737+02:00URMUZ No 1 ianuarie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-59k1rTeeXYI/UuaRRw-iJOI/AAAAAAAAADI/f804V2TFMu8/s1600/urmuz+coperta+1.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-59k1rTeeXYI/UuaRRw-iJOI/AAAAAAAAADI/f804V2TFMu8/s1600/urmuz+coperta+1.JPG" height="200" width="141" /></a><a href="http://www.scribd.com/doc/203912180/URMUZ-No-1-ianuarie-2014">vezi pdf</a> <a href="http://issuu.com/florindochia/docs/urmuz_no_1_flow"> vezi e-book</a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b><br /></b></span>
<br />
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"><br /></b></span></h2>
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #ffe599;"> </b></span><b style="background-color: #ffe599; font-size: x-large;">De ce poezia? </b></h2>
</div>
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-97xpHalbUZo/UuPkHPmupwI/AAAAAAAAACM/qGac5uYCk8E/s1600/dochia+0208012014.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-97xpHalbUZo/UuPkHPmupwI/AAAAAAAAACM/qGac5uYCk8E/s1600/dochia+0208012014.tif" height="200" width="148" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b>Florin Dochia</b></i></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<ol>
<li>Această publicaţie de pedagogie a lecturii, parte a unei campanii dedicate diseminării culturii scrise, va oferi informaţie de şi despre poezie, cu şi despre artele vizuale. Arareori, şi numai ca excepţie, se va apleca asupra altor evenimente din lumea culturii.</li>
<li>De ce poezia?</li>
<li>Pentru că Poezia este începutul. Facerea Lumii (a oricărei Lumi!) este Poezie (poiein = acţiunea de a face, a crea – pentru că trebuia să i se spună cumva, i s-a spus poezie…). Pentru că Poezia, cea dintâi, numeşte ceea ce va fi Subiect şi Obiect al Creaţiei. Universul, oricum l-ai privi, orice fiinţă raţională l-ar privi, este Poem pentru că este Cuvânt, iar Cuvântul fără sens / scop po(i)etic este sterp, deci imposibil. În ordine creaţionistă ori în ordine evoluţionistă, tot Cuvântul este scânteia Raţiunii, unicul rost al existenţei Universului şi al Marilor sale Cărţi.</li>
<li>Poate s-ar cuveni o mai adâncă aplecare asupra înţelesurilor spunerii mallarméene: «le monde est fait pour aboutir à un beau livre». Lumea a fost creată, cândva, şi este creată în continuare din Cuvânt pentru a se face înţeleasă, descifrată prin Cuvânt. Nimic din ce există nu este lipsit de numire. Nespusul este numai potenţial de existenţă. Poate fi gând. „Să fie lumină! Şi lumină se făcu.” Numai Cuvântul creează Existenţă. Iar Poezia este Cuvânt nutrit din Necuvânt.</li>
<li>Artă întemeietoare, Poezia s-a dezbrăcat de materie, de contingent, de vremelnic şi locuieşte Eternitatea, Nesfârşirea, Nelimitarea. Ea şi-a închis esenţele în Cuvânt. Forme materiale ale ei pot fi atinse cu simţurile şi apropriate de mine, de tine. Şi sunt apropriate în clipa în care sunt numite poetic, create prin Cuvânt. Orice este al meu în clipa în care, prin Cuvânt, ţi-am comunicat proprietatea. Şi atunci devine şi al tău.</li>
<li>Poezia este Lumea. Poezia este, însă, şi inter-lumea, pentru că ea precede existenţa lumii prin imaginarea lumii. Inter-lumea îşi sprijină virtualitatea pe Cuvânt. Acolo se „prepară” ceea ce va fi, acolo se întâmplă eşecul şi succesul creaţiei viitoare, se probează validitatea sensului. Inter-lumea „fabrică” adevărul care, prin Cuvânt, intră în Lume şi devine Adevăr.</li>
<li>Poezia este Timp şi este Spaţiu. Poezia este Energia de la Originea Timpului şi de la Originea Spaţiului. Poezia este Sămânţa Totului. Cu ea începe şi cu ea se sfârşeşte. Ceea ce s-ar putea afla înaintea ei numim Neant. Ceea ce s-ar putea afla după ea numim Neant. De aceea, îl pot parafraza pe Nietzsche: dacă priveşti prea mult în Neant, Neantul va privi la rândul său în tine; dacă eşti lipsit prea mult de Cuvânt, absenţa ta va deveni stare de fapt. Refuzat de Cuvânt, eşti expulzat din Lume.</li>
<li>Conştient sau nu, Poezia te ţine legat în lăuntrul Lumii. Încătuşat în Umanitatea ta. Eşti oricând liber să pleci, pentru că eşti oricând liber să mori.</li>
<li>Există miliarde de oameni care, conştient, refuză Poezia şi o socotesc un teritoriu indescifrabil ori străin. Oameni pe care Poezia îi înspăimântă. Lipsiţi de cheia deschiderii căii către misterul aparent al limbajului, ei absentează şi din propriul sine. Cuvintele sunt pentru ei instrumente egale cu tacâmurile. La rigoare, sălbăticiţi, se pot lipsi de ele. Sărmani pierduţi pentru Omenire, îşi dovedesc utilitatea în susţinerea perpetuării materiale a speciei, nicicum în creşterea ei spirituală. Exagerez, desigur: aceste miliarde de oameni au sensibilitate în faţa frumuseţii, au capacitate de emoţie poetică, simplul fapt că au raţiune îi conduce, inconştient, la Poezie. Poate că sunt trăiţi de sentimente, dominaţi de certitudini, convinşi de fericirea perpetuă care îi inundă, oricât de mică şi de falsă ar fi ea. Să ni-l imaginăm pe Sisif fericit, ne îndeamnă Camus. Miliarde se sisifi se înghesuie pe biata planetă, împing la bolovanul care se încăpăţânează să alunece înapoi, la vale. Truda lor este, indubitabil, în slujba Poeziei. Râsu’-plânsu’ lor este expresie poetică inconştientă.</li>
<li>Poetul este Cuvântătorul în numele tuturor.</li>
<li>Gaston Bachelard: «le poète est celui qui a le pouvoir de déclencher le réveil de l’émotion poétique dans l’âme du lecteur» .</li>
<li>Paul Eluard: «que le poète est plus celui qui inspire que celui qui est inspiré». El este Multiplicatorul de emoţie este acela care preface sterilul în pepită preţioasă.</li>
<li>„Dacă îmi vei dărui două pâini, voi vinde una ca să-mi cumpăr flori şi să-mi hrănesc sufletul” – spune un proverb persan.</li>
<li>Cuvinte, sonorităţi, ritmuri - poezia este joc de limbaj. Ea scoate la iveală plăceri uitate ale începuturilor vieţii… sunetele din timpul existenţei intrauterine, bătăile propriei inimi, ritmurile respiraţiei, alcătuirea de fraze şi de sensuri – poetul este „profesor de sensuri” şi ne învaţă să înţelegem lumea, cunoscând-o în timp ce ne cunoaştem pe noi înşine.</li>
<li>Farmec şi seducţie, poezia deschide larg ferestrele spre frumuseţea Lumii, iar poetul repetă la nesfârşit istoria lui Orfeu în căutarea unei Euridice de pierdut, iarăşi şi iarăşi.</li>
<li>Poezia de azi este imagine, pentru că tinde a prelua spaţiul-timp de dinaintea gândului – imaginea precede gândul, observa Gaston Bachelard, şi „este creaţie pură a spiritului” (Pierre Reverdy). Coerenţa imaginii este dincolo de coerenţa conceptelor realităţii obişnuite, generale, pentru că este o coerenţă particulară, o coerenţă adevărată, nedeznudată de esenţele originare. Sintaxa ei este aceea a emoţiei, a empatiei, nu aceea a raţiunii reci, abstracte, care a pierdut accesul la suprasensibil. De aceea poezia pare Vis al realităţii, pe când ea este chiar esenţa acesteia. Desigur, la esenţe au acces în primul rând cei iniţiaţi…</li>
<li>Fii şi tu unul!</li>
</ol>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
*************</div>
<div style="text-align: center;">
<h2>
<span style="font-size: large;"><b style="background-color: #b6d7a8;"> Paradigmele geniului </b></span></h2>
</div>
<br />
<div style="text-align: left;">
<b>Christian Crăciun</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-DA8OnBDqLAo/UuZuV8CeX0I/AAAAAAAAACs/U8YMXlR1M3g/s1600/christi.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-DA8OnBDqLAo/UuZuV8CeX0I/AAAAAAAAACs/U8YMXlR1M3g/s1600/christi.jpg" height="150" width="200" /></a></div>
<ol>
<li>Tocmai mă întrebam cum să scriu despre gustul de fad şi cenuşă scîrţîită între dinţi pe care mi l-a lăsat şi anul acesta „sărbătorirea” lui Eminescu, voiam să spun că am depus armele, mi se pare definitiv imposibil să-l celebrăm autentic, nefestivist, fără a profita de ocazie spre a ne deşerta reciproc în cap găleţi de frustrări. Aşa cum este acum, ziua Eminescului, căreia i s-a mai pus şi moţul aşa zisei zile a culturii române, face mai mult rău prin formalism şi lipsă de substanţă. Dar, cum nu există coincidenţe, pe 16 ianuarie dau în presă peste un articol de popularizare ştiinţifică abordînd o temă pe care noi o înecăm îndeobşte în multe cuvinte goale: ce este un geniu. Temă abordată strict ştiinţific, nu speculativ. Tocmai ce terminasem cu o săptămînă în urmă de citit minunata restituire documentară Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani, 580 p., apărută la Humanitas sub îngrijirea lui Cătălin Cioabă. Poate cel mai important eveniment eminescologic de multă vreme încoace. Tocmai de aceea ignorat în ceremoniile oficiale. Mă pregăteam să notez cîteva impresii la lectura acestor amintiri ale oamenilor care l-au cunoscut pe Poet, dar le amîn pentru o proximă ocazie, sub presiunea acestor cercetări antropologice şi psihologice despre structura geniului. Astfel, după cercetările unui psiholog american cu nume imposibil de pronunţat; Mihaly Csikszentmihaliy, de la Universitatea din Chicago, care a analizat vreo 90 de personalităţi excepţionale în domeniul lor de creativitate, inclusiv 14 laureaţi Nobel, geniul ar fi caracterizat de două trăsături fundamentale: curiozitate şi motivaţie ieşite din comun. Nu studiile superioare sunt condiţia unei creativităţi excepţionale, - dimpotrivă, în unele situaţii se pare că ele inhibă creativitatea – nici un IQ foarte ridicat nu este o condiţie sine qua non. Dacă cineva ar măsura cu indici matematici mărturiile strînse în antologia citată, ar descoperi cu siguranţă că practic totalitatea celor care l-au cunoscut pe Eminescu, mai ales în perioada studiilor (Ştefanelli, Slavici cei mai pătrunzători) vorbesc exact despre aceste însuşiri: dorinţa de a şti totul, în domenii aparent lipsite de legătură – economie, anatomie, astronomie, istorie – şi abandonul absolut faţă de creaţie, ieşirea din social pe lungi perioade pentru a se dedica exclusiv cititului şi scrisului la ciclopicele sale proiecte (vezi Hyperion I, cea mai bună biografie a poetului a lui George Munteanu, cel care a prezentat cel mai comprehensiv modul de lucru al poetului). Cît despre studiile tînărului nostru student la Viena şi Berlin, biografii noştri suferă de un fel de pudibonderie, încercînd să oculteze realitatea că poetul nu avea cel mai probabil terminat liceul. Şi ce-i cu asta? Setea lui de cunoaştere compensa cu asupră de măsură rigiditatea unor studii încheiate cu diploma reglementară de doctor. În acest sens este Eminescu „omul deplin al culturii româneşti”, şi nu, Doamne fereşte, că ar fi deţinut o summa a întregii cunoaşteri umane. Toate mărturiile concordă, la fel, atunci cînd este vorba despre inteligenţa şi memoria poetului, într-adevăr excepţionale. Un alt cercetător, Keith Simonton, din California, urmărind geniile de-a lungul istoriei, dintre 1450-1850, adaugă faptul că ele au o extraordinară putere de muncă, sunt total absorbite de munca lor. Şi aici avem, referitor la subiectul nostru, practic o unanimitate a evocărilor, toţi cunoscuţii povestesc despre patima cunoaşterii, despre lungile absenţe ale studentului, care se închidea zile de-a rîndul în cămăruţa lui, cu cărţile şi manuscrisele. De adăugat doar că, de la un moment dat, această robie a muncii a intrat în contradicţie cu fibra fizică (şi mai ales cea metafizică) a omului, care a cedat. Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că, la ritmul său de muncă, un om mai puţin robust ar fi capotat mult mai devreme. Motorul acestei munci este, spun psihologii citaţi, o pasiune „inumană” pentru studiu şi nu banii. Deja Maiorescu făcuse o remarcă fundamentală, în primul portret amplu dedicat poetului în 1889, în legătură cu dezinteresul său faţă de aspectul material, observaţie care i-a fost adesea imputată, iată însă că ea corespunde unei scheme antropologice nebănuit mai largi în care poetul se încadrează perfect: <i>„Ce a fost şi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie fiinţă încît să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc [...]. Ceea ce caracterizează mai întîi de toate personalitatea lui Eminescu, este o aşa de covîrşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie, căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca alienaţiei declarate), încît lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemînă. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întîmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană, îi erau indiferente. A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuinţa o expresie nepotrivită cu individualitatea lui şi pe care el cel dintîi ar fi respins-o. Cît i-a trebuit lui Eminescu ca sa trăiască în accepţiunea materială a cuvîntului, a avut el totdeauna. Grijile existenţei nu l-au cuprins niciodată în vremea puterii lui intelectuale; cînd nu cîştiga singur, îl susţinea tatăl sau îl ajutau amicii. Iar recunoaşterile publice le-a despreţuit totdeauna”.</i> Se cuvine de bună seamă să ne pună pe gînduri suprapunerea aproape perfectă a schemei de prezentare pe care o foloseşte Maiorescu acum 125 de ani în acest articol cu fundamentele pe care cercetătorii de azi le identifică în creativitatea genială. Semn că aici se ascunde ceva important. Nu romanticism de duzină este în acest portret (şi în fiinţa profundă a poetului), ci identificarea unei structuri de adîncime care explică fiziologia creatoare a artistului şi gînditorului. </li>
<li>În sfîrşit, o altă trăsătură ţine de modul de testare a ideilor. Nefiind un om de ştiinţă, ci un artist, modul de impunere a operei – de o noutate eclatantă, şocantă în contextul socio-cultural respectiv, vezi mărturiile de la Junimea sau povestea plină de tîlc a lecturii în cenaclu a Sărmanului Dionis, nuvela primită cu stupoare şi totală neînţelegere în cercul doctorilor ieşeni în filozofie – are o structură aparte. Toată istoria postumelor eminesciene, cu trena ei de controverse pînă în zilele noastre, ţine de conştiinţa acută a poetului asupra distanţei irecuperabile care îl separa de contemporanii săi. Cărora poetul a preferat să le ofere ceva mai lesne digerabil pentru momentul afectiv şi intelectual de atunci. Psihologul Howard Gardner, de la Harvard University, autorul teoriei inteligenţelor multiple, scrie: „<i>Indivizii creativi îşi petrec o mare parte din timp gîndindu-se la ceea ce şi-au propus să obţină, fie că au sau nu succes, iar dacă nu au succes se gîndesc la ce ar putea să schimbe din abordarea lor”</i>. Eminescu şi-a „grădinărit” destul de atent opera, de la primele poezii trimise la Familia, apoi cele trimise la Convorbiri, corespondenţa însoţitoare, textele uneori fenomenale pe care le-a lăsat în caiete, toate arată un „plan” subiacent, o percepere/pricepere a ceea ce suporta şi ce nu orizontul de aşteptare al contemporaneităţii sale. Poetul se adresa unei posterităţi care, nici azi, nu l-a asimilat la deplina complexitate. Care îl consideră încă simplist un „romantic întîrziat”, fără să vadă din satelit planul de ansamblu al vizionarismului operei. Lucrul pe manuscrise al poetului, relevat de Perpessicius sau de Petru Creţia, dovedeşte limpede că el a avut de foarte timpuriu această viziune totalizatoare, nu a scris, propriu-zis, poezii, ci o Operă cu nenumărate şi subtile articulaţii, menită să dea seamă, demiurgic, despre Tot. Astăzi, dacă spui propoziţia simplă „Eminescu a fost un geniu” eşti privit ca o ciudăţenie şi blamat definitiv. Oare n-ar fi timpul ca un specialist în inteligenţele multiple de la noi să se dedice amănuntelor bio-bibliografice ale acestui „caz” excepţional? Să părăsim odată pentru totdeauna conspirativita cu Eminescu ucis de complotul nu ştiu care! Eminescopaţii, cum foarte nimerit îi numeşte recent cineva, fac mai mult rău obiectului lor de veneraţie, îndepărtînd atenţia de la nexusul chestiunii, care este înţelegerea structurii sale creatoare. Creierul poetului, ca preparat anatomo-patologic, a fost lăsat din neglijenţă să se împută în bătaia soarelui. Acest fapt paradigmatic poate fi ridicat la valoare de simbol al netrebniciei şi nimicniciei autohtone, pe care de atîtea ori el însuşi le-a vituperat. Avem însă, vorba lui Noica, rodul muncii acestui creier şi acest rod mai poate da subiecte de cercetare încă mult timp de aici înainte. Ar fi mare păcat, şi o crimă culturală şi istorică finalmente, să lăsăm să se altereze la lumina stroboscopică a celor mai recente –isme filosofice şi metodologice şi acest al doilea creier al geniului.</li>
<li>În sfîrşit, să amintesc şi o ultimă trăsătură identificată de cercetătorii citaţi: puterea de sacrificiu. Prin ea intrăm direct în teologic şi metafizic, sacrificiul este conştient, are un scop clar conturat şi inalienabil care se atinge prin operă, dar este dincolo de operă. Interpretările sociologiste ale activităţii eminesciene la Timpul pun accentul, mai mult sau mai puţin voalat, pe truda lui disperantă, pe „exploatarea omului” de către clica patronilor ziarului. Este omisă astfel, în virtutea unei mitologii superficiale a poetului „pur” şi „eteric”, hyperionic desprins de circumstanţe, una dintre trăsăturile sale fundamentale. În plan strict pragmatic, poetul ar fi putut găsi o sinecură care să-i asigure foarte puţinul necesar traiului său fără pretenţii şi s-ar fi putut dedica astfel, netulburat, „poeziei”. Ar fi putut, la limită, trăi retras la o stînă sau o mănăstire, în condiţii chiar mai bune materialiceşte decît cele în care şi-a tîrît zilele ca ziarist bucureştean. Numai că pentru Eminescu poezia, fără ghilimele, avea nevoie de această tribună răsunătoare care era Timpul, avea nevoie de luptă, de implicarea destinală în planul mai mare al neamului, al istoriei. Aici este cheia sacrificiului său.</li>
<li>Să recapitulăm: putere de muncă, obiectiv clar conturat, obsedant, căruia i se dedică absolut toate puterile fiinţei abstrăgînd de la rest, inteligenţă, memorie, singurătate, spirit de sacrificiu, ignorarea propriului confort existenţial, capacitate de a corecta permanent traseul cognitiv pentru a ajunge la ţel. Schema geniului. Schema personalităţii creative eminesciene. Oare de ce coincid atît de semnificativ?</li>
</ol>
</div>
<div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-HIWIOYh8XTs/Uu02_rYU1tI/AAAAAAAAADg/_ARHianC_0w/s1600/florina+zaharia+3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-HIWIOYh8XTs/Uu02_rYU1tI/AAAAAAAAADg/_ARHianC_0w/s1600/florina+zaharia+3.jpg" height="215" width="320" /></a></div>
<h2>
<span style="font-size: large;"><br /></span></h2>
<h2>
<span style="background-color: yellow; font-size: large;"> Florina Zaharia </span></h2>
<br />
<br />
ISELIN<br />
<br />
*<br />
Iselin se întoarce seara acasă cu zilele lipite în palmă<br />
şi decojirea e un ritual fin de tulpini, flori şi panglici,<br />
de piele şi frig de păpuşă<br />
<br />
*<br />
deşi plec în fiecare zi tot mai departe<br />
seara rămân lângă poezie<br />
uneori mă înfig în inima ei<br />
şi adorm.<br />
Iselin stă nemişcată în pat ca să nu trezească visul.<br />
<br />
*<br />
O fetiţă cu pupilele descurajate<br />
îşi retrage tot timpul privirile înăuntru<br />
şi se uită în ea<br />
de sus până jos<br />
de jos până sus<br />
apoi îşi scoate privirile-afară<br />
şi le aşază în oameni.<br />
<br />
cuvintele stau în mine stinghere<br />
în camere separate<br />
dar lipite<br />
încât pereţii se topesc încet<br />
şi degetele se preling lichide<br />
peste tot ce ating.<br />
<br />
*<br />
Iselin poate fi cerneală<br />
şi atunci toate cuvintele<br />
aşteaptă să fie umplute cu miez,<br />
cu înţelesuri<br />
şi să fie lăsate să zboare<br />
din fiinţă în fiinţă<br />
din laringe în lumină<br />
din lumină în retină…<br />
şi Iselin să devină<br />
o privire şi o voce<br />
manuscrisă fără margini<br />
cu cerneală-n vinişoare<br />
şi un trup cu harta-n mare.<br />
<br />
*<br />
unele cuvinte sunt din dantelă<br />
şi cad de pe trup<br />
fără sunet<br />
liniştea e atât de scurtă<br />
încât oasele lor rămân în genunchi aşteptând.<br />
<br />
în acest timp o balerină îşi leagă de glezne<br />
câteva pânze de păianjen.<br />
<br />
*<br />
mi-a fost frică<br />
am închis ochii şi am lăsat oasele să pocnească<br />
poc poc<br />
şi acum totul are sens<br />
frica a găsit un culoar alb neted<br />
prin care se plimbă cu sângele<br />
<br />
şi un vers mic curge din degetul mic<br />
<br />
*<br />
o să te sun<br />
când nu voi mai şti să continui un vers<br />
şi vocea ta îşi va aşeza mâinile în poem<br />
apoi ochii şi gura poemului<br />
vor începe să povestească.<br />
„tu n-ai mai scris”<br />
au crescut ierburi<br />
<br />
am clipit de mai multe ori repede-repede<br />
ca să mişc firele de praf şi iarba prin oraş…<br />
<br />
*<br />
când ochii părinţilor<br />
privesc în ochii jucăriilor<br />
oasele copiilor se lipesc între ele<br />
într-o linişte magică<br />
<br />
pielea se topeşte<br />
au intrat fulgi în ea<br />
şi genunchii de zăpadă ai fetiţelor<br />
s-au atins de genunchii mei.<br />
<br />
*<br />
la un colţ de stradă<br />
tumbele se uită cum trec oamenii mari<br />
pe lângă şcolăriţe<br />
<br />
visul e plin de tăieturi. Ca şi scrisul…<br />
<br />
*<br />
dacă nu ai fi în faţa mea<br />
m-aş întoarce sub piele şi aş atinge<br />
tot ceea ce creşte şi pulsează în mine pentru tine.<br />
dar mergând cu spatele nu poţi să te întorci în trecut.<br />
<br />
*<br />
am obosit<br />
în rochia mea roz am renunţat la mâini, la piele şi la<br />
cuvinte<br />
<br />
scriu atât de greu<br />
scrisul meu e o apă cu cioturi<br />
<br />
cerul e ca un ecran pe care pun degetul<br />
şi inima începe să bată<br />
<br />
în interior port o rochie subţire<br />
roasă de manuscrise.<br />
şi plâng cot la cot cu ochii cu mâinile cu ploaia.</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: #cfe2f3;"> Codruţ Radi <br /> Porţi de... vreme închise </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-EO5ngkEG-cQ/Uu03zjNqkAI/AAAAAAAAADk/4oUO5DIRKcw/s1600/mioara.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-EO5ngkEG-cQ/Uu03zjNqkAI/AAAAAAAAADk/4oUO5DIRKcw/s1600/mioara.jpg" height="200" width="200" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Mioara Bahna</h3>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<ol>
<li>Incă din Prolog, Codruţ Radi, autorul volumului Porţi de... vreme închise – Editura Premier, Ploieşti, 2013 – se dezvăluie ca un spirit a cărui luciditate îl face conştient de limitele fiinţei, dar şi resemnat: Cad durerii amorţind rănile; Rătăcesc nopţile care m-ar duce / în altă viaţă; Adorm în minele ce nu-şi găseşte / adăpost sub cerul împovărat de sfinţi etc. Se remarcă, mai întâi, în versurile lui, inovaţiile masive de la nivelul lexicului şi al sintaxei, care creează impresia de criptic, încât demersul liric ar putea fi pus în legătură cu o propensiune ludică a poetului, asociată, la rându-i, cu nevoia şi de alte vocabulele decât cele existente. În felul acesta, neveşnicie, dinnoul, fiindă, se-nslugă, nemers etc. sunt doar câţiva dintre termenii prin care vocea lirică încearcă să-şi dezvăluie sinele (devenit şi acesta minele). Nu este însă vorba de o poezie ermetică, ci, mai degrabă, de o tentativă de redefinire a realităţii, cu tot ce presupune acest act, ca o posibilă renaştere după gândul poetului, unde, fireşte, cuvântul e „materialul” de construcţie, cu toate resursele lui, structurale şi semantice.</li>
<li>Noutatea lexicală, coroborată cu îmbinări sintactice diferite de cele normative generează decodări aleatorii ale mesajului transmis, iar poetul, mai mult decât în alte situaţii, mizează pe complicitatea cititorului, impulsionându-l să fie activ, să ataşeze sensuri textului, să-şi asume, astfel, el însuşi parte din actul creaţiei, acesta căpătând caracter interactiv. </li>
<li>Dincolo de amintita latură ludică, însă, conţinutul se bănuieşte, atât cât poate fi descifrat – fiindcă, de pildă, o poezie cu titlul Însecat, continuă la fel de enigmatic: Pribegesc deochi morfii... –, grav, iar aspectul acesta se relevă încă din titlurile poeziilor, la fel de absconse ca şi conţinuturile (Prefugiu; Ne-alternanţe; În doielnicii; Destinelui; Aritic; Deshume; Strâmtar; Previdenţe; Eterstiţii; Oblicee; Caderost etc., etc.), pentru că, în plan ideatic, poezia reflexivă a lui Codruţ Radi trădează o minte cotropită de problemele lumii sau, mai bine-zis, de ideea existenţei unor probleme ale lumii, pe care le sugerează, şi le asumă, încercând, apoi, să se apropie de concreteţea lor, iar între o realitate care se deduce ca dezabuzantă şi posibilităţile de manifestare a eului, acesta e tentat să aleagă orice altceva decât imediatul: visul, trecutul, universuri imaginare: Culori resorb din vise / funingine ce-adastă / în nopţi altei promise / că nu mi-e leac de-această. Este însă o nemulţumire împotriva cauzelor căreia nu luptă, doar le exprimă, le denunţă, dintr-un, posibil, sentiment al împăcării în faţa implacabilului, un alt nimic ce vine, simţind că moartea timpului ne minte. Totuşi, propune o altă ordine / logică a lumii, o altă configurare, extrăgându-i din ea şi reconstituind-o cu factori care îi rescriu sensurile: Cad spre unde n-am să ştiu / care vârstelor mi-e viaţă / asmuţind din tată-n fiu / ochiul încrestat pe faţă.</li>
<li>Trecând de suprafaţă, ambiguitatea perspectivei spre care eul s-ar putea extrage-salva din imediat se exprimă, în poezia lui Codruţ Radi, printr-un imaginar contorsionat – de pildă, Corbi când se-nfrăţesc a cruce / sub cerul cu zarea-ntoarsă / c-au uitat înspre s-apuce / cătrănind de ceaţa arsă –, dar, explicit sau nu, poezia lui e traversată de aceeaşi tristeţe, regăsită, în grade şi cu intensităţi diferite la toate spiritele sensibile, care aleg să şi-o exprime în artă, pornind din incompatibilitatea definitivă dintre aspiraţiile lor şi o realitate programată parcă să le ucidă, unde nu-i pasă nimănui / timpul de-l cobori sau sui / ziua dac-o să mai vină. Ori, poate, cum din gând rămâne mereu ceva de nespus, de vreme ce vorba nu-l poate cuprinde, poetul mărturiseşte efortul prin care Îmi trag cuvintele spre gând / c-atâta trudă-i în vorbire.</li>
<li>Este, totodată, o poezie a căutărilor şi a împărtăşirii celor descoperite, dar absenţa punctuaţiei, în cea mai mare parte a textelor, accentuează dificultatea decodării optime a sensurilor, gest deliberat al poetului, coroborat cu o topică neobişnuită şi cu deplasarea unor morfeme, specifice unor categorii gramaticale, spre altele: De-ajuns tăcerilor c-astup / în mine totul fost ecou / mă doare marginii pe trup / doar umbra trenmurând din nou.</li>
<li>Încifrarea e, prin urmare, mai ales la nivelul expresiei: Sinele se trece crud / timpului că-i nefiind; Adevărul nu mi-e faţă / altuia ce-a fost târziu / nici neliniştii dezvaţă / să le-alătur câte ştiu. E, poate, răspunsul poetului la reaua alcătuire a lumii, pe care doar o constată: mă-nstrăinez lumii de mine; M-adun durerilor pe drum, însă mai mult îşi asumă suferinţa altora: să fiu eu singurul de-acum / ce crucea altuia o poartă.</li>
<li>O coabitare oximoronică între prozodia tradiţională şi un limbaj insolit – creat, cu un termen folosit de poet, prin permutări –, generator al unui imaginar artistic pe măsură, formează profilul poeziei lui Codruţ Radi, care-i revelează cititorului un spirit hipersensibil, de o deosebită discreţie, părând a avea ca arenă a manifestărilor doar poezia. Poetul experimentează, se poate observa, prin urmare, printr-o lirică subiectivă, a eului, ori obiectivă, o altă viziune asupra expresiei: Cred aurelor primeni / dintâiul sol deochi /- delimitând un nimeni / nedezlegat la ochi sau: -ncearcănă deochi a tern / printre răstorni amestecate /şi n-am ce umbrei să aştern /din mine alta făr-a scoate. Uneori, textele, prin metamorfozele suferite de cuvinte, amintesc de limba spargă a Ninei Cassian!...</li>
<li>Indiferent însă cum ar proceda, raliindu-se poeziei tradiţionale ori încercând să spargă tiparele, poezia lui Codruţ Radi transmite aceeaşi dezamăgire indusă de o lume care merge mereu împotriva aspiraţiilor poetului, a felului cum percepe el firescul, şi orice încercare de a o deturna de la calea ei i se pare irevocabil compromisă, din proiect: Desnegur nopţile spre zori / s-alătur rariştilor punţi / când cazi mai mult decât cobori / un alt Sisif pe-aceiaşi munţi sau: Se reazemă de ce n-a fost / uitării să-şi petreacă nod / într-o pereche nărui rost / c-un nimene tot mai slobod.</li>
<li>Punând în balanţă, de exemplu, cele două „intenţii” ale limbii, pe care le identifica Tudor Vianu, în studiul său despre Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului, în versurile lui Codruţ Radi se poate remarca tendinţa spre anularea funcţiei / intenţiei tranzitive sau referenţiale, încât se obţine ambiguizarea maximă a textelor, cu toate consecinţele care derivă de aici, legate de decodarea mesajului, latura – să-i spunem, abstractă – a acestei poezii fiind excedentară şi, de aceea, debusolantă pentru cititor.</li>
<li>Un posibil „traseu” al apropierii de această poezia ar cuprinde nişte etape, spre exemplu, ar putea, mai întâi, ca versurile să fie apreciate drept consecinţă a valorificării erudiţiei poetului, apoi să se bănuiască o intenţie ludică, pentru ca, în cele din urmă, să se pună aspectul lingvistic al textelor pe seama unei insuficiente posibilităţi a cuvintelor existente de a-l cuprinde pe poet în frământările lui, determinându-l să creeze altele după chipul şi asemănarea sa. Cert este că lectorul, oricât de avizat ar fi, încercând o abordare obişnuită a textelor, se află în dificultate, chiar dacă îşi propune doar o luare în stăpânire a mediei ramificaţiilor pe care le poate dezvolta un fragment sau altul sau volumul în ansamblu.</li>
<li>Ca urmare, Codruţ Radi, se poate afirma, îi propune cititorului, prin această carte, să-şi asume participarea la o competiţie, ştiind însă, din start, că majoritatea „premiilor” vor rămâne la „organizator”, însă participantul benevol va putea avea satisfacţia, clamată în sport – de perdanţi, mai ales –, că important e să participi, nu să câştigi neapărat. De aceea, un „premiu pentru participare” îi poate fi lectorului orice text din volum. Iată, de pildă, Locos, cât de bine poate demonstra cele de mai sus: În harp necânt dimprejură a jale / rumorile-n acorde ce s-ar frânge /ecoul verve semeni când prăvale / să-mpurpure a trezie oache stânge. // Caduc astâmpăr timpului de ani / mai cern trecuţii veşniciei unul / deznod tăcerii graiul ce-l virani / sub porţile aceluiaşi – stăpânul. </li>
<li>Trecând de „condiţiunea materială”, ca să ne întoarcem, mereu, la clasici, la Maiorescu, şi ajungând la „condiţiunea ideală”, versurile lui Codruţ Radi sunt traversate de tristeţe, melancolie, regret, sursa dintotdeauna fiind timpul prea puţin pentru om, secondată de imposibilitatea părăsirii benevole a destinului, pentru un altul, iar resemnarea poetului se converteşte în vers – cathartic pentru sine, provocare pentru potenţialul lector: Pentru ce să mai trăiesc / ceasurile bat pe loc / alt prezent nepământesc / cu însemne de soroc... </li>
</ol>
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<br />
<h2>
<span style="background-color: #274e13;"><span style="color: yellow;"> HAIKU </span></span></h2>
<br />
cătun troienit –<br />
doar umbra unei păsări<br />
încearcă un drum<br />
<b>Eduard Tara</b><br />
<br />
drumul troienit -<br />
la casa părintească<br />
nicio potecă<br />
<b>Florentina Loredana Dalian</b><br />
<br />
bătrânul troian -<br />
un guleraş în jurul<br />
ghiocelului<br />
<b>Manuela Dragomirescu</b><br />
<br />
vechea troiţă -<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
poleiul îngreunând<br />
crucea lui Iisus<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
<b>Cezar Florin Ciobică</b><br />
<br />
polei şi-n cireş -<br />
pe fiecare mugur<br />
câte un soare<br />
<b>Maria Doina Leonte</b><br />
<br />
ici-colo polei -<br />
domnişoara acordă<br />
primul ei tango<br />
<b>Julia Ralia</b><br />
<br />
zile de moină -<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span><br />
lângă crucea şubredă<br />
câţiva ghiocei<br />
<b>Ana Urma</b><br />
<br />
la moară nimeni -<br />
moina macină încet<br />
astmul bunicii<br />
<b>Mihai Mateciuc</b><br />
<br />
vreme de moină-<br />
beţiv păşind spre casă<br />
din lună-n lună<br />
<b>Petru Ioan Gârda</b><br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<b>Selecţie propusă de Mircea Teculescu</b></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: blue; color: #9fc5e8;"> Amelia Stănescu <br /> Aşternuturi de ploaie </span></h2>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-97xpHalbUZo/UuPkHPmupwI/AAAAAAAAACM/qGac5uYCk8E/s1600/dochia+0208012014.tif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-97xpHalbUZo/UuPkHPmupwI/AAAAAAAAACM/qGac5uYCk8E/s1600/dochia+0208012014.tif" height="200" width="148" /></a>Florin Dochia</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<ol>
<li>S-a stins viaţa falnicei Veneţii! – îţi vine să exclami, à rebours, la lectura celor mai noi poeme ale Ameliei Stănescu. Moda furioşilor din anii 2000 s-a estompat până la dispariţie, rarele izbucniri de orgoliu din unele texte exhibând puseurile nurilor scăpaţi de sub control ori imagini corporale hiperbanale ale părţilor de jos fiind numai semne ale neputinţei de a trece mai departe, de a fugi din pustie.</li>
<li>Aşternuturi de ploaie de Amelia Stănescu este o carte despre singurătate. (Nota bene: ar trebui să spun „cărţi”, pentru că autoarea a avut încântătoarea idee de a publica aceleaşi texte româneşti însoţite de versiuni în franceză şi în spaniolă… poate chiar va urma…). O singurătate calmă, aparent simplă, departe de vreo tristeţe de obicei însoţitoare, o singurătate roditoare. Glorificând cu precădere absenţa, poeta umple golul cu imagini şi muzici ce compun o realitate personală, nu mai verosimilă decât aceea veritabilă, dar mai bogată în sensuri şi simţire, mai lesne comunicabilă. O realitate a melancoliei şi a jocului voios, a ironiei (chiar şi satirei!) şi a copilăririi de sorginte nichitastănesciană, însă cu o delicată senzualitate subiacentă.</li>
<li>Departe de orice sentimentalism desuet, însăşi iubirea este concept, care „te azvârle în orizontul tău de autist / naiv orb sau incomprehensibil / […] / şi de aceea mă lupt cu toate cuvintele / poate măcar unul mi-ar deschide / o fereastră în spatele căreia norii / ar desena o casă şi un pom / şi sub umbra lui / ne-am odihni noi doi / visând”. Absenţa înţeleasă ca asumare deliberată a sinelui este foarte vizibilă în „Toi et moi”: „Eu am o lume a mea / în care mă sinucid regulat / am zile în calendar /cu nume de stupefiante / am ţevi de eşapament sub pat / şi plutesc/ (aşa am reuşit să te prind de fapt / dar asta e cu totul altă poveste) / gazul fâsâie permanent / uneori mă sufoc dar / mi-e bine / pe pereţi am o listă cu drepturi care mi se cuvin / printre ele e sculatul de dimineaţă / visul cu ace lecţia de acupunctură de suportabilitate / de rezistenţă / la frig la întuneric la mâine la tine.” Se observă cu uşurinţă că poeta refuză să se adapteze unei lumi lipsite de coerenţă şi îşi construieşte propria siguranţă, chiar dacă o face pe buza prăpăstiei. Este, cum aflăm din „Migdale amare”, „un joc al fericirii şi al durerii / un colaj de zâmbete latente / de gesturi risipite inutile post festum / o bucurie temporizată din umbră / mereu în joc mereu în alertă // speranţa moare ultima [aici parcă se aude râsul persiflant şi ghiduş al bufonului! – n. m.] // doar ucigaşul s-ar putea lăuda / cu o crimă perfectă însă / în adâncul cordului / irisul său a înregistrat imagini probante.”</li>
<li>Pasul spre metafizic este uneori minat de o incoerenţă probabil căutată, însă atunci cusătura e vizibilă şi tensiunea poetică scade dramatic: „Ce larve şi-or face loc / în trupul nostru îmbrăţişat după moarte? / mă strângi mă doare orgasmul / nostru muribund dar vocea / în lumea asta fără de cuvinte / e ca un nud pietrificat / şi răguşit se-aude doar zumzetul… / sau paşii buzelor pedestre / avem atâtea timp şi-atâta trudă / împreună / de ne-am cunoaşte.” („Pământ, insecte, larve”). Din fericire, acest lucru nu se întâmplă prea des, pe alocuri poeta ajungând la adevărate „sentinţe” metaforice: „un grătar de câine e viaţa”, „iubirea e o mare impotenţă”, „timpul nu e decât […] o formă a iubirii”. Melancolia se străvede cu osebire când pare a se voi ascunsă de abundenţa de actualitate brută, aproape jurnalistică, precum în „Dimineaţa scriu cărţi”, unde noaptea sălbatică se încheie cu „măslinii sălbatici pe care / nu-i mai salută nimeni / a doua zi.” Deschideri banale ori stridente, satirice ori ludice virează adesea tot spre constatări ale absenţei, melancolii din genul „soul off”, nu foarte adânci, însă bine ponderate. Unele texte nu aspiră la profunzimi şi alambicări, iar simplitatea expresiei decade în simplism textualist, vetust („iubirea ta pentru mine a devenit / un obiect erectil, un balon / de veghe în lanul de secară / o mie de leghe sub mări” – „Am nevoie de poezie”), ele ar putea lipsi fără tăgadă dintr-o viitoare antologie personală, devenind foarte palide, lângă altele, strălucitoare, precum „J’écrirai des poèmes sur ton ventre”, „Camera 902” ori „Femeia poem”…</li>
<li>Pe alocuri, furtuna se înteţeşte semnificativ, violenţa, durerea, izolarea, neputinţa îşi arată feţele întunecate, nimic nu le mai atenuează, nu le mai ascunde: „să sparg să mă eliberez din această / strânsoare din această cuşcă în / care nu mai e aer nu mai am / cuvinte / unde până şi amintirile s-au / decolorat şi / totul în jurul meu / nu mai poartă nici un nume / ochii au căpătat o crustă opacă / prin care nu mai răzbate lumina / şi nici gândul tău / atât de cunoscut înainte / nu mai ajunge la mine.” („Trebuie să ies”). Anomia - criză de identitate - este de regăsit în multe locuri, relaţia de comunicare odată scurtcircuitată conducând la nevoia de reconstrucţie, de refacere, pe alte baze, a coordonatelor realităţii. „În fiecare dimineaţă e aceeaşi linişte”, „Cu Iulia Pană noaptea, sub ploaie” sunt şi ele mărci ale „poeziei de dincolo de poet”, cum spune în postfaţă Ioan Es. Pop. </li>
<li>„Aşternuturi în ploaie” dau seama de o reîntoarcere la poezie a Ameliei Stănescu cu care se câştigă în latura meditativă a melancoliei, reflexivitatea marcând beneficii dintre cele mai cu folos pentru comunicarea cu cititorul de oriunde, mai cu seamă că versiunile în limbi străine prezervă în foarte mare măsură originalitatea scriiturii poetei.</li>
</ol>
</div>
</div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<div>
<br /></div>
<div>
</div>
<h2>
<span style="background-color: #fff2cc;"> Despre ignoranţă şi devoţiune * </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/--2I3bz7bceM/Uu05f2xzMNI/AAAAAAAAADs/Rfvo22nr6Yw/s1600/virgil.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/--2I3bz7bceM/Uu05f2xzMNI/AAAAAAAAADs/Rfvo22nr6Yw/s1600/virgil.jpg" height="200" width="138" /></a></div>
<h3 style="text-align: right;">
Virgil Diaconu</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
Eu, Waruppa Dala, practicant de o viaţă a Doctrinei, ajuns acum în cel de-al şaizecilea an al vieţii mele, m-am hotărât să vă spun o întâmplare legată de prima predică a Strălucitului Buddha. Ea este, de altfel, cunoscută şi spusă mereu de alte guri, iar eu o voi relata întocmai, îngăduindu-mi doar să îi adaug câteva comentarii. Dar iată întâmplarea. </div>
<div>
</div>
<div>
De mai multă vreme se dusese vestea în ţinutul de peste ape că Strălucitul va ţine prima sa predică în Crângul Gazelelor, de lângă Benares, şi va urni în acest chip Roata Adevărului. Aceasta era clipa mult aşteptată şi tânărul Kordan Rada îşi pregăti în grabă cele trebuincioase şi porni la drum. </div>
<div>
Ascultase mulţi învăţători şi practicase abstinenţa în cercul asceţilor, dar ceva continua să îl neliniştească. Şi apoi, mai peste tot se vorbea despre un prinţ care renunţase la favorurile regale şi îşi părăsise familia pentru a afla adevărul. Kordan Rada era deja de două săptămâni pe drum, iar în seara aceasta avea să facă ultima oprire înainte de a ajunge în locul dorit.</div>
<div>
Intră în adăpostul sărac de la răscruce. În întuneric găsi cu greu un loc unde să-şi întindă oasele. Era însă mulţumit că, după atâta drum, se putea în fine odihni. Abia se aşezase, când cineva din dreapta sa îl întrebă:</div>
<div>
- Ce caută un tânăr ca tine într-un asemenea loc? Se anunţă oare vreo sărbătoare la care vei lua parte?</div>
<div>
- Poate numai dacă voi avea norocul să-l întâlnesc pe Strălucitul Buddha şi să-i ascult învăţătura, mâine, în Crângul Gazelelor, voi spune că a fost o sărbătoare. </div>
<div>
- Vorbeşti iscusit, îi spuse străinul. Dar ce te aştepţi să auzi?</div>
<div>
- Nu ştiu prea bine. Poate voi afla o karma mai bună. Poate voi găsi calea de a scăpa de samsara, de lanţul fără sfârşit al reîncarnării. Poate mi se va dezveli calea către Nirvana… Am spus, nu ştiu prea bine.</div>
<div>
- Eu am cunoscut, în parte, învăţătura prinţului...</div>
<div>
- Adevărat? Atunci îmi veţi putea împărtăşi câte ceva din Doctrina lui?, spuse neliniştit tânărul, privindu-l mai atent pe omul care îi vorbea şi ridicându-se, în semn de minim respect, în capul oaselor.</div>
<div>
Străinul, care nu părea trecut de treizeci de ani, se aşeză şi el în lotus în faţa lui.</div>
<div>
- Îţi voi spune Doctrina şi, dacă vei avea inima deschisă spre adevăr, vei înţelege negreşit.</div>
<div>
- Ar fi o mare onoare pentru mine, răspunse tânărul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- „Desăvârşitul, Cel-întru-Totul-Treaz, a pus în mişcare Roata Învăţăturii şi nimeni nu i se poate împotrivi, nici asceţii, nici preoţii, nici zeii şi nici chiar duhurile rele. Nimic şi nimeni pe pământ. Ea este dezvăluirea, mărturisirea celor patru adevăruri sfinte. </div>
<div>
Şi care-s adevărurile patru? Marele adevăr despre suferinţă, marele adevăr despre naşterea suferinţei, marele adevăr al dezlegării din suferinţă şi marele adevăr despre calea ce duce la dezlegarea din suferinţă.</div>
<div>
Si care-i marele adevăr despre suferinţă? Naşterea-i suferinţă, bătrâneţea e suferinţă, boala e suferinţă, moartea e suferinţă, jalea, mâhnirea, durerea, amarul şi deznădejdea sunt suferinţă. Să fii despărţit de cine ţi-e drag e suferinţă, să fii legat de cine nu ţi-e drag e suferinţă. Să nu ai ce-ţi doreşti e suferinţă. Pe scurt, tot ceea ce leagă omul de cineva ori de ceva e suferinţă. Acesta este marele adevăr despre suferinţă.</div>
<div>
Şi care-i marele adevăr despre naşterea suferinţei? E setea, setea ce duce dintr-o naştere într-alta, cea însoţită de poftă şi de patimă, căutându-şi desfătarea când într-un loc, când într-altul; e setea de plăceri, e setea devenirii şi a trecerii. Acesta este marele adevăr despre naşterea suferinţei.</div>
<div>
Dar adevărul cel mare despre dezlegarea suferinţei care este? E tocmai desăvârşirea, deplina stingere a setei acesteia, e părăsirea ei, despovărarea, descătuşarea de ea, mântuirea. Acesta-i, frate, marele adevăr al dezlegării din suferinţă. </div>
<div>
Şi care e marele adevăr al căii ce duce la dezlegarea din suferinţă? E marea cale, cea în opt împărţită, şi anume dreapta cunoaştere, dreapta hotărâre, dreapta cuvântare, dreapta faptă, dreapta purtare, dreapta năzuinţă, dreapta cugetare şi dreapta meditaţie. Acesta este marele adevăr al căii ce duce la dezlegarea din suferinţă.</div>
<div>
Când te prinzi de cineva ori de ceva, te naşti întru fire. Când te desprinzi, nu te naşti întru fire. Celui care nu se mai lasă prins de nimeni şi de nimic, celui cu suflet senin, cu inimă netulburată, îi este dat să vadă aşa: </div>
<div>
Statornică mi-e izbăvirea, m-am născut pentru ultima oară, de-acum încolo tot ce este fiinţă s-a încheiat pentru mine.</div>
<div>
Aceasta-i, pelerinule, înţelepciunea cea mare, înaltă între toate: să ştii că suferinţa, oricare ar fi ea, a secat. Cine e părtaş al înţelepciunii a cucerit libertatea, libertatea cea adevărată, aceea ce nu poate fi încălcată. Pelerinule, tot ce este zădărnicie, tot ce e trecător, este neadevărat. Adevărat este numai ce e curat şi nepieritor: anume încetarea mayei, a iluziei.</div>
<div>
Şi acela care dintru început era sortit naşterii, îmbătrânirii şi morţii, acum, ştiind câtă nefericire naşte din această lege a firii, şi-a cucerit certitudinea, aceea care îl descătuşează de naştere, de bătrâneţe şi de moarte. Acela care era robul bolii, al prihanei şi al greşelii, a atins certitudinea nepieritoare, pură şi sfântă, anume că: </div>
<div>
Izbăvirea e înăuntrul celui izbăvit, viaţa s-a stins, împlinită-i lucrarea, lumea pentru mine s-a sfârşit.</div>
<div>
Un ascet ca el, pelerinule, e numit „Cel-ce-se-sfârşeşte”, căci a pus capăt suferinţei. E numit „Cel-ce-se-stinge”, căci a stins amăgirea eului şi a stins tot ce poate fi numit al meu. E numit „Cel-ce-desţeleneşte”, căci a smuls setea de viaţă din rădăcini; o altă viaţă lui nu-i mai poate încolţi.</div>
<div>
Ascetul de felul acesta, atât timp cât mai trăieşte în trup, îl mai văd oamenii şi zeii; când însă trupul se desface în moarte, nu-l mai văd nici oamenii, nici zeii. Nici chiar firea, cea care iscodeşte totul şi toate, nu-l mai poate vedea, căci el a orbit ochiul firii, făcându-l nevăzător, şi a pierit dinaintea ei, răutăcioasei. Trecând râul devenirii, iată-l într-o insulă, singura de dincolo de bătrâneţe şi de moarte: Nirvana.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aici se încheie cuvântul străinului, iar tânărul Kordan Rada rămase mut mai multe clipe. În cele din urmă spuse:</div>
<div>
- Nu ştiu ce să răspund. Mi se pare că am fost împovărat cu un duh prea mare pentru mine. Drept să spun, nu ştiu dacă Doctrina Suferinţei este tocmai Doctrina pe care o caut. </div>
<div>
- Ai timp să te gândeşti la ea şi să o compari cu Doctrina Strălucitului, căci de aceea ai bătut atâta drum.</div>
<div>
- De bună seamă că aşa voi face, spuse tânărul şi peste adăpost se lăsă liniştea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dimineaţa, când se sculă, Kordan Rada nu-l mai găsi pe străinul care îi vorbise. Pesemne că plecase dis-de-dimineaţă, iar el trebuia să se grăbească pentru a ajunge în Crângul Gazelelor. </div>
<div>
Aşa şi făcu şi, când soarele se înălţase de-a binelea, ajunse în Crâng. La început nu zări decât o grămadă de oameni strânsă împrejurul unui om. Se apropie, pentru a auzi ce spune.</div>
<div>
- … Şi care-s adevărurile patru? Marele adevăr despre suferinţă, marele adevăr despre naşterea suferinţei, marele adevăr al dezlegării din suferinţă şi marele adevăr despre calea ce duce la dezlegarea din suferinţă.</div>
<div>
Abia atunci tânărul îşi dădu seama cine era, de fapt, străinul pe care îl ascultase în noaptea abia trecută. Fu descumpănit şi năpădit de ruşine... Însă în cele din urmă i se alătură Strălucitului şi-l însoţi pe acesta până la sfârşitul zilelor sale. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
V-am povestit această întâmplare, pe care o veţi găsi singuri printre cărţile Doctrinei, pentru că ea vorbeşte despre două lucruri destul de importante în vremurile noastre: despre ignoranţă şi devoţiune. Despre ignoranţa tânărului care, auzind Doctrina din gura străinului, nu a crezut în ea, şi despre devotamentul tânărului faţă de Doctrină abia atunci când şi-a dat seama că străinul nu era altul decât Strălucitul Buddha.</div>
<div>
Cum să înţelegem această atitudine contradictorie faţă de unul şi acelaşi lucru – Doctrina? Ce l-a determinat pe tânăr să respingă Doctrina auzită de la străin? Şi ce l-a determinat să o accepte a doua zi, spusă de Buddha? Oare în noaptea întâlnirii şi în ziua predicii din Crângul Gazelelor nu era vorba despre aceeaşi Doctrină?</div>
<div>
Dar nu ni se întâmplă şi nouă, de atâtea ori, acest lucru? Cineva, un om neştiut, un străin, ne dezveleşte uneori un adevăr, însă noi nu avem urechi pentru el. Adevărul este lângă noi şi cu toate astea îl ignorăm. Dar acceptăm acest adevăr atunci când el este însoţit de cineva care are deja un nume sau o poveste. Aşa încât ne putem întreba: cui anume dăm noi, mai degrabă, atenţie? Doctrinei, sau celui care o poartă şi ne-o spune? </div>
<div>
Unii au spus că o idee, o doctrină nu are nevoie de profeţi, pentru că ea poate să umble şi singură prin lume. Nu profetul este important, ci Doctrina. Singurul lucru care ni se cere este acela de a-i pătrunde adevărul, de a o desluşi, adică de a ne depăşi ignoranţa! Şi se pare că însuşi Buddha a afirmat aceasta. Alţii au spus că tocmai pentru a depăşi ignoranţa zeii i-au creat pe profeţi. Cei din Înalt îi aleg pe profeţi tocmai pentru că profeţii sunt singurii care au darul de a le dezveli pe cele ascunse, de a face vizibil ceea ce nu este vizibil şi de a ne comunica în acest chip adevărul. Şi apoi, profeţii ştiu cel mai bine care este calea ce trebuie urmată pentru ca Doctrina să ajungă la inima noastră.</div>
<div>
Povestea acesta ne mai spune că poţi să-l întâlneşti pe Strălucitul chiar fără să ştii că l-ai întâlnit. Şi nu ştii că l-ai întâlnit, pentru că Doctrina lui nu a ajuns în inima ta. Pentru că întâlnirea cu el este, de fapt, întâlnirea cu doctrina lui, nu cu umbra lui pe pământ. De aceea îţi spun: nu umbla după înfăţişarea Doctrinei, ci după Doctrină! Nu căuta cămaşa adevărului, ci adevărul! Doctrina, adevărul poate fi primit chiar şi atunci când te aştepţi mai puţin, pe întuneric şi într-o casă săracă. </div>
<div>
Cât despre alegerea Strălucitului de a-şi face cunoscută Doctrina în Crângul Gazelelor, ce pot să spun? Pesemne că tocmai ignoranţa tânărului şi a noastră l-a determinat, în cele din urmă pe Strălucit, să vorbească în Crâng; şi toată viaţa după aceea, celor care au vrut să-l asculte. Pentru că este în firea adevărului ca acesta să fie împărtăşit, împărţit cu ceilalţi, iar nu ascuns. </div>
<div>
(Piteşti, 1982)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
* Această pildă, care apare printre manuscrisele Templului, a fost preluată de mai toată literatura care se ţese în jurul Doctrinei.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/--PPTNqhgzkM/Uu06yXgFd9I/AAAAAAAAAD4/e2T5sfyOZaQ/s1600/alice.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/--PPTNqhgzkM/Uu06yXgFd9I/AAAAAAAAAD4/e2T5sfyOZaQ/s1600/alice.jpg" height="320" width="236" /></a></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: #d5a6bd;"> Alice şi Ţara Minunilor </span></h2>
<h3 style="text-align: left;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-5t1ag3JvYDk/Uu064OxmQRI/AAAAAAAAAEA/lkxYvyXUKDs/s1600/alice+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-5t1ag3JvYDk/Uu064OxmQRI/AAAAAAAAAEA/lkxYvyXUKDs/s1600/alice+2.jpg" height="320" width="244" /></a><div style="text-align: right;">
Cornel Sântioan Cubleşan</div>
</h3>
</div>
<div>
<ol>
<li>Alice este o pictoriţă cu un mare potenţial ideatic şi artistic. Stăpânind la fel de bine grafica şi pictura, produce surprize în expoziţiile personale sau colective. O impresie deosebită mi-a produs expoziţia de grafică, „Personaje”, o altă lume a universului ei, lume creată din lume, lume, ce trăieşte în lumină şi apoi piere: omul – clovn, femeia în umbra amintirilor, visătorul, nelipsitul Narcis etc., lume pe care nu o lasă să moară, lume ce ne cheamă să o cunoaştem, prin ea să ne putem afla pe noi înşine.</li>
<li>Din cele mai vechi timpuri, omul, fiinţa omenească, portretul, mai ales, care, în cele mai multe cazuri, exprimă lăuntrul fiinţei, au constituit principalele elemente compoziţionale ale creaţiilor plastice realizate din diverse tehnici şi materiale ( pictură, grafică etc.). Sub diferite forme, interpretări, figura umană a întruchipat zei, sfinţi, eroi ideali, fiinţe groteşti, suverani, oameni de rând. Expresivitatea figurii umane nu constă numai în expresia chipului. Ritmul, contrastul, acordul cromatic, expresivitatea liniei, formei, tuşa picturală, au puterea magică a plasticităţii, realizarea totală, unică, pe plan estetic.</li>
<li>Elementele de recuzită pot defini un univers, îi pot da un sens, pot atinge, împreună, misterul, ajungând pe tărâmul onirismului, suprarealismului etc.</li>
<li>Căutând să pătrund lumea nouă a lui Alice am să plec de la un semn, Omul cu colivie pe cap, Alice vrea să fie neapărat post – modernă şi nu a dat titluri lucrărilor, eu unul o înţeleg, dar aş fi voit să fie invers, deci plecând de la acest portret ajung la portretele lui Câlţia, „Călător”, „Omul cu casa”, „Dimineaţa” etc., portrete simbolice, pictograme, unde alăturarea elementelor din lumea reală alcătuiesc o altă realitate, descătuşând energiile fantasticului, trecând în poezie, exprimarea misterului: Omul cu o vază pe cap, femeia cu o pasăre pe cap etc. Fantezie şi forţa pe care o găsim la Chagall. Metamorfoze poetice, „simboluri ale subteranului”, concepţii proprii de construire a portretului, culoarea sprijină viziunea onirico – fantastică, o potenţează, exprimarea plastică trece spre expresionism, fovism alteori etc.</li>
<li>Vorbind de Chagall, aleg „Portretul Vavei”, simplificat, colorat în albastru cu o adâncă expresie de blândeţe, cu diferite elemente ale decorului, amintiri ale pictorului, fantazate, exprimând sentimentul de iubire, compoziţie în care coloritul uluieşte.</li>
<li> „Meduza” lui Javlensky, culori fove, ochii, două pete, nu volume, nu lumini, culori pure, galben, roşu, verde, în tuşe viguroase, creionând ochii, nasul, sprâncenele, ochii mari, inocenţi, în care încape toată tristeţea lumii.</li>
<li>La Modigliani asemănarea este doar un pretext prin care pictorul îşi prezintă propria imagine, nu pe cea fizică, ci pe cea a eului misterios, formele alungite, simple, frizând delicateţea, nobleţea, mai mult decât ar putea exprima reprezentarea realistă.</li>
<li>Portretele, portretele compoziţionale ale Dnei Alice sunt o realizare deosebită, cerând din partea artistei curaj, fantezie, o anumită stare sufletească şi mai ales abilităţi artistice. O galerie de portrete, personaje din lumea reală, din lumea în care trăieşte, respiră, creează, iubeşte, suferă personaje vii: pictori, actori, prieteni şi prietene, modele, personaje de vis etc., fiecare cu trăirile, visele, angoasele sale.</li>
<li>Interesant modul de prezentare a portretului, ramă în ramă, fereastră, dincolo de personaj, alt spaţiu din care apare şi în care, oricând şi-ar putea lua zborul un alt cer, o altă dimensiune. Artista îşi construieşte personajele cu lumea lor, periplu printre sentimente, gânduri, vise, amintiri, uneori ironie, melancolie bufă, privire analitică.</li>
<li>Alice cercetează cu ochi de intelectual, obiectul, în lucrările sale se simte sensibilitatea, meticulozitatea feminină care dă preţiozitate picturii, graficii. Abordate în mod realist, portretele, în sine, accentuează particularităţile individuale ale modelului, emoţii exprimate vizual: melancolie, fericire, extaz etc. Dincolo de toate acestea, există acea armonie compoziţională, uneori cam încărcată. Prin valoraţii şi culori, sensibil nuanţate, sugerează volume, umbre, lumini. Game de ocruri, ocru auriu, ocru maroniu, ocru roşu, domina suprafeţele, în contrast cu albastru, verde, brun – negru, în fundal, pe anumite elemente care scot în relief trăsăturile fizice, psihice, expresii şi atitudini caracteristice personajelor şi întregul decor subsumat portretului: măşti, păsări, arbori, fluturi, nuduri etc. care, înscrise în compoziţie, schimbă statutul obiectului de artă, dându-i dimensiuni noi, simbolice, metaforice etc.</li>
<li>Fizionomia este individualizată prin acurateţea, precizia în desenarea elementelor portretului. Accesul la conţinutul operei se realizează pe căile imaginaţiei. O anume regie în construirea compoziţiei, fie alegorice, omul cu trei capete, închis în lumea cărţii, a meditaţiei absolute, care este o viziune suprarealistă. Unele reprezentări au sensuri ironic-moralizatoare, aluzii la omul bogat în femei, oniricul îşi dă mâna cu ludicul, uneori cu grotescul. Suprafeţe transparente pe guleraşe, aure, eşarfe, luminează compoziţia, dând o stare de graţie.</li>
<li>O notă aparte pentru portretul pictorului Platon, zâmbetul ironic îl detaşează de real, plasându-l în lumea sfinţilor, iertând toate, înălţându-se în lumi spirituale, implacabil, netulburat. Femeia cu batic gri – albăstrui, o frumuseţe fizică dublată de o frumuseţe morală, un aer de melancolie, de poezie îi luminează chipul. Un alt portret, bărbatul cu eşarfa, pare un Crist crucificat, înăuntrul său, pentru artă. Autoportretul cu fluturi: chipul sever cu o nuanţă de revoltă, fluturii, imaginea purităţii fragile, a iluziilor sublime care pier, se topesc odată cu vara tinereţii. </li>
<li>Chipul adevărat al artistei se reflectă în autoportretul cu măşti: sensibilă ca o libelulă, frumoasă ca o poetă mai puţin înţeleasă, înconjurată de obsesiile visului, cam multe.</li>
<li>În general, artista caută echilibrul în toate, nu exacerbează nuanţa motivului, forţele obscure, nu disturbă, dau o anumită tensiune, stări. Universul, cu viaţa lui, se desfăşoară în timp, nu în afara lui, precum la Câlţia, încărcături cu semnificaţii la obiect, sugerări, un univers spiritual în care îşi fac loc măştile, păsările, libertatea nudurilor, oamenii visători, femeile frumoase, melancolice, visând perfecţiunea, un loc miraculos în care Alice e regina.</li>
</ol>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/--PPTNqhgzkM/Uu06yXgFd9I/AAAAAAAAAD0/lQX_QhXwdpA/s1600/alice.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a></div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
</div>
<div>
<br />
<h2>
<span style="background-color: #38761d; color: white;"> Ani Bradea </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-R33ohIZ8Sf0/Uu08iIOvcWI/AAAAAAAAAEE/Kgxdxi61YQ0/s1600/ani+bradea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-R33ohIZ8Sf0/Uu08iIOvcWI/AAAAAAAAAEE/Kgxdxi61YQ0/s1600/ani+bradea.jpg" height="200" width="186" /></a></div>
<h3>
Din poveştile Şeherezadei<br />Rătăcirile</h3>
<br />
<div>
<br /></div>
<h3>
V.</h3>
<div>
„Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă…</div>
<div>
Nu mai cunoaştem drumul către casă…”</div>
<div>
</div>
<div>
Proaspăt tranşată, mustind încă de sevă, brazda luceşte-n asfinţit, ca pielea negreselor, dansatoare în taverne obscure. dorm îngropate urmele închegate în iarbă. în zadar unghiile scrijelesc la rădăcina sălciei, viermuind roşu în colbul unei amintiri. din visul meu cu o gară a rămas doar calea ferată, crescută în aşteptarea trenului cu ferestre pustii. nici pasărea nopţii nu mai cuibăreşte în crengile sclipind fantomatic la declanşarea automată a bliţului. în dreapta, cerul se umple de sânge. curg nori sfârtecaţi peste dealuri îndoliate. în stânga, albă, rece, masca morţii vindecă orice rană.</div>
<div>
</div>
<div>
Du-te acasă, şopteşte vocea, nu căuta în ţărână urme de aripi! ridică-ţi genunchii din spinarea mea, ia-ţi rănile şi umblă!</div>
<div>
</div>
<div>
Acasă, acasă, acasă…biet suflet rătăcit fără acasă…opreşte nebunia, călăule, cu securea ta croieşte-mi drumul!</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
VI.</h3>
<div>
„S-a stins viaţa falnicei Veneţii”</div>
<div>
</div>
<div>
Şerpi luminoşi, filmaţi pe repede-naite, i se târăsc la picioare. Dumnezeu i-a inventat bucuria şi zâmbetul ştirb, întins pe toată zona pietonală, i-a croit zdrenţele de pe trupul diform, purtate cu etichetă la curtea dogelui. dicţionarele, cărţile de călătorii, hărţile turistice şi istoria imperiului pentru el s-au scris şi biblioteca lui cu trei mii de volume, vândute la bucată pe taraba improvizată. aş fi vrut să-i cumpăr un vis, paleativ pentru boală, dar închisese la alimentara înainte de a se sfârşi povestea palatului veneţian.</div>
<div>
</div>
<div>
E întuneric în spatele ferestrelor zăbrelite. acolo trăiesc cei sănătoşi, cei care vând o patrie şi dosesc în dulapuri metalice dragostea fără cărţi. îmi vine să le strig: ieşiţi din închisorile voastre adorate şi biruiţi-vă fobia! iar şerpilor, cu trupuri colorate, stavilă vreau să mă pun. nu-ţi fie frică, râde el cu inima, şi hohotul sparge haosul două străzi mai departe, în gondola mea nu pătrunde apa, canalele se golesc întotdeauna până la ziuă.</div>
<div>
</div>
<div>
„m-a trecut cineva odată graniţa, acolo m-a apucat o stare generală de rău, m-am înroşit, am transpirat, mi-a crescut tensiunea arterială şi aş fi murit dacă nu mă aducea înapoi.”</div>
<div>
</div>
<div>
Într-o noapte am să-ţi dăruiesc un regat, călăule, acum ştiu cum e să suferi de mal du pays. </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
VII.</h3>
<div>
Strivit sub cadavrul nopţii, pământul miroase aţâţător a carne tânără. sângele şuieră clocotind peste margini, îmbată simţuri, târziu adormite. febril, între buze se-mpletesc rugăciuni. îngerilor surzi le plouă roşu pe aripi. ca un bulgăre, plânsul izbeşte tavanul şi se sparge. ţipătul coase tăcerea la loc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dincolo de obloane crăpate, în cer, Dumnezeu plânge.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ea a rămas să joace-n picioare pământul, să-l bătătorească bine cu amintirile purificate. din picioarele ei cresc rădăcini. din puterea braţelor ei, ca din crengi desfrunzite, a fugit umbra. în marmura oaselor ei pietrarul îşi ascute dalta. ea încă mai frământă pământul, mirosind, din nou, aţâţător, a carne tânără.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Lutul însămânţat pe furtună, călăule, rodeşte întotdeauna pustiu. </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
VIII.</h3>
<div>
Niciodată nu sunt pregătită pentru venirea îngerului. aş vrea să-mi ridic privirea din groapa la care şezum şi plânsem, condamnată să-i scormonesc în zidul putred. să încerc o evadare, înainte să-mi îmbrac în piatră inima, de teamă că aş putea să o sfâşii, să o împart de sărbători, înmulţită ca pâinile în pustie. aş vrea să aud, în corul flămânzilor, împăcarea şiroind sticlos pe obraji. e greu să imaginezi, ascunsă în crengile negre sub unghii, murdărind zăpada când iscălesc printr-o linie frântă, casa Lui.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce să-i dau cerşetorului ca mi se-ntoarcă prinosul? Cum m-a învăţat un alt păzitor, unul blond, pe care Dumnezeu mi l-a trimis odată, binedispus şi renunţând la obişnuitele mesaje cifrate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Azi a venit îngerul, călăule, şi nu l-am cunoscut, iar el s-a întors, abătut, în frescă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
IX</div>
<div>
Din deşertul verde tot mai sosesc caravane cu arome şi mirodenii. vicleni, neguţătorii îmi bat în poartă, ştiind că nu-i pot refuza. ziua noastră de dragoste, noaptea care n-a mai venit, o urmă de tandreţe scăpată de uciderea în faşă, masca unei tristeţi întinse pe chip ca o a doua piele, pe toate le-ai închis în sticluţa de otrăvuri, din care-mi torn câte o picătură în cafeaua de dimineaţă.</div>
<div>
</div>
<div>
Aş fi vrut să fi rămas acolo, să nu-mi fi rupt din sufletul cald, aburind ca o pâine proaspăt scoasă din cuptor. aş fi vrut să chem întunericul şi să ne închidem în el, ca în uterul primitor al unei iubiri de fecioară. mi-aş fi săpat în piatră poveştile şi aş fi trăit-o pe ultima, până la ziuă. oricum n-ar mai fi fost nimic de adăugat.</div>
<div>
Aş fi vrut să nu fi urcat în trenul acela. de atunci el spintecă depărtarea, pâclă a unui viitor incert, şi coase în urmă aproapele, pe viu, în grabă, ca pe o rană ce nu se va vindeca niciodată.</div>
<div>
</div>
<div>
Mi-am vândut nopţile, călăule, cu fiecare cui bătut în carnea lor îmi creşte un eşafod în inimă. în curând se va face, tăios, dimineaţă. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
******</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: red; color: #fff2cc;"> Hanna Bota </span></h2>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-VAACT4V0wyE/Uu09Dir7uVI/AAAAAAAAAEM/IMsjF6LXF2s/s1600/hanna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-VAACT4V0wyE/Uu09Dir7uVI/AAAAAAAAAEM/IMsjF6LXF2s/s1600/hanna.jpg" /></a></div>
<h3>
în luna lupilor</h3>
<div>
</div>
<div>
luna aceasta nu le-am auzit urletul</div>
<div>
n-a fost zăpadă destulă/</div>
<div>
încălzirea globală a adus primăvara în </div>
<div>
luna februarie/</div>
<div>
aşa că de-acum frustrările lupilor vor atinge cotele isteriei în </div>
<div>
masă</div>
<div>
</div>
<div>
urla singurătatea în fata cu blugii mulaţi/</div>
<div>
dincolo peste gard psihiatria s-a umplut până la refuz</div>
<div>
internând şoferi de taxi femei de serviciu profesori universitari</div>
<div>
doctorii de pe secţie cu asistente cu tot/ primarul a scăpat</div>
<div>
pentru că era în campanie electorală/ alegătorii s-au</div>
<div>
împuţinat/ s-au pierdut prin pădurile</div>
<div>
cu pământ reavăn şi ghiocei în pâlcuri de alb/ au invadat </div>
<div>
hăţişurile</div>
<div>
urlând la luna plină în miez de zi/printre blocuri</div>
<div>
şi containere de gunoi</div>
<div>
la catedre şi-n parlament şi-n birouri</div>
<div>
</div>
<h3>
vrăjitoare aprind ruguri</h3>
<div>
</div>
<div>
fiara s-a slobozit printre căile neuronilor</div>
<div>
că prea s-a încălzit vremea în luna lui februarie/</div>
<div>
au luat foc simţurile şi lupii adevăraţi au murit</div>
<div>
homo homini lupus</div>
<div>
</div>
<div>
prunc legănat</div>
<div>
</div>
<div>
voi lua spaţiul în braţe şi-am să-l strâng sul</div>
<div>
aşa cum ai strânge un sul de pergament</div>
<div>
am să rulez asfaltul drumului dintre mine si tine</div>
<div>
apoi centrul oraşului meu de provincie/ parcările supraaglomerate/</div>
<div>
blocurile de ciment/ copiii jucându-se în puţinele parcuri</div>
<div>
am să strâng sul câmpurile ţării mele/ capiţele de</div>
<div>
fân cu mirosul lor fremătător cu tot/ ţânţarii libelulele şi caii</div>
<div>
inorogii din poveste/ eucalipţii şi imaginaţia visătorilor privind</div>
<div>
forma norilor/</div>
<div>
voi strânge spaţiul sul ca să opresc timpul</div>
<div>
</div>
<div>
vom rămâne noi doi cu sulul în braţe aşa cum am ţine un </div>
<div>
papirus antic</div>
<div>
îl vom legăna la dreapta la stânga ca pe-un copil ce-ar trebui </div>
<div>
adormit</div>
<div>
îl vom înfia să fie el copilul nostru nenăscut/ cel pe care n-o </div>
<div>
să-l avem niciodată/</div>
<div>
apoi când ni se va face dor de citit vom roti o bucată din sulul </div>
<div>
de pergament</div>
<div>
şi vom intra în spaţiul din alaska din ţara de foc</div>
<div>
vom citi cuvântul spaţiului din viena legănatul elefanţilor</div>
<div>
în jaipur – mai ţin</div>
<div>
minte cum ne bălăngăneau la dreapta la stânga/ exact cum </div>
<div>
va fi să legănăm noi</div>
<div>
spaţiul înfăşurat sul</div>
<div>
</div>
<div>
când vom obosi de citit viaţa</div>
<div>
vom adormi uitând să ieşim din timp/ murind</div>
<div>
amândoi/ trecând într-un netimp /</div>
<div>
într-un spaţiu absent</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
destin hannibalic</h3>
<div>
</div>
<div>
în metropola lumii a invadat deşertul</div>
<div>
toate prezenţele ce mă înconjoară sunt</div>
<div>
dune de nisip/ a căror faţă se schimbă după direcţia vântului</div>
<div>
dune mişcătoare</div>
<div>
şi oriunde păşesc până la glezne mă afund/</div>
<div>
până la genunchi/ apoi până la coapse</div>
<div>
</div>
<div>
zmeul zmuceşte firavu-mi trup şi mă izbeşte</div>
<div>
cu şira spinării de lună/</div>
<div>
apoi până la gât mă îngroapă-n pământ</div>
<div>
oraşul meu râde cu gura strâmbă/</div>
<div>
orbitele-mi pline de nisip au uitat să apună clipind</div>
<div>
e-atât de pustiu în oraşul aglomerat</div>
<div>
râsetul s-a liniştit/ râsetul s-a înnoptat/</div>
<div>
</div>
<div>
tu călăreşti spre-o europă lactee/ roma stelară cucerind</div>
<div>
hannibal/ întoarce-ţi elefanţii din drum şi ia-mă</div>
<div>
sub baldachin</div>
<div>
porţi numele meu în tine hannibal/ domnul ţi-a poruncit</div>
<div>
să împărţim acelaşi destin</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
schimb de roluri</h3>
<div>
</div>
<div>
eu sunt sisif/ şi toţi bolovanii tăi îi port în mine/ pe</div>
<div>
dinăuntru/ îmi ţin cald/ ţipătul lor mut îmi</div>
<div>
zgârie retina ochilor orbi</div>
<div>
oarbă planeta/ oarbă elipsa</div>
<div>
ca o pâine uriaşă</div>
<div>
din care sărăntocii oraşului meu se înfruptă</div>
<div>
</div>
<div>
şi nu-i deplâng pe cei ce-şi găsesc somnul sub poduri</div>
<div>
şi nu-i deplâng pe cei ce-şi fumează chiştocul</div>
<div>
adunat din gunoaiele oraşului meu/ ei bogaţi întru inocenţă</div>
<div>
săracii săracilor îşi plimbă goliciunea</div>
<div>
în maşini de lux/ îşi culcă trupul puhav printre mătăsuri/</div>
<div>
se iau la întrecere cu trupul negând spiritul viu/</div>
<div>
ei sunt morţii morţilor mei/ şi-i port ca pe nişte bolovani/</div>
<div>
cocoaşă pe dinăuntru</div>
<div>
de-aceea n-am să sfârşesc niciodată rostogolirea/</div>
<div>
poate-ntr-o zi va auzi prometeu ţipătul meu pe retină</div>
<div>
se va îndura şi vom schimba rolurile</div>
<div>
</div>
<h3>
piatra ultimei întâlniri</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
doamne</div>
<div>
nu ştiu să-mi transform iubirea în fir de lumină</div>
<div>
labirintul de întuneric caută să-mi ascundă drumul</div>
<div>
şi trec dintr-un culoar într-altul învârtindu-mă în pierdere/</div>
<div>
soarele tău a răsărit ca să nu mai apună nicicând</div>
<div>
cu luna ţinându-se de mână ca fraţii într-un mit ancestral</div>
<div>
şi nici nu mai caut ieşirea</div>
<div>
mi-e fiecare pas marcat de sânge divin/ astfel mi-ai </div>
<div>
desenat exodul din mine</div>
<div>
</div>
<div>
încă nu am murit</div>
<div>
pentru că respiraţia ta îmi umflă plămânii astenici</div>
<div>
tocmai îmi comprimi timpul dinspre rădăcină spre ramură</div>
<div>
rodul să atârne ca un cadou nemeritat</div>
<div>
tocmai îmi comprimi spaţiul ca să-l înghesui în labirintul</div>
<div>
abandonat</div>
<div>
ia-mă de mână/ doamne</div>
<div>
şi hai să plecăm în căutarea pietrei pe care</div>
<div>
mi-ai notat ultima întâlnire </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: #cc0000; color: #ead1dc;"> Amelia Stănescu </span></h2>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-Nm5EG63KqEE/Uu09izdbQuI/AAAAAAAAAEU/fiVtMOfFHo8/s1600/amelia+stanescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-Nm5EG63KqEE/Uu09izdbQuI/AAAAAAAAAEU/fiVtMOfFHo8/s1600/amelia+stanescu.jpg" height="200" width="158" /></a></div>
<h3>
Un castello di sabbia</h3>
<div>
</div>
<div>
Se la poesia mi potesse aiutare</div>
<div>
a sperare</div>
<div>
che tutto ciò che ho lasciato indietro</div>
<div>
sarà uguale</div>
<div>
quando ritornerò</div>
<div>
dal grande viaggio...</div>
<div>
</div>
<div>
Se la poesia mi potesse aiutare</div>
<div>
a credere</div>
<div>
che i nostri anni sono conservati</div>
<div>
in una banca di massima sicurezza</div>
<div>
e la mia giovinezza non sarà violata</div>
<div>
da nessuno e da niente...</div>
<div>
</div>
<div>
Se la poesia mi potesse aiutare</div>
<div>
a conservare</div>
<div>
il tuo sorriso immutato e l’ambra della palpebra...</div>
<div>
</div>
<div>
Allora, sì!</div>
<div>
allora giocherò la mia carta migliore,</div>
<div>
allora scommetterò tutto</div>
<div>
per la tranquillità del tuo bacio</div>
<div>
viandante,</div>
<div>
radicato in ogni fermata</div>
<div>
della mia tristezza in attesa.</div>
<div>
</div>
<div>
per ogni nostro abbraccio</div>
<div>
un bambino costruirà</div>
<div>
un castello di sabbia...</div>
<div>
</div>
<h3>
Poema incompiuto</h3>
<div>
</div>
<div>
È mattino</div>
<div>
È quel mattino in cui dici che</div>
<div>
non abbiamo tempo per l’amore...</div>
<div>
</div>
<div>
il sole mi segue come un riflettore</div>
<div>
affamato</div>
<div>
sorseggia le mie parole, il mio fiato,</div>
<div>
la brillantezza dei miei occhi</div>
<div>
</div>
<div>
... e tutto intorno resta in attesa.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
su un virtuale palcoscenico</div>
<div>
una splendida ragazza</div>
<div>
esaltata nelle luci</div>
<div>
canta</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Dai!</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
portami con te</div>
<div>
nel regno delle paure </div>
<div>
spezza la notte contro le cosce</div>
<div>
fa’ il pensiero a pezzi</div>
<div>
libera la tua fantasia</div>
<div>
metti alla prova la tua mente</div>
<div>
finché non scoppiano le nubi</div>
<div>
lassù</div>
<div>
nessuno ci vede</div>
<div>
siamo soli</div>
<div>
la musica ha la dentellatura in vetro</div>
<div>
i tuoi occhi sono una cascata</div>
<div>
che riempie il cielo</div>
<div>
che mi invade</div>
<div>
mi inonda</div>
<div>
galleggiamo sopra le montagne</div>
<div>
oltre il cielo</div>
<div>
sopra le stelle</div>
<div>
Dai! </div>
<div>
portami con te</div>
<div>
nel regno delle paure... </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Domenica mattina</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Il sole si nasconde con timidezza</div>
<div>
sotto la palpebra</div>
<div>
da lì transmette in morse</div>
<div>
il tuo Poema non detto</div>
<div>
<br /></div>
<div>
mi accarezzano le onde</div>
<div>
mi copre la sabbia</div>
<div>
la brezza mi porta il pensiero</div>
<div>
lontano, lontanissimo...</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Feliz Navidad!</h3>
<div>
</div>
<div>
la lontananza ti porta più vicino.</div>
<div>
il ricordo stimola la fantasia.</div>
<div>
l’appetito fabbrica versi</div>
<div>
in rima blu</div>
<div>
e tutto è talmente bello</div>
<div>
che</div>
<div>
abbiamo dimenticato le nostre beatissime maschere</div>
<div>
nelle vetrine</div>
<div>
e là ci hanno contabilizzato l’amore </div>
<div>
le storie, i desideri </div>
<div>
l’amore è capiente </div>
<div>
riceve accetta ingoia</div>
<div>
riceve accetta ingoia</div>
<div>
finché diventa un super-sacco da pugilato</div>
<div>
inespressivo </div>
<div>
la sua sofferenza è ormai finita</div>
<div>
e nessuno ha più alcun valore</div>
<div>
</div>
<div>
... tutto è così bello, però!</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<b><i>Traducere în italiană: Lucia Tarase</i></b></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*******</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: #d9ead3;"> Jules Huret <br /> Anchetă asupra evoluţiei literare* </span></h2>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-49ZlzfdrEvE/Uu0-LXgNUSI/AAAAAAAAAEc/fhhqG_uwmO4/s1600/mallarme+Edouard+Manet.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-49ZlzfdrEvE/Uu0-LXgNUSI/AAAAAAAAAEc/fhhqG_uwmO4/s1600/mallarme+Edouard+Manet.jpg" height="239" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Stéphane Mallarmé</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<b><i><span style="font-size: x-small;">Jules Huret, născut în Boulogne-sur-Mer pe 8 aprilie 1863, a fost un jurnalist francez, cunoscut mai ales pentru interviurile sale cu scriitori, gen pe care îl practică perfect, aducând la viaţă spiritele contemporanilor săi cu tact şi eficacitate. În 1892, începe să publice, în Le Figaro, Anchetă asupra problemelor sociale din Europa, în care îi are ca interlocutori, printre alţii, pe anarhistul italian Malatesta şi pe filozoful rus aflat în exil, Pierre Lavroff. De asemenea, apar, în aceeaşi publicaţie, sondajele sale despre Statele Unite, pe care prietenul său Octave Mirbeau le propune pentru premiul Goncourt. </span></i></b></div>
<div>
<b><i><span style="font-size: x-small;">În aceeaşi direcţie se înscrie şi Ancheta asupra evoluţiei literare, publicată în L’Echo de Paris în perioada martie-iulie 1891. Tot în 1891, bucurându-se de un mare succes, seria de articole apare în volum la Editura Charpentier. Lucrarea aduce la un loc scriitori din câmpuri adverse, dând fiecăruia ocazia de a-şi proclama individualitatea. Săptămână după săptămână, iau cuvântul romancieri, poeţi şi critici literari cunoscuţi în Franţa, precum A. France, M. Barrès, E. de Goncourt, J.-K. Huysmans, Leconte de Lisle, M. Maeterlinck, G. de Maupassant, O. Mirbeau, P. Verlaine, dar publicul descoperă şi scriitori mai puţin aduşi în discuţie, care sunt trataţi la egalitate cu Zola şi Mallarmé, cum ar fi R. Ghil, R. de Gourmont, Ch. Morice, J. Péladan sau Saint-Pol Roux. Prin tehnica interviului, la acel moment foarte nouă, Huret impune regulile unei noi modalităţi de comunicare. În total, sunt prezenţi 64 de autori . Grupându-i pe şcoli (naturalişti, neo-realişti, simbolisto-decadenţi etc.), Huret oferă panorama vieţii literare a epocii, introducându-ne în intimitatea creaţiei celor intervievaţi. </span></i></b></div>
<div>
<b><i><span style="font-size: x-small;">În acest număr, prezentăm interviul realizat cu Stéphane Mallarmé.</span></i></b></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
<i>Unul dintre cei mai iubiţi creatori din lumea literelor, conform spuselor lui Catulle Mendès (1). Talie medie, barbă grizonantă, tăiată în formă ascuţită, un mare nas drept, urechi lungi şi ascuţite de satir, ochi larg deschişi, de o strălucire extraordinară, o expresie unică de eleganţă temperată de aerul de bunătate. </i></div>
<div>
<i>Când vorbeşte, gestul acompaniază întotdeauna cuvântul, un gest armonios, plin de graţie, de precizie, de elocvenţă; vocea trenează puţin pe finalul cuvintelor, îndulcindu-se treptat: un farmec puternic se degajă din partea omului, în care se ghiceşte orgoliul inaccesibil, planând deasupra tuturor, un orgoliu divin, de iluminat, în faţa căruia trebuie să ne înclinăm imediat în interior – când l-am înţeles. </i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Asistăm în acest moment, <i>mi-a spus el,</i> la un spectacol cu adevărat extraordinar, unic, în toată istoria poeziei: fiecare poet mergând, în colţul lui, să cânte la un flaut, numai al lui, ariile care îi plac; pentru prima dată, de la începuturi, poeţii nu mai cântă în strană. Până acum, nu-i aşa, era nevoie, pentru a se acompania, de marile orgi ale metrului oficial. Ei, bine! Ne-am jucat destul şi am fost lăsaţi. Muribund fiind, marele [Victor] Hugo, sunt sigur de asta, era convins că îngropase orice fel de poezie pentru un secol; şi totuşi, Paul Verlaine scrisese deja Înţelepciune; putem ierta această iluzie celui care a făcut atâtea miracole, dar el evalua fără eternul instinct, perpetuul şi ineluctabilul puseu liric. Mai cu seamă, lipsea acea noţiune indubitabilă: aceea că, într-o societate fără stabilitate, fără unitate, nu se poate crea artă stabilă, artă definitivă. În această organizare socială incompletă, care explică în acelaşi timp neliniştea spiritelor, se naşte inexplicabila nevoie de individualitate ale cărei manifestări literare prezente sunt în reflex direct. </div>
<div>
Mult mai aproape în timp, ceea ce explică recentele inovaţii, este faptul că s-a înţeles că vechea formă a versului nu era forma absolută, unică şi imuabilă, ci un mijloc de a face dintr-o lovitură versuri bune. Se spune copiilor: „Nu furaţi, fiţi oneşti!” Este adevărat, dar asta nu este tot; independent de preceptele consacrate, este posibil să faci poezie? Au crezut că da şi cred că au avut dreptate. Versul este pretutindeni în limbă unde există ritm, peste tot, exceptând afişele şi a patra pagină a ziarelor [de publicitate - n. red.]. În genul numit proză, există versuri, uneori admirabile, în toate ritmurile. Dar, în realitate, nu există proză: există alfabetul, şi apoi versuri mai mult sau mai puţin adunate, mai mult sau mai puţin difuze. De fiecare dată, există efort în stil, există versificaţie. V-am spus tot timpul că, dacă s-a ajuns la versul actual, este mai ales pentru că versul oficial plictisea; partizanii săi înşişi împărtăşesc această plictiseală. Nu este nimic anormal ca, atunci când deschidem o carte oarecare de poezie, suntem siguri că vom găsi de la un capăt la celălalt ritmuri uniforme şi convenite acolo unde se cere, dimpotrivă, ne interesăm de esenţiala varietate de sentimente umane! Unde este inspiraţia, unde este neprevăzutul, şi ce oboseală! Versul oficial nu trebuie să servească decât în momente de criză sufletească; poeţii actuali au înţeles bine acest lucru; cu un sentiment de rezervă foarte delicat, ei au rătăcit în jur, s-au apropiat cu o timiditate singulară, s-ar putea spune cu o oarecare spaimă, şi, în loc să îşi arate principiul lor şi punctul lor de plecare, l-au făcut să apară pe neaşteptate ca o încoronare a poemului sau a perioadei!</div>
<div>
De altfel, în muzică s-a produs aceeaşi transformare: melodiilor foarte bine conturate de altădată le succede o infinitate de melodii rupte, care îmbogăţesc ţesătura fără a se simţi cadenţa şi ea puternic marcată. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Oare de acolo – am întrebat eu – să fi venit sciziunea? </i></div>
<div>
-Sigur că da. Parnasienii (2), iubitori ai versului foarte strict, frumos în sine, nu au văzut că nu exista acolo decât un efort care îl completa pe al lor; efort care avea, în acelaşi timp, avantajul de a crea un fel de interregn al marelui vers istovit şi care cerea graţie. Întrucât trebuie ştiut faptul că încercările ultimilor veniţi nu tind să suprime marele vers; ele tind să aducă mai mult aer în poem, să creeze un gen de fluiditate, de mobilitate între versurile de mare amplitudine, care le cam lipseau până acum. Se aud dintr-o dată în orchestre, frumoase scânteieri de aramă; dar se simte foarte bine că, dacă nu ar exista decât aceea, plictiseala ar veni repede. Tinerii distanţează aceste mari linii pentru a nu le face să apară decât în momentul în care ele trebuie să producă efectul total: astfel, versul alexandrin (3), pe care nimeni nu l-a inventat şi care a izbucnit singur din instrumentul limbii, în loc să rămână maniac şi sedentar ca în prezent, va fi pe viitor mai liber, mai imprevizibil, mai aerat: el va prelua valoarea de a nu fi angajat decât în mişcările grave ale sufletului. Şi volumul poeziei viitoare va fi acela de-a lungul căruia va alerga marele vers iniţial, cu o infinitate de motive împrumutate auzului individual. </div>
<div>
Există, aşadar, sciziune inconştientă, de-o parte şi de alta, prin care eforturile se pot reuni mai degrabă decât se pot distruge. Căci, dacă, pe de o parte, Parnasienii au fost, de fapt, servitorii absoluţi ai versului, sacrificându-şi până şi propria personalitate, tinerii şi-au extras direct instinctul muzicilor, ca şi cum nu ar mai fi avut nimic înainte; dar nu fac decât să dilueze încordarea, constrângerea parnasiană, şi, după mine, cele două eforturi se pot completa.</div>
<div>
Aceste opinii nu mă împiedică să cred, eu însumi, că având minunata ştiinţă a versului, arta supremă a cezurii, pe care o posedă maeştri precum Banville (4), versul alexandrin poate ajunge la o varietate infinită, poate urma toate mişcările pasiunii posibile: poemul Fierarul al lui Banville, de exemplu, are versuri alexandrine interminabile, şi altele, din contră, de o concizie neverosimilă.</div>
<div>
Atâta doar că, instrumentul nostru atât de perfect şi pe care l-am folosit poate prea mult, nu era rău dacă se odihnea puţin. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Vorbim aici despre formă, îi zic domnului Stéphane Mallarmé. Şi fondul?</i></div>
<div>
-Cred, îmi răspunde el, că, în ceea ce priveşte fondul, tinerii sunt mai aproape de idealul poetic decât Parnasienii, care tratează încă subiectele în stilul vechilor filozofi şi al vechilor retori, prezentând direct obiectele. Gândesc că ar trebui, dimpotrivă, să existe doar aluzia. Contemplarea obiectelor, imaginea dispărând a reveriilor suscitate de ele, reprezintă cântul: Parnasienii iau lucrul în întregime şi îl arată; prin asta, ei pierd misterul; astfel, privează spiritul de acea bucurie încântătoare de a crede că ei creează. A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea poemului, care este făcută din fericirea de a dezvălui puţin câte puţin; a sugera obiectul, iată visul. Este folosirea perfectă a acestui mister pe care îl constituie simbolul: a evoca puţin câte puţin un obiect pentru a arăta o stare a sufletului, sau, invers, a alege un obiect şi a degaja din el o stare sufletească, printr-o serie de descifrări.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Ne apropiem aici, îi spun maestrului, de o mare obiecţie pe care aş vrea să v-o prezint... Obscuritatea!</i></div>
<div>
-Este, de fapt, la fel de periculos, îmi răspunde el, fie că obscuritatea vine din insuficienţa lectorului, fie din aceea a poetului... dar înseamnă mai mult a trişa decât a eluda această muncă. Pentru că, dacă o persoană de o inteligenţă medie şi cu o pregătire literară insuficientă deschide întâmplător o carte astfel făcută şi pretinde că se bucură de ea, există o interpretare greşită, lucrurile trebuie repuse la loc. Trebuie să existe întotdeauna enigmă în poezie şi acesta este scopul literaturii – nu există altele, – de a evoca obiecte. </div>
<div>
- Dumneavoastră, maestre, am întrebat – sunteţi cel care a creat noua mişcare?</div>
<div>
-Detest şcolile, spune, şi tot ceea ce le seamănă; îmi repugnă tot ceea ce este aplicat în mod profesoral literaturii, care, dimpotrivă, este în întregime individuală. Pentru mine, cazul unui poet, în această societate care nu-i permite să trăiască, este cazul unui om care se izolează pentru a-şi săpa propriul mormânt. Ceea ce mi-a dat atitudinea de şef de şcoală este, mai întâi, faptul că întotdeauna m-au interesat ideile tinerilor; este apoi, fără îndoială, sinceritatea mea în a recunoaşte că există noutate în aportul ultimilor veniţi. Căci eu, în fond, fiind un solitar, cred că poezia este făcută pentru fastul şi solemnitatea supremă ale unei societăţi constituite unde ar avea locul său gloria al cărei sens pare să fi fost pierdut de oameni. Atitudinea poetului într-o epocă precum aceasta, unde el face grevă în faţa societăţii, este aceea de a pune deoparte toate mijloacele viciate care i se pot oferi. Tot ce i se poate propune este inferior concepţiei sale şi muncii sale secrete.</div>
<div>
Îl întreb pe Dl. Mallarmé ce loc îi revine lui Verlaine în istoria mişcării poetice.</div>
<div>
-El este primul care a reacţionat contra impecabilităţii şi impasibilităţii parnasiene. El a adus în Înţelepciune, versul său fluid, cu, deja, disonanţe voite. Mai târziu, spre 1875, [cartea] mea După-amiaza unui faun, în afara câtorva prieteni, precum [Catulle] Mendès, [Léon] Dierx şi [Léon] Cladel, face să urle Parnasul întreg şi opera literară a fost refuzată de marea majoritate. Încercam, de fapt, să pun, alături de versul alexandrin în toată ţinuta sa, un fel de joc alergând zdrăngănit împrejur, ca şi cum ar vorbi de un acompaniament muzical făcut de poet însuşi şi care nu ar permite versului oficial să iasă decât la ocazii speciale. Dar părintele, adevăratul părinte al tuturor tinerilor poeţi, este Verlaine, magnificul Verlaine, a cărui atitudine ca om o găsesc într-adevăr la fel de frumoasă ca pe aceea de scriitor, pentru că este singura, într-o epocă în care poetul este în afara legii: a accepta toate durerile cu o aşa înălţime şi de asemenea cu o superbă îndrăzneală.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Ce părere aveţi despre sfârşitul naturalismului?</i></div>
<div>
-Puerilitatea literaturii a constat până acum în a crede, de exemplu, că a alege un anumit număr de pietre preţioase şi a le scrie numele pe hârtie, chiar foarte bine, însemna a face pietre preţioase. Ei bine, nu! Poezia consistând în a crea, trebuie luată în sufletul uman al stărilor, al strălucirilor unei purităţi atât de absolute, astfel încât, bine cântate şi bine puse în lumină, ele să constituie de fapt bijuteriile omului; acolo, există simbol, există creaţie, şi cuvântul poezie îşi găseşte adevăratul sens: este, pe scurt, singura creaţie umană posibilă. Şi dacă, în mod veritabil, pietrele preţioase, cu care oamenii se împodobesc, nu manifestă o stare a sufletului, se împodobesc în zadar... Femeia, spre exemplu, această hoaţă eternă...</div>
<div>
Şi reţineţi, adaugă interlocutorul meu zâmbind pe jumătate, ceea ce e admirabil în magazinele de noutăţi este, uneori, faptul că aflăm de la comisarul de poliţie că femeia se împodobea cu bijuterii al căror sens ascuns nu-l cunoştea, şi care nu-i aparţineau în consecinţă...</div>
<div>
Pentru a reveni la naturalism, mi s-ar părea că trebuie înţeles prin literatura lui Émile Zola şi că, de fapt, cuvântul va muri când Zola îşi va fi terminat opera. Am o mare admiraţie pentru Zola. El a făcut, într-adevăr, mai puţină literatură veritabilă decât artă evocatoare, servindu-se cât mai puţin posibil de elemente literare; el a luat cuvintele, este adevărat, dar asta este tot; restul provine din minunata sa organizare şi se repercutează imediat asupra spiritului mulţimii. El are calităţi cu adevărat puternice; sensul nemaiauzit al vieţii, mişcările de gloată, pielea Nanei, a cărei textură am mângâiat-o cu toţii, toate acestea pictează cu un ameţitor laviu, este opera unei organizări cu adevărat admirabile! Dar literatura are ceva mai intelectual decât asta: lucrurile există, nu trebuie să le creăm; nu trebuie decât să observăm raporturile; şi firele acestor raporturi sunt cele ce formează versurile şi orchestrele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>- Cunoaşteţi psihologiştii?</i></div>
<div>
-Puţin. Mi se pare că, după marile opere ale lui Flaubert, Goncourt şi Zola, care sunt tipuri de poeme, s-a revenit astăzi la vechiul gust francez al secolului trecut, mult mai umil şi modest, care nu consistă în a-i lua picturii mijloacele pentru a arăta forma exterioară a lucrurilor, ci în a diseca motivele sufletului uman. Dar există, între aceasta şi poezie, aceeaşi diferenţă care este între un corset şi un gât frumos...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Îl întreb, înainte de a pleca, pe Dl. Mallarmé, care sunt numele celor care reprezintă, în opinia domniei sale, evoluţia poetică actuală.</i></div>
<div>
-Tinerii,<i> îmi răspunde</i>, care mi se par a fi scris o operă de maestru, adică o operă originală, neataşându-se de nimic anterior, sunt: Morice (5), Moréas (6), un cântăreţ adorabil şi, mai ales, cel ce a dat până acum cea mai mare mână de ajutor, Henry de Régnier (7), care, ca şi Vigny (8), trăieşte acolo jos, puţin mai departe, retras şi în linişte, şi în faţa căruia mă înclin cu admiraţie. Ultima sa carte: Poeme vechi şi romaneşti este o capodoperă pură. (**)</div>
<div>
În fond, vedeţi, îmi spune maestrul strângându-mi mâna, lumea este făcută pentru a ajunge la o carte frumoasă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Note:</div>
<div>
(1) Catulle Mendès - scriitor şi poet francez, născut la Bordeaux pe 22 mai 1841 şi mort la Saint-Germain-en-Laye pe 7 februarie 1909. (n. t.)</div>
<div>
(2) Parnasian – adept al parnasianismului (curent în poezie apărut în Franţa, spre jumătatea sec. al XIX-lea, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii şi a civilizaţiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcţia savantă a limbii). (n. t.)</div>
<div>
(3) Alexandrin - vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a şasea). Poezie alexandrină - poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. (n. t.)</div>
<div>
(4) Théodore de Banville (1823-1891) – poet francez, reprezentant al parnasianismului. (n. t.)</div>
<div>
(5) Charles Morice (1860- 1919) – scriitor francez, poet şi eseist. A contribuit prin critica sa acerbă, transformată în admiraţie, la gloria lui Paul Verlaine. (n. t.)</div>
<div>
(6) Jean Moréas (1856 - 1919) – poet, eseist şi critic literar francez. (n. t.)</div>
<div>
(7) Henry de Régnier (1864 – 1936) – scriitor francez, apropiat simbolismului. (n. t.)</div>
<div>
(8) Alfred de Vigny (1797 – 1863) – poet şi dramaturg francez, unul dintre promotorii principali ai romantismului. (n. t.)</div>
<div>
(*) extras din Jules Huret, Enquéte sur l’evolution litteraire, Paris, Bibliothéque Charpentier, 11, Rue de Grenelle, 1891, p. 55-65</div>
<div>
(**) L-am întâlnit pe Dl. Mallarmé, care a fost mirat că nu a văzut figurând numele domnilor Viellé-Griffin, Gustave Kahn et Jules Laforgue în transcrierea interviului meu cu el. </div>
<div>
Aceştia sunt, mi-a spus, trei dintre principalii poeţi care au contribuit la mişcarea simbolistă şi care pe care i-am desemnat ca atare în descrierea mea.</div>
<div>
Trebuie să mărturisesc că cele trei nume erau, în adevăr, rămase în notiţele mele şi sunt bucuros de ocazia pe care o am de a le oferi locul care le aparţine. (n. Jules Huret, în vol. Enquéte sur l’evolution litteraire, Appendice, p. 425)</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<b><i>Traducere din limba franceză de Liliana Ene</i></b></h3>
</div>
<div style="text-align: center;">
*******</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h2>
<span style="background-color: #d9ead3;"> LETRISMUL <br /> sau Hazardul din noua pălărie… </span></h2>
<h3 style="text-align: right;">
Virgil Diaconu</h3>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-5-NrbSbdyEo/Uu0_H_3C60I/AAAAAAAAAEk/K22YchYKXl4/s1600/isou.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-5-NrbSbdyEo/Uu0_H_3C60I/AAAAAAAAAEk/K22YchYKXl4/s1600/isou.jpg" height="200" width="157" /></a></div>
<div>
Critic de film, artist vizual şi, desigur, poet, Isidore ISOU*, pe numele real de Ioan-Isidore Goldstein, s-a născut la Botoşani (31 ianuarie 1925), într-o familie de evrei. În 1945 fondează la Paris faimosul curent LETRISM, inspirat de dadaism şi suprarealism. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Descopăr de curând, în setea mea de arte poetice moderne, moderniste, postmoderniste şi răpit de demonul teoriei cum sunt, volumul Introduction à une nouvelle poésie et à une nouvelle musique (Gallimard, Paris, 1947, p.p. 231-265), semnat de botoşăneanul Isidore ISOU, ghidul profetic al mişcării sau doctrinei letriste. Redau mai jos câteva fragmente din capitolul La Lettrie/Letria, în traducerea Anişoarei Pitu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
LETRIA</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Poezia letristă, care a fost o sectă a poeziei la începuturi, va deveni o nouă poezie separată şi veritabilă. Ea posedă noi dimensiuni, niciodată avute. Spaţiul (longitudinea), adică simultaneismul contrapunctului poetic, câştigat împreună cu vagul materialului.” </div>
<div>
<br /></div>
<div>
LETRIA este „nouă şi diferită de manifestările cunoscute. LETRIA reia toate valorile valabile ale poeziei şi ale muzicii, continuându-le într-o sinteză proprie.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Se anunţă acum un timp nou, timpul noilor melanjuri şi al întâlnirilor ebluisante. Avem, cu LETRIA, o artă originală, fiind vorba de a lucra cu instrumente necunoscute pe alte materiale şi structuri. Nu se mai vorbeşte de o simplă schimbare suprastructurală, într-un mod de rearanjare a aceloraşi chipuri. Nu e vorba nici de o altă şcoală într-o artă veche, ci de o emisiune de existenţe încă necunoscute pentru mânuire (literele). Elementul acesta nu e nici muzică (ea foloseşte note, sunete elevate), nici poezie (fiindcă foloseşte până la sfârşit cuvinte). Acest element este inedit şi necesită alte obişnuinţe şi alte moduri de creaţie. Datoria noastră e să plămădim noi aparenţe, forme, opere şi blocuri proprii acestui element.” </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ofer în continuare cititorului un poem letrist, pentru a ne lămuri mai bine asupra a ceea ce poate să obţină poetica letristă despre care vorbeşte autorul. Poemul îi aparţine, fireşte, lui Isou şi este tradus de Anişoara Pitu. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Isidore ISOU</div>
<div>
<br /></div>
<div>
De-a v-aţi-ascunselea</div>
<div>
(Cache-cache)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am stram gramme</div>
<div>
Cali couli mouki - gramme</div>
<div>
Am hlam clamme</div>
<div>
Vouki - rouki nouki cram</div>
<div>
Spouki kali couki ram</div>
<div>
Am stram kram</div>
<div>
Ala bala gortogala</div>
<div>
Chichmariga la bordiga</div>
<div>
Gideaschdeabri Dalion</div>
<div>
Dalion fenon de son</div>
<div>
Cougirouga raioului</div>
<div>
Caioului vidaioului</div>
<div>
Sindelande miridisch</div>
<div>
Souki pouki dasch depichi</div>
<div>
Pouma reta pouma pi</div>
<div>
Tapi tapi reungi</div>
<div>
Am stram gram” am stram gramme!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ssssssssssssssss,</div>
<div>
South! Sandala, gungala, goungalagoum!</div>
<div>
Voutchi! Spountala, councala, councala coun!</div>
<div>
Patch! Vouschanga doutel</div>
<div>
Eloumparai</div>
<div>
goumparai,</div>
<div>
houmparlai ioute...</div>
<div>
Voui! Jangar Kafan gounkala gounkala gouf</div>
<div>
Foui! Seoupido koipido loupidolai</div>
<div>
Floi! Goumino noumino fai!</div>
<div>
Zoy Kouriko koukouri goui</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Jalhaana! Cooucou!</div>
<div>
flacala ca floucoucou!</div>
<div>
Stinim iouna naiouna nanai</div>
<div>
Jean Pierre Paul Lorelai</div>
<div>
Halagalgail</div>
<div>
Attansion bisse!</div>
<div>
VAGUE LE LISSE!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am stram gramme</div>
<div>
couli fouli mouki glamme</div>
<div>
Am hlamme clamme</div>
<div>
Vouki nouki rouki cramme</div>
<div>
Am stramme Kramme</div>
<div>
Ala bala gortogala</div>
<div>
Iech mariga ia boriga</div>
<div>
Gideaschteabti Dalion</div>
<div>
Dalion fenon de Don</div>
<div>
Cougirouga raiouloui</div>
<div>
Sindeia de miridisch</div>
<div>
Souki pouki dasch depich</div>
<div>
Poumnareta poumnapi</div>
<div>
Tapi tapi reoungi</div>
<div>
Am stram gramme</div>
<div>
Am stram gramme...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
1. Pauză.</div>
<div>
2. Fasaire.</div>
<div>
3. Scuipat.</div>
<div>
4. Sărutare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Hazardul din pălărie sau</div>
<div>
Critica poeticii letriste</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„LETRIA reia toate valorile valabile ale poeziei şi ale muzicii, continuându-le într-o sinteză proprie”, spune Isou. </div>
<div>
Aceste valori ale poeziei, pe care ni le închipuim a fi unitatea şi tensiunea ideatică, lirismul, misterul, originalitatea poetică, imaginaţia poetică, nu se regăsesc însă nicidecum în poezia De-a v-aţi-ascunselea, care ilustrează exemplar poetica letristă. Pe de altă parte, însuşi autorul îşi contrazice punctul de vedere abia avansat, pentru că poezia letristă pe care o susţine teoretic nu reia, nu continuă nicidecum „valorile valabile ale poeziei şi ale muzicii”, ci mai degrabă se distanţează de aceste valori, abandonându-le. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Caracterul dominant al poeticii letriste vrea să fie noutatea. De aici – obsesia noului: anunţarea unei „noi poezii”, „noile dimensiuni, niciodată avute”, trăsătura nenumită, dar „nouă şi diferită de manifestările cunoscute” a LETRIEI, „instrumentele necunoscute” ale noii poezii, deci instrumentele noi, pentru că aici „nu e vorba nici de o altă şcoală într-o artă veche, ci de o emisiune de existenţe încă necunoscute pentru mânuire (literele).” </div>
<div>
Elementul căutat pe poezia letristă „este inedit şi necesită alte obişnuinţe şi alte moduri de creaţie.” Niciun element poetic „vechi” nu mai are acum trăinicie, este fără valoare. Isidore ISOU are, aşadar, obsesia noului, a schimbărilor radicale, a revoluţiei poetice, care lichidează toate poeticele predecesoare şi contemporane. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar în ce anume constă noutatea poeziei letriste? Noutatea constă într-un şir de litere… Din pălăria artei poetice letriste nu se mai scot, ca la dadaişti, cuvinte, ci litere! Asamblarea acestor litere de către poetul letrist nu creează însă aproape niciun cuvânt cunoscut! Adică ceea ce am putea numi „cuvânt letrist” nu are nicio semnificaţie, iar versurile-„propoziţii” alcătuite din aceste „cuvinte” de poetul letrist sunt lipsite de orice sens. </div>
<div>
Poezia letristă este, aşadar, cu totul în afara cuvintelor şi a propoziţiilor care pot avea un înţeles, un sens. „Poezia” letristă este nouă de-a dreptul, iar noutatea aceasta este, după cum se vede cu ochiul liber, una decis negativă, stricătoare sens şi de poezie. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Poezia” letristă nu mai are cuvinte şi propoziţii dotate cu înţeles şi de aceea ea este lipsită de emoţie, sens, viziune, elemente care, cu toate, nu pot fi produse decât de propoziţiile care au sens. „Poezia” letristă destructurează deopotrivă emoţia, sensul, viziunea poetică. Vidată de conţinutul semantic, vizionar şi afectiv, această „poezie” nu mai propune spre receptate decât o colecţie de sunete, ea mizează în mod exclusiv pe sunete şi sonorităţi stranii. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Într-un alt înţeles, „poezia” letristă împlineşte visul poetului dintotdeauna: ea poate fi citită aproape în orice limbă, cu condiţia să cunoşti numai literele, pentru că versurile</div>
<div>
Am stram gramme</div>
<div>
Cali couli mouki - gramme</div>
<div>
Am hlam clamme</div>
<div>
Vouki - rouki nouki cram</div>
<div>
Spouki kali couki ram</div>
<div>
Am stram kram</div>
<div>
<br /></div>
<div>
au aceeaşi „semnificaţie” fonică, sonoră, în orice parte a lumii, indiferent de limba pe care o vorbeşte (şi înţelege) cititorul. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Poezia” letristă ne dă o pildă despre ceea ce poate să însemne obsesia noului, care, ca nou absolut, elimină poezia. Dar nu este noutatea visul şi gloria oricărui „nou”… curent literar? Nu este noutatea argumentul forte al marilor curente literare, al curentelor literare la modă o vreme? Oricum, poezia letristă şi mai toate poeziile avangardiste au pregătit terenul pentru marea poezie care urma să vină: poezia postmodernistă. Care a şi venit. La fel de nouă, decisă, sigură pe sine şi victorioasă…</div>
<div>
<br /></div>
<div>
* „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Isou a fondat, împreună cu renumitul psiholog şi teoretician Serge Moscovici, revista „Da”, imediat interzisă de către autorităţi. În paginile acestei publicaţii, Isou încerca să teoretizeze pentru prima dată letrismul. </div>
<div>
În august 1945, Isou părăsea definitiv România şi se stabilea la Paris. Acolo, cu ocazia unui spectacol scris de Tristan Tzara, a expus programul curentului pe care voia să îl fondeze. Surprinzător, a fost imediat sprijinit de mulţi artişti.</div>
<div>
Isou a publicat un dicţionar şi a înfiinţat o editură pentru literatura letristă, sprijinită chiar de Giacometti. În capitala franceză, Isou a fost extrem de activ, atât ca teoretician, cât şi ca poet şi artist vizual. </div>
<div>
În 1951 obţinea un premiu la Cannes pentru un film realizat împreună cu Cendrars şi Cocteau. În 1968, artistul participa activ la mişcările studenţeşti din Paris. În 1976, Isou publica „La Creatique ou la novatique”, un tom cuprinzând arborele genealogic al creatorilor de geniu din cultura universală.</div>
<div>
După moartea artistului, în 28 iulie 2007, multe dintre lucrări i-au fost reeditate, împreună cu cele ale altor letrişti. O expoziţie conţinând lucrările sale de pictură, gravură precum şi cărţi, reviste şi scrisori scrise de Isou a avut loc în capitala franceză în luna septembrie a aceluiaşi an”, ne spune Eliza Zdru (Adevărul, 6 iulie 2010). </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<h3>
<span style="background-color: yellow;"> Poet de ianuarie - Centenar </span></h3>
<h2>
<span style="background-color: yellow;"> Dudley Randall (1914–2000) </span></h2>
<h3>
Balada din Birmingham<br />(Atentatul asupra Bisericii din Birmingham, Alabama, 1963*)</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Dragă mamă, pot să merg în centru </div>
<div>
În loc să ies la joacă afară, azi,</div>
<div>
În marşul libertăţii să fiu</div>
<div>
şi eu, în Birmingham, pe străzi?” </div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Nu, draga mea, nu poţi să mergi,</div>
<div>
Sălbatici câinii sunt şi cruzi,</div>
<div>
Iar cluburi şi frânghii, şi arme, şi închisori</div>
<div>
Pentru copii nu-s bune, auzi?”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Dar, mamă, singură nu merg.</div>
<div>
Cu mine vor păşi şi-alţi copii,</div>
<div>
Să fim şi noi în Birmingham, pe străzi </div>
<div>
Ca ţara noastră liberă s-o ştii.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
„Nu, draga mea, nu poţi să mergi,</div>
<div>
Mă tem că armele-or vorbi.</div>
<div>
Dar la biserică poţi merge în loc, </div>
<div>
Să cânţi în cor cu alţi copii.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Şi-a pieptănat părul cel negru, mama, </div>
<div>
Şi-n dulci de trandafir petale s-a spălat,</div>
<div>
În micile-i mâini cafenii, albe mănuşi şi-a pus, </div>
<div>
Iar în picioare pantofi albi i-au stat.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Zâmbea, ştiind copila</div>
<div>
În locul sfânt aflată.</div>
<div>
A fost cel de pe urmă zâmbet</div>
<div>
Ce a răsărit pe faţa ei vreodată.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Explozia atunci când auzi </div>
<div>
I-au fost atât de umezi ochii şi de grei.</div>
<div>
A alergat pe străzi, în Birmingham,</div>
<div>
Strigând după copila ei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
A scormonit prin cioburi de sticlă şi de zid,</div>
<div>
Apoi, un mic pantof a ridicat.</div>
<div>
„O, e pantoful de copila mea purtat,</div>
<div>
Dar tu, copilă, unde ai plecat?”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Din vol. Cities Burning (Broadside Press, 1968)</div>
<div>
* 15 septembrie 1963 - O explozie la Biserica Baptistă din Strada 60, Birmingham, Alabama, ucide patru fete afro-americane în timpul slujbei. Cel puţin alte 14 persoane sunt rănite în explozie. Trei foşti membri ai Ku Klux Klan au fost condamnaţi pentru crimă, în urma atentatului.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere din engleză Liliana Ene & Florin Dochia</i></h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<h3>
<span style="background-color: yellow;"> Poet de ianuarie </span></h3>
<h2>
<span style="background-color: yellow;"> Philip Levine </span></h2>
<h3>
Lăsaţi-mă să încep din nou</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Lăsaţi-mă să încep din nou, ca un fir </div>
<div>
de praf prins în vânturile de noapte </div>
<div>
ce străbat marea. Lăsaţi-mă să încep</div>
<div>
ştiind de astă dată că lumea este</div>
<div>
apă sărată şi nori întunecaţi, lumea </div>
<div>
este măcinare şi suspin noaptea întreagă şi zorii</div>
<div>
vin încet şi nu schimbă nimic. Lăsaţi-mă</div>
<div>
să mă întorc la ţărm, după o viaţă de mers spre nicăieri. De astă dată adăpostit </div>
<div>
în penele unui pescăruș gunoier </div>
<div>
trecând pe deasupra navei negre, ce taie</div>
<div>
aerul şi clocește puii pe apele imobile ale </div>
<div>
portului tău. Acest cargobot care ia apă</div>
<div>
a adus o cală plină cu furci de fân </div>
<div>
din Spania, damigene mari de vin negru</div>
<div>
algerian şi penițe care nu pot </div>
<div>
scrie în engleză. Mateloţii s-au poticnit</div>
<div>
în drum spre baruri ori case luminate.</div>
<div>
Căpitanu-şi închide jurnalul de bord şi adoarme.</div>
<div>
1/10 ‘28. În seara asta voi intra în viaţa-mi</div>
<div>
după ce am fost pe mare atâta timp, în liniște, </div>
<div>
într-un spital cu nume de automobil.</div>
<div>
Unicul copil din milioane de copii,</div>
<div>
care a zburat singur la stele </div>
<div>
deasupra gunoaielor negre ale apelor fără lună </div>
<div>
ce s-au întins pentru totdeauna, care a devenit</div>
<div>
auriu în soarele desăvârșit ale unei noi zile.</div>
<div>
Un copilaş isteţ, care de astă dată-şi va iubi viaţa, pentru că nu este alta ca ea.</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
<i>Traducere din engleză Liliana Ene & Florin Dochia</i></h3>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<h2>
<span style="background-color: yellow;"> Philip Levine: „<i>Sunt foarte fericit că am devenit poet</i>” </span></h2>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-xbjVmnslcoE/Uu0_wpKZAyI/AAAAAAAAAEs/9ncS-Z60Uqk/s1600/levine2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-xbjVmnslcoE/Uu0_wpKZAyI/AAAAAAAAAEs/9ncS-Z60Uqk/s1600/levine2.jpg" height="141" width="200" /></a></div>
<div>
Philip Levine s-a născut în Detroit, în anul 1928, şi a părăsit acest oraş, mărturiseşte, după o succesiune de job-uri stupide. Este autorul a numeroase cărţi de poezie, incluzând 7 Years from Somewhere (care a câştigat Premiul Naţional a Criticilor Literari), Ashes (Premiul NBCC şi Premiul National Book Awards), They Feed They Lion şi, mai recent, A Walk with Tom Jefferson </div>
<div>
<br /></div>
<div>
(Fragmente)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>[…] În volumul Plăcerile secolului al 20-lea, Robert Hass spune că ritmul în poezie oferă o bază revoluţionară prin accesul său direct în inconştient…</i></div>
<div>
Suntem cu toţii de acord cu asta. Ritmul este profund şi ne atinge în moduri pe care nu le înţelegem. Cunoaştem faptul că limba utilizată în mod ritmic are un fel de putere de a încânta, de a supăra, de a exalta şi acest gen de limbă ritmică m-a entuziasmat la început. Dar nu am întâlnit-o pentru prima dată în poezie… poate doar în discurs, în rugăciune, în predică. Asta m-a determinat să îmi doresc să o creez. Poemele mele de început erau un mijloc de a vorbi cuiva. Le-am schimbat în mod constant. Aş ieşi afară şi aş lucra la poemul despre ploaie, pentru a-l corecta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>[...] Când aţi început să scrieţi?</i></div>
<div>
Am scris din timpul şcolii cu o anumită plăcere, pentru că o făceam bine. Apoi am lăsat această pasiune – cred că am început să fiu interesat de fete. Nu îmi amintesc să fi scris ceva la 16-17 ani. Am redescoperit poezia la 18 ani.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Cum s-a întâmplat asta?</i></div>
<div>
L-am citit pe Stephen Crane. M-a emoţionat profund. L-am citit şi l-am imitat. Chiar cred că poemele mele erau la fel de bune ca ale lui. Poemele lui sunt teribile, sunt foarte clare – ştiţi: Am văzut un om alergând spre orizont. Am spus: de ce alergi spre orizont? El mi-a spus: pentru că bla, bla, bla. [….]</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Unde începe un poem pentru dumneavoastră? Luaţi notiţe? Vă treziţi în miez de noapte?</i></div>
<div>
Poeziile încep în diferite feluri, şi, de-a lungul vieţii mele, procesul s-a schimbat. Când eram copil, vorbeam poezia, nu o scriam; acele poeme începeau cu o frază şi apoi încercam să folosesc vocabularul şi structura frazei pentru a crea o fabrică de repetiţii. Când am început să scriu poezie, la 18 ani, poemele păreau a se ivi dintr-o imagine vizuală. Capturam acea imagine şi asta mă fascina; poemul împingea înainte acea captură de imagine, pe care doream ca cititorul să o devoreze. Apoi Yeats m-a aprins. Mă refer la limba care exalta, care suna ca şi cum cineva ar vorbi şi ar cânta în acelaşi timp. Am crezut: Asta e! Şi, într-un fel, încă simt că asta e. Aceasta este perfecţiunea formei. A căpătat discurs, cântec, retorică înaltă şi tot nu sună vag sau fals. Un poem ca Easter, 1916. Am spus, Iisuse, asta este ceea ce-mi doresc atât de mult. Nu contează atitudinile sale stupide. A scris un poem despre fiica sa, un poem atât de sexist. Dar este atât de frumos realizat. Mi-am amintit de faptul că i-am spus unei prietene: „Nu-i aşa că este un poem incredibil?”, iar ea, furioasă, mi-a răspuns: „Este atât de sexist”. I-am spus: „Uită-te aici”, sigur, seamănă cu scrierile anti-semite ale lui Eliot, „Evreul ghemuit pe pervaz” [„And the jew squats on the window sill, the owner” - versul opt în poemul Gerontion, 1920 – n. red.]; la naiba, cu Eliot, dar poemul este excelent. Mai apoi, undeva pe la 40 de ani, am trecut la o fază a scrisului automat. Trebuia să fiu puţin luat, cum s-ar spune apucat, şi scriam exact acel lucru. Se revărsa, pur şi simplu, în sute de versuri. Apoi procesul realizării poemelor a devenit destul de diferit: am început să văd ceea ce era în interiorul acestei mari explozii a limbii şi a imaginii, şi am găsit esenţa. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Cum v-aţi corectat? Care a fost procedeul de da formă?</i></div>
<div>
Am redus, să zicem, de la 500 de versuri la 150, croind şi ajustând, găsind imaginea centrală şi aruncând ceea ce părea în exces sau ceea ce era doar o parte a drumului spre ceea ce-mi doream. Pe urmă, punând totul la un loc într-un gen de structură dramatică, coerentă sau narativă. Era amuzant şi aşa.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>V-aţi creat propriul sens, recognoscibil, al versului. Cum s-a întâmplat? </i></div>
<div>
Versul scurt; a avut două surse. În primele mele două cărţi, veţi găsi un număr mare de poezii scrise cu vers rimat de şapte silabe. După un timp, am descoperit faptul că nimeni nu auzea rimele, care sunt foarte subtile, şi absolut nimeni nu auzea cele şapte silabe. Am devenit atât de încrezător în vers încât nu am ezitat să îl diversific. Nu mai aveam nevoie de numărătoarea strictă. Am început să rimez în mod neregulat şi uneori să scriu fără nicio rimă. Ce să vezi? Am devenit un poet al versului liber! Mai târziu, am scris poeme cu versuri lungi.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>A fost acest lucru un mijloc pentru felul dvs. de a asculta? A fost această extindere a versului o decizie conştientă?</i></div>
<div>
Nu a fost conştientă. Materialul, scrisul care a ieşit, avea o calitate relaxată, plin de detalii, evenimente; avea un puternic vers narativ şi m-am simţit mai puţin constrâns. Se întâmplă atât de repede încât scrii aceste lucruri cu mult timp înainte de a avea ocazia de a le cugeta. În toamna trecută, am avut un minunat sezon de scris în Boston; am scris două poeme de mărime potrivită, ambele cu versuri lungi. Au venit în cascade, care mi-au ocupat zile întregi. Unul este un adevărat poem narativ : O plimbare cu Tom Jefferson. Tom Jefferson se dovedeşte a fi un muncitor pensionat, negru, din Detroit, cu acel nume… […]</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Ce îmi puteţi spune despre poemul <u>Let me begin again (Lăsaţi-mă să o iau de la început)? </u></i></div>
<div>
Mi-a venit în minte fraza „Lăsaţi-mă să o iau de la început”, iar imaginile m-au condus spre un câmp emoţional care trebuie să fi aşteptat undeva în interiorul meu un fel de eliberare. Am realizat că îmi doream să intru în viaţa mea exact în acelaşi mod în care o făcusem prima oară, dar cu o uriaşă diferenţă: de data aceasta vroiam să îmi iubesc viaţa, să mă iubesc pe mine însumi. Eram brusc îngrozit de faptul că, în ciuda acestui dar imposibil şi unic al vieţii, mi-a luat atât de mult timp să învăţ că eu şi viaţa mea meritam iubire. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Ce a provocat această schimbare? </i></div>
<div>
Probabil a fost dragostea constantă pe care am primit-o de la copii, soţie şi prieteni buni. M-am gândit, hei, trebuie să fiu bine. În orice caz, într-un anumit punct, am început să simt în mod diferit în ceea ce mă priveşte şi, în privinţa poeziei, am spus „Lăsaţi-mă să o iau de la început”. M-am născut pentru a doua oară într-un spital cu nume de automobil – în care mă aflam – Spitalul Henry Ford. Dar de data asta, voi fi înţelept, cu ştiinţa a ceea ce este enorm de puţin familiar fiinţelor umane, diferit şi demn de iubire. Cred că este un poem al afirmării. […]</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Interviu realizat de Mona Simpson pentru The Art of Poetry No. 39 (The Paris Review, 1988). O selecţie mai largă din acest interviu, în Revista nouă, nr. 1/2014)</div>
<div>
<br /></div>
<h3 style="text-align: right;">
Traducere din engleză Liliana Ene </h3>
</div>
<div>
***********</div>
<div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">Editor: Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati” Câmpina</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">Director: Liliana Ene</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">Redactor-şef: Florin Dochia</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">Revista apare cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local Câmpina,</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">în cadrul programului „Campania de pedagogie a lecturii”</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">Redacţia: Bulevardul Culturii, nr. 39, 150600 Câmpina, PH</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">contact: tel. 0244.336.006</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">e-mail: biblioteca@bmcampina.ro; revistaurmuz@gmail.com</span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;"><br /></span></div>
<div>
<span style="background-color: #cfe2f3;">ISSN-L 2359 - 7585</span></div>
</div>
<div>
*************</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
</div>
Revista URMUZhttp://www.blogger.com/profile/12628133849007114377noreply@blogger.com3